ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 8 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 472/A din data de 28 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 419 din data de 12 noiembrie 2024, pronunțată de Judecătoria Tecuci, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. g) teza I din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 196 alin. (1) din C. pen., la plângerea prealabilă a persoanei vătămate B. prin retragerea plângerii; faptă din 27.01.2023).

A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă din 27.01.2023).

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. instanța a impus inculpatului ca pe parcursul termenului de încercare să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Școala gimnazială Tutova sau la Primăria comunei Tutova, județul Vaslui pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen., se comunică Serviciului de Probațiune Vaslui, jud. Vaslui.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului A. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a fost lasată nesoluționată acțiunea civilă alăturată procesului penal de persoana vătămată constituită parte civilă B..

S-a constatat că la instanță persoana vătămată a fost reprezentată de apărător ales.

S-a constatat că la instanță inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpat să plătească statului suma de 900,00 RON cu titlu de cheltuieli judiciare .

Conform art. 275 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen. a fost obligată pe persoana vătămată B. să plătească statului suma de 500,00 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 472/A din 28 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 419 din 12.11.2024 pronunțată de Judecătoria Tecuci, în dosar nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat pe apelantul A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În fapt, instanța de apel a reținut că, la data de la data de 27.01.2023, în jurul orelor 12:57, inculpatul A. a condus autoturismul, cu nr. de înmatriculare x, pe varianta de ocolire a municipiului Tecuci, județul Galați, aflându-se sub influența substanțelor psihoactive, rezultatul la testarea cu aparatul Drugtest indicând valoare pozitivă la consumul de cocaină și canabis, iar la km 3, intrând în depășirea autoutilitarei cu nr. de înmatriculare x, condusă de către numitul C., fără să se asigure temeinic, a acroșat autoutilitara sus-menționată și a intrat în coliziune frontală cu autoturismul, condus de către numitul D., în urma impactului rezultând vătămarea corporală a numiților D., E. (pasager în autoturismul, condus de către numitul D.) și a numitului B. (pasager în autoturismul, condus de către inculpat), acesta din urmă suferind leziuni traumatice care au necesitat 28-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Împotriva deciziei penale nr. 472/A din 28 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., la data de 2 iunie 2025

Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului formulat, casarea deciziei penale recurate și pe cale de consecință, pronunțarea unei soluții de achitare.

În motivarea cererii, recurentul a susținut că raportul de expertiză nu stabilește în concret dacă cantitatea de substanță identificată putea afecta capacitatea de a conduce și că formula CIF utilizată în expertiză pentru a stabili acest aspect nu are reglementare legală, neputând fi asimilată limitei de 0,8 g/l alcool în sânge, expres reglementată de C. pen.

Totodată, s-a arătat că analiza din raportul de expertiză ar fi trebuit să se facă atât în legătură cu cantitatea găsită în corpul inculpatului, cât și asupra calităților fizice ale persoanei în cauză, pentru a se putea stabili dacă substanța psihoactivă găsită în acea cantitate avea aptitudinea de a avea efecte asupra capacității inculpatului de a conduce în siguranță.

Recurentul a mai arătat că examenul clinic nu a evidențiat tulburări fizice sau emoționale care să indice o afectare a capacității de a conduce și că valoarea consemnată în raportul de expertiză, de 16,46, este greșită, valoarea reală fiind 15,3. În final, a susținut că, din analizele medicale din dosar, calculul greșit din raportul de expertiză și concluzia ipotetică a raportului de expertiză, fapta reținută în sarcina sa nu constituie infracțiunea prev. de art. 336 alin. (2) din C. pen., raportat la Decizia nr. 25/2025 din 27 ianuarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 30 iunie 2025, sub nr. x/2023.

A fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat care a arătat că motivele invocate se circumscriu doar formal cazului de recurs în casație.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 472/A din data de 28 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conținutul cererii) și art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recurentul A. a formulat recurs în casație la data de 2 iunie 2025, prin poștă împotriva deciziei penale nr. 472/A din 28 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate din data de 05 mai 2025 (la adresa de domiciliu din jud. Vaslui - dosar curte), conform art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 472/A din 28 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casație, se reține că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. sunt menționate: numele, prenumele și domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 472/A din 28 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori), iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat cererea de recurs în casație și care a atașat împuternicirea avocațială din 30.05.2025 .

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cu toate acestea, simpla indicare formală a unui caz de casare nu este suficientă pentru a conferi admisibilitate cererii. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Recursul în casație reprezintă o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, așadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că aspectele de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se constată că acesta vizează exclusiv situațiile în care fapta concretă, pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare, nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare sau cele în care instanța a ignorat o normă de dezincriminare a faptei, în ansamblul său ori ca efect al modificării unor elemente constitutive, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între activitatea factuală și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Pe de altă parte, din perspectiva cazului de casare invocat, nu pot fi analizate aspecte în legătură cu latura subiectivă a conținutului constitutiv al infracțiunii, cu încadrarea juridică reținută faptei stabilită cu titlu definitiv de instanța de apel, nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea de fapt reținută de instanța de apel.

Față de aceste aspecte teoretice, Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea de recurs în casație nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. Recurentul invocă faptul că fapta comisă de acesta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (2) din C. pen., însă în realitate, contestă modul în care instanța de apel a interpretat raportul de expertiză medico-legală și concluziile referitoare la efectul substanței identificate asupra capacității de a conduce. Sunt vizate, așadar, aspecte factuale și tehnice ce țin de aprecierea probelor, de metodologia expertizei și de evaluarea valorilor înscrise în raport, iar nu o problemă de legalitate a normei de incriminare.

Astfel, în condițiile în care se critică situația de fapt și se solicită reaprecierea materialului probator, motivele de recurs nu pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Se mai impune a sublinia că recursul în casație nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta își menține caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalității hotărârii anterior pronunțate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 472/A din data de 28 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 472/A din data de 28 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 octombrie 2025.