ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 568 din 08.08.2022 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția penală, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 396 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. raportat la art. 335 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. , la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3.000 de RON, reprezentând 200 de zile-amendă, cuantumul stabilit al unei zile-amendă fiind de 15 RON, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (faptă din 16.02.2019).
În baza art. 63 din C. pen., s-a atras atenția inculpatului că, în caz de neexecutare cu rea-credință, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.
S-a constatat că se menține amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare dispuse în sarcina inculpatului A. prin Decizia penală nr. 1070/29.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 29.09.2020 (faptă din 24.10.2017).
În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.200 de RON (600 de RON pentru faza de urmărire penală și 600 de RON pentru faza de judecată), cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A..
Prin Decizia penală nr. 1775/A din 20 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 568/08.08.2022, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii penale a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul de dosar x/2021
Prin motivele formulate de recurentul A. s-a făcut mențiunea că, în fața instanței de apel a arătat că presupusa faptă de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată ca urmare a întocmirii mai multor dosare penale cu privire la infracțiuni la regimul rutier, nu este prevăzută de legea penală. Astfel, a apreciat că instanța de apel trebuia să dispună că nu este prevăzută de legea penală fapta sa și că inclusiv instanța de fond a arătat că nu exista nicio probă prin care să i se fi comunicat conform art. 134 din Regulamentul de aplicare a O.U.G 195/2002 că i s-a reținut permisul și i s-a suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice.
A fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurentul a arătat că, la data de 16.02.2019, atunci când a fost depistat conducând auto pe drumurile publice în Mun. București, nu avea și nu putea să aibă dreptul de a conduce restricționat/suspendat ca urmare a Dosarului penal nr. x/2019 al Judecătoriei Târgu Cărbunești precizând că i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 120 de zile, între 08.02.2019 și 02.06.2019, ca urmare a săvârșirii unei contravenții și a faptului că, în anul 2017, i-a fost respinsă definitiv plângerea contravențională prin care a contestat constatarea și sancționarea contravenției.
Or, în condițiile în care ar fi avut în luna februarie 2019 dreptul de a conduce suspendat ca urmare a Dosarului penal nr. x/2019 pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești este evident că nu-i putea fi aplicată, la data de 08.02.2019, o altă suspendare ca urmare a respingerii definitive a plângerii contravenționale de către Tribunalul Gorj, prin Decizia nr. 2077/04.10.2017.
În concluzie, prin motivele formulate, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea Deciziei penale nr. 1775 din 20.12.2022 pronunțate de Curtea de Apel București și, rejudecând, achitarea sa, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.
Prin încheierea din 12 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1775/A din 20 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casație, s-a constatat că cererea de recurs în casație formulată de recurent îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., recursul în casație urmând a fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în raport de soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, referitoare la imposibilitatea aplicării, la data de 08.02.2019, a unei alte suspendări ca urmare a respingerii definitive a plângerii contravenționale de către Tribunalul Gorj prin Decizia nr. 2077/04.10.2017, în condițiile în care ar fi avut, în luna februarie 2019, dreptul de a conduce suspendat ca urmare a Dosarului penal nr. x/2019 de pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești.
De asemenea, s-a făcut precizarea că nu pot fi analizate prin prisma niciunui caz de recurs în casație dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., criticile cu privire la interpretarea probatoriului ori stabilirea situației de fapt, fiind aspecte ce țin de temeinicie și nu de legalitatea pedepsei, iar o astfel de analiză nu se poate realiza în calea de atac a recursului în casație, prin prisma cazului invocat și nici a celorlalte cazuri expres și limitativ prevăzute de legiuitor.
Examinând recursul în casație formulat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1775/A din 20 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. care vizează exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Conform prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Acest caz de casare are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă de către inculpat - persoana fizică sau persoană juridică - pe care instanța de apel a considerat-o infracțiune, când în realitate, fapta nu se regăsește în niciuna din prevederile legii penale ca infracțiune.
Constatarea prevederii faptei în legea penală presupune existența unui model legal de incriminare care să descrie fapta interzisă, existența unei fapte concrete și tipicitatea (corespondența dintre trăsăturile faptei concrete și modelul de incriminare).
În aceste coordonate de principiu, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, criticile formulate de recurentul A. referitoare la condamnarea pentru o presupusă faptă de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată ca urmare a întocmirii mai multor dosare penale, se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată. Înalta Curte poate cenzura, în drept, hotărârea în calea extraordinară de atac a recursului în casație, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, excluzând rejudecarea cauzei în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.
Ca atare, Înalta Curte urmează să analizeze dacă faptele reținute în sarcina recurentului, pentru care s-a dispus soluția definitivă de condamnare la pedeapsa amenzii penale pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (faptă din 16.02.2019), prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., întrunește elementele de tipicitate ale normei de incriminare, respectiv dacă se realizează o corespondență între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii.
Potrivit art. 335 alin. (2) din C. pen.: "Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă".
În art. 335 alin. (2) din C. pen. este prevăzută o infracțiune sancționată mai blând decât infracțiunea reglementată de dispozițiile art. 335 alin. (1) din C. pen. care prevede următoarele: "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai ori a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani."
Potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, "Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se retine în următoarele cazuri:
b) când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1) și la art. 339 alin. (2), (3) și (4) din C. pen.
(2) La reținerea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la alin. (1), titularului acestuia i se eliberează o dovada înlocuitoare cu sau fără drept de circulație.
(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și d), la art. 102 alin. (3) lit. a) și la art. 102 alin. (4) din prezenta ordonanță de urgență, precum și în cele menționate la art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din C. pen., dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație.
(6) La cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea clasării, renunțării la urmărirea penală sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești".
Practica judiciară este constantă în ceea ce privește reținerea infracțiunii examinate în toate situațiile în care o persoană conduce pe drumurile publice un autovehicul în perioada în care dreptul de a conduce al acesteia este suspendat.
În ceea ce privește starea de fapt, aceasta a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel, reținându-se că, la data de la data de 16.02.2019, în jurul orei 23:01, inculpatul A. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare x pe Șos. București - Ploiești, nr. 7A, din București, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice". "În ceea ce privește temeiul acestei suspendări, (...) instanța de apel a reținut că acesta este reprezentat de săvârșirea anterioară de către inculpat la data de 24.10.2017 a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. (Dosar penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești), infracțiune în raport de care s-a dispus prin Sentința penală nr. 55/13.02.2020 a Judecătoriei Târgu-Cărbunești, modificată prin Decizia penală nr. 1070/29.09.2020 a Curții de Apel Craiova, stabilirea unei pedepse de 8 luni închisoare cu amânarea aplicării pedepsei".
Or, raportat la situația factuală reținută prin decizia penală atacată și care nu mai poate fi cenzurată de Înalta Curte prin intermediul recursului în casație, dat fiind specificul acestei căi extraordinare de atac, se constată că instanța de apel a răspuns apărării inculpatului, arătând că prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 16.02.2019 care i-a fost adus la cunoștința inculpatului A. și acesta l-a semnat, este menționat și Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești format ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni la data de 24.10.2017, în legătură cu care s-a reținut suspendarea dreptului de a conduce.
În acest sens, prin hotărârea recurată, s-a reținut că "Inculpatul a avut drept de a conduce suspendat în perioada 24.10.2017 - 29.09.2020, suspendare ce a operat în temeiul legii ca urmare a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., independent de implementarea acestei măsuri în vreun sistem informatic".
Procedând, conform art. 447 din C. proc. pen., la verificarea corespondenței dintre împrejurările faptice stabilite și configurarea legală a infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentului că acțiunea ce i-a fost reținută în sarcină și pentru care a fost condamnat, astfel cum s-a stabilit cu titlu definitiv de către instanța de apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunește elementele constitutive prevăzute de norma de incriminare a infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.
Așadar, Înalta Curte constată că nu sunt fondate criticile formulate de recurentul inculpat A. în sensul că la data de 16.02.2019, atunci când a fost depistat conducând auto pe drumurile publice în Mun București nu avea și nu putea să aibă dreptul de a conduce restricționat/suspendat, având în vedere că nu privesc legalitatea hotărârii recurate, ci temeinicia, solicitând reinterpretarea situației de fapt, care nu mai poate fi repusă în discuție în acest cadru procesual.
Prin urmare, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. pentru care recurentul inculpat a fost condamnat, curtea de apel realizând o analiză corespunzătoare sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1775/A din 20 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1775/A din 20 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 iunie 2023.