ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 iunie 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din data de 03 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală s-au dispus următoarele:

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., art. 61 alin. (2) din C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 55000 RON amendă penală (220 zile amendă * 250 RON) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice i-a fost suspendată.

În baza art. 63 alin. (1) din C. pen. s-a atras atenția inculpatului că în cazul neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În baza art. 272 din C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, din data de 14.06.2024, dat în dosar nr. x/2023, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

În actul de sesizare al instanței, s-a reținut, în esență, că, la data de 18.01.2023, în jurul orei 14:15, inculpatul A., în timp ce conducea autoturismul a fost oprit în trafic, pe str. x din mun. Sibiu, întrucât în timp ce se deplasa pe str. x, către str. x nu a respectat culoarea roșie a semaforului. S-a constatat că inculpatul avea permisul de conducere suspendat.

În faza de cameră preliminară nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat și nu au fost invocate din oficiu.

Prin încheierea judecătorul de cameră preliminară nr. 61/08.08.2024 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și s-a dispus începerea judecății.

La termenul de judecată din data de 10.10.2024, inculpatul, prezent personal în fața instanței, a arătat că dorește să uzeze de procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției prev. de art. 375 din C. proc. pen. și că recunoaște săvârșirea faptei. Declarația sa expresă a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei, instanța încuviințând cererea inculpatului și dispunând ca judecarea cauzei să aibă loc potrivit procedurii de recunoaștere a vinovăției.

Instanța a dispus efectuarea cercetării judecătorești potrivit art. 377 din C. proc. pen., dispunând efectuarea unui referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune Sibiu.

Pentru stabilirea antecedenței penale a inculpatului a fost depusă, la solicitarea instanței, fișa de cazier judiciar a acestuia.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală în raport de dispozițiile art. 375 din C. proc. pen., prima instanță a reținut aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, constând în aceea că, inculpatul A., la data de 18.01.2023, în jurul orei 14:15, a condus autoturismul, context în care nu a respectat culoarea roșie a semaforului. Pentru acest motiv, s-a procedat de către un echipaj de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor, la oprirea acestuia pe str. x din mun. Sibiu. Cu această ocazie, s-a constatat că inculpatul figura în baza de date cu dreptul de a conduce suspendat.

Situația de fapt a fost stabilită în baza probelor administrate la urmărirea penală, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și procesul-verbal de constatare a contravenției seria x 351662 pentru nerespectarea semnificației culorii roșu, prev. de art. 52

1

din H.G. 1391/06 și sancționată de art. 100

3

/D din O.U.G. nr. 195/2002, din mențiunile cărora rezultă că a fost identificat inculpatul la volanul autoturismului, fiind persoana care a condus autoturismul și a săvârșit contravenția reținută, iar cu acea ocazie, în urma interogării bazei de date, s-a constatat că permisul acestuia figurează ca fiind suspendat.

Totodată, din adresa din 31.08.2023 a Instituției Prefectului - Județul Sibiu - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, a rezultat că inculpatul A. figura în evidențele informatice ale deținătorilor de permise de conducere cu permisul de conducere seria x, eliberat de S.P.C.R.P.C.Î.V. Sibiu, la data de 11.10.2011, valabil categoria B, obținută la data de 27.02.1997. Permisul de conducere figura cu drept de conducere "cu restricții". Din adresa nr. x/21.04.2024 a I.P.J. Sibiu - Serviciul Rutier a reieșit că, la data de 18.01.2023, inculpatul A. nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât figura cu un dosar penal nesoluționat, întocmit la data de 27.09.2021, de către lucrătorii din cadrul I.P.J. Brașov, pe raza județului Brașov, având dreptul de a conduce suspendat.

La data de 27.09.2021, permisul de conducere figura suspendat ca urmare a săvârșirii faptei prev. de art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., la data de 08.08.2021, pe raza județului Sibiu. Astfel, la data de 08.08.2021 inculpatul A. a fost depistat pe raza județului Sibiu, conducând un autovehicul sub influența alcoolului, fapt pentru care a fost sancționat contravențional conform prevederilor art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., prin procesul-verbal nr. x din 08.08.2021, fiind dispusă sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 08.08.2021 și măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere seria x și eliberarea dovezii seria x nr. x fără drept de circulație. Inculpatul A. a luat la cunoștință despre suspendarea dreptului de conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 08.08.2021, prin semnarea procesului-verbal de contravenție nr. x

De altfel, din cazierul judiciar atașat la dosar rezultă că, la momentul trimiterii în judecată în prezenta cauză, dosarul respectiv era soluționat, constatându-se vinovăția inculpatului și fiind stabilită o pedeapsă în sarcina acestuia de 1 an închisoare, fiind amânată aplicarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani (sentința penală nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin neapelare la data de 17.10.2023).

În cursul urmăririi penale, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, solicitând încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, solicitare respinsă de procuror.

În fața instanței, inculpatul a recunoscut fapta, solicitând judecarea în procedura simplificată.

În drept, s-a reținut că, fapta inculpatului A. care la data de 18.01.2023, în jurul orei 14:15 a condus pe drumurile publice autoturismului, deși exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice îi era suspendată, fiind oprit de organele de poliție pe strada x din mun. Sibiu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice i-a fost suspendată, prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen.

În ceea ce privește latura obiectivă, prima instanță a reținut că elementul material este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul având dreptul de a conduce suspendat.

S-a considerat că urmarea imediată a infracțiunii săvârșite de inculpat constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier.

Fiind o infracțiune de pericol, s-a reținut că legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

În ceea ce privește latură subiectivă, prima instanță a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu forma de vinovăție a intenției indirecte în accepțiunea art. 16 alin. (1) lit. b) din C. pen., în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui, cu atât mai mult prin prisma profesiei sale a cunoscut consecințele unei asemenea conduite.

La individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere, în conformitate cu prevederile art. 74 din C. pen., împrejurările și modul de comitere a infracțiunii (prin conducerea autoturismului deși avea dreptul de a conduce suspendat; prima instanță a remarcat că a devenit o adevărată obișnuință, câtă vreme, în afară de fapta pentru care deja a fost dispusă o soluție de Curtea de Apel Brașov și de prezenta faptă, inculpatul mai este trimis în judecată, conform fișei de cazier, într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, infracțiunea fiind aceeași, respectiv infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.), mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (grad mediu spre mare de pericol social dedus din modalitatea efectivă de săvârșire a infracțiunii - cu sfidarea efectivă a legii, cu atât mai mult cu cât nu e la prima confruntare cu legea penală, ignorând în mod evident consecințele de care era conștient câtă vreme în anul 2014 îi fusese stabilită o pedeapsă cu amânarea aplicării de către Curtea de Apel Alba Iulia, pedeapsă care în opinia instanței de fond că nu a avut urmările dorite), natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii (infracțiune de pericol), motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului (din fișa de cazier a rezultat că are antecedente penale, infracțiunile fiind toate la regimul rutier, pentru prima fiind dispusă o soluție de stabilire a pedepsei și amânare a aplicării prin sentința penală nr. 143/26.11.2014 a Curții de Apel Alba Iulia, apoi fiind stabilită o pedeapsă, la fel cu amânarea aplicării prin sentința penală nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov, iar printr-o altă sentință, nedefinitivă însă, pronunțată la data de 18.09.2024 de Curtea de Apel Craiova, i s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 6 luni, a fost anulată amânarea aplicării pedepsei de 1 an stabilită de Curtea de Apel Brașov s-au contopit pedepsele fiind dispusă suspendarea sub supraveghere pe un termen de 2 ani), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (a recunoscut fapta), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația familială și socială a acestuia (studii superioare, avocat, bine integrat social, cu locuință stabilă, cu venituri și cu un minor în întreținere).

Față de prevederile art. 74 alin. (2) din C. pen., prin prisma criteriilor analizate mai sus, ținând cont că pentru infracțiunea săvârșită legea prevede o pedeapsă alternativă, închisoare sau amendă, prima instanță s-a orientat către pedeapsa amenzii penale.

S-a reținut, dat fiind perseverența infracțională a inculpatului, că este necesară dispunerea condamnării, curtea apreciind că o altă soluție de stabilire a unei pedepse și dispunere a amânării aplicării pedepsei, deși posibilă, este ineficientă. Totodată, s-a reținut că prima astfel de soluție a fost dată în 2014, inculpatul reluând aceeași conduită. În plus, din fișa abaterilor rutiere atașată la dosarul de urmărire penală a rezultat conduita persistentă în sensul nerespectării normelor rutiere (inclusiv abateri grave, fiind sancționat contravențional și pentru conducere cu alcool, alcoolemia fiind însă mai mică decât limita de 0,80).

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Sibiu, a rezultat că inculpatul are probleme în gestionarea consumului de alcool și se conturează dezvoltarea unui patern infracțional cu specific în infracțiunile rutiere. În plus, s-a apreciat că riscul de săvârșire a a unor asemenea fapte este crescut, dat fiind motivația redusă pe care inculpatul o prezintă în schimbarea conduitei sale.

Nu în ultimul rând, prima instanță a apreciat că supravegherea exercitată de Serviciul de Probațiune nu are vreo consecință asupra conduitei sale, inculpatul fiind supus măsurilor de supraveghere pe un termen de 2 ani prin sentința pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în 2014, aparent fără un rezultat.

Din această perspectivă, în afara faptului că a recunoscut infracțiunea, aspect care a fost valorificat prin reținerea prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și reducerea limitelor de pedeapsă, prima instanță nu a remarcat vreun regret pe care să-l manifeste inculpatul. În concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul a arătat că, față de împrejurarea că și-a recunoscut vinovăția, trebuie să i se aplice dispozițiile privitoare la amânarea aplicării pedepsei, deoarece, în caz contrar, nu ar fi respectat principiul proporționalității, iar măsurile pe care instanța penală le va dispune nu trebuie să intre în conflict cu exercitarea profesiei inculpatului care presupune dese deplasări atât în străinătate cât și în țară, enumerând activităție pe care le desfășoară.

În raport de susținerile inculpatului din cadrul concluziilor scrise depuse la dosar, curtea a considerat că inculpatul, nici la acest moment, nu înțelege pe deplin consecințele faptelor sale. S-a reținut că, situația sa personală și profesională ar fi trebuit avută în vedere de acesta de la momentul dispunerii primei soluții a Curții de Apel Alba Iulia în anul 2014, când instanța a dat dovadă de clemență, fiind avute în vedere lipsa antecedentelor de la acel moment. De altfel, clemență a dovedit și Curtea de Apel Brașov care a dispus o soluție cu amânarea aplicării pedepsei.

Prima instanță a reținut că, deși era cercetat penal, inculpatul, cu nonșalanță, a continuat succesiv să încalce legea, conducând în continuare autoturismul, pe lângă fapta pentru care a fost judecat în dosarul Curții de Apel Brașov și fapta prezentă, fiind dispusă o soluție de condamnare, nedefinitivă, de Curtea de Apel Craiova. Astfel, s-a apreciat că este cu atât mai gravă conduita inculpatului cu cât acesta are studii de drept și profesează în acest domeniu.

În concluzie, prima instanță a ajuns la concluzia necesității aplicării pedepsei și a executării efective a acesteia, însă, dat fiind că inculpatul este o persoană educată, perfect capabilă să înțeleagă consecințele unei condamnări în condițiile săvârșirii ulterior a unor fapte similare, curtea a apreciat că este suficientă pedeapsa amenzii penale. În acest sens, s-a reținut că inculpatul este o persoană cu venituri peste medie așa încât are posibilitatea executării unei pedepse a amenzii penale. În plus, dat fiind antecedența penală, persistența infracțională a acestuia, pedeapsa a fost îndreptată spre limita maximă.

De asemenea, s-a mai avut în vedere că o pedeapsă a amenzii într-un cuantum mai redus ar fi ineficientă, în raport de mijloacele financiare ale inculpatului, pedeapsa trebuie stabilită într-o limită care să presupună un efort din partea inculpatului, în așa fel încât acesta să resimtă constrângerea pedepsei, doar în acest fel aceasta putându-și îndeplini scopul.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, în rejudecare, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Totodată s-a solicitat menținerea dispoziției din sentința penală nr. 170/18.09.2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind anularea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov.

În final, în baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a solicitat contopirea pedepselor aplicate inculpatului în prezenta cauză, în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Brașov și dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Craiova. În baza art. 91 din C. pen. s-a solicitat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante pe un termen stabilit conform art. 92 din C. pen.

Prin motivele de apel depuse la dosar, în esență, parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul netemeinicie, apreciind că sancțiunea aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina acestuia este nejustificat de blândă raportat la împrejurările și modul de comitere a faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, dar și antecedentele penale și contravenționale ale inculpatului.

În ceea ce privește împrejurările în care a fost comisă fapta, s-a arătat că inculpatul a condus autoturismul în centrul municipiului Sibiu, la o ora cu trafic aglomerat, în jurul orei 14:15, fiind oprit de organele de poliție întrucât nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului. Inculpatul nu a prezentat permisul de conducere organelor de poliție, motivând că nu îl are asupra sa, iar în urma verificării în baza de date, s-a constatat că avea dreptul de conduce suspendat.

S-a mai arătat că, într-o perioadă relativ scurtă de timp, respectiv 27.09.2021-06.09.2023, deși cunoștea că are dreptul de a conduce autovehicule suspendat, inculpatul a săvârșit 3 infracțiuni prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., fiind surprins de către organele de poliție din regiuni diferite ale țării (județele Brașov în 27.09.2021, Sibiu în 18.01.2023 și Mehedinți în 06.09.2023) conducând autoturismul pe drumurile publice. Cele trei infracțiuni au fost săvârșite în concurs real.

Inițial, exercitarea dreptului de a conduce autovehicule al inculpatului a fost suspendată pe o perioadă de 90 de zile, întrucât, la data de 08.08.2021, a fost surprins pe raza județului Sibiu, conducând un autoturism în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, fiind sancționat contravențional.

S-a menționat că, pe lângă sancțiunea contravențională, în aceeași perioadă, respectiv la datele de 24.03.2021 și 18.01.2023, inculpatul A. a fost sancționat contravențional și pentru încălcarea normelor privind circulația pe drumurile publice (depășirea vitezei legale cu 10-20 km/h și nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului).

Totodată, s-a arătat că prin sentința penală nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov (dosar nr. x/2023), rămasă definitivă prin neapelare, a fost stabilită în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 1 an închisoare cu amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.. Prin sentința penală nr. 170/18.09.2024 a Curții de Apel Craiova (dosar nr. x/2024), definitivă prin decizia nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., a fost anulată amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare și, urmare aplicării regulilor privind concursul de infracțiuni, s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de 2 ani, conform dispozițiilor art. 91, art. 92 din C. pen.

Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că inculpatul a fost deja condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, pentru două infracțiuni concurente de același gen cu cea pentru care a fost cercetat în prezentul dosar, s-a arătat că apare ca fiind insuficientă, pentru corijarea comportamentului acestuia, condamnarea la pedeapsa amenzii penale. În acest sens s-a arătat că instanța de fond a stabilit cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă ținând cont de susținerile inculpatului în sensul că, în calitate de avocat, ar obține venituri peste medie, însă din Raportul de evaluare nr. x/30.10.2024, întocmit de Serviciului de probațiune Sibiu, reiese că acesta obține venituri de aproximativ 1500 Euro/lună, dar și că înregistra restanțe de plată, în cuantum de 2900 RON, aferente obligațiilor datorate în anul 2024, Casei de Asigurări a Avocaților - Filiala Sibiu.

S-a mai arătat că, deși inculpatul a recunoscut infracțiunea reținută sarcina sa, această atitudine are doar un caracter formal, având în vedere că acesta nu a manifestat nici un regret.

Prin concluziile formulate la termenul de judecată din data de 14 mai 2025, procurorul de ședință a solicitat, în plus, aplicarea pe lângă pedeapsa închisorii, și a unor pedepse complementare, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și i) din C. pen., având în vedere că inculpatul nu a înțeles care este utilitatea regulilor rutiere, pe care le-a sfidat în mod constant. Totodată, în ceea ce privește termenul de supraveghere, a solicitat orientarea către maximul prevăzut de lege.

Intimatul inculpat A. a formulat concluzii scrise la apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia solicitând respingerea acestuia, ca nefondat și în consecință menținerea sentinței penale atacate ca fiind legală și temeinică.

Inculpatul a arătat că motivele de apel formulate de parchet sunt neîntemeiate, arătând că, în calitate de avocat și de reprezentant al Camerei de Comerț și Industrie Sibiu, face parte din grupul de lucru a Ministerului Energiei pentru dezvoltarea proiectului de lege a comunităților energetice din România, Comisia juridică a grupului de lucru, pentru redactarea textelor de lege ce fac obiectul proiectului de lege a comunităților energetice din România, activități care îi asigură un venit considerabil și constant, astfel că poate achita amenda penală la care a fost obligat.

A mai arătat că a recunoscut și și-a asumat în totalitate fapta și consecințele ce decurg din săvârșirea acesteia. A mai susținut că a colaborat cu organele judiciare pe toată durata desfășurării procesului penal, regretă fata comisă și dorește să își asume răspunderea pentru ceea ce a făcut.

De asemenea, inculpatul a arătat că, prin sentința penală nr. 170/2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia nr. 47/A/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost sancționat pentru antecedentele penale și contravenționale.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 417 din C. proc. pen., raportat la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că acesta este parțial fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia vizează aspecte ce țin de individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului A., apreciindu-se că soluția instanței de fond ar fi netemeinică.

Reexaminând ansamblul probatoriu (procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de constatare a contravenției seria x, adresa din 31.08.2023 a Instituției Prefectului - Județul Sibiu - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, adresa nr. x/21.04.2024 a I.P.J. Sibiu - Serviciul Rutier, declarația de recunoaștere dată de inculpat în fața primei instanțe), Înalta Curte constată că situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță, în sensul că la data de 18.01.2023, în jurul orei 14:15, inculpatul A. a condus autoturismul, nerespectând culoarea roșie a semaforului, fiind oprit de un echipaj de poliție, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

În drept, fapta inculpatului A., asfel cum a fost descrisă anterior, realizează elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective, ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Evaluând criticile formulate de parchet prin apelul declarat, Înalta Curte apreciază că prima instanță l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă prea blândă, având în vedere criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen.:

a) Împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite

Inculpatul a condus un autoturism pe un drum public, în centrul municipiului Sibiu, într-un interval orar cu trafic intens, fără a deține dreptul legal de a conduce, încălcând semnificația culorii roșii a semaforului.

b) Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită

Inculpatul, deși avea suspendat dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice, în timp ce conducea autoturismul, a încălcat și alte reguli de circulație, trecând pe culoarea roșie a semaforului, fiind oprit de către un echipaj de poliție. Conduita acestuia a fost o manifestare evidentă de ignorare a normelor rutiere, contribuind la crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației.

c) Natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii

Gravitatea faptei este amplificată de faptul că aceasta nu a fost comisă în mod izolat, ci într-un context de reiterare a unui comportament similar, inculpatul fiind, la momentul comiterii prezentei fapte, cercetat penal într-un dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov (nr. 273/P/2021), pentru săvârșirea unei infracțiuni de aceeași natură - respectiv conducerea unui vehicul fără drept, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., la data de 27.09.2021.

d) Motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit

Inculpatul a manifestat dispreț față de dispozițiile legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, dovedind o atitudine de indiferență față de consecințele faptei sale. Fapta dedusă judecății nu reprezintă un incident izolat, ci se înscrie într-o conduită infracțională repetată, manifestată pe parcursul unei perioade relativ scurte de timp. Concret, inculpatul A. a comis trei infracțiuni prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., la datele de 27.09.2021, 18.01.2023 și 06.09.2023, fapte care, fiind săvârșite anterior vreunei condamnări definitive, sunt în concurs real.

Pentru fapta din 27.09.2021, inculpatul a fost condamnat, prin sentința penală nr. 39/F din 22.09.2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosar nr. x/2023, definitivă prin neapelare, la pedeapsa de 1 an închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei, potrivit art. 83 din C. pen.. Ulterior, pentru fapta din 06.09.2023, prin sentința penală nr. 170 din 18 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. x/2024, definitivă prin decizia nr. 47/A din 26 februarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Jsutiție, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere. În acel context, instanța a dispus și anularea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare, anterior dispuse prin sentința penală nr. 39/F/2023 a Curții de Apel Brașov, precum și contopirea pedepselor, rezultând pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, suspendată sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Din această succesiune a faptelor reiese că inculpatul a persistat în conduita infracțională, comițând fapte de aceeași natură, în mai multe rânduri, în ciuda existenței unor proceduri penale în curs și a unei condamnări deja pronunțate (chiar dacă nu definitivă la acel moment). Această atitudine denotă o indiferență față de rigorile legii penale, iar repetitivitatea conduitei sale este relevantă în procesul de individualizare a pedepsei.

Alegerea pedepsei și stabilirea modalității de executare trebuie să fie adecvate pericolului social al faptei și persoanei inculpatului, astfel încât trebuie să fie apte să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea educativ-preventivă.

Funcțiile și scopul pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a modalității de executare, care să țină seama de persoana inculpatului, pentru a fi ajutat să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

În favoarea inculpatului, Înalta Curte reține conduita procesuală constantă, manifestată prin recunoașterea faptei reținute în sarcina sa și solicitarea judecării cauzei în procedura simplificată, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., privind reducerea limitelor de pedeapsă. Pe parcursul procesului penal, inculpatul a colaborat cu organele judiciare și nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, formulând inclusiv o solicitare pentru încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, care însă nu s-a concretizat.

Inculpatul, prin apărător, a susținut că, în prezent, este implicat într-un program de sprijin umanitar, constând în susținerea financiară a unui așezământ de cult. A mai menționat că, în calitate de avocat și de reprezentant al Camerei de Comerț și Industrie Sibiu, face parte din Comisia juridica a grupului de lucru organizat de Ministerul Energiei pentru elaborarea proiectului de lege privind comunitățile energetice din România, participând în mod constant la conferințe de specialitate, în calitate de speaker. De asemenea, a solicitat a se avea în vedere faptul că are în întreținere atât pe părinții săi, cât și un copil minor aflat la studii în Elveția, aceste aspecte fiind reținute și de instanța de fond în procesul de individualizare a pedepsei.

În acest context, ținând cont atât de natura și gravitatea faptei, cât și de ansamblul datelor ce caracterizează persoana inculpatului, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, Înalta Curte apreciază că aplicarea pedepsei amenzii penale, chiar într-un cuantum ridicat, este în mod vădit insuficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, în raport cu comportamentul constant de încălcare a dispozițiilor legale manifestat de inculpat în decursul unei perioade relativ scurtă.

Reiterarea conduitei infracționale relevă o atitudine de minimă receptivitate față de valorile ocrotite de lege și o lipsă de conștientizare reală a gravității unor fapte de același gen, apte să aducă atingere siguranței circulației pe drumurile publice. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea este necesară pentru a realiza funcțiile sancțiunii penale, în special în planul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Doar aplicarea pedepsei închisorii este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și a renunța la deprinderile antisociale care l-au determinat să săvârșească infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze.

Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter personal, menită să influențeze în mod direct conduita persoanei condamnate. Aptitudinea funcțională a acesteia depinde de gradul în care corespunde particularităților concrete ale făptuitorului și de capacitatea sa de a genera o schimbare de atitudine față de normele legale. O sancțiune prea blândă, în contextul dat, riscă să nu producă efectul reeducativ urmărit de lege.

Cu toate acestea, valorificând circumstanțele personale favorabile reținute în cauză - nivelul de educație, activitatea profesională, situația familială precum și conduita procesuală constantă - Înalta Curte apreciază că se impune orientarea sancțiunii penale către o durată medie, fiind aptă să răspundă exigențelor de proporționalitate și echitate.

În consecință, având în vedere aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., care reduc cu o treime limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, Înalta Curte stabilește în sarcina inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare, apreciind că aceasta este suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii penale, în raport cu gravitatea faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.

Înalta Curte constată că fapta dedusă judecății în prezenta cauză, săvârșită la data de 18.01.2023, este concurentă cu fapta comisă la data de 27.09.2021, pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin neapelare la 17.10.2023, precum și cu fapta comisă la data de 06.09.2023, pentru care inculpatul a fost condamnat, prin sentința penală nr. 170/18.09.2024 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Întrucât toate cele trei infracțiuni au fost comise anterior rămânerii definitive a vreunei hotărâri de condamnare, acestea se află în concurs real, în accepțiunea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 97 alin. (1) din C. pen., instanța de apel va anula suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 170/18.09.2024 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere că prin sentința penală nr. 170/2024 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus și anularea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare stabilite prin sentința penală nr. 39/2023 a Curții de Apel Brașov, conform art. 89 din C. pen., iar temeiul anulării este în continuare incident, Înalta Curte urmează să mențină dispoziția privind anularea amânării aplicării pedepsei respective.

În consecință, în temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., cele două pedepse aplicate anterior inculpatului - de 1 an și, respectiv, 1 an și 6 luni închisoare - vor fi repuse în individualitatea lor, urmând a fi contopite cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în prezenta cauză, iar inculpatului i se va aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 2 ani si 2 luni închisoare.

Deși, în soluționarea apelului se dispune contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, Înalta Curte subliniază că această soluție nu încalcă decizia nr. 70/2007 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii stabilind că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.

În cauză, situația este diferită de cea avută în vedere prin decizia nr. 70/2007 pronunțată în recurs în interesul legii.

Astfel, instanța de control judiciar, în virtutea efectului devolutiv al apelului declarat de Ministerul Public, va reindividualiza pedeapsa aplicată prin sentința apelată, îl va condamna pe inculpat la pedeapsa închisorii direct în calea de atac a apelului, apreciind pedeapsa amenzii penale prea blândă, caz în care tratamentul penal este cel reglementat de art. 97 alin. (1) din C. pen., conform căruia dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Potrivit art. art. 97 alin. (1) din C. pen., instanța de control judiciar nu are posibilitatea de a alege dacă efectuează sau nu operațiunea de contopire, ci este obligată să aplice tratamentul penal conform dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni, având în vedere pedepsele aplicate anterior inculpatului pentru infracțiuni concurente, prin hotărâri definitive.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, Înalta Curte apreciază că, raportat la circumstanțele cauzei, pentru atingerea scopului pedepsei, este suficientă suspendarea executării sub supraveghere a acesteia, în condițiile prevăzute de art. 91 și următoarele din C. pen.

Instanța de control judiciar apreciază că această modalitate de executare corespunde finalității pedepsei, întrucât permite exercitarea unui control judiciar asupra conduitei inculpatului, fără a se recurge la izolarea sa din mediul social și profesional. Deși fapta prezintă un grad mediu de gravitate, în contextul conduitei procesuale a inculpatului și al circumstanțelor personale reținute în cauză, alegerea modalității de executare neprivative de libertate este adecvată și proporțională, sub condiția respectării obligațiilor stabilite pe durata unui termen maxim de supraveghere de 4 ani, calculat începând cu data de 26.02.2025 - data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 170/18.09.2024 a Curții de Apel Craiova, conform prevederilor art. 97 alin. (2) din C. pen.

În cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 91 și următoarele din C. pen., după cum urmează:

- pedeapsa stabilită, de 2 ani și 2 luni închisoare, se încadrează în limita prevăzută de art. 91 alin. (1) lit. a) din C. pen.

- deși inculpatul a mai fost condamnat, infracțiunile se află în concurs real, fiind comise anterior rămânerii definitive a oricărei hotărâri de condamnare;

- inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;

- în raport cu conduita procesuală, integrarea profesională și sprijinul familial de care beneficiază, instanța apreciază că scopurile pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă, cu condiția unei supravegheri exercitate pe durata termenului de supraveghere, de către Serviciul de probațiune.

Referitor la obligațiile care se impun a fi executate de inculpat pe durata termenului de supraveghere, în temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte va stabili măsuri de supraveghere constând în obligația inculpatului de a se prezenta la Serviciul de Probațiune Sibiu la datele fixate de acesta, de a primi vizitele consilierului de probațiune, de a anunța, în prealabil, orice schimbare de locuință sau deplasare mai lungă de 5 zile, de a comunica schimbarea locului de muncă și de a furniza informații necesare verificării mijloacelor sale de existență.

Totodată, va stabili obligația inculpatului de a urma un program de reintegrare socială, prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., instanța de control judiciar reținând că, includerea ei în conținutul măsurilor de supraveghere este justificată prin raportare la profilul inculpatului și necesitatea sprijinirii procesului său de reintegrare socială.

Potrivit art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, obligație ce se va executa în cadrul Asociației "Dr. B." C. sau în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului cu Protopopiatele Sibiu Săliște, Avrig, Agnita, Mediaș. În privința executării acestei obligații, Înalta Curte va constata că prin 170/2024 din 18.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, definitivă la data de 26.02.2025 prin decizia penală nr. 47/A/2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus ca inculpatul A. presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, obligație ce s-a dispus a fi executată în cadrul Asociației "Dr. B." C. sau în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului cu Protopopiatele Sibiu Săliște, Avrig, Agnita, Mediaș. Astfel, având în vedere prevederile art. 97 alin. (2) din C. pen., inculpatul va executa o singură obligație de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile.

Cu privire la solicitarea formulată de Ministerul Public privind aplicarea unei pedepse complementare, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., Înalta Curte apreciază că o astfel de pedeapsă nu este necesară și proporțională în cauză. Având în vedere faptul că s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata maximă prevăzută de lege, de 4 ani, perioadă în care inculpatul va fi supus unui regim strict de supraveghere și obligații concrete, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse complementare ar excede principiului proporționalității și al individualizării sancțiunii, fără a aduce un beneficiu real în planul prevenirii recidivei.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 9 din data de 03 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., va condamna inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice i-a fost suspendată, prev. de art. de 335 alin. (2) din C. pen.

Va constata că infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 170/2024 din 18.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A din 26.02.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și cu infracțiunea pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov, definitiva prin neapelare.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen., va anula suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 170/18.09.2024 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Va menține dispoziția din sentința penală nr. 170/2024 a Curții de Apel Craiova, de anulare a amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin neapelare și de condamnare a inculpatului la această pedeapsă de 1 an închisoare.

Va repune pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 170/18.09.2024 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin neapelare, în individualitatea lor.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. va contopi pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată în prezenta cauză, cu pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 170/18.09.2024 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin neapelare în pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni închisoare, la care va adăuga sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 2 ani si 2 luni închisoare.

În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen., va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului A., pe un termen de supraveghere de 4 ani, calculat începând cu data de 26.02.2025 - data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 170/18.09.2024 a Curții de Apel Craiova, conform prevederilor art. 97 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului A., următoarele măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sibiu, la datele fixate de acesta;

b. să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c. să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d. să comunice schimbarea locului de muncă;

e. să comunice informații și documente de natură a permite controlului mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., va impune inculpatului A., să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Sibiu sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A., va fi obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității obligație ce se va executa în cadrul Asociației "Dr. B." C. sau în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului cu Protopopiatele Sibiu Săliște, Avrig, Agnita, Mediaș, pe o perioadă de 80 de zile.

Va constata că prin 170/2024 din 18.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, definitivă la data de 26.02.2025 prin decizia penală nr. 47/A/2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus ca inculpatul A. presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, obligație ce s-a dispus a fi executată în cadrul Asociației "Dr. B." C. sau în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului cu Protopopiatele Sibiu Săliște, Avrig, Agnita, Mediaș.

Va atrage atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și a consecințelor ce decurg din aceasta.

Va menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 9 din data de 03 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A. , la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice i-a fost suspendată, prev. de art. de 335 alin. (2) din C. pen.

Constată că infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 170/2024 din 18.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A din 26.02.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și cu infracțiunea pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin neapelare.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen., anulează suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 170/18.09.2024 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Menține dispoziția din sentința penală nr. 170/2024 a Curții de Apel Craiova, de anulare a amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin neapelare și de condamnare a inculpatului la această pedeapsă de 1 an închisoare.

Repune pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 170/18.09.2024 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin neapelare, în individualitatea lor.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză, cu pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 170/18.09.2024 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/26.02.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/22.09.2023 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin neapelare, în pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 2 ani si 2 luni închisoare.

În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului A., pe un termen de supraveghere de 4 ani, calculat începând cu data de 26.02.2025 - data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 170/18.09.2024 a Curții de Apel Craiova, conform prevederilor art. 97 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului A., următoarele măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sibiu, la datele fixate de acesta;

b. să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c. să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d. să comunice schimbarea locului de muncă;

e. să comunice informații și documente de natură a permite controlului mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., impune inculpatului A., să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Sibiu sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A., este obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității obligație ce s