ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 iulie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 218 din 05 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prev. și ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 336 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe - 200 de zile amendă stabilite conform dispozițiilor art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. x 25 de RON valoarea unei zile amendă stabilită conform dispozițiilor art. 61 alin. (2) C. pen.

S-a dispus ca executarea amenzii penale în cuantum de 5000 RON să se facă potrivit dispozițiilor art. 559 alin. (1) C. proc. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 1193 RON avansată în faza de urmărire penală).

Pentru a pronunța această hotărâre, în urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 29.08.2022, în jurul orei 00:21, organele de poliție din cadrul Politiei mun. Craiova - Biroul Rutier au oprit pentru control, pe strada x din municipiu, pe inculpatul A. în timp ce conducea autoturismul. Ulterior opririi, inculpatul a fost testat cu dispozitivul Drager Drugtest 5000, fiind emis un rezultat pozitiv la THC-5, substanță psihoactivă biosintetizată de planta canabis.

În continuare, organele de poliție au dispus prelevarea de probe de sânge și urină de la inculpat, probe recoltate la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și înaintate Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici în vederea efectuării unei evaluări toxicologice.

Prin buletinul de analiză toxicologică nr. x din 23.09.2022 emis de Laboratorul de toxicologie medico - legală din cadrul INML Mina Minovici s-a stabilit că în probele de sânge și urină prelevate de la inculpat a fost identificat THC (0,003 µg/ml) - substanță psihoactivă biosintetizată de planta canabis, respectiv THC - OH(0,002 µg/ml) și THC - COOH(0,002 µg/ml) - principalii metaboliți ai THC, stabilindu-se, astfel, de o manieră lipsită de echivoc că inculpatul a consumat canabis și se afla sub influența substanțelor psihoactive la momentul conducerii autoturismului, situat, sub aspect temporal, la aproximativ o oră față de momentul recoltării probelor biologice.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul A. a negat implicarea sa în activitatea ilicită care face obiectul acțiunii penale, susținând că, cel mai probabil, rezultatul analizelor este urmare a consumului de Xanax și Cipralex, medicamente care îi fuseseră prescrise de către medic la data de 18.08.2022, apărare care nu a fost reținută de către instanța de fond întrucât expertiza toxicologică a confirmat, fără dubiu, consumul de canabis, iar nu al altor substanțe care să se regăsească în conținutul medicamentelor la care a făcut trimitere inculpatul, această apărare fiind înlăturată de o manieră convingătoare și de către organul de urmărire penală prin actul de sesizare a instanței.

Fiind audiat în cursul judecății, inculpatul a expus o altă versiune asupra faptelor deduse judecății, invocând existența unei cauze de neimputabilitate dintre cele prevăzute de legea penală, respectiv cea prevăzută de art. 30 C. pen., în referire la lipsa tipicității subiective a faptei, versiune pe care instanța de fond a apreciat-o ca fiind lipsită de credibilitate având în vedere, pe de-o parte, împrejurările în care inculpatul consideră că a intervenit eroarea, iar, pe de altă parte, conduita inculpatului care a furnizat organelor judiciare această versiune la mai mult de 2 ani de la comiterea faptei, fiind imposibil de acceptat, ținând cont de vârsta, de experiența de viață și de formarea profesională (fiind avocat de 15 ani potrivit propriilor afirmații), că inculpatul nu ar fi putut evalua în mod corespunzător și nu ar fi comunicat organelor judiciare, încă de la momentul constatării faptei, elementele de fapt relevante cu privire la poziția sa subiectivă în legătură cu fapta care face obiectul acțiunii penale, elemente expuse pentru prima dată cu ocazia audierii din data de 09.09.2024.

În concret, inculpatul a susținut că în seara care a precedat momentului depistării în trafic de către organele de poliție a participat alături de un prieten al său, B., la o nuntă cu aproximativ 800 de participanți, unde, spre miezul nopții, rămânând fără țigări, a fumat o țigară primită de la un individ participant la acea nuntă și pe care nu-l cunoștea, confecționată manual și care era păstrată într-o tabacheră. După ce a fumat acea țigară i s-a făcut imediat rău, context în care a hotărât să plece către domiciliul său cu autoturismul cu care venise la nuntă, fiind depistat de către organele de poliție pe raza mun. Craiova. A precizat că nu a prezentat aceste elemente de fapt organelor judiciare încă din faza de urmărire penală întrucât a fost tot timpul convins că rezultatul testării a fost determinat de ingerarea medicamentelor care îi fuseseră prescrise de către medic cu ceva timp înainte, invocând, totodată, existența unei înscenări din partea organelor de poliție cu care se mai aflase în conflict. În plus, a declarat că despre posibilitatea ca acea țigară să fi conținut canabis a aflat abia în luna august a anului curent când, întâlnindu-se cu prietenul său, martorul B., persoană care îl însoțise la nuntă, acesta i-a comunicat faptul că grupul din care făcea parte individul care i-a pus la dispoziție țigara consuma canabis la nuntă, fiind foarte probabil ca acea țigară să fi avut în conținutul său o astfel de substanță.

Pentru a da consistență probatorie apărărilor sale, inculpatul a propus, în cursul judecății, audierea în calitate de martor a numitului B., persoană care a fost audiată la termenul din 09.09.2024 și care a susținut, în linii generale, apărarea inculpatului.

Instanța de fond, ținând cont de perioada îndelungată care a trecut de la momentul comiterii faptei, a apreciat ca neverosimilă versiunea faptică expusă de către inculpat cu ocazia audierii de la termenul din 09.09.2024, apărarea acestuia potrivit căreia ar fi aflat despre posibilitatea ca țigara primită să fi conținut canabis cu puțin timp înainte de această audiere, de la martorul B., nefiind posibil a fi avută în vedere la soluționarea acțiunii penale. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere, pe de-o parte, că inculpatul nu a făcut dovada celor susținute, iar pe de altă parte, în urma evaluării neconcordanțelor apărute între declarațiile date de inculpat și martor la același termen de judecată, a apreciat că depoziția martorului este neconformă realității, fiind făcută doar pentru a-l plasa pe inculpat, prietenul său, într-o poziție favorabilă, în scopul de a evita răspunderea penală pentru fapta prev. și ped. de art. 336 alin. (2) C. pen. Astfel, având în vedere contradicțiile referitoare la modalitatea în care cei doi ar fi ajuns la petrecere (inculpatul susținând că atât el cât și martorul au plecat de la domiciliul său, iar martorul susținând că a fost preluat cu autoturismul de către inculpat dintr-o zonă a orașului aflată la o distanță considerabilă de locuința inculpatului), dar și la aspectul țigării care ar fi fost pusă la dispoziția inculpatului de către o persoană necunoscută (inculpatul susținând că foița învelitoare a țigării era de culoare alb, iar martorul susținând că era transparentă, nici albă, nici de altă culoare, fiind observabile chiar substanțele care se aflau în interiorul ei), instanța de fond a apreciat că martorul fie nu a participat la acea petrecerea despre care s-a făcut vorbire în cadrul audierilor, fie, dacă a participat, nu și-a petrecut timpul împreună cu inculpatul, declarația sa fiind făcută în scopul de a-l favoriza pe inculpat, doar pentru a-l ajuta pe acesta să scape de răspundere penală. În plus, ținând cont de relația de prietenie invocată de către inculpat și martor - prietenie apropiată, de lungă durată, se vedeau și de mai multe ori pe săptămână, luau masa împreună, țineau legătura și telefonic - instanța de fond a apreciat că este dificil de acceptat că cel din urmă, luând la cunoștință de conținutul țigării fumate de către inculpat și având în vedere relația de prietenie invocată, ar fi rămas în pasivitate timp de mai bine de doi ani și nu l-ar fi sunat/căutat pe inculpat chiar în acea noapte sau în ziua următoare pentru a-l informa cu privire la ceea ce aflase sau pentru a constata starea în care se află mai ales că, așa cum rezultă chiar din declarația sa, inculpatul ar fi plecat cu autoturismul de la nuntă acuzând o stare de rău, prezentând amețeli, existând astfel posibilitatea de a se afla într-o stare de pericol, versiunea nouă prezentată de către inculpat și de către martor fiind lipsită de seriozitate și, inaptă, în același timp, să genereze o altă stare de fapt decât cea expusă în actul de sesizare a instanței, stare de fapt care ar putea atrage incidența dispozițiilor art. 30 C. pen.

De altfel, având în vedere rezultatul testării cu dispozitivul Drugtest, inculpatul primind un rezultat pozitiv la THC-5 (substanță psihoactivă biosintetizată de planta canabis), iar nu la substanțe conținute de acele medicamente, instanța de fond a reținut că nu poate accepta, ținând cont și de calitatea inculpatului, că acesta ar fi avut nevoie de trecerea a doi ani de zile și de o întâlnire cu martorul pentru a înțelege că lucrurile s-au derulat de o altă manieră decât cea pe care a expus-o inițial organelor de urmărire penală, fiind cert că starea de fapt expusă cu ocazia audierii din data de 09.09.2024 este necorespunzătoare adevărului, în același fel fiind și aprecierile inculpatului în referire la eventualitatea unei înscenări de către organele de poliție ca urmare a unor conflicte anterioare. În măsura în care lucrurile s-ar fi derulat în modalitatea exprimată de către inculpat cu ocazia audierii în cursul judecății, inculpatul avea tot interesul, inclusiv judiciar, de a expune organelor de poliție acea stare de fapt având în vedere că, imediat după testare, a luat la cunoștință de rezultatul testului, iar medicamentele pe care le-a consumat nu conțineau substanțe de natura celor identificate în corpul inculpatului, aspect cunoscut de acesta din urmă, fiind dificil de acceptat că inculpatul a rămas pentru o perioadă mare de timp, de mai mulți ani, într-o stare de nedumerire în legătură cu rezultatul testării sale ori în legătură cu cel al analizei toxicologice.

Chiar acceptând că evenimentele s-ar fi derulat în maniera descrisă de către inculpat, instanța de fond a constatat că, în cauză, nu este incidentă cauza de neimputabilitate prevăzute de art. 30 C. pen., invocată în susținerea soluției de achitare, această cauză care înlătură caracterul imputabil al faptei implicând necunoașterea sau cunoașterea greșită a realității iar nu doar o îndoială privind tipicitatea faptei, precum în prezenta cauză, în cea din urmă ipoteză fapta fiind imputabilă, sub aspect subiectiv, autorului acesteia. În concret, atâta timp cât inculpatul, potrivit declarațiilor sale, ar fi fumat o țigară confecționată manual și primită de la o persoană necunoscută, iar la numai câteva minute i s-ar fi făcut rău, acuzând stări de amețeală, urcând, în această stare, la volanul autoturismului său și conducându-l pe drumurile publice, nu s-ar putea reține că acesta a acționat în condițiile unei erori asupra tipicității faptei sau că i-ar lipsi vinovăția pretinsă de legea penală în comiterea faptei, acesta putând prezuma de o manieră rezonabilă, în raport de efectele imediate produse de acea țigară, că ar fi putut ingera o substanță din categoria celor care generează o stare de incompatibilitate cu manevrarea autovehiculelor pe drumurile publice, tratând situația cu nepermisă superficialitate, asumându-și riscul de a conduce autoturismul în această stare, sub influența unui drog, comițând astfel fapta cu intenție în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., inculpatul având reprezentarea consecințelor acțiunilor sale și acceptând că astfel pune în pericol siguranța circulației (intenție indirectă). Așadar, chiar acceptând versiunea prezentată de către inculpat, instanța de fond a subliniat că nu ar putea reține incidența, în speță, a cauzei de neimputabilitate prevăzute de art. 30 C. pen. sau lipsa vinovăției inculpatului în comiterea faptei, astfel cum a solicitat în faza de judecată, fapta fiind comisă cu intenție indirectă. De asemenea, instanța a reținut că apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi avut convingerea că starea de rău i-a fost provocată de medicamentele pe care le lua de câteva zile nu poate conduce la o altă concluzie decât cea expusă în precedent în legătură cu dispozițiile art. 30 C. pen., pe de-o parte, pentru că starea de rău i-a apărut, potrivit afirmațiilor sale, la puțin timp după ce ar fi fumat țigara și nu după ce ar fi ingerat medicamentele, iar, pe de altă parte, pentru că, deși medicamentele la care face trimitere inculpatul au fost prescrise încă de la data de 18.08.2022, acesta, în cadrul apărărilor formulate pe parcursul procedurii, nu a invocat existența unor stări de rău, de amețeală sau de altă natură, pe care i le-ar fi cauzat tratamentul administrat astfel încât acesta să presupună că starea de indispoziție provine de la aceste medicamente.

În raport de aspectele expuse, instanța de fond a constatat că probatoriul administrat în cauză nu confirmă apărările formulate de către inculpat potrivit cărora substanțele psihoactive ar fi ajuns de o manieră întâmplătoare, aflată dincolo de controlul său, în organism sau prin intermediul medicamentelor ingerate în perioada anterioară comiterii faptei, fiind cert că acesta a consumat voluntar canabis într-un interval de timp relativ apropiat de cel al constatării faptei, fiind irelevant din perspectiva angajării răspunderii penale pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 336 alin. (2) C. pen. că organele de urmărire penală nu au stabilit împrejurările în care a avut loc acest consum.

Cel din urmă aspect a fost apreciat de instanța de fond ca fiind relevant în ceea ce privește cea de-a doua acuzație formulată împotriva inculpatului, probatoriul administrat în cauză nefăcând dovada, lipsită de echivoc, că inculpatul a deținut canabis în intervalul 28-29.08.2022 astfel încât să fie atrasă incidența dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Analizând acuzația expusă în actul de sesizare a instanței în legătură cu infracțiunea prev. și ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanța a constatat că aceasta constă în deținerea de către inculpat a cel mult un gram de canabis în intervalul 28-29.08.2022, stare de fapt care se bazează pe o prezumție a organului de urmărire penală, născută din faptul identificării în organismul inculpatului a unor substanțe psihoactive generate de consumul de canabis, nefiind susținută de vreo altă probă dintre cele administrate în cauză în cursul urmăririi penale sau în cel al judecății.

Curtea de Apel Craiova a reținut că, într-adevăr, identificarea în organismul inculpatului a unor substanțe psihoactive generate de consumul de canabis furnizează o serie de date cu privire la presupusa conduită ilicită a inculpatului, însă aceste date pot reprezenta doar niște indicii de comitere a faptei, nefiind posibil a se constitui, în lipsa coroborării altor date, în elemente de probă care să servească la constatarea existenței faptei imputate și a împrejurărilor de comitere a acesteia astfel încât să fie posibilă angajarea răspunderii penale a inculpatului. Astfel, atâta timp cât consumul de droguri, fie ele de risc ori de mare risc, nu este incriminat în mod autonom potrivit legii penale, ceea ce reprezintă infracțiune fiind, în realitate, deținerea drogurilor în vederea consumului, cea din urmă activitate neimplicând, în mod obligatoriu, în toate cazurile, și o activitate de deținere a substanțelor ilicite, s-a apreciat că nu poate fi reținută în sarcina inculpatului infracțiunea prev. și ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, datele certe rezultate din actele dosarului, în referire la consumul de canabis, în lipsa altor elemente de fapt care să le dea consistență probatorie și care ar fi putut rezulta în urma efectuării unei percheziții corporale ori a autoturismului condus de către inculpat, procedee pe care însă organele de poliție nu le-au desfășurat deși aveau permisiunea legii procesual penale în această privință (art. 165 alin. (2) teza ultimă și art. 167 alin. (2) C. proc. pen..), reprezentând doar indicii de comitere a faptei, insuficiente pentru a atinge standardul de probă impus de dispozițiile art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen.., astfel încât să poată fi dispusă o soluție de condamnare, fiind incident, în legătură cu infracțiunea prev. și ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. în referire la inexistența probelor că o persoană a săvârșit o infracțiune.

Intanța de fond a constatat, așadar, că situația de fapt reținută rezultă din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultat testare dispozitiv Drager DrugTest, buletinul de analiză toxicologică, declarații suspect/inculpat, alte înscrisuri.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. constând în aceea că la data de 29.08.2022 a condus autoturismul pe drumurile publice din mun. Craiova aflându-se sub influența substanțelor psihoactive (canabis), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 alin. (2) C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) C. pen., instanța de fond a reținut că elementul material constă în acțiunea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană aflată sub influența unor substanțe psihoactive, cerințe îndeplinite în prezenta cauză atâta timp cât strada pe care a fost depistat inculpatul intră în categoria drumurilor publice în sensul art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., iar inculpatul se afla sub influența unor substanțe psihoactive, aspect care rezultă din buletinul de analiză toxicologică nr. x din 23.09.2022 emis de Laboratorul de toxicologie medico-legală din cadrul INML Mina Minovici, mijloc de probă prin care s-a stabilit că în probele de sânge și urină prelevate de la inculpat a fost identificat THC (0,003 µg/ml) - substanță psihoactivă biosintetizată de planta canabis, respectiv THC-OH (0,002 µg/ml) și THC-COOH (0,002 µg/ml) - principalii metaboliți ai THC, prezența în sânge a acestor substanțe, fluid ce ajunge la sistemul nervos central, reprezentând un element obiectiv care confirmă atât un consum al substanțelor psihoactive la un moment apropiat de cel al depistării de către organele de poliție, cât și împrejurarea că inculpatul se afla sub influența substanțelor psihoactive în timpul conducerii autoturismului, operând modificări ale sistemul nervos central și, implicit, alterări ale funcțiilor cognitive incompatibile cu conducerea în siguranță a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere. Așadar, constatările medico-legale, astfel cum au fost analizate anterior, nu atestă doar consumul de substanțe psihoactive, ci și împrejurarea că inculpatul se afla sub influența acestor substanțe, aspect, de altfel, confirmat și de către inculpat cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești, acesta susținând că a consumat substanțe psihoactive cu puțin timp înainte de a conduce autoturismul, în urma consumului acestor substanțe acuzând o stare de rău.

De altfel, în privința îndeplinirii cerințelor impuse de elementul material al infracțiunii deduse judecății, instanța a constatat faptul că, în practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că persoana se află sub influența unor substanțe psihoactive, în accepțiunea dispozițiilor art. 336 alin. (2) C. pen., ori de câte ori în organismul acesteia au fost introduse substanțe care produc efecte psihoactive, indiferent de cantitatea de substanță consumată sau de concentrația de substanță identificată în probele sale biologice și indiferent dacă modificările fizice, psihice ori comportamentale ale persoanei sunt sau nu sunt perceptibile, întrucât legiuitorul prezumă că orice substanță psihoactivă introdusă în organism generează modificări ale sistemul nervos central și ale funcțiilor cognitive incompatibile cu conducerea în siguranță a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere - I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 365/RC din 16 octombrie 2020.

Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a apreciat că simpla prezență a drogului în organismul unui conducător auto este susceptibilă a afecta funcțiile sale cognitive și îl plasează sub influența substanței respective, imprimând, astfel, caracter penal conducerii unui vehicul pe drumurile publice în această stare, cerințe care sunt îndeplinite, în raport de starea de fapt reținută în sarcina inculpatului, și în cauza de față.

În continuare, instanța de fond a reținut că urmarea imediată, în cazul infracțiunii deduse judecății, constă în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul conceptului de siguranță a traficului rutier, valoare socială ocrotită penalmente, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultând din însăși săvârșirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale (starea de pericol pentru siguranța traficului rutier) și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

În raport de considerentele expuse în alineatele anterioare, Curtea de Apel Craiova a constatat, dincolo de orice dubiu, că fapta care face obiectul acțiunii penale - în referire la conducerea unui autoturism pe drumurile publice sub influența substanțelor psihoactive - există, constituie infracțiunea prev. și ped. de art. 336 alin. (2) C. pen. și a fost săvârșită de către inculpat.

Constatând că de la săvârșirea infracțiunii deduse judecății până în prezent a intervenit o lege penală nouă care prevede un alt tratament sancționator pentru fapte de natura celei comise de către inculpat, Curtea a apreciat că este necesar a realiza o analiză din perspectiva art. 5 C. pen. în referire la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Norma de incriminare de la data comiterii faptei prevedea pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii, iar, ca urmare a modificărilor intervenite prin Legea nr. 172/2024, în vigoare de la data de 03.06.2024, aceeași normă prevede doar pedeapsa închisorii, fiind evident că legea penală mai favorabilă este legea veche, mai ales că instanța, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, s-a orientat către pedeapsa amenzii penale, pedeapsă care nu mai este prevăzută de legea nouă.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanța de fona a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța a reținut că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a recunoscut și regretat fapta reținută în sarcina, este o persoană bine integrată în familie și comunitate și a răspuns la toate chemările organelor judiciare. Pe de altă parte, instanța a constatat că inculpatul nu se află la primul conflict cu normele care reglementează circulația vehiculelor pe drumurile publice, anterior fiind sancționat contravențional în mod repetat pentru mai multe abateri de la aceste norme - în acest sens procesul-verbal din data de 17.10.2023 aflat la fila x d.u.p. De asemenea, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere starea de pericol social creată de inculpat pentru ceilalți participanți la trafic prin acțiunea de a conduce autovehiculul pe drumurile publice aflându-se sub influența substanțelor psihoactive, aceasta cu atât mai mult cu cât acțiunea inculpatului s-a derulat pe raza unei localități urbane, intens circulate, pe timpul nopții când vizibilitatea este scăzută iar riscul de producere a accidentelor rutiere crește semnificativ și într-un interval orar în care circulația rutieră se afla încă în desfășurare, încetarea activității ilicite nefiind voluntară, ci doar ca urmare a intervenției organelor de poliție, toate aceste aspecte imprimând faptei inculpatului o gravitate sporită.

Cu respectarea limitelor prevăzute de lege și ținând cont de considerentele anterior expuse, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu amenda, împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, urmările produse prin fapta inculpatului, dar și persoana acestuia care nu s-a sustras urmăririi penale și judecății, nu este cunoscut cu antecedente penale și nu s-a implicat în comiterea altor fapte ulterior comiterii faptei deduse judecății, constituind criterii care pledează pentru aplicarea pedepsei amenzii, această sancțiune fiind suficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului și pentru a preveni comiterea de către acesta a altei infracțiuni. Așadar, Curtea de Apel Craiova a apreciat că, la acest moment, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu amenda penală este suficientă, atât sub aspectul represiv, cât și sub aspectul preventiv al sancțiunii, urmând a constitui un avertisment serios pentru inculpat și un prilej de reflecție și reanalizare a propriului comportament social.

Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., limitele speciale ale zilelor - amendă sunt cuprinse între 180 și 300 de zile-amendă când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, precum în prezenta cauză.

Pentru individualizarea numărului de zile-amendă, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (3) C. pen., criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 C. pen., astfel cum, în fapt, au fost analizate anterior, stabilind un grad mediu de pericol social ale faptei și, în consecință, a apreciat ca adecvat un număr de 200 zile-amendă.

În privința cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă, stabilit de legiuitor între 10 RON și 500 de RON, potrivit art. 61 alin. (2) C. pen., instanța de fond l-a individualizat potrivit criteriilor reglementate de art. 61 alin. (3) teza a II-a C. pen., motiv pentru care a stabilit cuantumul de 25 RON pentru o zi-amendă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., prin motivele scrise de apel invocând, în esență, următoarele:

- Fapta nu a fost săvârșită cu intenția prevăzută de lege (art. 16 alin. (6) C. pen.), probele administrate creând un dubiu rezonabil asupra vinovăției acestuia (art. 4 C. proc. pen., principiul "in dubio pro reo"), în condițiile în care nu avea cunoștință că țigara primită conținea o substanță interzisă și, mai mult, imediat după consum, i-a comunicat martorului că nu se simte bine și a decis să plece acasă, ceea ce exclude orice intenție de a se afla la volan sub influenta unor substanțe interzise. În acest sens, a mai susținut că instanța de fond a apreciat în mod eronat declarația martorului (care a susținut că inculpatul a cerut o țigară rulată de la o persoană la un eveniment cu peste 700 de persoane, fără a avea cunoștință despre conținutul acesteia iar, ulterior, martorul a observat că acea persoană adăuga substanță interzisă în țigaretele sale, însă această informație nu era disponibilă inculpatului la momentul consumului), depoziția acestuia fiind coerentă și susținută de alte probe materiale, respectiv de faptul că există diferite tipuri de foite folosite pentru rularea țigaretelor, ceea ce susține sinceritatea martorului și elimină presupusa contradicție asupra culorii foițelor.

- Instanța de fond și parchetul nu au respectat principiul rolului activ și al imparțialității (art. 10 C. proc. pen.), întrucât a fost respinsă cererea de reexpertizare fără o justificare temeinică. De asemenea, având în vedere că procesul-verbal de percheziție era la dosar încă de la momentul comiterii faptei, instanța ar fi trebuit să intervină pentru clarificarea aspectelor neclare, nu să accepte în mod pasiv argumentele procurorului.

- Refuzul nejustificat al parchetului de a admite o reexpertizare toxicologică a afectat dreptul la apărare (art. 6 CEDO și art. 10 C. proc. pen.), având în vedere că se afla sub tratament medical cu Xanax și Cipralex, substanțe care pot influența rezultatul testului toxicologic, iar legislația impune clarificarea influenței tratamentului medicamentos asupra testelor toxicologice, ceea ce justifica necesitatea unei reexpertizări toxicometrice. În plus, potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 356/2023, simpla prezență a unei substanțe în organism nu implică automat influența asupra capacității de a conduce.

- Prima instanță a dispus achitarea pentru infracțiunea de deținere de droguri, așadar Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată nu avea competență în cauză (art. 35 C. proc. pen.). Inculpatul a susținut că dosarul ar fi trebuit să fie instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, însă acuzația de deținere de droguri a fost formulată artificial pentru a atrage competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, deși nu exista nicio probă materială care să dovedească posesia voluntară a unei substanțe interzise.

- În cauză se aplică Decizia nr. 25 din 27 ianuarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a clarificat interpretarea art. 336 alin. (2) C. pen., statuându-se că simpla prezență a unei substanțe psihoactive în organism nu este suficientă pentru a întruni elementele constitutive ale infracțiunii, ci este necesar să se dovedească faptul că substanța a influențat capacitatea de a conduce. Astfel, dacă se poate demonstra că, în ciuda prezenței substanței, capacitatea de a conduce nu a fost afectată, inculpatul poate fi achitat.

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea pentru conducerea sub influența substanțelor interzise, având în vedere lipsa vinovăției, existența unui dubiu rezonabil și necesitatea unei reexpertizări obiective.

La data de 18 martie 2025, inculpatul a depus concluzii scrise, reiterând motivele de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 03.01.2025, primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 28.01.2025, când inculpatul A., prezent personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător ales și depunerii motivelor de apel.

La termenul din 11.03.2025, Înalta Curte a procedat la audierea aplantului inculpat A. (declarația acestuia aflându-se la dosar Înalta Curte) și a respins cererea formulată de apelantul inculpat, prin avocat ales, de efectuare a unui nou raport de expertiză medico-legală, apreciind că, în raport cu stadiul procesual și probatoriul administrat, nu este utilă cauzei, iar, ulterior, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în dezbateri, stabilind termen pentru pronunțare, în condițiile art. 391 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 406 alin. (1) C. proc. pen., la data de 22.04.2025.

Prin încheierea de ședință de la acea dată, față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, unul dintre membrii acestuia aflându-se în concediu legal de odihnă, în baza art. 123 alin. (3) teza I din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și art. 391 C. proc. pen.., s-a amânat pronunțarea la data de 17.06.2025, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10 iulie 2025.

Analizând sentința apelată atât sub aspectul criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Prealabil examinării motivelor de apel ce antamează chestiuni de fapt sau de drept, trebuie subliniat că, în cauză, nu este contestată soluția pronunțată de instanța de fond, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., de achitare a inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, faptă prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, criticile apelantului inculpat vizând exclusiv soluția de condamnare pentru pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen.

De asemenea, Înalta Curte constată că susținerile apelantului referitoare la urmărirea penală (necompetența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și refuzul nejustificat al parchetului de a încuviința reexpertizarea toxicologică) nu pot face obiectul analizei în apel, încălcarea dispozițiilor care reglementează competența materială a organului de urmărire penală putând fi invocată până la încheierea procedurii de cameră preliminară (potrivit art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen..), iar pretinsele aspecte de nelegalitate a ordonanței prin care parchetul a respins cererea de readministrare a probei cu expertiza toxicologică făcând obiectul procedurii de cameră preliminară (art. 342 C. proc. pen..).

Totodată, din analiza actelor dosarului rezultă, contrar celor susținute de apelant referitor la respingerea, de către instanța de fond, a cererii de reexpertizare toxicologică, că o atare cerere de probatorii nu a fost formulată la Curtea de Apel Craiova.

Examinând, în continuare, hotărârea apelată, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești (inclusiv din perspectiva apărărilor inculpatului, punctând aspectele de fapt redate de acesta și martorul audiat, apreciate ca relevante pentru stabilirea situației de fapt), din care rezultă atât existența faptei imputate apelantului inculpat, cât și săvârșirea acesteia cu forma de vinovăție cerută de lege.

În faza procesuală pendinte, apelantul nu a contestat situația de fapt reținută de instanța de fond, însă a susținut, pe de-o parte, că fapta nu a fost comisă cu vinovăția prevăzută de lege (întrucât nu știa că țigara primită conținea canabis, iar probele administrate creează un dubiu rezonabil asupra vinovăției sale) și, pe de altă pare, că în cauză se aplică Decizia nr. 25 din 27 ianuarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că simpla prezență a unei substanțe psihoactive în organism nu este suficientă pentru a întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) C. pen., ci este necesar să se dovedească faptul că substanța a influențat capacitatea de a conduce.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 336 alin. (2) C. pen., infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe presupune, sub aspectul elementului material, conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influența substanțelor psihoactive.

În ceea ce privește latura subiectivă, din formularea textului de lege rezultă necesitatea existenței vinovăției sub forma intenției directe sau indirecte. Intenția, ca element al laturii subiective, se deduce din latura obiectivă, deoarece se prezumă că persoana acuzată a acționat în conformitate cu elementul său subiectiv. Elementul subiectiv se probează prin întreaga conduită a persoanei acuzate, făcându-se o apreciere globală a tuturor circumstanțelor de comitere a faptei. Caracteristic intenției este prevederea de către făptuitor a rezultatului faptei, reprezentarea mentală a rezultatului faptei și urmărirea sau acceptarea rezultatului.

Analizând în aceste coordonate de principiu fapta imputată inculpatului A., în urma propriei analize a materialului probator administrat în cauză (procesul-verbal de recoltare mostre biologice, declarațiile de suspect/inculpat date în cursul urmăririi penale, buletinul de analiză toxicologică nr. x din 23.09.2022 al Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici, raportul de evaluare întocmit de Centrul Regional de prevenire, evaluare și consiliere antidrog Craiova, celelalte înscrisuri, declarația martorului B. dată în fața instanței de fond, declarația inculpatului dată în fața primei instanțe la 09 septembrie 2024 și în fața instanței de apel la 11 martie 2025), Înalta Curte constată că, la data de 29.08.2022, inculpatul A. a condus autoturismul pe drumurile publice din mun. Craiova, aflându-se sub influența substanțelor psihoactive (canabis), având în vedere, pe de-o parte, că, în urma testării apelantului inculpat cu aparatul Drager DrugTest 5000, seria x, la 29.08.2022, la ora 00:21, rezultatul a fost pozitiv pentru THC-5, substanță psihoactivă biosintetizată de planta canabis, iar potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x din 23.09.2022, emis de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici, în probele de sânge prelevate de la inculpat a fost identificat THC (0,003 µg/ml) - substanță psihoactivă biosintetizată de planta canabis, respectiv THC - OH(0,002 µg/ml) și THC - COOH(0,002 µg/ml) - principalii metaboliți ai THC, și, pe de altă parte, starea de rău, de amețeală, invocată chiar de inculpat în declarațiile date în fața instanței de fond și de apel.

Așadar, fapta imputată inculpatului întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare.

Sub aspectul laturii subiective, examinând conduita inculpatului A., în raport de probele administrate în cauză, Înalta Curte constată, dincolo de orice dubiu, că fapta acestuia a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv intenția indirectă.

Astfel, se observă că, inițial, în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că nu a consumat cannabis, iar prezența THC în sânge și urină s-ar putea datora consumului de Xanax și Cipralex, medicamente care i-au fost prescrise de medic pentru tratarea unor atacuri de panică, și pe care le-a luat chiar și în ziua în care a fost oprit de poliție și testat cu aparatul Drager DrugTest.

În cursul judecății, în fața instanței de fond, inculpatul a declarat că în data de 28-29.08.2022 a participat alături de prietenul său, B., la o nuntă, unde, spre miezul nopții, rămânând fără țigări, a fumat o țigară primită de la o persoană de la acea nuntă, pe care nu o cunoștea, confecționată manual și care era păstrată într-o tabacheră, iar după ce a fumat țigara i s-a făcut rău, motiv pentru care a hotărât să plece către domiciliul său cu autoturismul cu care venise la nuntă, fiind depistat de către organele de poliție pe raza mun. Craiova. De asemenea, a susținut că nu a prezentat aceste elemente de fapt organelor judiciare în faza de urmărire penală întrucât a fost tot timpul convins că rezultatul testării a fost determinat de medicamentele prescrise de medic, și a aflat despre posibilitatea ca acea țigară să fi conținut canabis în luna august a anului 2024 când, întâlnindu-se cu prietenul său, martorul B., persoana care îl însoțise la nuntă, acesta i-a comunicat că grupul din care făcea parte individul care i-a pus la dispoziție țigara consuma canabis la nuntă, fiind foarte probabil ca acea țigară să fi avut în conținutul său o astfel de substanță.

În fața Înaltei Curți, inculpatul și-a menținut declarațiile de la instanța de fond, susținând, în esență, că în seara în care a fost oprit în trafic a fost la o nuntă unde a primit o țigară rulată, de la o persoană pe care nu o cunoștea și, întrucât s-a simțit rău și un pic amețit a plecat spre casă cu mașina, fiind oprit pe drum de organele de poliție. De asemenea, a susținut că se afla sub influența tratamentului medicamentos prescris de medicul psihiatru, respectiv Xanax și Cipralex, motiv pentru care a considerat, timp de doi ani, că starea de amețeală pe care a simțit-o a fost determinată de aceste medicamente, și chiar uitase că a fumat acea țigară.

Înalta Curte reține, pe de-o parte, că apărarea inculpatului privind administrarea de medicamente (Xanax și Cipralex) în ziua în care a fost oprit de poliție și testat cu aparatul Drugtest nu este de natură să îl exonereze de răspundere penală, în sensul că, și în ipoteza în care ar fi consumat medicamentele prescrise de medic, conducerea vehiculului pe drumurile publice, aflat sub influența acestor substanțe (medicamente administrate în mod legal, în baza unei prescripții medicale speciale, cu supravegherea medicului) ar fi atras reținerea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 336 alin. (2) C. pen. Aceasta întrucât nu prezintă relevanță dacă starea conducătorului vehiculului care se află sub influența unor substanțe psihoactive este urmarea unui abuz (ceea ce presupune consumul plantelor, substanțelor și preparatelor ce conțin substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive în afara unei prescripții medicale) sau este urmarea uzului medical (care semnifică utilizarea pe bază de prescripție medicală, licită, a medicamentelor aflate sub controlul legislației naționale).

Pe de altă parte, susținerile referitoare la tratamentul cu Xanax și Cipralex nici nu reflectă realitatea, având în vedere că substanțele conținute de respectivele medicamente nu au fost identificate în sângele acestuia. Or, contrar celor susținute de apelant, consumul de Cipralex nu poate da un rezultat fals pozitiv la THC (substanță psihoactivă biosintetizată de planta canabis), iar existența alprazolamului (Xanax) în organismul inculpatului ar fi rezultat atât la testarea cu DrugTestul, cât și la analiza de sânge, datorită reactivilor specifici la această substanță. De asemenea, aceste susțineri nu se coroborează nici cu celelalte probe administrate în cauză. În acest sens, se observă că la întocmirea procesului-verbal de recoltare a mostrelor biologice din 29.08.2022, inculpatul nu a precizat că ar fi luat medicamente, la rubrica "mențiuni formulate de persoana supusă recoltării mostrelor biologice în legătură cu consumul de alcool și/sau de substanțe psihoactive, alimente, antecedente patologice" fiind precizat că "pacientul refuză să dea declarație" . Toate acestea demonstrează nesinceritatea inculpatului privind administrarea medicamentelor la care a făcut referire.

Totodată, Înalta Curte constată că inculpatul și-a adaptat apărarea în raport de datele evidențiate prin mijloacele de probă administrate de-a lungul procesului. Astfel, acesta nu a relatat despre țigara pe care ar fi fumat-o la nuntă în niciuna dintre cele două declarații date în faza de urmărire penală, la datele de 05.10.2022 (în calitate de suspect) și 06.10.2023 (în calitate de inculpat). Împrejurarea invocată de inculpat în fața instanței de fond și de apel, respectiv că a aflat la aproximativ 2 ani de la data săvârșirii faptei, de la martorul B., că este foarte probabil ca țigara pe care a fumat-o la nuntă să fi avut în conținutul său canabis, nu poate fi considerată o justificare rezonabilă a omiterii declarării acestor aspecte și în fața organelor de urmărire penală. Altfel spus, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, având în vedere rezultatul pozitiv al testării cu dispozitivul Drugtest, precum și faptul că în probele de sânge prelevate de la inculpat a fost identificat THC (0,003 µg/ml) - substanță psihoactivă biosintetizată de planta canabis, respectiv THC - OH(0,002 µg/ml) și THC - COOH(0,002 µg/ml) - principalii metaboliți ai THC, și ținând cont de calitatea de avocat a inculpatului, nu poate fi acceptat că acesta a avut nevoie de trecerea a doi ani de zile și de o întâlnire cu martorul B. pentru a înțelege că lucrurile s-au derulat de o altă manieră decât cea pe care a expus-o inițial organelor de urmărire penală, cu atât mai mult cu cât a avut acces la buletinul de analiză toxicologică (emis la 23.09.2022), cunoscând, așadar, rezultatele acestuia, anterior audierii în calitate de suspect (05.10.2022) sau de inculpat (06.10.2023).

În plus, Înalta Curte constată că, în declarațiile date în cursul judecății (atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel), inculpatul nu a mai negat consumul de substanțe psihoactive, ci a susținut, în esență, că nu avea cunoștință că țigara primită conținea o substanță interzisă, invocând existența unei cauze de neimputabilitate, respectiv eroarea, care vizează exclusiv latura subiectivă, așa cum rezultă din formularea din cuprinsul art. 30 alin. (1) C. pen. ("nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei").

Or, fără a mai relua aspectele anterior menționate din care rezultă în mod clar că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv intenția indirectă, Înalta Curte subliniază, totuși, că eroarea de care se prevalează inculpatul este rezultatul propriei sale conduite nediligente. Altfel spus, îndoiala asupra unei împrejurări de fapt (respectiv asupra conținutului țigării), ea însăși rezultatul culpei inculpatului (a fumat o țigară confecționată manual, de la o persoană necunoscută, iar câteva minute mai târziu i s-ar fi făcut rău, acuzând stări de amețeală, urcând, în această stare, la volanul autoturismului său și conducându-l pe drumurile publice), a lipsei sale de diligență, nu echivalează cu eroarea de fapt sau de drept, ci determină obligația subiectului activ de a nu acționa în condițiile unei cunoașteri incerte a datelor esențiale ale cauzei, iar în cazul în care făptuitorul are chiar și numai o îndoială, un dubiu, cu privire la tipicitatea faptei, aceasta îi va fi imputabilă. În acest sens, trebuie menționat că îndoiala, dubiul cu privire la tipicitatea faptei imputabilă inculpatului reiese din aspectele invocate de acesta cu privire la starea de rău, de amețeală, în declarațiile date în fața instanței de fond ("După ce am fumat am mai stat foarte puțin după care am plecat pentru că am început să mă simt rău.") și de apel ("Am fumat țigara, după care, simțindu-mă rău, am plecat acasă la volanul autoturismului. Mă simțeam un pic amețit și nu am mai putut să stau la petrecere.").

Așadar, împrejurările obținerii țigării, potrivit declarațiilor inculpatului (de la o persoană pe care nu o cunoștea, țigara fiind confecționată manual), precum și nesocotirea cerințelor minime de prudență și diligență, care ar fi presupus să nu conducă autovehiculul în condițiile în care se simțea rău, exclud posibilitatea ca inculpatul să nu fi acceptat producerea rezultatului socialmente periculos.

Analizând, în continuare, susținerile inculpatului referitoare la incidența, în cauză, a Deciziei nr. 25 din 27 ianuarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanța de apel constată că, prin hotărârea invocată, s-a stabilit că în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen., pentru realizarea condiției esențiale atașată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, este necesar să se constate atât prezența în probele biologice a substanței psihoactive, cât și aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei. Prin această decizie se stabilește un standard probatoriu superior în cazul infracțiunilor de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, în sensul că trebuie dovedită și aptitudinea substanței de afectare a capacității de a conduce a autorului faptei, nefiind suficientă simpla prezența a substanței psihoactive în probele biologice, însă nu se impune administrarea unei anumite probe. În plus, decizia are în vedere acele situații în care se ridică problema unui consum mult anterior săvârșirii faptei, subliniindu-se că efectele acestor substanțe sunt limitate în timp, ajungând ca, la un moment dat, deși prezentă în corp sub forma metaboliților activi sau inactivi, să nu mai fie aptă să producă nici un efect psihoactiv pentru că nu se mai află în sânge, sau în sânge se află metaboliți inactivi sau chiar activi, însă sub limita cut-off, acceptată la nivel internațional.

Or, în cauza dedusă judecății, nu numai că atât substanța pshihoactivă cât și metaboliții săi au fost depistați în sânge [THC (0,003 µg/ml) - substanță psihoactivă biosintetizată de planta canabis, respectiv THC - OH(0,002 µg/ml) și THC - COOH(0,002 µg/ml) - principalii metaboliți ai THC], ci chiar inculpatul recunoaște faptul că a condus autoturism