Decizia nr. 25/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 724/1/2024 — chestiunea de drept: următoarelor chestiuni de drept: " În cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinței esențiale…

Pe rol se află pronunțarea asupra sesizărilor formulate de Curtea de Apel Brașov - Secția penală în Dosarul nr. 2.769/338/2022 și Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori în Dosarul nr. 2.889/219/2022, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: " În cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinței esențiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive este suficient să se constate prezența în probele biologice a substanței psihoactive, indiferent de concentrația acesteia, influența asupra capacității de a conduce fiind prezumată absolut ori dacă această prezumție este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă științifice potrivit cărora, în ciuda prezenței substanțelor psihoactive într-o concentrație minimală, persoana nu se află sub influența substanțelor psihoactive, cu afectarea capacității de a conduce autovehicule pe drumurile publice?" "Dacă dispoziția «aflată sub influența unor substanțe psihoactive» din cuprinsul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal se referă la o persoană care a consumat substanțe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanțe psihoactive?".

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 20 ianuarie 2025, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen pentru pronunțare la data de 27 ianuarie 2025.

Prin încheierea din ședința publică din data de 16 februarie 2024, Curtea de Apel Brașov - Secția penală, în baza art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: " În cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinței esențiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive este suficient să se constate prezența în probele biologice a substanței psihoactive, indiferent de concentrația acesteia, influența asupra capacității de a conduce fiind prezumată absolut ori dacă această prezumție este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă științifice potrivit cărora, în ciuda prezenței substanțelor psihoactive într-o concentrație minimală, persoana nu se află sub influența substanțelor psihoactive, cu afectarea capacității de a conduce autovehicule pe drumurile publice?".

Sesizarea a fost înregistrată cu nr. 620/1/2024 pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. II. Expunerea succintă a cauzei

Prin Rechizitoriul nr. 445/P/2021 emis la data de 10.08.2022 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești, înregistrat pe rolul Judecătoriei Zărnești cu nr. 2.769/338/2022, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul T.B.L., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal, reținându-se, în esență, că, în data de 13.04.2021, în jurul orei 17:40, inculpatul a condus autoturismul marca Mercedes Benz pe str. Valea Cetății din Stațiunea Râșnov, în timp ce se afla sub influența substanțelor psihoactive.

Potrivit Buletinului de analiză toxicologică nr. 442/2021 din data de 18.08.2021 întocmit de INML "Mina Minovici" București, în probele biologice recoltate de la inculpatul T.B.L. au fost evidențiate în ser: bezoilecgonina 0,013 μg/ml; urină: pozitiv pentru cocaină, negativ cu excepția cocainei (metoda de lucru GCMS).

Ulterior, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, iar potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală A1/13.232/2021, la data și ora depistării în trafic inculpatul T.B.L. nu se afla sub influența substanțelor psihoactive, cu afectarea capacității de a conduce autovehicule pe drumurile publice în sensul prevederilor art. 336 alin. (2) din Codul penal.

Prin Sentința nr. 229/S din 29.06.2023, Judecătoria Zărnești, în baza art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, a achitat pe inculpatul T.B.L. pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană aflată sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, în cauza dedusă judecății, raportul de expertiză medico-legală a concluzionat argumentat că inculpatul nu se afla sub influența substanțelor psihoactive. S-a arătat că această concluzie se sprijină pe valoarea scăzută a metabolitului cocainei depistat în sânge, coroborată cu datele din literatura de specialitate, precum și rezultatul examinării clinice, care nu a constatat niciun element patologic specific consumului recent de cocaină. Instanța de fond a reținut că expertiza întocmită în cauză a avut rolul de a stabili dacă substanța descoperită în corpul inculpatului a fost de natură să influențeze comportamentul acestuia de o manieră prin care îi diminua capacitatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice, din moment ce consumul de substanță psihoactivă era confirmat prin buletinul de analiză toxicologică. S-a menționat că această probă a stabilit, bazându-se pe rezultatul buletinul de analiză toxicologică și pe cele constatate cu ocazia examenului clinic, că inculpatul nu se afla sub influența substanțelor psihoactive.

În atare condiții, s-a considerat că există un dubiu cu privire la faptul probator al conducerii autovehiculului de către inculpat sub influența substanței psihoactive, și anume asupra tezei din art. 336 alin. (2) din Codul penal, dubiul fiind generat de opinia medico-legală sprijinită de examenul clinic, potrivit căruia inculpatul a fost expus la această substanță, însă, la momentul conducerii autovehiculului, nu se afla sub influența acesteia.

Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești. În dezvoltarea motivelor de apel, Ministerul Public a susținut că achitarea inculpatului este netemeinică, întrucât în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal, raportat la împrejurarea că legiuitorul a înțeles să incrimineze orice acțiune de conducere a unui vehicul pe drumurile publice ulterior consumului de substanțe psihoactive, indiferent de valoarea rezultată în urma analizei de laborator și indiferent de datele examenului clinic sau de concluziile expertizei medico-legale.

La termenul de judecată din 18.01.2024, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a pus în discuție cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, având ca obiect sesizarea Înaltei Curți Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: " Dacă în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea laturii obiective (elementul material) a infracțiunii este suficient să se constate prezența în sânge ori în urină a substanței psihoactive, indiferent de valoarea acesteia, influența asupra capacității de a conduce prezumându-se, raportat la efectul acesteia asupra proceselor cognitive, astfel cum rezultă din studiile medicale, ori suplimentar ca element esențial al laturii obiective trebuie dovedit, prin orice mijloc de probă, influențarea capacității de a conduce".

Prin încheierea din data de 16 februarie 2024, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a dispus, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept. III. Opinia completului care a dispus sesizarea și punctele de vedere exprimate de procuror și de inculpatul T.B.L. III.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție

Completul de judecată care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv Secția penală a Curții de Apel Brașov este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii asupra chestiunii de drept, iar chestiunea de drept supusă dezbaterii este hotărâtoare asupra soluției pe fond a cauzei cu privire la latura penală. III.2. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării

Completul de judecată a constatat că prin chestiunea de drept invocată se solicită, în esență, lămurirea înțelesului sintagmei "sub influența substanțelor psihoactive" din cuprinsul art. 336 alin. (2) din Codul penal, în sensul de a se stabili dacă prezența unor substanțe psihoactive în probele biologice, indiferent de concentrația acestora, instituie o prezumție absolută în sensul afectării capacității de a conduce vehicule pe drumurile publice ori dacă această prezumție este una relativă, care poate fi răsturnată prin mijloace de probă administrate în cauză.

Chestiunea de drept invocată reprezintă o veritabilă chestiune de drept, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, în special în cazul în care substanțele psihoactive nu au fost introduse recent în organismul persoanei care conduce un vehicul pe drumurile publice, având în vedere că prezența unor substanțe psihoactive în sânge, detectată ca urmare a analizelor de laborator, poate rezulta și dintr-un consum anterior ale cărui urme au o persistență în organism mai multe zile sau săptămâni, chiar dacă la data acțiunii infracționale efectele psihoactive specifice fazei de intoxicație acută au dispărut. Astfel, potrivit studiilor de specialitate, perioada de timp în care metaboliții substanțelor psihoactive pot persista în organism depinde de frecvența de utilizare, cantitatea de substanță psihoactivă introdusă în organism, dar și de particularitățile individuale ale conducătorului auto depistat.

Potrivit art. 336 alin. (2) din Codul penal, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă persoana aflată sub influența unor substanțe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

Spre deosebire de infracțiunea de la art. 336 alin. (1) din Codul penal, în cazul căreia îmbibația alcoolică trebuie să se situeze superior pragului de 0,80 g/l alcool pur în sânge pentru a constitui infracțiune, în cazul infracțiunii de la art. 336 alin. (2) din Codul penal, nu este necesară atingerea unui astfel de prag al intoxicației, fiind suficientă dovedirea influenței substanței psihoactive asupra conducătorului auto depistat la volan.

Prin urmare, infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții - pe de o parte, prezența în organismul făptuitorului a substanțelor psihoactive (pentru care, potrivit jurisprudenței invocate și de parchet în cererea de sesizare formulată - decizia Curții Constituționale nr. 138/2017 și deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în casație -, legiuitorul nu a instituit o limită a cantității de substanțe psihoactive ingerate sau vreun efect al acestora, fapta fiind tipică indiferent de modalitatea de consum, de cantitatea ingerată sau de efectele acesteia), iar pe de altă parte, existența influenței acestor substanțe psihoactive asupra stării conducătorului auto.

În opinia instanței de trimitere, prezumția legală instituită de legiuitor prin dispozițiile art. 336 alin. (2) din Codul penal este una relativă întrucât intenția legiuitorului nu a fost să incrimineze pericolul dat de consum, ci de conducerea vehiculului într-o stare fiziologică schimbată.

În acest sens a menționat că obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 336 alin. (2) din Codul penal este reprezentat de relațiile sociale referitoare la protecția siguranței circulației pe drumurile publice, relații sociale a căror existență normală este condiționată de interzicerea conducerii vehiculelor sub influența substanțelor psihoactive. În consecință, starea de pericol nu este dată de consumul anterior de substanțe psihoactive, indiferent cu cât timp înainte au fost consumate, ci de conducerea unui vehicul de către o persoană care prezintă modificări ale funcțiilor și proceselor psihice și comportamentale.

Totodată, a precizat că aceeași concluzie s-a desprins din considerentele Deciziei nr. 365/RC/2020 din data de 16.10.2020, pronunțată în recurs în casație de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a arătat că fapta de a conduce autovehicule pe drumurile publice este incriminată numai atunci când conducătorul auto s-a aflat sub influența substanțelor psihoactive la momentul conducerii. Instanța supremă a constatat că în Codul penal nu este definit înțelesul sintagmei "aflată sub influența", regăsită în norma de incriminare, ceea ce înseamnă că expresiei supuse analizei i s-a atribuit sensul regăsit în vorbirea curentă, în care substantivul "influență" desemnează, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, acțiunea exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire.

Așadar, substanța psihoactivă consumată trebuie să aibă aptitudinea de a influența capacitatea de a conduce a autorului faptei, iar această posibilă influență, indiferent de intensitatea ei, trebuie probată dincolo de orice îndoială, fără a lăsa loc dubiului.

În urma analizei jurisprudenței naționale, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a constatat că sunt două orientări, respectiv o orientare jurisprudențială potrivit căreia sintagma "sub influența substanțelor psihoactive" din cuprinsul art. 336 alin. (2) din Codul penal este interpretată restrictiv, instanțele apreciind că simpla prezență a substanțelor psihoactive în organismul unui conducător auto este susceptibilă a afecta funcțiile sale cognitive și îl plasează sub influența substanței respective, imprimând, astfel, caracter penal conducerii unui vehicul pe drumurile publice în această stare (Decizia penală nr. 61/A/18.01.2024 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. 26.959/94/2022, Decizia penală nr. 1.759/A/2023 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 2.745/219/2022, Decizia penală nr. 1.783/A/2023 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 3.136/336/2022) și o altă orientare jurisprudențială potrivit căreia infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții - pe de o parte, prezența în organismul făptuitorului a substanțelor psihoactive, iar pe de altă parte, existența influenței acestor substanțe psihoactive asupra stării conducătorului auto (Decizia penală nr. 859/Ap/14.11.2023 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 3.020/338/2022, Sentința penală nr. 116/20.02.2024 a Judecătoriei Sectorului 3 București, Decizia penală nr. 340/ap/9 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 3.254/305/2021, Decizia penală nr. 872/a/21 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul penal nr. 2.704/252/2019, Decizia penală nr. 178/A/7 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul penal nr. 678/325/2023, Decizia penală nr. 830/A/11.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul penal nr. 26.615/325/2022). III.3. Punctele de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept exprimate în cauză de reprezentantul Ministerului Public și de inculpat

Reprezentatul Ministerului Public a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, iar cu privire la fondul chestiunii de drept a considerat că se impune intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a stabili dacă prezumția legală instituită de legiuitor prin dispozițiile art. 336 alin. (2) din Codul penal este o prezumție absolută, care nu poate fi combătută, ori dacă această prezumție este una relativă, care poate fi răsturnată prin administrarea unor mijloace de probă științifice.

Inculpatul T.B.L. a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că dispozițiile art. 336 alin. (2) din Codul penal nu reprezintă o veritabilă chestiune de drept. Astfel, a învederat că prezumția instituită de textul de lege este una relativă, fiind necesar să se dovedească că, la momentul conducerii pe drumurile publice, persoana aflată sub influența acestor substanțe psihoactive, avea modificate funcțiile și procesele psihice și comportamentale. IV. Titularul și obiectul sesizării conexate. Expunerea succintă a cauzei și a punctelor de vedere exprimate de reprezentantul Ministerului Public, inculpat și completul de judecată IV.1. Dosarul nr. 724/1/2024 - Titularul și obiectul sesizării conexate

Prin încheierea din data de 7 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori în Dosarul nr. 2.889/219/2022, în baza art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: " Dacă dispoziția «aflată sub influența unor substanțe psihoactive» din cuprinsul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal se referă la o persoană care a consumat substanțe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanțe psihoactive?".

Sesizarea a fost înregistrată cu nr. 724/1/2023 pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, fiind atașată la Dosarul nr. 620/1/2024. IV.2. Expunerea succintă a cauzei

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej din data de 17.10.2022, întocmit în Dosarul nr. 793/P/2022, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul G.V.A. pentru a răspunde penal sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența unor substanțe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Cod penal, constând în aceea că la data de 24.07.2022, în jurul orei 15:20, a condus pe Strada Luceafărului din municipiul Dej, județul Cluj, autoturismul marca AUDI, fiind sub influența substanțelor psihoactive (metamfetamină și mefedronă).

Instanța de fond a reținut că, din concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. 1.787/X/101 din 20.03.2023, întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca în faza de cercetare judecătorească, la solicitarea inculpatului, în esență, rezultă faptul că acesta ar fi consumat substanțele interzise găsite în proba sa de urină - mefedronă și metamfetamină, cu cel puțin 24 de ore înaintea recoltării probelor biologice, fără să se poată stabili cu exactitate ora și gradul de influență al substanțelor asupra capacității de a conduce, cea mai pertinentă și avizată apreciere sub acest ultim aspect, asupra stării fizice și psihice a inculpatului, putând fi formulată de medicul/medicii care a/au participat la recoltarea mostrelor biologice, când s-a putut efectua și examenul clinic.

Prin Sentința penală nr. 222/12 iunie 2023, Judecătoria Dej, în baza art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, a dispus condamnarea inculpatului G.V.A. la pedeapsa de 3.600 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența unor substanțe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) alin. (6) din Codul penal.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin. (1) din Codul penal, în sensul că, dacă, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, dar și asupra dispozițiilor art. 559 din Codul de procedură penală, în sensul că în termen de cel mult 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri trebuie să depună recipisa de plată integrală a amenzii la Judecătoria Dej.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și Ministerul Public, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori cu nr. 2.889/219/2022.

La termenul de judecată din data de 7 martie 2024, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori a admis cererea formulată de inculpat și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea problemă de drept: " Dacă dispoziția «aflată sub influența unor substanțe psihoactive» din cuprinsul infracțiunii, prevăzută de art. 336 al. 2 din Codul penal, se referă la o persoană care a consumat substanțe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanțe psihoactive?". IV.3. Punctele de vedere exprimate de reprezentantul Ministerului Public și apelantul intimat inculpat cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reprezentantul Ministerului Public a susținut că textele relevante sunt clare și nu impun sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că ar fi inadmisibilă, întrucât nu reprezintă o veritabilă problemă de drept.

Apelant intimat inculpatul a considerat că pentru soluționarea corectă a cauzei se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu întrebarea formulată pentru clarificarea chestiunii de drept. IV.4. Punctul de vedere exprimat de completul de judecată

Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori a constatat că în practică au fost exprimate două opinii diferite în legătură cu problema de drept, amândouă construite pe fundamente solide.

Într-o primă orientare se consideră că, pentru dezlegarea chestiunii juridice propuse, ar trebui pornit pe cale inversă, respectiv din perspectiva standardului de probă, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal, în raport cu principiul minimei intervenții a legii penale. Pentru a ajunge la acest punct este necesar mai întâi să se stabilească înțelesul textului de incriminare, respectiv înțelesul sintagmei "persoană aflată sub influența unor substanțe psihoactive". Dacă s-ar accepta interpretarea conform căreia persoana aflată sub influența unor substanțe psihoactive este persoana care a consumat astfel de substanțe (prin ingerare, inhalare sau introducere în corp în orice fel), atunci probele suficiente ar fi acelea care relevă consumul, prin testarea urinei sau a sângelui. Reglementarea prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal este diferită de reglementarea de la alin. (1) al aceluiași articol, iar diferența nu este întâmplătoare, având în vedere concluziile doctrinei medicale cu privire la remanența drogurilor sau a substanțelor cu efect psihoactiv în corpul persoanei care le-a consumat. Art. 336 alin. (2) din Codul penal, atât la o interpretare gramaticală, cât și la o interpretare comparativă cu art. 336 alin. (1) din Codul penal, permite concluzia conform căreia dovedirea consumului de substanțe psihoactive nu este suficientă, iar elementul material al infracțiunii conține condiția ca persoana să se afle sub influența acelor substanțe, adică să existe o alterare, de orice fel, chiar mai puțin vizibilă, a funcțiilor psihice și/sau fizice. Această interpretare este restrictivă (principiu unanim acceptat în dreptul penal), este în favoarea persoanei suspectate de săvârșirea infracțiunii și ține seama de împrejurarea, demonstrată științific, că identificarea substanțelor în urină probează doar un consum care a avut loc chiar și cu câteva săptămâni înainte (exemplul canabisului), fără să mai existe nicio influență a acelei substanțe asupra persoanei. Altfel, ar trebui acceptat că textul permite, în esență, soluții de sancționare, cu instrumente juridice penale, a persoanelor care au consumat substanțe psihoactive și mai puțin dacă acel consum, urmat, cândva, de acțiunea de conducere a unui autovehicul, aduce atingere obiectului juridic specific infracțiunii analizate. Proba de sânge poate demonstra un consum de substanțe psihoactive mai apropiat de acțiunea de conducere a autovehiculului și este relevantă pentru a concluziona, alături de alte probe (examinarea clinică, martori care să indice momentul consumului, reacțiile vizibile ale persoanei suspectate etc.), că persoana care a condus autovehiculul se afla sub influența substanțelor psihoactive.

Cealaltă opinie arătă că în privința acestei chestiuni juridice au fost spuse toate argumentele și ele se reduc fie la interpretarea gramaticală a art. 336 alin. (2) din Codul penal în raport cu art. 336 alin. (1) din Codul penal și atunci ar trebui avută în vedere o modificare a comportamentului conducătorului auto generată de consumul de substanțe psihoactive, identificate în sânge sau urină, fie la acceptarea tezei conform căreia nu se poate stabili științific cantitatea de substanțe psihoactive consumată, iar consumul anterior de astfel de substanțe (care alterează capacitățile conducătorului auto), evidențiate ca prezență și natură în sânge sau urină, este suficient pentru a fi în prezența formei tipice a infracțiunii.

Primei interpretări i se reproșează dificultatea probatorie, dar mai cu seamă caracterul ei aleatoriu (o dată pentru că se bazează pe observația unui terț privind o modificare a comportamentului conducătorului auto, iar a doua oară pentru că nu întotdeauna consumul de substanțe psihoactive conduce la o modificare vizibilă a comportamentului); celei de a doua interpretări i se reproșează lipsa unui efort de interpretare și preluarea mecanismelor juridice de la infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal, fără a lua în considerare diferențele evidente, relevate la nivelul remanenței în corp a substanțelor ingerate, dincolo de punctul în care nu mai pot modifica comportamentul, sancționându-se astfel, în mod indirect, consumul de astfel de substanțe.

Dintr-o altă perspectivă, instanța de sesizare a apreciat că legiuitorul român sancționează orice fel de consum de alcool, detectabil în aerul expirat sau în sânge, asociat cu conducerea unui autovehicul pe drumurile publice pentru care este necesară eliberarea unui permis de conducere. Că natura sancțiunilor diferă în raport cu concentrația de alcool consumat nu pare să fie de esență, de vreme ce interpretările majoritare asimilează și materia contravențională unei acuzații în materia penală, care atrage garanțiile procesuale specifice procesului penal. Din această perspectivă ar trebui concluzionat că legiuitorul român a pus egalitate între consumul de alcool și a fi sub influența alcoolului, de vreme ce socotește periculoasă activitatea de a conduce pe drumurile publice ulterior consumului de băuturi alcoolice.

Prin urmare, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori a concluzionat că a fi sub influența unei substanțe nu trebuie interpretată altfel decât a fi consumat acea substanță, într-o cantitate care să permită detectarea ei în sânge sau urină. Împrejurarea că subiectul activ nu poate ști câtă vreme trebuie să își regleze conduita și să se abțină de la activitatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice, ulterior consumului de substanțe cu efect psihoactiv, nu afectează etica juridică penală în mai mare măsură în care este afectată de consumul de alcool, pentru că, și în acest caz, subiectul nu știe câtă concentrație de alcool are în sânge și nici momentul în care va fi metabolizat complet (metabolizarea poate fi afectată de multe variabile), chiar dacă va ști aproape cu siguranță că metabolizarea va fi completă peste 24 de ore. În cazul consumului de substanțe psihoactive, durata de metabolizare completă nu poate constitui diferența specifică care să atragă o altă interpretare, iar atâta vreme cât subiectul își asumă natura și cantitatea substanței consumate, își va asuma și eventuala metabolizare incompletă la momentul conducerii unui autovehicul pe drumurile publice. V. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-au solicitat punctele de vedere ale instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Târgu Mureș și Curtea de Apel Timișoara, care, după caz, au făcut referire și la opiniile unora dintre instanțele arondate.

Curtea de Apel Iași și Curtea de Apel Suceava, precum și instanțele arondate acestora nu au transmis puncte de vedere asupra problemelor de drept supuse dezlegării.

În urma consultării materialelor transmise de către curțile de apel și instanțele arondate acestora, s-a constatat că punctele de vedere nu sunt unitare, fiind identificate două orientări:

Într-o primă opinie, regăsită în informațiile transmise de Curțile de Apel Alba Iulia, Brașov (o parte a judecătorilor), București (o parte a judecătorilor), Constanța, Cluj (o parte a judecătorilor), Craiova, Oradea și instanțele arondate, Pitești și Timișoara, de Tribunalele Alba, Argeș, Bacău, Bistrița-Năsăud, Brașov, Brăila, București și instanțele arondate, Cluj, Constanța, Dolj, Giurgiu, Gorj, Hunedoara, Mehedinți, Neamț, Olt, Sălaj și Vâlcea, precum și de Judecătoriile Agnita (o parte a judecătorilor), Baia de Aramă, Balș, Băilești, Bolintin-Vale, Caracal, Călărași, Constanța, Corabia, Craiova, Deta, Drobeta-Turnu Severin, Filiași, Galați, Lehliu-Gară, Liești, Năsăud, Novaci, Orșova, Piatra-Neamț, Roman, Segarcea, Sighișoara, Strehaia, Târgu Jiu, Târnăveni, Tecuci, Timișoara, Tulcea, Vânju Mare și Videle, s-a arătat că pentru realizarea cerinței esențiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive este suficient să se constate prezența în probele biologice a substanței psihoactive, indiferent de concentrația acesteia, influența asupra capacității de a conduce autovehicule pe drumurile publice fiind prezumată absolut.

În susținerea acestei opinii s-a reținut că tipicitatea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal nu presupune în mod necesar alterarea capacităților psihofizice ale subiectului activ și, implicit, diminuarea aptitudinii de a conduce vehiculul pe drumurile publice, întrucât, odată consumată, orice substanță cu efect psihoactiv afectează sistemul nervos central într-o măsură incompatibilă cu desfășurarea în siguranță a unor activități care prezintă un grad ridicat de risc pentru sănătatea persoanelor, cum este, printre altele și cazul conducerii unui vehicul pe drumurile publice.

Consumul de substanțe stupefiante, psihotrope sau a altor substanțe psihoactive produce întotdeauna modificări fizice, psihice și comportamentale de diverse grade, dar semnificative. În acest sens, art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011 stabilește că prin efecte psihoactive se înțelege unul dintre următoarele efecte pe care le poate avea un produs, atunci când este consumat de către o persoană: stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcțiilor și proceselor psihice și ale comportamentului ori crearea unei stări de dependențe fizice sau psihice.

În cea de-a doua opinie, regăsită în informațiile transmise de Curțile de Apel Bacău, Brașov (o parte a judecătorilor), București (o parte a judecătorilor), Cluj, Galați și Ploiești, Tribunalele Arad, Caraș-Severin, Covasna, Ialomița, Sibiu, Teleorman și Vrancea, precum și de Judecătoriile Agnita, Alba Iulia, Alexandria, Avrig, Bistrița, Calafat, Făget, Lugoj, Rupea, Sectorul 3 București, Sibiu, Slatina, Târgu Cărbunești, Târgu-Neamț, Turnu Măgurele, Urziceni, Zărnești și Zimnicea, s-a arătat că prezumția legală instituită de legiuitor prin dispozițiile art. 336 alin. (2) din Codul penal este una relativă întrucât intenția legiuitorului nu a fost să incrimineze pericolul dat de consum, ci existența influenței acestor substanțe psihoactive asupra stării conducătorului auto, fiindu-i afectată capacitatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

În susținerea acestei opinii s-a arătat că infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții: pe de o parte, prezența în organismul făptuitorului a substanțelor psihoactive, iar pe de altă parte, existența influenței acestor substanțe psihoactive asupra stării conducătorului auto.

Prezența substanței psihoactive în probele prelevate de la făptuitor ar trebui însoțită de constatarea afectării capacității acestuia de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât intenția legiuitorului nu a fost să incrimineze pericolul dat de consum, ci existența influenței acestor substanțe psihoactive asupra stării conducătorului auto, fiindu-i afectată capacitatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Substanțele psihoactive ingerate trebuie să îi afecteze în mod concret subiectului activ al infracțiunii capacitatea de a conduce autovehiculul, de a se concentra asupra traficului, precum și reacțiile la riscul producerii accidentelor rutiere, deoarece numai într-o atare situație se aduce atingere relațiilor sociale ocrotite, obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 336 alin. (2) din Codul penal fiind reprezentat de relațiile sociale referitoare la protecția siguranței circulației pe drumurile publice, relații sociale a căror existență normală este condiționată de interzicerea conducerii vehiculelor sub influența substanțelor psihoactive.

Astfel, în situația în care conducătorul unui autovehicul prezintă în organism substanțe psihoactive (consum atestat de analiza probelor biologice), nu se poate concluziona că acesta se află sub influența acestor substanțe, atât timp cât nu îi sunt afectate capacitățile psiho-fizice, iar aptitudinea de a conduce nu este diminuată. Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul normei de incriminare presupune, în mod necesar, atât prezența în organism a substanțelor psihoactive la momentul conducerii vehiculului pe drumurile publice, cât și afectarea funcțiilor fizice și psihice ale conducătorului auto, având ca rezultat influențarea comportamentului acestuia și a abilităților de a conduce. Deși textul în discuție incriminează orice conduită ilicită de conducere a unui vehicul ulterior consumului de substanță psihoactivă, indiferent de cantitatea ingerată, având în vedere că subiectul activ desfășoară o activitate cu risc permis, normată, incriminarea nu poate subzista dacă se constată că subiectul activ nu se afla sub influența substanței ingerate.

Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Timiș și Judecătoriile Babadag, Brașov, Făgăraș, Hârșova, Întorsura Buzăului, Măcin, Medgidia, Motru, Sfântu Gheorghe, Târgu Bujor și Târgu Secuiesc au menționat doar că nu au identificat practică judiciară fără a comunica puncte de vedere cu privire la problemele de drept supuse dezlegării. V.1. Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție

V.1.1. Din perspectiva hotărârilor obligatorii, menite să asigure dezlegarea unor chestiuni de drept, a fost identificată o hotărâre care prezintă relevanță, respectiv Decizia nr. 48/2021 din 9 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 14 iulie 2021, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că " (...) noțiunea de substanțe psihoactive, definită clar și previzibil prin art. 241 din Legea nr. 187/2012, nu presupune o restrângere a sferei de aplicare a normei de incriminare la categoria de substanțe la care face referire Legea nr. 194/2011, ci sfera noțiunii de substanțe psihoactive cuprinde și substanțele prevăzute în conținutul legilor speciale nr. 143/2000 și nr. 339/2005, în această categorie fiind incluse atât substanțele stupefiante, cât și cele psihotrope. (...) ".

V.1.2. În ceea ce privește deciziile de speță, în urma examenului de jurisprudență efectuat la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție de către Direcția Legislație, jurisprudență și contencios - Serviciul pentru studiu și unificarea jurisprudenței, au fost identificate mai multe hotărâri care prezintă relevanță cu privire la problema de drept supusă dezlegării, respectiv: - Decizia nr. 365/RC din 16 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, prin care s-a statuat că " (...) o persoană aflată sub influența substanțelor psihoactive, în sensul dispozițiilor art. 336 alin. (2) din Codul penal, ori de câte ori în organismul său au fost introduse - prin ingerare, injectare, inhalare, fumat sau prin orice alt mod - substanțele susceptibile să producă efecte psihoactive, fiind irelevantă, sub acest aspect, cantitatea de substanță consumată sau depistată în probele biologice ale făptuitorului, ulterior săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material al infracțiunii analizate. În mod asemănător, persoana care a consumat astfel de substanțe se află sub influența lor chiar și atunci când modificările aduse funcțiilor sale cognitive sau comportamentului nu sunt vizibile sau ușor identificabile." - Decizia nr. 47/RC din 18 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, prin care s-a reținut că " (...) în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal, se reține că elementul material constă în acțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice în condiții ilicite, respectiv de către o persoană sub efectul substanțelor psihoactive. Urmarea imediată a infracțiunii o reprezintă crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice (...). " - Decizia nr. 387/RC din 5 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, prin care s-a menționat că " (...) legiuitorul a înțeles să incrimineze fapta în orice situație de conducere a unui vehicul ulterior consumului de substanțe psihoactive, în orice alt mod, în așa fel încât produsul să ajungă în corpul unei persoane, iar legiuitorul nu poate prevedea un nivel minim al concentrației de substanțe psihoactive ca și cerință esențială cu privire la elementul material al laturii obiective în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive (...). " - Decizia nr. 63/RC din 22 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, prin care s-a reținut că " (...) persoana se află sub influența unor substanțe psihoactive, în accepțiunea dispozițiilor art. 336 alin. (2) din Codul penal, ori de câte ori în organismul acesteia au fost introduse substanțe care produc efecte psihoactive, indiferent de cantitatea de substanță consumată sau de concentrație de substanță identificată în probele sale biologice și indiferent dacă modificările fizice, psihice ori comportamentale ale persoanei sunt sau nu sunt perceptibile, întrucât legiuitorul prezumă că orice substanță psihoactivă introdusă în organism generează modificări ale sistemului nervos central și ale funcțiilor cognitive incompatibile cu conducerea în siguranță a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere." V.2. Jurisprudența relevantă a Curții Constituționale

În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Constituționale a României, au fost identificate două decizii care au relevanță asupra problemei de drept supuse dezlegării, respectiv: - Decizia nr. 138 din 14 martie 2017 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (2) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 10 iulie 2017, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată și s-a constatat că "dispozițiile art. 336 alin. (2) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate, având în vedere sfera largă a produselor susceptibile a avea efecte psihoactive, așa cum reiese aceasta din legislația specială mai sus menționată, legiuitorul nu poate prevedea un nivel minim al concentrației de substanțe psihoactive ca și cerință esențială cu privire la elementul material al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, infracțiune reglementată de art. 336 alin. (2) din Codul penal. Așa fiind, legiuitorul a înțeles să incrimineze fapta în orice situație de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanțe psihoactive (...) ". - Decizia nr. 101 din 28 februarie 2019 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 23 mai 2019, prin care instanța de contencios constituțional a reluat considerentele Deciziei nr. 138 din 14 martie 2017. V.3. Jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului

În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului, nu au fost identificate hotărâri care să prezinte relevanță pentru problema de drept analizată. VI. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că sesizarea formulată îndeplinește condițiile de admisibilitate, iar cu privire la fondul sesizării a apreciat că în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinței esențiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, este suficient să se constate prezența în probele biologice a substanței psihoactive, indiferent de concentrația acesteia, influența asupra capacității de a conduce fiind prezumată absolut.

Astfel, a menționat că sintagma "sub influența substanțelor psihoactive" nu este definită de legiuitor, însă, Curtea Constituțională, fiind sesizată cu o excepție de neconstituționalitate sub acest aspect, a stabilit, prin Decizia nr. 138 din 14 martie 2017, că o astfel de omisiune nu încalcă principiul legalității, reținând în considerente, la paragraful 18, că "prin «efecte psihoactive» se înțelege unul sau mai multe dintre efectele pe care le poate avea un produs atunci când este consumat de către o persoană, constând în stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al acesteia, având ca rezultat modificări ale funcțiilor și proceselor psihice și ale comportamentului ori crearea unei stări de dependență, fizică sau psihică. (...) Incriminarea faptei de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive este determinată de efectul nociv al substanțelor respective, ținând cont de faptul că, așa cum se arată în doctrină, acestea produc tulburări în atitudinea și comportamentul conducătorului auto, generând, implicit, o diminuare a capacității de a manevra vehiculul pe drumurile publice în condiții de siguranță pentru toți participanții la trafic."

Totodată, la paragraful 20, Curtea Constituțională a reținut că "pentru constatarea consumului de substanțe psihoactive - ca și cerință esențială specifică acestei infracțiuni - este necesară analiza de laborator, care trebuie să stabilească existența acestor substanțe în corpul conducătorului vehiculului."

În paragraful 21, Curtea Constituțională a constatat că, "având în vedere sfera largă a produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, așa cum reiese aceasta din legislația specială, în mod obiectiv legiuitorul nu poate prevedea un nivel minim al concentrației de substanțe psihoactive, ca și cerință esențială cu privire la elementul material al laturii obiective în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, infracțiune reglementată de art. 336 alin. (2) din Codul penal. Așa fiind, legiuitorul a înțeles să incrimineze fapta în orice situație de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanțe psihoactive, prin consum înțelegându-se, așa cum rezultă din art. 2 lit. f) din Legea nr. 194/2011, republicată, introducerea în organismul uman a unui produs, indiferent dacă acesta a fost dizolvat, impregnat, dispersat sau diluat, în una dintre următoarele modalități: pe cale orală ori injectabilă, inhalare, fumat sau aplicarea externă pe corpul unei persoane, în orice alt mod, în așa fel încât produsul să ajungă în corpul unei persoane."

Curtea Constituțională și-a menținut acest punct de vedere și cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 101 din 28 februarie 2019.

În același sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, fiind identificate mai multe decizii pronunțate în calea de atac a recursului în casație, din care rezultă, în esență, că în opinia instanței supreme o persoană se află sub influența unor substanțe care produc efecte psihoactive ori de câte ori în organismul său au fost introduse substanțe care produc astfel de efecte, indiferent de cantitatea de substanță consumată sau de concentrația de substanță identificată în probele sale biologice și indiferent dacă modificările fizice, psihice ori comportamentale ale persoanei sunt sau nu sunt perceptibile.

Interpretarea gramaticală și logico-sistemică a normei care incriminează fapta prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal evidențiază aceeași concluzie, și anume, opțiunea legiuitorului de a nu restrânge sfera de aplicare a normei penale printr-o eventuală condiționare a caracterului penal al faptei de existența unor cerințe obiective suplimentare, cum ar fi constatarea deopotrivă a prezenței substanței psihoactive în organism și a alterării capacității persoanei de a conduce autovehiculul în condiții de siguranță.

Prin dispozițiile art. 336 alin. (1) și (2) din Codul penal, cu denumirea marginală "conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe", legiuitorul a incriminat două modalități alternative echivalente juridic de comitere a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge [art. 336 alin. (1) din Codul penal] sau aflată sub influența substanțelor psihoactive [art. 336 alin. (2) din Codul penal].

Din conținutul normei de incriminare se observă că spre deosebire de infracțiunea de conducere sub influența alcoolului, în cazul infracțiunii de conducere sub influența altor substanțe, legiuitorul nu a prevăzut un minim al concentrației de substanțe psihoactive, drept cerință esențială a elementului material al laturii obiective.

Față de această modalitate diferită de reglementare, deși alcoolul este considerat de legiuitor tot o influență de natură a pune în pericol relațiile sociale ocrotite prin norma de incriminare, în practica judiciară nu s-a pus problema necesității dovedirii în concret a alterării capacității de a conduce vehiculul ca urmare a consumului de alcool, fapta fiind tipică ori de câte ori se constată existența îmbibației alcoolice prevăzute de lege.

Lipsa prevederii de către legiuitor a unei concentrații minime de substan