ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 decembrie 2024

Deliberând asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70/F din 26 mai 2023, Curtea de Apel Galați – secția penală și pentru cauze cu minori a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. (faptă din 26.11.2020, victimă B.).

A condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din C. pen. în referire la art. 194 alin. (1) lit. b) și e) din C. pen. (faptă din 26.11.2020, persoană vătămată C.).

În baza art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă (1/3 din 1 an închisoare = 4 luni închisoare), astfel că pedeapsa rezultantă a fost de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 91, art. 92 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.

Conform art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să respecte obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la Primăria com. Valea Seacă, jud. Iași sau la Școala Gimnazială Valea Seacă, jud. Iași.

Conform art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenția inculpatului A. că, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor sus-menționate ori în cazul comiterii de noi infracțiuni, se va revoca suspendarea și se va dispune executarea pedepsei, potrivit art. 96 din C. pen.

În baza art. 19, art. 25, art. 397 din C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., a admis în parte acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile C., D., E., F. și a obligat partea responsabilă civilmente G. S.A. (cu sediul în București cu sediul ales la Sucursala Galați, mun. Galați) la plata sumelor de:

- 49.292 RON daune materiale și 80.000 euro daune morale, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, către partea civilă C.;

- 22.934,29 RON daune materiale și 40.000 euro daune morale, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, către partea civilă D.;

- 40.000 euro daune morale, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, către partea civilă E.;

- 30.000 euro daune morale, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, către partea civilă F.;

În baza art. 19, art. 25, art. 397 din C. proc. pen., art. 1357 C. civ., art. 1371 alin. (1) C. civ., art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea 132/2017, a admis acțiunile civile formulate de partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Sf. Pantelimon" Focșani (cu sediul în Focșani, județul Vrancea) și de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila" București (București, Str. x) și a obligat partea responsabilă civilmente G. S.A. la plata sumelor de:

- 14.449,83 RON, plus dobânda legală de la data de 10.12.2020 până la achitarea integrală a debitului, precum și 402,53 RON, plus dobânda legală de la data de 26.11.2020 până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Sf. Pantelimon" Focșani, reprezentând cheltuieli spitalizare pentru partea civilă C. și pentru victima B.;

- 12.807,1 RON, către partea civilă Spitalul Universitar Militar de Urgență Central "Dr. Carol Davila" București, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă C..

În baza art. 276 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 11 din Legea nr. 132/2017, a obligat partea responsabilă civilmente G. S.A., la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile, respectiv: suma de 6.363,6 RON către partea civilă C. și suma de 9.271,85 RON către părțile civile D., E., F..

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.603 RON este aferentă fazei de urmărire penală.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Galați – secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 02.07.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, înregistrat sub nr. x/2021, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) în referire la art. 194 alin. (1) lit. b) și e) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul A., avocat în Baroul București, în seara zilei de 26.11.2020, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe DN2-E85, km 199+400 în afara localității Tișița, ca urmare a nerespectării din culpă a regulilor de circulație rutieră, a pătruns pe contrasens și a izbit frontal autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, condus de victima B., provocând moartea acesteia, precum și vătămarea corporală a persoanei vătămate C., care a suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viața, vindecabile în 100-110 zile de îngrijiri medicale.

S-a arătat că regulile de circulație rutieră a căror încălcare a generat producerea accidentului rutier au fost următoarele:

- prevederile art. 41 din O.U.G nr. 195/2002, conform cărora vehiculele trebuie conduse pe partea dreaptă a drumului public, în sensul de circulație (...) cu respectarea semnalizării rutiere și a regulilor de circulație;

- prevederile art. 47 din O.U.G nr. 195/2002, conform cărora conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanță laterală suficientă și să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulație respective.

- prevederile art. 35 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002, conform cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.

În rechizitoriu s-a susținut că situația de fapt reținută rezultă din următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița și planșele foto anexe; actele medico-legale constatare a leziunilor suferite de persoanele implicate în accident; depozițiile martorilor H., I., J., K., (persoane aflate într-un autoturism x ce se deplasa în spatele autoturismului condus de inculpat) și L. (care conducea un autoturism x ce se deplasa în spatele autoturismului condus de victima B.), martori care au arătat că autovehiculul condus de inculpat a pătruns pe sensul de mers pe care se deplasa autoturismului condus de victimă; depoziția martorului M., agent de poliție care a făcut parte din echipajul ce a efectuat cercetarea la fața locului; depozițiile martorelor aflate în autoturismul condus de inculpat, respectiv N. (care a menționat în esență că nu știe cum s-a produs accidentul) și O. (care a apreciat că impactul a avut loc pe sensul lor de deplasare); declarațiile date de inculpatul A., care a susținut că nu își amintește dinamica producerii accidentului însă a precizat că în mod cert nu a ieșit de pe sensul său de mers și nu a pătruns pe sensul de deplasare al autoturismului condus de victima B..

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 17.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 345 alin. (1) și (2) și art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., au fost respinse cererile și excepțiile invocate de inculpatul A. și de partea civilă C., s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și s-a dispus începerea judecății. Încheierea a rămas definitivă la 03.11.2021 ca urmare a respingerii contestației formulate de inculpatul A. prin încheierea nr. 907/03.11.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul din data de 12.01.2022, inculpatul A. a precizat că nu dorește să fie judecat conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii și a solicitat audierea martorilor care au dat declarații și în cursul urmăririi penale. Totodată, inculpatul a solicitat proba cu acte și proba cu expertiza tehnică auto.

Părțile civile C. și D., E., F. au solicitat proba cu acte, precum și proba cu martorii P., respectiv Q. și R., pentru dovedirea pretențiilor civile formulate.

Procedând la judecarea cauzei conform art. 376 și următoarele C. proc. pen., instanța a audiat inculpatul A., persoana vătămată constituită parte civilă C., martorii H., I., N., L., M., O., Q., R., P., K., J. .

Prin încheierea din data de 16.03.2022, s-a admis cererea formulată de inculpatul A. și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare având ca obiectiv principal stabilirea modalității de producere a accidentului de circulație din data de 26.11.2020, iar prin încheierea din data de 20.01.2023 s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză (raport de expertiză tehnică și supliment întocmite de către expertul S., filele x – 227, volum IV, opinie expert asistent T., desemnat de inculpat, filele x, volum V).

Totodată, la cererea inculpatului A., Serviciul de Telecomunicații Speciale a transmis fișierele cu înregistrările apelurilor efectuate la numărul unic de urgență 112 cu ocazia accidentului din data de 26.11.2020, înregistrări care au fost examinate de instanța de judecată și au fost puse la dispoziția părților, inculpatul realizând o transcriere a acestor apeluri .

Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut că în după-amiaza zilei de 26.11.2020, inculpatul A., avocat în Baroul București, a plecat din municipiul București către municipiul Iași, împreună cu prietena sa, martora O., inculpatul conducând autoturismul marca x, nr. x, aparținând tatălui martorei.

În mașina condusă de inculpat, pe bancheta din spate, a călătorit și martora N., aceasta contactându-l pe inculpat prin intermediul unei aplicații de ridesharing.

În cursul aceleiași zile, în jurul orei 19:00, victima B. (aflată la volan), împreună cu soțul său, persoana vătămată C. (aflată pe bancheta din dreapta față) au plecat din municipiul Bacău, unde domiciliau părinții victimei, către domiciliul lor din localitatea Crevedia (situată lângă București), cu autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x.

În jurul orei 20:55, în condiții de întuneric și ceață, în timp ce se deplasa pe DN2-E85, km 199+400, pe raza județului Vrancea, între localitățile Bizighești și Tișița, autoturismul condus de inculpat, pe fondul neatenției în conducere ori al ațipirii la volan a inculpatului, a pătruns pe sensul opus de mers și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de victima B..

Impactul dintre cele două autovehicule a avut loc pe sensul de mers al autoturismului condus de victima B., pe linia de demarcație dintre banda 2 (bandă normală de circulație, aflată lângă linia ce separă cele două sensuri de mers) și așa-numita "banda 1" (aflată lângă acostament și mai îngustă decât banda 2, care conform reglementărilor rutiere nu este considerată bandă de circulație).

În urma impactului cele două autovehicule au ricoșat și s-au oprit în pozițiile consemnate cu ocazia cercetării la fața locului, respectiv autoturismul x în șanțul de pe marginea drumului, pe direcția sa de mers, iar autoturismul x pe "banda 1" a sensului său de deplasare.

În urma accidentului de circulație s-a produs decesul victimei B., deces constatat la ora 23:00 la Spitalul Județean de Urgență "Sf. Pantelimon" Focșani (raport de expertiză medico-legală, dosar urmărire penală), precum și vătămarea corporală a persoanei vătămate C., aceasta suferind leziuni pentru a căror vindecare sunt necesare 100 - 110 zile îngrijiri medicale, leziuni care prin natura lor au pus în primejdie viața persoanei vătămate (raport de expertiză medico-legală, dosar urmărire penală și supliment de expertiză medico-legală, dosar urmărire penală).

Referitor la modalitatea de producere a accidentului de circulație, în declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, inculpatul A. a susținut, în esență, că și-a menținut direcția de deplasare către înainte, că nu a pătruns pe sensul opus de mers, că în habitaclul mașinii sale a pătruns o lumină puternică, fără a putea preciza dacă aceasta provenea din față sau din spate, că a frânat și că apoi i s-a făcut negru în fața ochilor, nemaiștiind ce s-a întâmplat, revenindu-și abia după impact.

Martora O., în prezent soția inculpatului, aflată pe locul dreapta față al autovehiculului condus de inculpat, a susținut că la un moment dat a văzut din spate în oglinda retrovizoare venind o lumină puternică, că apoi s-a luminat toată mașina și că nu se mai vedea bine în față, iar apoi a urmat impactul, precizând însă că nu și-a dat seama cum anume a avut loc acest impact. A mai precizat martora că nu a sesizat ca autoturismul condus de inculpat să-și fi schimbat direcția de mers înainte de impact și că după accident inculpatul i-a spus nici el că nu știe ce s-a întâmplat.

Martora N. aflată pe bancheta din spate a mașinii condusă de inculpat a precizat că în momentul impactului ea vorbea la telefon și nu știe cum s-a produs accidentul.

Instanța de fond a reținut că aceste depoziții nu furnizează date concrete cu privire la o altă modalitate de producere a accidentului decât cea reținută de instanță, conform celor mai sus arătate, însuși inculpatul nearătând în concret faptul că autoturismul condus de victima B. ar fi pătruns pe sensul său de mers și că s-ar fi ciocnit de autoturismul pe care îl conducea.

În acest context, faptul că accidentul de circulație s-a produs în modalitatea mai sus reținută rezultă în opinia instanței din următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 26.11.2020, schița și planșa foto anexe, precum și suportul optic ce conține fotografiile efectuate de organele de poliție .

S-a arătat că din analiza acestor mijloace de probă se observă că pe marcajul ce desparte "banda 1" și banda 2 ale sensului de mers Tișița-Focșani (sensul de deplasare al autoturismului condus de victimă) se află mai multe fragmente de plastic, sticlă, pământ (fotografiile nr. 9,10,20,22,23), resturi provenite de la impactul dintre cele două autoturisme, acestea fiind grupate într-o cantitate mai mare, formând chiar o grămadă semnificativă, pe marcajul ce desparte "banda 1" și banda 2 ale sensului de mers Tișița-Focșani, astfel încât în mod logic se poate concluziona că acela este locul în care cele două autoturisme s-au ciocnit.

Instanța de fond a considerat că, din punct de vedere fizic, este imposibil ca impactul să fi avut loc pe sensul de circulație pe care se deplasa autoturismul condus de inculpat, pentru ca apoi marea majoritate a resturilor rezultate în urma impactului să fie aruncate în mod grupat, pe sensul opus, la o distanță laterală de aproximativ 2 metri de linia ce desparte cele două sensuri de mers.

Această concluzie este întărită și de faptul că în zona grămezii de resturi a fost găsită plăcuța din față a autoturismului victimei, cu numărul de înmatriculare x (schiță, fila x și fotografiile nr. 25-26), iar plăcuța din față a autoturismului condus de inculpat, cu numărul de înmatriculare x, a fost găsită paralel cu grămada de resturi, în șanțul drumului de pe sensul de deplasare al mașinii victimei (schiță, fila x și fotografiile nr. 35-36) .

De asemenea, în șanțul drumului de pe sensul de deplasare al mașinii victimei, dar în spatele zonei cu grămadă de resturi și cu numerele de înmatriculare din față ale autovehiculelor care s-au ciocnit, a fost găsit farul din dreapta al mașinii conduse de inculpat, far care s-a dislocat în urma impactului, acest far nefiind spart, astfel cum s-a întâmplat cu farul din stânga al mașinii (schiță, fila x și fotografiile nr. 63,64,65).

Or, s-a apreciat că, dacă impactul dintre cele două autovehicule s-ar fi produs pe sensul de deplasare al mașinii conduse de inculpat, iar autoturismul condus de victima B. ar fi fost cel care ar fi pătruns pe sensul opus, atunci în mod logic o mare parte dintre resturile de la impact ar fi fost localizate pe sensul de deplasare al autoturismului condus de inculpat sau în șanțul aferent acestui sens de deplasare.

Dimpotrivă, majoritatea covârșitoare a resturilor rezultate în urma impactului au fost găsite pe sensul de deplasare al autoturismului condus de victimă și în șanțul alăturat.

S-a mai arătat că, la fața locului au fost identificate două urme de destratificare a învelișului asfaltic, respectiv:

- o urmă cu lungimea de 1 metru, pe banda de circulație a autoturismului victimei, după înlăturarea resturilor de plastic și sticlă, sub acestea, perpendiculară pe sensul de mers și care întretaie linia despărțitoare a celor două benzi ale acestui sens (schiță, fila x și fotografiile nr. 28,29,30).

- o urmă cu lungimea de 5,4 metri, pe banda 2 a sensului opus de mers, sensul de deplasare a autoturismului condus de inculpat, având punctul de inițiere pe marcajul axial dintre sensuri, în dreptul celeilalte urme de destratificare și care este orientată oblic, către autoturismul marca x (condus de inculpat), aflat post impact pe "banda 1" a sensului său de mers (schiță, fila x și fotografiile nr. 13-19).

Curtea a apreciat că aceste urme susțin ideea că impactul dintre cele două autoturisme a avut loc pe sensul de deplasare al autoturismului condus de victima B. și că apoi fiecare dintre acestea au ricoșat, fiind târâte din inerție pe asfalt, pentru a se opri în pozițiile consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului.

Din această perspectivă, instanța nu a putut primi susținerile inculpatului privind înlăturarea valorii probatorii a procesului-verbal de cercetare la fața locului, a schiței întocmite și a fotografiilor efectuate, pe motiv că nu ar conține toate urmele aflate la locul accidentului, inculpatul făcând referire în principal la o urmă de ulei aflată pe sensul său de deplasare, întrucât această urmă, care apare într-adevăr în fotografiile depuse de inculpat la dosar, este paralelă cu urma de destratificare creată de autoturismul său, de unde rezultă că uleiul din motor a curs după impact, în momentul în care autoturismul era târât din inerție.

Această urmă are de altfel o formă alungită ceea ce denotă curgerea uleiului pe parcursul deplasării prin târâre și nu dovedește sub nici o formă că impactul a avut loc pe sensul de deplasare al mașinii conduse de inculpat, în condițiile în care majoritatea covârșitoare a resturilor provenite din coliziune sunt situate pe sensul de mers al mașinii conduse de victimă și în șanțul alăturat.

S-a mai reținut de către prima instanță că nici susținerea inculpatului cum că o parte dintre urmele de la locul accidentului au fost modificate prin trecerea altor mașini după producerea accidentului ori prin pătrunderea în zonă a mașinilor de intervenție nu pot înlătura veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, câtă vreme martorii care au oprit la fața locului imediat după producerea accidentului, respectiv H., I., J., K. și L. au precizat că circulația s-a blocat imediat după accident și dintr-un sens și din altul, confirmând, totodată, că mașinile care au venit la intervenție nu au pătruns în zona accidentului.

S-au mai avut în vedere declarațiile persoanei vătămate C., care a precizat că autoturismul condus de victima B. se deplasa pe sensul său de mers în momentul impactului, în opinia persoanei vătămate mașina în care se afla fiind încadrată în întregime pe banda îngustă a sensului de deplasare, așa numita "banda 1", precizând totodată că nu a existat o schimbare a direcției de mers autoturismului înainte de a simți impactul, precum și declarațiile martorilor H., I., J., K. (șofer), aflați în autoturismul marca x care se deplasa în spatele autoturismului x condus de inculpat, martori care au fost audiați atât în cursul urmăririi penale cât și nemijlocit de instanța de judecată.

S-a arătat că acești martori au relatat, în esență, faptul că la un moment dat autoturismul condus de inculpat a avut tendința de a vira dreapta în apropiere de intersecția cu un drum secundar, dar că apoi a revenit pe sensul său de mers și și-a continuat deplasarea. Apoi, după o perioadă scurtă de timp, fără a semnaliza, autoturismul condus de inculpat a început să pătrundă pe sensul de mers opus, iar șoferul autoturismului x a încercat să atenționeze prin flash-uri pe conducătorul auto din față cu privire la pătrunderea pe sensul opus de mers, însă autoturismul din fața lor nu s-a redresat și a intrat în coliziune frontală cu un autoturism care se deplasa regulamentar pe sensul opus de mers. După impact, martorii H., I., J., K. au precizat că autoturismul condus de inculpat a ricoșat înapoi pe sensul sau de mers, iar celălalt autoturism s-a oprit în șanț pe sensul acestuia de deplasare.

Așa cum s-a arătat, martorii mai sus menționați au fost audiați în cursul judecății, relatând în mod liber ceea ce au perceput, iar apoi punându-li-se întrebări, conform art. 381 raportat la art. 122 C. proc. pen., astfel încât instanța a putut să își facă o opinie pertinentă cu privire la realitatea celor declarate de martori și la sinceritatea depozițiilor acestora, aspectele relevante ale declarațiilor martorilor fiind redate în cele ce urmează:

Martor H. : Am fost pasagerul din dreapta spate. Mă aflam în mașina condusă de K.. Mașina din față a dat să facă dreapta. A avut o tendință de a face dreapta, apoi s-a redresat, a mai mers câteva sute de metri, apoi, s-a dus în stânga, a intrat pe contrasens și am văzut impactul. Cred că șoferul mașinii din față a avut un moment de neatentie, sau a adormit. Mașina din contrasens circula regulamentar. Mașina victimei era pe banda mai mare, de lângă axul drumului. Mașina inculpatului a deviat traiectoria deodată. Nu pot preciza dacă toată mașina inculpatului a pătruns toată pe contrasens, sau doar o parte a acesteia. Impactul a avut loc pe banda mai mare de pe sensul opus sensului pe care mă deplasam eu. Eu am sunat la ambulanță. Am coborât din mașină să văd ce s-a întâmplat. Eu m-am retras să explic la telefon ce s-a întâmplat.

Martor I.: Veneam de la Buzău și prin județul Vrancea, mașina care a intrat pe contrasens a vrut să oprească undeva, apoi și-a continuat drumul, apoi a intrat pe contrasens și s-a ciocnit cu altă mașină. Impactul s-a produs pe sensul opus sensului pe care mergeam eu. Mașina care venea din sens opus se afla pe banda mai lată, de lângă mijlocul șoselei. Eu ma aflam pe locul din dreapta față. Mașina care mergea în fața mea a încercat să-și schimbe direcția, s-a redresat și a mai rulat câțiva metri, apoi a intrat pe contrasens. Șoferul mașinii în care mă aflam i-a facut flash-uri instant în momentul în care a văzut că se îndreaptă spre sensul opus. Pătrunderea pe sensul opus s-a făcut lin, nu dintr-o dată. Nu am văzut dacă mașina din față a pătruns cu totul pe sensul opus sau doar o parte, era și ceață. Mașina mică a ieșit în șant, iar mașina din față a ricoșat întorcându-se pe sensul ei de mers, unde s-a și oprit. prietenul meu a sunat la poliție. Mașina în care mă aflam a oprit pe dreapta sau pe stânga, nu mai rețin. Nu mai rețin dacă au mai trecut mașini pe la locul accidentului înainte de a sosi poliția. Cred că mașina în care eram eu circula cu 50-60km/h pentru că era ceață.

Martor K. (: În seara cu accidentul eu veneam de la Focșani și, prin comuna Bizighești, cred, m-a depășit o mașină, un mini jeep. Eu eram în spatele lui și a vrut să facă dreapta spre Ciușlea, fără semnal și a pus deodată frână și i-am spus lui I., care era in dreapta mea. "Ce face mă acela?", apoi și-a continuat drumul, redresându-se.

Mașina inculpatului era cam între benzi, când mai pe stânga, când mai spre dreapta. În continuare am mers la distanță marișoară, în jur de 300 m, era și ceață afară și am văzut că a intrat pe contrasens. I-am spus lui I. că acela intră pe contrasens și i-am dat un flash ca să-l atenționez. Apoi, s-a izbit frontal cu mașina din față, după care s-a redresat pe partea lui de mers. Cealaltă mașină a rămas pe loc în șanț.

Întrebare instanță: Unde a avut loc impactul, raportat la cele două sensuri de mers?

Răspuns: Puțin pe banda din dreapta și puțin pe banda din stânga, adică pe sensul opus, între cele două benzi. Jeep-ul era trecut de linia dublă continuă din zonă (se referă la de demarcare a sensurilor de mers, în zonă nefiind linie dublă continuă n.n.), intrând în întregime pe sensul opus. Din izbitură a fost aruncat pe prima bandă a sensului de mers (spre Tișița) al jeep-ului.

Întrebare propusă de procuror: cu ce viteză se deplasa martorul?

Răspuns: În jur de 65-70 km/h. Mergeam constant pentru că era ceață

Întrebare inculpat: de câte ori ați făcut flash-uri?

Răspuns:O singură dată, sau de două ori.

Întrebare inculpat: Flash-urile au fost făcute când mașina era deja pe contrasens?

Răspuns: Un flash l-am făcut când mașina din față depășea axul drumului. Am vrut să-l avertizez. Când am făcut al doilea flash mașina deja trecuse pe sensul opus.

Întrebare inculpat: Cum s-a dus mașina pe contrasens?

Răspuns: A fost o pătrundere lentă. Nu a fost un viraj brusc

Întrebare inculpat: De pe contrasens, sau înaintea mașinii inculpatului mai veneau alte mașini?

Răspuns:Nu.

Martor J.: În fața noastră era un Jeep. Mergeam cu 80-90 km/h pentru că era ceață. Deodată mașina din față a luat-o spre dreapta în zona intersecției spre Ciușlea, înainte de Ciușlea, cum a ieșit de pe podul de la Garoafa. Nu a semnalizat. I-am spus șoferului K. să dea niște flash-uri să-l avertizeze. Mașina s-a redresat din nou. Când am coborât podul de la Bizighești, la 100-200 m până în Tișița s-a dus brusc stânga fără semnal. Victima se deplasa încet pe banda de urgență. Mergea regulamentar, venind dinspre Bacau.

Când jeep-ul s-a dus stânga a luat-o în plin, ciocnindu-se frontal. Mașinile s-au ridicat în aer la impact. Spatele mașinilor s-a ridicat Când s-au izbit, mașina victimei a fost întoarsă cu botul înapoi către Tișita ar mașina s-a înfipt în șant. Jeep-ul a revenit din impact pe sensul lui de circulație, spre Tișița. Precizez că impactul a avut loc pe contrasens, mașina victimei fiind pe banda de urgență și mașina jeep lovind-o frontal in acea zonă. Mergeam încet fiind ceață, nu vedeai la un metru în față. Mașina din fața noastră cred că avea o viteză mai mare decât a noastră, cred că avea 100-110 pentru că mergea mai tare decât noi, iar noi eram la aproximativ 50 m în spate. Jeep-ul a deviat brusc spre stânga fără să i se mai facă flash-ri.

Am oprit pe dreapta, într-o parcare, ne-am dat toti jos din mașină și apoi, pentru că era ceață circulau masini, eu și cu K. ne-am dus pe partea stângă, iar I. și H. au rămas pe sensul nostru de mers și am facut flash-uri cu telefoanele mobile pentru a opri circulația. Am oprit tot, masini, tiruri. După noi nu a mai trecut nimeni prin zona accidentului.

Întrebare Procuror. Înainte de pătrunderea pe contrasens și înainte de impact a din partea jeep-ului respectiv?

Răspuns: Mașina din față nu a frânat. Nu și-a modificat viteza.

Evaluând în ansamblu declarațiile date de martorii H., I., J., K. în prezenta cauză, instanța a reținut că, deși între acestea există unele diferențe inerente, având în vedere că modul de percepție al unui eveniment nu este identic pentru toți cei care asistă la acesta, diferind în funcție de abilitatea fiecăruia dintre martori de a percepe și a reține anumite aspecte ori de atenția acordată pe moment unui astfel de eveniment, concluzia care se degajă din toate aceste declarații este că impactul dintre autoturismul condus de inculpat și cel condus de victimă s-a produs ca urmare a pătrunderii pe sensul opus de mers al autoturismului condus de inculpat.

De asemenea, s-a arătat că percepția martorilor a fost că această pătrundere pe sensul opus nu s-a datorat unei manevre voite a inculpatului (acesta nu a semnalizat și nici nu a virat în mod intenționat, pentru a se angaja într-o depășire sau pentru a ocoli vreun obstacol), devierea de la direcția către înainte fiind pusă de martori pe seama unei neatenții în conducere a inculpatului ori chiar a ațipirii inculpatului la volan.

Din această perspectivă instanța nu a primit criticile inculpatului privind faptul că martorii ar fi dat declarații contradictorii, ori că aceștia nu ar fi putut percepe în mod corespunzător evenimentul din cauza condițiilor meteorologice, întrucât în esența lor aceste declarații converg către un punct comun, scoțând în evidență faptul că accidentul de circulație s-a produs ca urmare a faptului că autoturismul condus de inculpatul A. a pătruns pe contrasens și s-a izbit de autoturismul condus de victima B..

Referitor la susținerile inculpatului privind faptul că înainte de impact ar fi fost orbit de o lumină puternică, în privința căreia a arătat că de fapt nu poate preciza dacă venea din spatele său ori din fața sa, instanța a considerat că cele 1-2 flash-uri de atenționare făcute de martorul K. nu au avut aptitudinea de a influența în vreun fel conduita la volan a inculpatului, în condițiile în care acesta și-a continuat deplasarea, prin pătrunderea lentă pe sensul opus, chiar după flash-urile de atenționare. De altfel, din planșele foto aferente cercetării la fața locului (fotografiile 76,77,78) cât și din declarația martorei O. rezultă că luneta și geamurile laterale spate ale mașinii x condusă de inculpat aveau din construcție o tentă mai închisă la culoare, astfel încât, ținând seamă și de condițiile meteorologice (ceață) este exclus ca inculpatul să fi fost "orbit" de flash-urile de atenționare ce veneau de la o mașină care se deplasa în spatele său.

S-a mai avut în vedere declarația martorului L., conducătorul autoturismului marca x, care se deplasa în spatele autoturismului condus de victima B. și care a precizat că avea o vizibilitate de aproximativ 200 metri, deși era ceață, conducea cu o viteză de 70-80 km/oră și a observat la un moment dat luminile unui autoturism care venea din sens opus direct pe banda sa de drum, fără însă a observa efectiv momentul în care acesta a pătruns pe contrasens. Văzând acest lucru martorul a tras dreapta pentru a opri și a observat impactul dintre autoturismul care circula în fața sa și cel care se deplasa din sens opus, cele două autoturisme ricoșând fiecare către dreapta direcției lor de deplasare.

Cu ocazia audierii la instanța de judecată, martorul a arătat că mențin declarațiile date în cursul urmării penale. În apropiere de Tișița, în direcția mea de mers au apărut niște faruri cam la 200-300 m. Nu pot aprecia exact pentru că eram în mișcare. Am redus viteza și am văzut impactul cu mașina din față. Mașina din față era la 150-200-250 metri de mașina mea. Eram în mișcare. Menționez că aceste distante sunt relative. Nu sunt sigur de ele. Mașina din față era pe aceeași bandă ca și mine. Eu cred că eram pe banda din stânga, pe banda lată de lângă mijlocul drumului. Am observat mașina din fața mea cu câteva secunde înaintea impactului. Impactul a avut loc pe banda mea. După impact, una din mașini s-a dus în dreapta, iar cealaltă a fost deviată de pe banda mea pe banda sensului ei de mers, rămânând cu fața spre Bacău.

Cu privire la acest martor s-a subliniat că au existat unele discuții despre faptul că ar fi avut în autoturism o cameră de luat vederi care ar fi surprins imaginile din momentul accidentului, însă martorul a relatat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății că, deși avea o cameră de luat vederi, aceasta nu funcționa în momentul respectiv întrucât nu era cuplată la cablul de încărcare.

Instanța de fond a apreciat că din cele mai sus arătate rezultă că toți cei cinci martori oculari care au văzut în mod concret cum s-a produs coliziunea dintre cele două autoturisme au precizat în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, că impactul a avut loc pe sensul de deplasare al autoturismului condus de victima B., ca urmare a ieșirii de pe sensul său de deplasare a autoturismului condus de inculpatul A., niciunul dintre martori nerelatând faptul că autoturismul condus de victima B. și-ar fi schimbat direcția de deplasare ori că ar fi pătruns pe sensul de deplasare al autoturismului în care se afla inculpatul.

Mai mult, s-a arătat că aceste declarații ale celor cinci martori oculari se coroborează și cu aspectele ce rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului și din planșele foto ce dovedesc, așa cum s-a arătat mai sus, că accidentul de circulație s-a produs pe sensul de deplasare al autoturismului condus de victima B..

S-a mai menționat că aspecte similare rezultă și din depoziția dată de martorul M., unul dintre polițiștii care a efectuat cercetarea la fața locului, care a relatat modalitatea în care s-a efectuat această cercetare și faptul că, în opinia sa, în raport de urmele aflate la locul accidentului, impactul dintre cele două autoturisme a avut loc pe sensul de deplasare al autoturismului condus de victima B.:

Întrebare avocat persoană vătămată: În zona accidentului drumul este in aliniament?

Răspuns: Da

Întrebare avocat persoană vătămată: În zona impactului linia de demarcare era continuă sau întreruptă?

Răspuns: Era discontinuă.

Întrebare avocat părți civile: În raport de urmele găsite unde apreciază că avut loc impactul?

Răspuns: În opinia mea, de persoană care a participat la mai multe cercetări, accidentul s-a produs pe sensul de mers dinspre Tișița spre Focșani, cazul fiind destul de simplu din această perspectivă, impactul având loc pe marcajul ce desparte cele două benzi de pe sensul de mers.

Așa cum s-a arătat mai sus, prin încheierea din data de 16.03.2022, a fost admisă cererea de probatorii formulată de inculpatul A. și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către un expert specializat în domeniile Autovehicule, circulație rutieră și Echipamente și sisteme de comandă și control pentru autovehicule, cu obiectivul principal stabilirea modalității de producere a accidentului de circulație din data de 26.11.2020 ce face obiectul prezentei cauze.

S-a stabilit ca, în cadrul acestui obiectiv principal, expertul să răspundă și la următoarele întrebări: care a fost viteza de deplasare a celor două autovehicule implicate în accident? care a fost locul impactului și care au fost traiectoriile parcurse de autovehicule înainte și după impact? care au fost factorii favorizanți ai producerii accidentului? care au fost posibilitățile de evitare a producerii accidentului? autoturismul x condus de inculpatul A. era dotat sau nu cu oglindă interioară retrovizoare cu sistem antiorbire și, în caz afirmativ, era sau nu funcțional acesta la momentul producerii accidentului?

Totodată, instanța a dispus ca, pentru efectuarea expertizei să se aibă în vedere probele administrate în cauză și să se examineze autovehiculele implicate în accident, precum și sistemele electronice ale acestora care ar putea oferi date utile cauzei.

S-a arătat că expertiza a fost efectuată de expertul tehnic și criminalist dr. ing. S., la dosar fiind depus raportul de expertiză tehnică din 28.09.20022 (în copie - filele x fond și în original - filele x fond), fiind prezentate concluziile expertului desemnat de instanță.

În urma formulării de obiecțiuni de către părți, la data de 25.11.2022, expertul tehnic desemnat a formulat un răspuns la obiecțiuni (în copie – filele x fond și în original - filele x fond), în care a admis obiecțiunea formulată de părțile civile, în sensul că autoturismul x avea la data producerii accidentului inspecția tehnică periodică efectuată în mod valabil, precum și două obiecțiuni formulate de inculpatul A. în ceea ce privește poziția finală a vehiculului, precizând însă în mod expres că viteza determinată în raportul de expertiză, precum și celelalte date precizate rămân neschimbate, expertul menținându-și practic concluziile formulate în cuprinsul raportului de expertiză.

Prin încheierea din data de 20.01.2023, s-a admis cererea formulată de inculpatul A. și s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, în sensul ca expertul desemnat să precizeze dacă răspunsurile pe le-a furnizat cu privire la obiectivele expertizei stabilite prin încheierea din 16.03.2022 se modifică sau nu în vreun fel în urma examinării datelor tehnice rezultate din raportul de analiză a datelor tehnice din Unitatea de Control Airbag a autoturismului x, din data de 22.12.2022, emis de către U. și Memoria cu datele tehnice descărcată din Unitatea de Control Airbag a autoturismului x, din data de 08.12.2022 de către U..

Aceste date au fost extrase de către firma U. prin punerea de către inculpat la dispoziție a modulului fizic (calculatorul ACM) ridicat de expertul S. de pe autoturism x cu ocazia examinării fizice a autoturismului, cu precizarea că, la momentul respectiv (09.06.2022), expertul a menționat că pentru accesarea acestui modul sunt necesare cabluri de conectare care nu sunt acoperite de costurile expertizei (pagina 7 Raport de expertiză).

Aceste date transmise de către U. au fost examinate de către expertul desemnat de instanță, iar în răspunsul transmis (în copie - filele x fond și în original - filele x fond), acesta a remarcat că acuratețea informațiilor transmise nu poate fi asigurată de unitatea produsă de U. S.A. de control al airbag-urilor și a precizat că analiza efectuată prin simulare cu ocazia raportului de expertiză este corectă, iar valorile de determinare sunt corecte.

Expertul a menționat, totodată, că sensul datelor referitoare la viteză din raportul de descărcare este că: La momentul evenimentului detectat (pornirea algoritmului), viteza primită prin magistrala CAN era de 85.867 Km/h, iar starea de activare a frânei era "oprită". Expertul a mai subliniat că această viteză nu reprezintă viteza de impact, ci viteza la care evenimentul a fost detectat și acesta reprezintă doar momentul în care s-a declanșat algoritmul de pregătire și acționare a sistemelor de siguranță.

În aceste condiții expertul a concluzionat că raportul de expertiză a răspuns corect la toate obiectivele solicitate, menținându-și concluziile emise anterior.

Referitor la aceste date furnizate de către firma U., la fel ca expertul desemnat în cauză, instanța de fond a reținut că în raportul transmis de această firmă cu privire evenimentul din 26.11.2020 se menționează expres faptul că acuratețea informațiilor transmise nu poate fi asigurată de unitatea de Control Airbag U., neexistând astfel garanția că acestea sunt în întregime corecte.

Pe de altă parte, aceste date se referă doar la ultimele 5 secunde înainte de pornirea algoritmului care a declanșat airbag-urile, furnizând date cu privire la viteza autoturismului x în aceste 5 secunde (viteză constantă de 85-86 km la oră), apăsarea în mod constant a pedalei de accelerație (29,0 -29,8%), turația motorului (între 1670- 1697 rotații pe minut), poziția frânei de serviciu (inactivă) și informații despre volan (1,9 -2,0 grade virare stânga), rezultând astfel că în aceste 5 secunde autoturismul ar fi parcurs aproximativ 120 metri în raport de viteza constantă de deplasare precizată, pe când din declarațiile furnizate de martori rezultă că pătrunderea pe sensul opus s-a făcut în mod lin, treptat, existând astfel posibilitatea începerii pătrunderii pe sensul opus de la o distanță mai mare de 120 m, ceea ce face ca aceste date să nu poată fi în întregime utile din perspectiva stabilirii locului impactului dintre cele două autoturisme.

În plus, s-a mai reținut că volanul prezenta o virare constantă către stânga, chiar dacă într-o înclinație extrem de redusă, ceea ce pe o distanță mai mare de 120 metri ar fi putut în cele din urmă conduce la pătrunderea autoturismului x pe sensul opus de mers, în condițiile neefectuării unei manevre de corectare a direcției, fie ea și extrem de fină.

De asemenea, instanța a remarcat faptul că, potrivit acestor date, până în momentul imediat anterior impactului, inculpatul a ținut piciorul pe pedala de accelerație, apăsarea fiind constantă (în condițiile în care inculpatul a precizat cu ocazia declarației că la momentul conducerii nu avea activat sistemul de menținere automată a vitezei, comenzile mașinii fiind în întregime acționate în mod manual – fila x, volum IV), nu a frânat și nu a modificat poziția volanului, ceea ce pledează pentru faptul că inculpatul nu a sesizat că se apropia de o mașină care circula din sens opus, pe fondul neatenției ori chiar al ațipirii la volan, întrucât în caz contrar, chiar și dacă autoturismul condus de victima B. ar fi pătruns pe sensul său de mers, acest lucru ar fi putut fi sesizat de inculpat, astfel încât acesta, cel puțin cu câteva fracțiuni de secundă înainte de eveniment, ar fi ridicat fie și din instinct piciorul de pe pedala de accelerație, ori ar fi frânat sau ar fi încercat eventual o manevră de virare pentru evitarea pericolului.

S-a arătat că o reacție similară ar fi avut în mod logic inculpatul și în momentul apariției unei lumini puternice în habitaclu, conform susținerilor sale, reducerea vizibilității trebuind să provoace cel puțin ridicarea piciorului de pe pedala de accelerație, ori conform datelor furnizate de firma U., accelerația a fost în mod constant apăsată în ultimele 5 secunde înainte de evenimentul declanșator al airbag-urilor (29,4% în secunda 5, respectiv 29,8 % în secundele 1 și 0).

În fine, s-a remarcat faptul că aceste date contrazic chiar și susținerile inculpatului, care a arătat că a frânat în momentul premergător impactului: După discuția ce a avut loc cu pasagera din dreapta, a venit o lumină foarte puternică în ochi, motiv pentru care mi-am schimbat unghiul de vizibilitate, din înainte, în adâncime, în fața mașinii, ca să urmăresc carosabilul și, linia de demarcație din partea dreaptă, pentru a nu fi orbit. Am și frânat în același timp. După această lumină mi s-a făcut negru în fața ochilor și îmi aduc aminte in momentul în care m-am trezit de plânsul pasagerei din dreapta care-i cerea martorei din spate, doamna N., să se ridice. .

Ca atare, în raport de toate cele mai sus arătate, instanța de fond a constatat că răspunsurile formulate de expertul desemnat în raportul de expertiză, în obiecțiunile în răspunsul la obiecțiuni, precum și în suplimentul la expertiză sunt pertinente și utile cauzei, cu atât mai mult cu cât se coroborează și cu alte probe administrate în cauză ce susțin producerea accidentului de circulație prin pătrunderea autoturismului condus de inculpatul A. pe sensul de mers al autoturismului condus de victima B..

Pe cale de consecință, instanța nu a mai avut în vedere opinia separată formulată de expertul judiciar parte T., desemnat de inculpat, care a susținut că locul impactului a fost pe sensul de deplasare al autovehiculului x condus de inculpat, această concluzie fiind una singulară în dosar și în vădită contradicție cu ansamblul probator administrat în cauză.

Concluzionând, instanța a considerat că în cauză s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în seara zilei de 26.11.2020, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe DN2-E85, km 199+400 în afara localității Tișița, urmarea a nerespectării din culpă a regulilor de circulație rutieră, inculpatul A. a pătruns pe contrasens și a izbit frontal autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, condus de victima B., provocând moartea acesteia și vătămarea corporală a persoanei vătămate C., care a suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viața, vindecabile în 100-110 zile de îngrijiri medicale.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) în referire la art. 194 alin. (1) lit. b) și e) din C. pen., infracțiuni comise în concurs formal, conform art. 38 alin. (2) din C. pen.

S-a arătat că regulile de circulație rutieră a căror încălcare a generat producerea accidentului rutier au fost următoarele: prevederile art. 41 din O.U.G nr. 195/2002, conform cărora vehiculele trebuie conduse pe partea dreaptă a drumului public, în sensul de circulație (...) cu respectarea semnalizării rutiere și a regulilor de circulație; prevederile art. 47 din O.U.G nr. 195/2002, conform cărora conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanță laterală suficientă și să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulație respective; prevederile art. 35 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002, conform cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.

S-a mai menționat că autoturismul condus de inculpat nu a pătruns pe sensul opus de mers ca urmare a efectuării unei manevre de schimbare a direcției, nu s-a angajat în vreo depășire și nici nu a ocolit vreun obstacol apărut în calea sa, schimbarea treptată, graduală, a direcției de mers către stânga fiind cauzată cel mai probabil de o lipsă de atenție în conducere a inculpatului, de o distragere a atenției acestuia ori de ațipirea la volan. Cauza schimbării direcției de mers a autoturismului condus de inculpat nu poate fi stabilită cu certitudine, din lipsă de probe, însă s-a arătat că este cert că prin această schimbare a direcției de mers inculpatul a pătruns cu autoturismul condus pe contrasens și a izbit frontal autoturismul condus în mod regulamentar de victima B., ceea ce este suficient pentru angajarea răspunderii penale pentru infracțiunile din culpă mai sus arătate.

S-a menționat că pătrunderea pe sensul opus de mers nu era oprită în mod expres în zonă, prin marcaje cu linie continuă între cele două sensuri de mers ori prin plasarea indicatorului depășirea interzisă, însă prin pătrunderea sa fără motiv pe sensul opus de mers inculpatul a creat starea de pericol pentru circulația rutieră ce a condus la producerea accidentului.

Din această perspectivă instanța a considerat că vinovăția în producerea accidentului aparține în exclusivitate inculpatului, victimei neputându-i-se imputa nerespectarea unei reguli de circulație referitoare la deplasarea pe sectorul de drum respectiv, în condițiile în care se deplasa pe sensul său de mers, cu o viteză ce nu depășea limita legală și nu a făcut vreo manevră nepermisă.

În opinia instanței de fond nu i se poate imputa victimei nici cea mai redusă culpă în producerea accidentului (cu precizarea că această chestiune este relevantă în speță din perspectiva dozării sancțiunii aplicabile inculpatului și a soluționării laturii civile a cauzei), neexistând date certe că accidentul ar fi putut fi evitat prin vreo manevră făcută de victimă, în condițiile concrete de trafic (ceață, întuneric), cel mai probabil victima fiind surprinsă de schimbarea direcției de deplasare a mașinii conduse de inculpat și de apariția acesteia în fața mașinii cu care se deplasa.

Cât privește faptul că în sângele recoltat de la victima B. la data de 21.11.2020, ora 22:00, cu ocazia aducerii în secția UPU a Spitalului Focșani, s-a pus în evidență o alcoolemie de 0,75 %

0

, aspect contestat de părțile civile, dar care până în prezent nu a fost contrazis de vreo altă probă certă, s-a reținut că acesta nu poate atrage o parte a responsabilității accidentului și în sarcina victimei, câtă vreme, în concret, victima nu a încălcat vreo regulă referitoare la deplasarea vehiculelor pe drumurile publice care să fi avut relevanță în lanțul cauzal ce a determinat coliziunea celor două autoturisme.

Astfel, alcoolemia depistată la victimă nu ar fi atras răspunderea penală sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., ci, cel mult, răspunderea contravențională, iar în lipsa unei legături de cauzalitate directă între această împrejurare și producerea accidentului de circulație, culpa în producerea evenimentului rutier aparține în întregime inculpatului, cel care a încălcat în concret normele privitoare la circulația pe drumurile publice și la efectuarea în condiții de siguranță a schimbării direcției de mers în cazul pătrunderii pe sensul opus de mers.

Din această perspectivă s-a subliniat că, atât dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., cât și cele ale art. 196 alin. (3) din C. pen. se referă la forma agravată atunci când infracțiunile sunt comise ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, de unde rezultă că, în cazul unui accident rutier, doar nerespectarea dispozițiilor legale care au condus în concret la producere