ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra apelurilor penale de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea pronunțată de prima instanță.

Prin sentința penală nr. 67 din data de 5 aprilie 2024 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. rap. la art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 7.500 RON amendă penală (150 de zile amendă, cu un cuantum al unei zile amendă de 50 RON).

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 126,90 RON reprezintă cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2023 din 08 decembrie 2023 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

În fapt, s-a reținut, în esență, că la data de 28.06.2023, în jurul orelor 12:15, inculpatul A., avocat în Baroul Olt, a fost depistat de către organele de poliție în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din com. Vădăstrița, jud. Olt, având dreptul de a conduce autovehicule suspendat.

Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale au rezultat următoarele:

La data de 22.12.2020, inculpatul A., avocat în Baroul Olt, a fost surprins în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe raza localității Deveselu, jud. Olt, circulând cu o viteză de 106 km/h pe un drum unde limita maximă admisă era de 50 km/h, fiind sancționat cu avertisment și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, ca măsură complementară, așa cum rezultă din procesul-verbal nr. x/22.12.2020.

Împotriva procesului-verbal de contravenție, inculpatul A. a formulat plângere la Judecătoria Caracal, plângere care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1007/20.05.2021, pronunțată în dosarul civil nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 715/04.11.2021 a Tribunalului Olt, prin respingerea apelului.

Din adresa nr. x din data de 19.05.2022 a I.P.J. Ialomița - Serviciul Rutier rezultă că numitului A. i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice începând cu data de 07.12.2022, perioada de suspendare fiind majorată cu 30 de zile, conform art. 118 alin. (7) rap.

la art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002 (fiind menționat din eroare art. 118 alin. (4) pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002) ca urmare a faptului că acesta nu a predat permisul de conducere în termenul prev. la alin. (4) din același articol, unde se prevede că: suspendarea exercitării dreptului de a conduce se reia de drept începând cu ora 00:00 a zilei următoare celei în care a fost predat permisul de conducere, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției sau a admis-o în parte, menținând sancțiunea contravențională complementară aplicată, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

După ce i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, la data de 11.01.2022, ora 20:45, inculpatul A. a fost depistat de către organele de poliție din cadrul Poliției Orașului Țăndărei în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe șoseaua București din orașul Țăndărei, jud. Ialomița, iar în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat.

În acest context, organele de poliție din cadrul Poliției Orașului Țăndărei au întocmit procesul-verbal de constatare al infracțiunii flagrante, context în care i s-a adus la cunoștință, sub semnătură, că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice și că, în cauză, va fi înregistrat dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Dosarul penal a fost înregistrat, inițial, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fetești cu nr. 72/P/2023, ulterior fiind înregistrat sub numărul unic 162/P/2023 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care, prin ordonanța nr. 162/P/2023 din data de 13.07.2023, a dispus renunțarea la urmărire penală față de A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., soluția fiind confirmată prin încheierea din data de 06.11.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București.

Ulterior săvârșirii faptei prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. din data de 11.01.2022 și având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, conform art. 111 alin. (1), lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, la data de 28.06.2023, în jurul orelor 12:15, inculpatul A. a fost depistat, din nou, de organele de poliție din cadrul secției 10 Poliție Rurală Vișina, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din com. Vădăstrița, jud. Olt, iar în urma verificărilor în baza de date INTERID a Poliției Române a rezultat că, la rubrica "starea permisului", figurează "suspendat".

Faptul că inculpatul A. figura în data de 28.06.2023 având dreptul de a conduce autovehicule suspendat rezultă și din adresa nr. x/17.08.2023 a I.P.J. Ialomița - Serviciul Rutier, la care a fost anexată adresa prin care i s-a comunicat că are suspendat dreptul de a conduce autovehicule.

De asemenea, din procesul-verbal întocmit la data de 11.01.2022 de către organele de poliție din cadrul Poliției Orașului Țăndărei, rezultă că inculpatului

A. i s-a adus la cunoștință, sub semnătură, că nu mai avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice și că era cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Cu ocazia audierii în calitate de suspect, respectiv inculpat, A. a declarat că recunoaște și regretă săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, menționând că avea cunoștință că are permisul de conducere suspendat, dar a precizat că a condus autoturismul pe o distanță scurtă pe un drum public cu circulație redusă din com. Vădăstrița, jud. Olt, aspect care este confirmat și de martorul B..

Starea de fapt a fost demonstrată cu: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; înregistrare video BodyCam și procesul-verbal de redare rezumativă; proces-verbal de sesizare din oficiu; copia procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x/22.12.2020 și planșa foto radar; procesul-verbal de constatare din data de 11.01.2022, în copie; adresa din 19.05.2022, emisă de IPJ Ialomița - Serviciul Rutier, în copie; adresa din 15.11.2022, emisă de IPJ Ialomița - Serviciul Rutier, în copie; copia sentinței civile nr. 1007/2021 din 20.05.2021, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva procesului-verbal de contravenție nr. POTX nr. x/22.12.2020; copia deciziei civile nr. 715 din data de 04.11.2021, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respins apelul declarat de apelantul petent A. împotriva sentinței civile nr. 1007/20.05.2021, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. x/2021, având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/22.12.2020; copia ordonanței nr. x/P/2023 din data de 13.07.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală față de suspectul A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. (faptă comisă în data de 11.01.2022, ora 20:45); copia încheierii din data de 06.11.2023, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară al Curții de Apel București în dosarul nr. x/2023, prin care a fost admisă cererea de confirmare a ordonanței de renunțare la urmărire penală nr. 162/P/2023 din data de 13.07.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova; dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în copie, pe DVD; adresa nr. x/17.08.2023, emisă de I.P.J. Ialomița - Serviciul Rutier, la care este anexată adresa nr. x/15.01.2022; copia actului de identitate al inculpatului A.; copia certificatului de înmatriculare pentru autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x; declarațiile suspectului/inculpatului A.; declarația martorului B.; adresa nr. x/10.07.2023, emisă de Baroul Olt; fișa cazierului judiciar.

În drept, fapta inculpatului A. care, în data de 28.06.2023, în jurul orelor 12:15, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din com. Vădăstrița, jud. Olt, având dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Prin rezoluția judecătorului de cameră preliminară din data de 11.12.2023, s-a dispus comunicarea copiei certificate a rechizitoriului către inculpatul A..

Înscrisurile au fost comunicate inculpatului în data de 14.12.2023, care nu a formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Prin încheierea nr. 1 din data de 16 ianuarie 2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și s-a dispus începerea judecății privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Fiind audiat la data de 29 ianuarie 2024 în prezența apărătorului ales, inculpatul a arătat că recunoaște integral săvârșirea faptelor și solicită judecarea cauzei în procedură simplificată.

Cererea inculpatului a fost pusă în discuția părților și admisă la același termen de judecată.

S-a încuviințat proba cu înscrisuri în circumstanțiere și s-a dispus efectuarea unui referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune Olt, acesta fiind depus la dosar.

Procedând la examinarea probelor administrate în cauză instanța a reținut în fapt, din coroborarea declarațiilor date de inculpat cu mențiunile din înscrisurile depuse în dosarul penal nr. x/2023 - respectiv conținutul ordonanței de renunțare la urmărire penală din 13 iulie 2023 confirmată prin încheierea din 06 noiembrie 2023 a Curții de Apel București și relațiile furnizate de IPJ Ialomița, că la 28 iunie 2023 inculpatul a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare nr. x pe strada x din comuna Vădăstrița județul Olt, deși avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat ca urmare a săvârșirii la 11 ianuarie 2022 a faptei prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. (faptă care a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 în care la 13 iulie 2023, prin ordonanță, s-a dispus renunțarea la urmărire penală).

Inculpatul a recunoscut situația de fapt ca atare și a arătat că a decis să conducă autoturismul deși știa că nu avea acest drept, întrucât mașina rămăsese parcată pe o stradă îngustă blocând circulația celorlalte autoturisme. A precizat inculpatul că numai datorită acestor motive a condus autoturismul pe o distanță de câțiva zeci de metri pe strada x împrejurări pe care, de altfel le-a recunoscut și în discuțiile cu echipajul de poliție care a procedat la oprirea sa.

În drept, fapta inculpatului A. astfel cum a fost reținută anterior întrunește condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în varianta normativă prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., infracțiunea fiind săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe, întrucât inculpatul, dat fiind nivelul său de educație și profesia exercitată, cunoștea pe deplin rigorile legii și știa interdicțiile ce i-au fost impuse ca urmare a săvârșirii faptei din 11 ianuarie 2022 (dată la care s-a dispus măsura administrativă a suspendării dreptului de a conduce autovehicule în baza art. 111 alin. (1), lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002)

Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, atrăgând răspunderea penală conform art. 15 alin. (2) din C. pen., instanța a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, instanța a ținut seama de gravitatea infracțiunii săvârșite și de periculozitatea inculpatului, evaluate după criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, instanța a apreciat că infracțiunea săvârșită de către inculpat raportat la importanța valorii sociale protejate prin norma de incriminare, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, dar și la împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă are un grad de pericol social relativ redus, dat fiind segmentul de drum pe care inculpatul a condus, nivelul extrem de redus al traficului și distanța pe care inculpatul intenționa să o străbată (câțiva zeci de metri pentru a permite deblocarea traficului în zonă).

Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia, calitatea de avocat în Baroul Olt, situația familială stabilă, comportamentul exemplar în comunitate până la momentul săvârșirii prezentei fapt, felul în care se raportează la infracțiunea dedusă judecății și asumarea deplină a responsabilității pentru comiterea faptei.

Inculpatul a avut o atitudine procesuală corespunzătoare pe parcursul întregului proces penal, recunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și cooperând cu organele judiciare în vederea desfășurării cu celeritate a procedurilor, din întreaga sa conduită rezultând că își asumă în integralitate consecințele faptei, le înțelege și face eforturi pentru schimbarea comportamentului.

Instanța a reținut, de asemenea, că inculpatul este bine integrat în societate, are o carieră de aproximativ 15 de ani în cadrul Baroului Olt, fiind caracterizat ca un bun coleg cu un comportament exemplar, are o situație familială stabilă, este căsătorit, beneficiază de suport familial, a fost în permanență preocupat să își consolideze un sistem de valori sociale solide, să își creeze o imagine pozitivă în comunitate.

Toate înscrisurile depuse pentru circumstanțierea persoanei inculpatului (caracterizări, raport de evaluare și cazier contravențional) au relevat că acesta este o persoană instruită și pe deplin integrată în societate, iar fapta dedusă judecății reprezintă un eveniment izolat în viața acestuia, riscul de recidivă fiind extrem de redus.

Față de aspectele reținute mai sus, având în vedere gravitatea concretă a infracțiunii, împrejurările comiterii acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (închisoarea de la 4 luni la 2 ani sau amenda între 135 și 225 zile-amendă), dar și circumstanțele personale ale inculpatului, necesitatea responsabilizării și îndreptării acestuia, în vederea atingerii scopului educativ și preventiv al pedepsei, instanța a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa amenzii penale apreciată ca fiind proporțională cu gravitatea faptei și periculozitatea făptuitorului și, deopotrivă, aptă să asigure atât realizarea scopurilor sancțiunilor penale.

Instanța a apreciat că, raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., astfel cum au fost analizate în precedent, nu se impune aplicarea pedepsei închisorii față de inculpat, pedeapsa amenzii orientată spre minimul prevăzut de lege fiind suficientă pentru a-l determina pe acesta ca pe viitor să nu mai săvârșească fapte de aceeași natură.

Raportându-se la criteriile generale de individualizare a pedepsei și la considerentele paragrafelor ce preced instanța a stabilit numărul zilelor amendă la 150, apreciind că acesta reflectă, atât împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, cât și circumstanțele personale ale autorului.

Referitor la cuantumul unei zile-amendă, ale cărei limite generale sunt cuprinse între 10 RON și 500 RON, potrivit art. 61 alin. (2) din C. pen., instanța l-a stabilit în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 61 alin. (3) din C. pen., respectiv situația materială a inculpatului și obligațiile legale pe care le are față de persoanele aflate în întreținerea sa.

Ținând cont de faptul că inculpatul are venituri în cuantum de aproximativ 4.000 RON lunar (venituri la care se adaugă cele obținute de soția sa), conform celor menționate în raportul de evaluare depus la dosar și că nu are persoane minore în întreținere, instanța a apreciat că suma de 50 RON aferentă unei zile-amendă este una rezonabilă. Prin urmare, prin înmulțirea sumei de 50 RON corespunzătoare unei zile-amendă, cu numărul de 150 zile-amendă, inculpatul a fost condamnat la 7.500 RON amendă penală, instanța apreciind că acesta dispune de veniturile necesare pentru a achita această sumă fără a-i afecta în mod substanțial nivelul de trai și îndeplinirea obligațiilor pecuniare pe care le are, ținând însă cont și de necesitatea ca amenda să nu aibă un nivel simbolic, întrucât într-o atare situație nu ar mai fi îndeplinit scopul punitiv al sancțiunii penale.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 63 din C. pen.

S-a făcut aplicarea disp. art. 274 din C. proc. pen., urmând a se dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 126,90 RON reprezintă cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală.

II. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, apel apelantul inculpat A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, apreciind că soluția de condamnare dispusă împotriva sa este prea aspră raportat la gravitatea efectivă a faptei de care este acuzat, la atitudinea sa constantă de recunoaștere și regret a faptei, la circumstanțele personale, la conduita sa ulterioară comiterii faptei, aspecte față de care consideră că nu se impunea aplicarea unei pedepse.

La dosarul cauzei a fost depusă în dublu exemplar o cerere din partea apelantului inculpat A. (aflate la dosarul Înaltei Curți) prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a putea să-și angajeze un apărător și pentru a depune motivele de apel. Apelantul inculpat a mai precizat că acest termen oricât de scurt este posibil îi este necesar, deoarece a aflat de prezentul termen de judecată fixat în prezenta cauză, foarte târziu, fiind plecat din localitatea de domiciliu (datorită deteriorării bruște a stării de sănătate a mamei sale), în perioada în care i-a fost comunicată înștiințarea emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, aflând de respectiva înștiințare abia în data de 28.05.2024 (fiind în imposibilitate în acest interval să încheie contractul de asistență juridică și să formuleze motivele de apel).

La termenul de judecată de la 30 mai 2024, în apel, Înalta Curte a pus în discuție cererea de amânare a cauzei transmisă la dosar de apelantul inculpat A., față de care reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de încuviințare a cererii de acordare a unui nou termen de judecată, cauza aflându-se la primul termen de judecată.

Înalta Curte, după deliberare, apreciind întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apelantul inculpat A. a încuviințat-o, conform dispozițiilor art. 357 alin. (1) raportat la art. 356 alin. (3) din C. proc. pen., art. 10 din C. proc. pen. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, stabilind termen de judecată la data de 13 iunie 2024 cu citarea apelantului inculpat, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul menționat, aflată la dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei au fost depuse prin email la data de 6 iunie 2024 motivele de apel formulate de apelantul inculpat A., aflate la dosarul Înaltei Curți.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul inculpat a apreciat că soluția instanței de fond este netemeinică, din perspectiva pedepsei, mai exact a modalității de executare a acesteia, motiv pentru care a solicitat ca în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. să se admită apelul, să se desființeze sentința penală nr. 67 din 5 aprilie 2023 a Curții de Apel Craiova și rejudecând să se dispună în baza art. 83 alin. (1) din C. pen. amânarea aplicării pedepsei.

S-a menționat, că în concret, chiar instanța de fond a reținut prin sentința apelată faptul că infracțiunea săvârșită de apelantul inculpat "raportat la importanța valorii sociale protejate prin norma de incriminare, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, dar și la împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă are un grad de pericol social relativ redus, dat fiind segmentul de drum pe care inculpatul a condus, nivelul extrem de redus al traficului și distanța pe care inculpatul intenționa să o străbată (câțiva zeci de metri pentru a permite deblocarea traficului de zonă)."

Mai mult, deși s-a reținut faptul că din perspectiva circumstanțelor personale, inculpatul este o persoană bine integrată social, cu un comportament anterior exemplar, iar ulterior a dovedit că a înțeles pe deplin consecințele faptei și că face eforturi pentru schimbarea comportamentului a dispus totuși condamnarea sa efectivă.

Apelantul inculpat a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 83 din C. pen. pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 83 din C. pen. "Instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată."

În ceea ce privește condițiile prevăzute la dispozițiile art. 83 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen. este evident că acestea sunt îndeplinite, întrucât pedeapsa stabilită este amenda, apelantul inculpat nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii și și-a dat acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

În ceea ce privește dispozițiile art. 83 alin. (1) lit. d) din C. pen., așa cum s-a reținut și prin sentința apelată, prin raportate la caracterizările depuse, la raportul de evaluare și la cazierul contravențional, inculpatul este o persoană deplin integrată în societate, cu o carieră de 15 ani ca și avocat în cadrul Baroului Olt, unde este perceput ca un bun coleg, cu un comportament exemplar, fiind căsătorit și având o situație familială stabilă. Comiterea faptei s-a grevat pe faptul că inculpatul se afla în localitatea respectivă, deoarece acolo locuiește mama sa, o persoană în vârstă, cu probleme de sănătate, aceasta fiind afectată de moartea tatălui său și respectiv a mamei sale (bunica inculpatului), la un interval scurt de timp, prezența inculpatului fiind necesară pentru a rezolva anumite probleme urgente pe care aceasta, datorită stării de sănătate era incapabilă de a se ocupa de ele și care implicau efectuarea mai multor deplasări în cadrul localității, în care singura posibilitate de deplasare este cu autoturismul, neexistând alte variante de transport. Deși, inculpatul a apelat în acest sens, așa cum s-a mai arătat, la o persoană pentru a conduce autoturismul proprietate personală, sub impulsul momentului, a faptului că a dorit deblocarea traficului și pentru ca respectiva mașină agricolă să nu mai claxoneze și să deranjeze persoanele care locuiau în zonă, acesta s-a urcat la volanul autoturismului, cu intenția strictă de a-l deplasa câțiva metri și nicidecum pentru a continua deplasarea mai departe de strada respectivă.

După comiterea faptei, acesta a avut constant o atitudine de recunoaștere și regret a faptei, cooperând cu organele judiciare pentru desfășurarea cu celeritate a procedurilor, asumându-și pe deplin responsabilitatea faptei, din modul în care a acționat fiind evident că înțelege și face eforturi pentru schimbarea comportamentului.

Fără a nega faptul că regimul sancționator trebuie să urmărească, în general, nu numai gravitatea infracțiunii comise, ci și efectul pe care pedeapsa îl va produce asupra publicului, dat fiind faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte și asupra altor persoane care, constatând constrângerea la care este supus inculpatul, vor evalua dintr-o altă perspectivă costurile și beneficiile implicării într-o activitate infracțională care aduce atingere relațiilor sociale privind integritatea fizică și sănătatea persoanei, comise ca urmare a nerespectării regulilor privind circulația rutieră, trebuie analizat, concret, dacă față de fapta efectiv comisă și față de toate datele ce caracterizează persoana apelantului inculpat, aplicarea efectivă a unei pedepse (chiar dacă este vorba de o pedeapsă cu amenda penală), nu este una excesivă.

Punând în balanță atât elementele ce atrag o gravitate medie spre minim a faptei, respectiv încălcarea interdicției de a conduce autoturisme o anumită perioadă de timp, cât și cele personale favorabile inculpatului A., o persoană pe deplin integrată în societate, preocupat constant de consolidarea unui sistem de valori solide (acesta fiind în prezent doctorand în drept penal și fondatorul unei edituri), perceput ca o persoană cu un comportament ireproșabil, acesta înțelegând consecințele faptei și făcând eforturi pentru schimbarea comportamentului, precum și faptul că acesta are cunoștințele necesare conducerii unui autovehicul pe drumurile publice, conducând autoturismul fără vreun eveniment rutier o lungă perioadă de timp, justifică reindividualizarea modalității de executare a pedepsei, în sensul dispunerii amânării aplicării pedepsei.

Stabilirea unei pedepse a cărei aplicare să fie amânată, pe durata unui termen de încercare de 2 ani, prevăzut de art. 84 alin. (1) din C. pen. (cu posibilitatea revocării sau suspendării în cazul reiterării comportamentului infracționale în această perioadă) este în măsură a atinge scopul pedepsei, de prevenție generală, de coerciție, dar și de reeducare.

Apelantul inculpat a considerat că toate probele administrate demonstrează faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, nu este o persoană cu potențial criminogen sau că are o atitudine necorespunzătoare față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, fapta comisă fiind prin raportare la datele speței, un incident izolat în conduita acestuia, aspect față de care a apreciat că se justifică schimbarea modalității de executare stabilită de prima instanță.

Pentru toate aceste motive, a solicitat ca în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. să se admită apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 67 din 05 aprilie 2023, în ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei, să se desființeze sentința apelată sub aspectul arătat și rejudecând cauza în fond să se dispună amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani prevăzut de dispozițiile art. 84 din C. pen.

La dosarul cauzei a fost primită prin email la data de 12 iunie 2024 și depusă la dosarul cauzei fotocopia împuternicirii avocațiale a domnului avocat C. pentru apelantul inculpat A., precum și o cerere olografă prin care a solicitat amânarea cauzei, întrucât este pus în imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței, având de susținut șase dosare la instanțe diferite în județul Constanța pe care le-a indicat, solicitând acordarea unui termen după perioada 3-10.09.2024 fiind plecat cu familia în concediu de odihnă în Grecia (aflate la dosarul Înaltei Curți).

Tot, la dosarul cauzei a fost primită în ședință și depusă la dosar o cerere din partea doamnei avocat D., apărător ales al apelantului inculpat A. prin care solicita dispunerea acordării unui nou termen de judecată, în prezenta cauză, întrucât datorită stării de sănătate se află în imposibilitate de a se prezenta la acest termen, depunând adeverință medicală și motivele de apel în original, aflate la dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată din 13 iunie 2024, la interpelarea președintelui completului de judecată, apelantul inculpat A. a precizat că și-a angajat avocat în data de 12 iunie 2024, astfel cum rezultă din cuprinsul împuternicirii avocațiale transmise la dosar, întrucât, anterior, nu a avut timp suficient, fiind angrenat în alte activități legale, respectiv a fost locțiitor la Biroul Electoral Dobreni. Astfel, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată față de lipsa apărătorului său ales, învederând, deopotrivă, că și celălalt apărător ales, avocat D. se află în imposibilitate de prezentare la acest termen de judecată, din motive medicale. Cu încuviințarea instanței, a depus la dosar împuternicirea avocațială a doamnei avocat D., precum și o cerere de amânare a cauzei formulată de aceasta, însoțită de înscrisuri medicale doveditoare pentru imposibilitatea de prezentare în fața instanței de apel.

Înalta Curte a pus în discuție cererile de amânare a cauzei formulate de apărătorii aleși ai apelantului inculpat A., concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea de ședință.

Înalta Curte, după deliberare, apreciind întemeiate cererile de amânare a judecării cauzei formulate de apărătorii aleși ai apelantului inculpat A., le-a încuviințat, conform dispozițiilor art. 357 alin. (1) raportat la art. 356 alin. (3) din C. proc. pen., art. 10 din C. proc. pen. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere data încheierii contractului de asistență juridică cu avocatul C., respectiv 12 iunie 2024, precum și imposibilitatea de prezentare a avocatului D., dovedită cu înscrisuri medicale, stabilind termen de judecată la data de 19 septembrie 2024 pentru când în conformitate cu prevederile art. 353 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul inculpat A. a primit termen în cunoștință.

III. Judecata apelului.

La termenul de judecată de la 19 septembrie 2024, Înalta Curte a procedat la identificarea apelantului inculpat A., care s-a legitimat cu C.I., fotocopia cărții de identitate fiind atașată la dosar, după ce, în prealabil, acesta și-a exprimat consimțământul în acest sens.

La interpelarea președintelui completului de judecată, atât apărătorul ales al apelantului inculpat A., cât și reprezentantul Ministerului Public au arătat că nu înțeleg să formuleze cereri prealabile.

Potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la luarea unei declarații apelantului inculpat A., care a precizat că îți menține declarațiile date anterior în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond privind recunoașterea învinuirii conform procedurii simplificate, poziție consemnată în cadrul unei scurte declarații, atașată la dosarul cauzei, subsecvent citirii și semnării ei conform dispozițiilor art. 382 rap. la art. 110 alin. (4) din C. proc. pen., aflată la dosarul Înaltei Curți.

Apărătorul ales al apelantului inculpat A. a învederat că înțelege să formuleze o cerere de probe în circumstanțiere, context în care, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (5) din C. proc. pen., Înalta Curte a acordat cuvântul asupra cererii.

Apărătorul ales al apelantului inculpat A. a solicitat încuviințarea depunerii la dosar a legitimației vizate la zi de către Baroul Olt din care rezultă calitatea de avocat a părții; legitimația vizată la zi de către Universitatea de Studii Politice și Economice Europene "E." care atestă că inculpatul urmează studii doctorale, ciclul III; dovada stării civile în sensul că este căsătorit și bine integrat în societate; actul constitutiv al societății comerciale cu răspundere limitată "F." S.R.L., care face dovada că inculpatul este formator de opinie referitor la livrarea de carte către unități școlare, precum și schița locului faptei, pentru a demonstra că acesta se află la limita unui teren extravilan, ulterior acesta fiind introdus în categoria de teren intravilan.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a formulat concluzii de încuviințare a probei cu înscrisuri în circumstanțiere care atestă situația personală actuală a apelantului inculpat. A solicitat respingerea probei cu înscrisuri vizând situația de fapt, respectiv schița locului faptei, cu argumentarea că situația de fapt nu este dezbătută în apel, iar inculpatul a uzat de procedura simplificată, care se desfășoară exclusiv pe baza probelor aflate la dosar.

După deliberare, Înalta Curte a admis, în parte, cererile de probatorii formulate, respectiv actele în cicumstanțierea strict personală a apelantului inculpat, în raport, cu poziția de recunoaștere a învinuirii, menționată și menținută în fața instanței de apel, probă pe care a constatat-o ca fiind administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei.

În conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. a respins proba cu înscrisuri, constând în schița locului faptei.

Înalta Curte a constatat finalizată cercetarea judecătorească în apel și în baza art. 420 alin. (6) din C. proc. pen., luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat și a acordat cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al apelantului inculpat A., având cuvântul, a arătat că acesta a fost condamnat de către instanța de fond la pedeapsa cu amenda penală.

În opinia sa, față de împrejurările comiterii faptei, distanța pe care apelantul inculpat a condus, respectiv 20-30 metri, așa cum se reține și în rechizitoriu, față de zona puțin circulată în care a fost depistat, precum și față de poziția de recunoaștere și circumstanțele personale ale inculpatului, se impune a fi dispusă o altă soluție.

În consecință, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și în rejudecare, să se dispună o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei în ceea ce îl privește pe inculpat, întrucât soluția anterior dispusă de instanța de fond îi afectează atât viața personală, profesională, cât și pe cea familială.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum și poziția din ultimul cuvânt al apelantului inculpat au fost consemnate în detaliu în încheierea de dezbateri din data de 19 septembrie 2024, când în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (2) raportat la art. 420 alin. (11) cu referire la art. 391 alin. (1), art. 405 alin. (1) și art. 406 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte a stabilit termen pentru deliberare, redactare și pronunțarea hotărârii la data de 17 octombrie 2024, așa cum rezultă din acea încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

De asemenea, prin email conform referatelor întocmite s-a pus în vedere apărătorilor aleși ai apelantului inculpat A. că au posibilitatea în măsura în care doresc să depună și concluzii scrise până la data de 14 octombrie 2024, aflate la dosarul Înaltei Curți.

IV. Examinând apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma dispozițiilor art. 417 cu referire la art. 420 alin. (8)-(10) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că prima instanță în mod judicios și temeinic motivat, din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului A. în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

Prima instanță a avut în vedere poziția inculpatului care a arătat că recunoaște integral săvârșirea faptei și a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.

Curtea de apel a analizat probele administrate și a reținut în fapt, din coroborarea declarațiilor date de inculpat cu mențiunile din înscrisurile depuse în dosarul penal nr. x/2023 - respectiv conținutul ordonanței de renunțare la urmărire penală din 13 iulie 2023 confirmată prin încheierea din 06 noiembrie 2023 a Curții de Apel București și relațiile furnizate de IPJ Ialomița, că la 28 iunie 2023 inculpatul a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare nr. x pe strada x din comuna Vădăstrița, județul Olt, deși avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat ca urmare a săvârșirii la 11 ianuarie 2022 a faptei prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. (faptă care a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 în care la 13 iulie 2023, prin ordonanță, s-a dispus renunțarea la urmărire penală).

Inculpatul a recunoscut situația de fapt și a precizat că, mașina rămăsese parcată pe o stradă îngustă blocând circulația celorlalte autoturisme, a condus autoturismul pe o distanță de câțiva zeci de metri pe strada x împrejurări pe care, de altfel le-a recunoscut și în discuțiile cu echipajul de poliție care a procedat la oprirea sa.

În drept, fapta inculpatului A. astfel cum a fost reținută întrunește condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în varianta normativă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., infracțiunea fiind săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe, întrucât inculpatul, dat fiind nivelul său de educație și profesia exercitată, cunoștea pe deplin rigorile legii și interdicțiile ce i-au fost impuse ca urmare a săvârșirii faptei din 11 ianuarie 2022 (dată la care s-a dispus măsura administrativă a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, în baza art. 111 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002).

Întrucât fapta dedusă judecății constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, atrăgând răspunderea penală conform art. 15 alin. (2) din C. pen., instanța a dispus în mod legal condamnarea acestuia.

De asemenea, prima instanță a motivat judicios procesul de individualizare a pedepsei și a modalității de executare aplicate inculpatului prin raportare la condițiile prevăzute de art. 74 din C. pen., a apreciat infracțiunea săvârșită de inculpat raportată la importanța valorii sociale protejate prin norma de incriminare, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, dar și la împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, la gradul de pericol social redus și distanța pe care inculpatul intenționa să o străbată (câțiva zeci de metri pentru a permite deblocarea traficului în zonă).

Totodată, au fost analizate și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia, calitatea de avocat în Baroul Olt, situația familială stabilă, comportamentul exemplar în comunitate până la momentul săvârșirii prezentei fapte, felul în care s-a raportat la infracțiunea dedusă judecății și asumarea deplină a responsabilității pentru comiterea faptei, atitudinea procesuală corespunzătoare pe parcursul întregului proces penal, recunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și cooperând cu organele judiciare în vederea desfășurării cu celeritate a procedurilor, din întreaga sa conduită rezultând că își asumă în integralitate consecințele faptei, le înțelege și face eforturi pentru schimbarea comportamentului. S-a mai reținut că inculpatul este bine integrat în societate, are o carieră de aproximativ 15 ani în cadrul Baroului Olt, fiind caracterizat ca un bun coleg cu un comportament exemplar, are o situație familială stabilă, este căsătorit, beneficiind de suport familial, a fost în permanență preocupat să își consolideze un sistem de valori sociale solide, să își creeze o imagine pozitivă în comunitate.

Prima instanță a valorificat înscrisurile depuse pentru circumstanțierea persoanei inculpatului (caracterizări, raport de evaluare și cazier contravențional) care au relevat o persoană instruită și pe deplin integrată în societate, iar fapta dedusă judecății reprezintă un eveniment izolat în viața acestuia, riscul de recidivă fiind extrem de redus.

În raport cu ampla analiză in concreto a criteriilor referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, în raport cu probele în circumstanțiere administrate, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa amenzii penale considerată ca fiind proporțională cu gravitatea faptei și periculozitatea făptuitorului și aptă să asigure realizarea scopurilor sancțiunilor penale. Totodată, aceasta a concluzionat că nu se impune aplicarea pedepsei închisorii față de inculpat, iar pedeapsa amenzii a fost orientată spre minimul prevăzut de lege fiind suficientă pentru a-l determina pe acesta ca pe viitor să nu mai săvârșească fapte de aceeași natură.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei amenzii, prima instanță a stabilit numărul zilelor amendă la 150, iar cuantumul unei zile-amendă ale cărei limite generale sunt cuprinse între 10 RON și 500 RON, a făcut aplicarea art. 61 alin. (2) din C. pen. cu referire la art. 61 alin. (3) din același cod, ținând cont de situația materială a inculpatului și obligațiile legale pe care le are față de persoanele aflate în întreținerea sa.

Cuantumul amenzii penale aplicate de 7.500 RON (150 de zile amendă, cu un cuantum al unei zile amendă de 50 RON) a fost raportat și la venitul lunar de aproximativ 4000 RON obținut de inculpat la care s-a adăugat și cel al soției sale, neavând persoane minore în întreținere, așa încât această sumă nu este de natură a-i afecta nivelul de trai și îndeplinirea obligațiilor pecuniare pe care le are, fără ca amenda să aibă un nivel simbolic, întrucât nu ar mai îndeplini scopul punitiv al sancțiunii penale.

Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o judicioasă și completă analiză in concreto cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului A., atât sub aspectul cuantumului, cât și al scopurilor pe care trebuie să le atingă această pedeapsă pentru infracțiunea comisă.

Instanța de control judiciar nu poate da curs solicitării de a se dispune amânarea aplicării pedepsei, potrivit art. 83 din C. pen., pe care o constată ca nefondată, în raport cu gravitatea faptei, inculpatul dovedind perseverență în nerespectarea normelor care impun o conduită pe drumurile publice, acesta la momentul comiterii faptei fiind cercetat pentru săvârșirea unei alte infracțiuni prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., în acea cauză dispunându-se renunțarea la urmărire penală.

De asemenea, nici actele în circumstanțiere depuse în apel și nici aspectele de ordin personal susținute în concluziile orale de către apărătorul ales al inculpatului, cu privire statutul și calitatea de avocat a inculpatului în cadrul Baroului Olt, împrejurarea că este căsătorit și formator de opinie referitor la livrarea de carte către unități școlare, ca urmare a faptului că are o societate comercială cu răspundere limitată "F." S.R.L.(acte depuse în apel, dosarul Înaltei Curți), nu pot avea un caracter preeminent în raport cu circumstanțele reale, pe care instanța de apel le-a analizat și și-a format convingerea că acestea susțin analiza efectuată de către prima instanță cu privire la individualizarea pedepsei, atât referitor la felul acesteia, amenda penală, cât și cuantumul stabilit, argumente însușite de către instanța de control judiciar.

Înalta Curte consideră că nici solicitarea de a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei prevăzută de art. 80 din C. pen., nu este întemeiată, deși sunt formal îndeplinite condițiile prevăzute de lege, însă în mod efectiv nici această modalitate de individualizare nu și-ar atinge finalitatea, în raport cu ansamblul circumstanțelor reale și personale ale inculpatului A., așa încât numai pedeapsa cu amenda penală în cuantumul stabilit de către prima instanță își poate atinge scopurile de coerciție, prevenție și educație în situația apelantului inculpat A..

Așadar, instanța de apel constată că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului A. și a cuantumului acesteia, iar motivele și solicitările invocate în apel nu sunt fondate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1, lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 67 din data de 05 aprilie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 67 din data de 05 aprilie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2024.