ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 329 din data de 10 iulie 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 336 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din 21.08.2021).

În temeiul art. 96 alin. (4) și (5) din C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 352 din data de 30.07.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin neapelare la data de 25.08.2020 și s-a dispus executarea acestei pedepse.

În temeiul art. 43 alin. (2) din C. pen. s-a adăugat pedeapsa de 2 ani stabilită în prezenta cauză la pedeapsa de 2 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 352 din data de 30.07.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin neapelare la data de 25.08.2020, ce constituie primul termen al recidivei, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 4 ani închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen. s-a adăugat la pedeapsa stabilită prin prezenta, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, astfel cum a fost dispus prin sentința penală nr. 352 din data de 30.07.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin neapelare la data de 25.08.2020.

S-a constatat executată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

S-au anulat formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 352 din data de 30.07.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin neapelare la data de 25.08.2020 și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale nr. 352 din data de 30.07.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin neapelare la data de 25.08.2020, care nu contravin prezentei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 87 din data de 31 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 329 din data de 10.07.2023 a Tribunalului Dolj.

În esență, Curtea a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a reținut vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, necontestate de inculpat, iar solicitarea acestuia de achitare nu are suport legal, relevantă în cauză fiind Decizia nr. 48 din data de 09 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, situație în care, fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale a inculpatului, în mod corect s-a dispus condamnarea sa.

Instanța de apel a constatat că, la individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile enumerate de art. 74 din C. pen.

Împotriva acestei decizii pronunțate în apel, la data de 12.02.2024 a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 187/RC din 01 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022 s-a admis recursul în casație formulat de inculpat; s-a casat decizia recurată numai cu privire la infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen. și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în aceste limite.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 402/2023 din 31.01.2024 emis în baza sentinței nr. 329 din data de 10 iulie 2023 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 87 din data de 31 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea a Apel Craiova în dosarul nr. x/2022.

S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanțele de fond și de apel nu au lămurit, sub aspect factual, toate împrejurările necesare verificării tipicității faptei de care recurentul inculpat este acuzat și, având în vedere limitele judecării în calea de atac a recursului în casație, ce nu permit o analiză factuală a cauzei, a apreciat că singura soluție ce se impune în cauză este casarea hotărârii recurate și trimiterea spre rejudecare a apelului, pentru ca instanța de apel să stabilească, pe baza probelor administrate sau care vor fi administrate, toate împrejurările de fapt necesare verificării tipicității infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe de care recurentul inculpat este acuzat.

Prin decizia penală nr. 1150 din data de 15 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022 în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 329 din data de 10 iulie 2023, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, ca nefondat.

În esență, instanța de apel, analizând criticile privind nemotivarea hotărârii primei instanțe cu referire la conținutul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen. raportat la condițiile de tipicitate astfel cum au fost configurate prin decizia obligatorie nr. 25/2025 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, a constatat că decizia a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 70 din 28 ianuarie 2025, la mult timp după pronunțarea sentinței primei instanțe, chiar si după pronunțarea deciziei definitive din apel, prin urmare, prima instanță de judecată nu avea posibilitatea aplicării unei decizii obligatorii inexistente la acel moment și nu îi poate fi imputabilă omisiunea motivării din această perspectivă.

A arătat că trimiterea cauzei spre rejudecare poate fi dispusă în cazurile prevăzute art. 421 pct. (2) lit. b) din C. proc. pen., respectiv pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, invocată de acea parte, precum și atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acțiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.

În raport de aceste situații expres prevăzute de lege, s-a reținut că motivul invocat de inculpat, respectiv neanalizarea de către prima instanță a condițiilor de tipicitate a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen. prin raportare la Decizia nr. 25/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu se regăsește printre cazurile de nulitate absolută reglementate de prevederile precitate, însă ar putea conduce la existenta unui caz de nulitate relativă în condițiile prevăzute de art. 282 din C. proc. pen., însă, din perspectiva dispozițiilor art. 421 pct. (2) lit. b) din C. proc. pen., chiar dacă instanța de apel ar constata incidența cazului de nulitate relativă, tot nu ar putea dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, ci, cel mult, ar face aplicarea art. 421 pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., respectiv ar dispune desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri în ale cărei considerente să fie complinite lipsurile și/sau deficiențele constatate în hotărârea instanței de fond.

Analizând în mod coroborat ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal, instanța de apel a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că la data de 21.08.2021, inculpatul a condus pe drumurile publice din mun. Craiova (str. x) autovehiculul și a fost oprit în trafic de organele de control trafic rutier din cadrul Biroului Rutier - Poliția Craiova, care au procedat la testarea inculpatului cu aparatul DRUG TEST, fiind rezultat pozitiv la substanțele THC 5, amfetamină și metamfetamină.

Curtea a reținut că raportul de expertiză medico-legală a stabilit, în raport cu concentrațiile THC și THC-OH rezultate, că acestea au avut aptitudinea de a putea determina afectarea capacității de a conduce a inculpatului. Chiar dacă prin același raport de expertiză medico-legală s-au analizat și alte substanțe identificate în organismul inculpatului, anume MDA și MDMA, concluzionându-se că au avut aptitudinea de a putea determina afectarea capacității de a conduce, Curtea a arătat că această concluzie nu va fi luată în considerare, întrucât nu a fost investită, în limitele stabilite conform art. 371 din C. proc. pen., cu fapta inculpatului de a conduce un vehicul deși se afla sub influența MDA și MDMA, această concluzie suplimentară neavând nicio relevanță juridică asupra obiectului și limitelor sesizării instanței, constând în fapta inculpatului de a conduce deși se afla sub influența THC, întrucât există un alt răspuns separat, autonom în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală. În concluzie, curtea a considerat că răspunsul la obiectivul stabilit de instanța de apel are caracter autonom, nefiind influențat în niciun mod de o concluzie anterioară din cuprinsul aceluiași raport de expertiză, întrucât substanțele din corpul inculpatului au fost analizate separat.

Totodată, Curtea a notat că răspunsul menționat prin raportul de expertiză medico-legală în ceea ce privește substanța THC este în concordanță cu argumentele cuprinse în Decizia nr. 25/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, paragraful 153. Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x Curtea a concluzionat că, întrucât în serul recoltat de la inculpat este prezent THC (substanță biosintetizată de planta cannabis - drog de risc) 0,002, THC-OH și THC-COOH, în sângele inculpatului a fost identificată substanța activă THC, acestea determină aplicarea directă a considerentelor deciziei obligatorii precitate, întrucât "pe timpul cât substanța activă se află în sânge se află totodată și în creier, determinând direct starea de a fi sub influenta, respectiv aceea în care sunt influențate funcțiile psihice, senzoriale și neuromotorii ale persoanei".

Criticile formulate de inculpat cu privire la raportul de expertiză medico-legală au fost considerate nefondate, deoarece în cauză a fost întocmit un singur raport de expertiză care cuprinde o opinie unanimă a membrilor comisiei de expertiză, nu există opinie separată, raportul de expertiză medico-legală s-a întocmit pe baza materialului probator, a întregului dosar penal, astfel că nu s-au impus noi analize sau operațiuni medicale și, în consecință, nu au fost necesare metode, programe tehnice sau echipamente utilizate efectiv pentru efectuarea expertizei; raportul de expertiză medico-legală cuprinde capitolul "Istoric" ce radiografiază actele de procedură îndeplinite și probele administrate, capitolul "Constatări din actele medicale " în care sunt redate înscrisurile și mijloacele de probă analizate în cadrul operațiunilor care au stat la baza expertizei, examenul clinic efectuat inculpatului la data faptei, buletinul de analiză toxicologică, precum și întreg dosarul cauzei. Prin urmare, s-a concluzionat că sunt descrise operațiunile efectuate ținând seama de specificul expertizei, acestea constând în analiza înscrisurilor medicale.

Curtea a apreciat că raportul de expertiză medico-legală al expertului desemnat de inculpat nu are prioritate pe baza unei diferențe cantitative față de raportul întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova sau pe baza diferențelor de cunoștințe profesionale dintre experți. A constatat că raportul efectuat de Institutul de Medicină Legală Craiova respectă metodologia aprobată de Consiliul Superior de Medicină Legală pentru expertizele medico-legale privind stabilirea stării de influență indusă de substanțele psihoactive, dispozițiile art. 3 și art. 4 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, aprobate prin Ordinul nr. 1134/2000 al Ministrului Justiției.

Susținerile apărării privind nerespectarea drepturilor expertului desemnat au fost considerate nefondate, întrucât inculpatului i s-a respectat dreptul prevăzut de art. 173 alin. (4) și art. 172 alin. (8) din C. proc. pen., constând în desemnarea unui expert recomandat, din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală rezultă că în data de 14.07.2025 s-a luat legătura telefonic cu dr. B., expert parte desemnat și i s-a înmânat ordonanța solicitată de acesta pe aplicația x, domnul dr. B. nesolicitând alte acte din dosar, prin urmare, comisia din cadrul Institutului de Medicină Legală Craiova a contactat pe expertul desemnat de inculpat, i-a înaintat înscrisurile solicitate, nu i s-a refuzat exercitarea altor drepturi specifice expertului parte. Având în vedere că expertiza medico-legală s-a efectuat pe baza actelor medicale și a dosarului cauzei, Curtea a constatat că nu au existat alte operațiuni sau metode de ordin tehnic, fizic la care expertul desemnat să asiste, în același sens fiind și prevederile art. 33 alin. (1) din Hotărârea nr. 774 din data de 07 septembrie 2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, conform cărora experții numiți de organele judiciare la cererea părților pot asista la lucrări și la examinarea persoanei, pot solicita investigații complementare, iar în cazul expertizei pe documente pot lucra individual, în paralel cu experții oficiali.

Curtea a constatat că raportul de expertiză medico-legală efectuat de medicul recomandat de inculpat determină concluzia lipsei unui răspuns clar la obiectivul stabilit de instanța de judecată, în sensul că după analiza datelor teoretice și raportarea la datele cauzei, expertul a menționat că are în vedere fie un consum mai vechi de cel puțin 12 ore, fie un consum recent al unei cantități reduse.

Referitor la ipoteza consumului mai vechi, Curtea a constatat că nu corespunde ansamblului probator, astfel încât nu mai este valabilă nici consecința extrasă - plasarea momentului de relevanță juridică în afara perioadei de manifestare a posibilelor efecte clinice ale consumului de produși de canabis.

În ce privește ipoteza consumului recent al unei cantități reduse, Curtea a constatat că reprezintă o varianta de consum viabilă, întrucât corespunde ansamblului probator administrat în cauza, din care a rezultat că inculpatul a consumat cannabis cu câteva ore anterior, la o petrecere.

Referirea medicului desemnat de inculpat la momentul prelevării probelor biologice, situat la numai 35 minute față de momentul cu relevanță juridică, s-a opinat de către Curte că nu modifică datele cauzei, întrucât pentru constatarea consumului de substanțe psihoactive - ca și cerință esențială specifică acestei infracțiuni - este necesară analiza de laborator, care trebuie să stabilească existența acestor substanțe în corpul conducătorului vehiculului.

Cu privire la intervalul de timp în care trebuie efectuată recoltarea probelor biologice, Curtea a reținut că C. proc. pen. stabilește, în art. 190 alin. (8), că recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziția organelor de constatare și cu consimțământul celui supus examinării, de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituție medicală, în condițiile stabilite de legile speciale.

De asemenea, expertul medico-legal a menționat că inculpatul nu se afla sub influența substanțelor psihoactive la ora 05:15 din data de 21.08.2021 și nu avea afectată capacitatea de a conduce autovehicule, însă Curtea a constatat că acest răspuns nu a fost solicitat și nici nu prezintă relevanță la soluționarea cauzei, întrucât trebuie stabilită aptitudinea substanței de a putea influența capacitatea de conducere și nu influențarea efectivă a acesteia.

Curtea a concluzionat că opinia expertului medico-legal desemnat de inculpat răspunde unei probleme care nu este aplicabilă în cauză, aceea ca inculpatul să fie efectiv influențat de drogul consumat, adică starea sa psiho-fizică să fie efectiv influențată de drogul cannabis consumat, însă această opinie a expertului desemnat de inculpat deplasează obiectul probațiunii într-o direcție neconcludentă cauzei deduse judecății, întrucât prin Decizia nr. 25/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit în mod neechivoc faptul că pentru realizarea condiției esențiale atașate elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen. este necesar să se constate atât prezența în probele biologice a substanței psihoactive, cât și aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei.

Curtea a reținut că pentru realizarea condiției esențiale atașate elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen., Decizia nr. 25/2025 nu a instituit condiția ca starea psiho-fizică a conducătorului auto să fie efectiv/concret influențată de substanța psihoactivă consumată, ci numai ca această substanță să aibă capacitatea, aptitudinea de a influența starea conducătorului auto.

Apărările formulate de inculpat circumscrise cantității reduse de cannabis ingerate, au fost apreciate în sensul că nu înlătură răspunderea penală, întrucât prin Decizia nr. 25/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a arătat că legiuitorul a incriminat fapta în orice situație de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanțe psihoactive, fără a stabili o limită minimă a concentrației acesteia, impunând însă condiția esențială ca subiectul activ, la momentul săvârșirii, să se afle sub influenta acestor substanțe (paragraful 141).

Prin urmare, Curtea a opinat că indiferent de cantitatea și felul substanței psihoactive ingerate și prezente în organismul conducătorului auto, dacă se dovedește și aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei, sunt întrunite condițiile constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen.

Curtea a constatat că prin raportul de expertiză medico-legal efectuat de expertul desemnat de inculpat nu s-a răspuns în mod neechivoc obiectivului stabilit de către instanță, ci întregul demers a fost orientat înspre stabilirea împrejurărilor că inculpatul nu se afla sub influența substanțelor psihoactive, obiectiv care nu a fost stabilit de instanță si nici nu se impunea, față de considerentele Deciziei obligatorii nr. 25/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar acest obiectiv excedează atribuțiilor expertului, întrucât aflarea sub influența substanțelor psihoactive este o noțiune juridică, un element constitutiv al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen., care se stabilește de instanța de judecată pe baza probelor administrate și are două componente: constatarea prezenței substanțelor psihoactive în organismul inculpatului și aptitudinea acestor substanțe de a influența capacitatea inculpatului de a conduce un autovehicul.

Curtea a arătat că textul de lege nu impune cerința ca substanțele psihoactive consumate să producă în mod obligatoriu și o schimbare concretă în comportamentul persoanei, prin dovedirea afectării capacității acesteia de a conduce autovehicule pe drumurile publice, ci este necesar doar ca acestea să aibă aptitudinea de a produce o atare schimbare, iar pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen. trebuie să se constate îndeplinite următoarele condiții atașate elementului material: constatarea prezenței substanțelor psihoactive în organismul inculpatului și aptitudinea acestor substanțe de a influența capacitatea inculpatului de a conduce un autovehicul.

În cauza, prima condiție, respectiv constatarea prezenței substanțelor psihoactive în organismul inculpatului, Curtea a reținut că este îndeplinită având în vedere că potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x s-a concluzionat că în probele biologice recoltate de la inculpat este prezent THC (substanță biosintetizată de planta cannabis - drog de risc).

Referitor la cea de-a doua condiție, raportat la considerentele Deciziei nr. 25/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și la cele statuate de experții Institutului de Medicină Legală Craiova prin raportul de expertiză medico-legală nr. x/11.09.2025 din care a rezultat că, în raport cu concentrațiile THC și THC-OH, acestea au avut aptitudinea de a putea determina afectarea capacității de a conduce a inculpatului, Curtea a constatat că este îndeplinită, respectiv substanța THC depistată în probele biologice a fost aptă să afecteze capacitatea inculpatului de a conduce.

De asemenea, instanța de apel a avut în vedere și rezultatul examinării clinice a inculpatului, din care a rezultat că prezenta pupila midriaza, adică dilatarea pupilei, că, deși în procesul-verbal de recoltare a mostrelor biologice inculpatul a negat consumul substanțelor psihoactive, pe care ulterior, pe parcursul procesului penal, l-a recunoscut, că în procesul-verbal de depistare a inculpatului s-a menționat că în interiorul autoturismului au fost identificate fragmente vegetale din țigarete, iar inculpatul a declarat în fața organelor de poliție că a participat la o petrecere unde s-a fumat cannabis, dar el este posibil să fi inhalat de la prietenii consumatori.

Având în vedere că este îndeplinită condiția atașată elementului material, întrucât activitatea de conducere a autovehiculului a putut fi influențată de consumul anterior de substanțe cu efect psihoactiv, Curtea a constatat întrunite, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 1150 din data de 15.10.2025pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022, a formulat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv că ar fi fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În esență, prin cererea de recurs în casație, recurentul a solicitat admiterea recursul în casație și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, precum și suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea prezentului recurs în casație.

A arătat că, în raport cu cantitatea nesemnificativa de THC indicată de buletinul de analiză toxicologică nr. x din data de 13 octombrie 2021, nu s-a aflat sub influența substanțelor psihoactive la momentul surprinderii în trafic, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.. A menționat că valorile indicate în buletinul provenit de la INML au fost THC 0,001, THC-OH 0,002 si THC - COOH 0,008 ug/ml, iar potrivit opiniei exprimate de expertul recomandat de inculpat, cu privire la impactul stupefiantelor, ar rezulta că nu s-a aflat sub influența substanțelor psihoactive la momentul surprinderii în trafic. A susținut că în raportul de expertiză medico-legală întocmit de medicul primar legist C., avut în vedere de instanța de judecată la soluționarea cauzei, nu s-a indicat niciun argument științific care a determinat concluziile acestuia, respectiv că prezența în sânge a THC și THC-OH ar putea determina afectarea capacității de a conduce a șoferului și nu a verificat momentul presupus al ingerării substanțelor psihoactive, vârsta și greutatea inculpatului (la momentul prelevării), starea fizică și psihică a acestuia sau alte elemente esențiale care stau la baza unei expertize medico-legale.

Recurentul a susținut că expertul desemnat s-a aflat în eroare cu privire la obiectul analizei, făcând inițial referire la prezența în corpul inculpatului a substanței MDMA care împreună cu THC și THC-OH ar fi putut determina afectarea capacității de a conduce, ulterior exprimând într-o frază că și substanța THC și THC-OH ar putea avea o astfel de aptitudine. A considerat că expertul desemnat a încălcat flagrant dispozițiile art. 178 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., în sensul că nu a descris operațiile de efectuare a expertizei, metodele, programele și echipamentele utilizate. A mai precizat că, în cazul expertizei medico-legale, expertul parte nu colaborează în niciun mod la realizarea expertizei, nu este convocat, iar opinia sa nu este inserată în raportul final și acesta nu a cunoscut conținutul raportului de expertiză medico-legală întocmit de medicul primar C. împreună cu farmacistul primar D..

De asemenea, recurentul a arătat că instanța de judecată a ținut cont doar de concluziile expertului desemnat în cauză deși valoarea de THC și THC-OH aflată în sânge era una extrem de redusă, o valoare mai mică neputând nici măcar să fie detectată de aparatul folosit de Brigada Rutieră.

În continuare, recurentul, făcând trimitere la Decizia nr. 187 din 1 aprilie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a arătat că din considerentele deciziei instanței supreme rezultă că instanța de apel ar trebui să analizeze cauza prin raportare la toate probele existente la dosar și să stabilească dacă, pe lângă existența în sânge a substanțelor psihoactive, acesta s-a aflat efectiv sub influența lor. A criticat faptul că instanța de apel a apreciat că nu are relevanță dacă inculpatul s-a aflat sub influența substanțelor psihoactive și nici dacă acesta avea afectată capacitatea de a conduce, în condițiile în care expertul desemnat a apreciat că substanțele psihoactive ar fi avut aptitudinea de a putea determina afectarea capacității de a conduce, motiv pentru care soluționarea cauzei de instanța de apel, sub aspectul verificării tipicității infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen., doar pe baza unei fraze dintr-un raport de expertiză nemotivat constituie o nesocotire a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A arătat recurentul și că instanța de apel nu a aplicat, în integralitate, nici Decizia nr. 25 din data de 27 ianuarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că s-a limitat la dispozitivul hotărârii obligatorii, fără a avea în vedere și considerentele, cu referire la paragrafele 154-158, care fac trimitere nu doar la aptitudinea substanței de a influența capacitatea de a conduce autovehicule, ci și la verificarea modificării funcțiilor psihice, senzoriale și neuromotorii sau la necesitatea de a se dovedi că substanțele psihoactive ar mai fi putut produce efectele specifice consumului la momentul săvârșirii faptei.

Recurentul a mai invocat și faptul că instanța de apel a nesocotit decizia de trimitere a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu doar în ceea ce privește verificarea tuturor împrejurărilor necesare stabilirii tipicității infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen., ci și oportunitatea trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj pentru respectarea dublului grad de jurisdicție.

Alte critici în susținerea cererii de recurs în casație vizează aspectul că raportul de expertiză nu a fost depus în timp util, nu a putut fi studiat, întrucât (urmare a caracterului nepublic) nu a fost copiat și postat în dosarul electronic, simpla sa fotocopiere nefiind o dovadă că acesta a fost și studiat, că la redactarea raportului de expertiză s-au încălcat flagrant dispozițiile art. 178 alin. (2) din C. proc. pen., opinia expertului parte nefiind inclusă în raportul efectuat, nefiindu-i comunicat raportul și acestuia, motiv pentru care era necesară acordarea unui termen tocmai pentru ca apărarea să se poată consulta cu expertul parte înainte de formularea oricăror cereri în cauză, toate aceste nereguli constituind, în opinia recurentului, o încălcare flagrantă a dreptului la apărare și la un proces echitabil.

De asemenea, a precizat și că instanța de apel a respins și solicitarea de audiere a expertului desemnat, apreciind că acesta a răspuns la obiectivul formulat, fără a avea în vedere că expertul desemnat a răspuns la obiectivul fixat de Curtea de Apel Craiova printr-o singură frază, fără să analizeze aspecte legate de vârsta, greutatea inculpatului, momentul consumului substanței psihoactive, ce alte substanțe sau alimente au fost consumate în acea seară, toate aceste elemente fiind decisive pentru a se ajunge la o concluzie corectă. A apreciat că era necesară o verificare a opiniei expertului desemnat și în raport cu concluziile expertului parte, materialul elaborat de acesta din urmă fiind mult mai bine structurat și motivat, audierea expertului desemnat cu privire la concluziile formulate prin opinia separată fiind utilă și chiar necesară pentru o justă soluționare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 24.11.2025, când s-a stabilit termen la data de 16.12.2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se notează că potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., precum și cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 1150 din data de 15.10.2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori), domiciliul recurentului, precum și semnătura.

Raportat la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică și jurisprudență, Înalta Curte, judecătorul de filtru, amintește faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

Totodată, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., însă criticile formulate nu pot fi subsumate lipsei condițiilor de tipicitate obiectivă a infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen., ci acesta solicită o rejudecare a cauzei, cu consecința achitării sale pentru această infracțiune.

Solicitarea recurentului de a se constata că expertiza efectuată în cauză nu a respectat dispozițiile art. 178 alin. (4) din C. proc. pen. sau că instanța de apel nu a procedat la audierea expertului desemnat în cauză ori că nu a verificat aspectele invocate în cauză prin raportare la toate probele existente la dosar pentru a stabili dacă, pe lângă existența în sânge a substanțelor psihoactive, recurentul s-a aflat efectiv sub influența lor, ceea ce ar fi, în opinia sa, contrar celor statuate prin Decizia nr. 25 din data de 27 ianuarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu permite o analiză prin prisma prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Cu privire la sfera de incidență a acestui motiv de recurs, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală -, având în vedere definiția legală a infracțiunii, așa cum este redată în cuprinsul art. 15 alin. (1) din C. pen., precum și modul de reglementare, în textul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a cazurilor care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea în continuare a acțiunii penale, se reține că, prin prisma acestuia, instanța de casație verifică dacă faptele, astfel cum au fost reținute în decizia atacată, corespund, din punct de vedere obiectiv, tiparului de incriminare ori întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina persoanei condamnate.

Ca atare, expresia "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei reținute în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege".

În raport cu criticile formulate de recurent, se observă că acesta contestă raportul de expertiză efectuat în cauză, solicitând să se dea prevalență raportului de expertiză efectuat de expertul parte, practic să se procedeze la o nouă evaluare a probelor, cu consecința schimbării situației de fapt reținute cu titlu definitiv, însă astfel de critici nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Se reamintește că examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța de apel și nu la o nouă judecată a acesteia.

În procesul penal, atunci când cheltuielile judiciare nu rămân în sarcina statului, trebuie suportate de partea care a generat producerea lor. În speță, în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat intră cele referitoare la comunicarea cererii de recurs în casație către parchet și către celelalte părți din dosar, la consumabilele folosite de instanță (gen hârtie, toner, plicuri, copertă dosar, etc.), precum și cele privind transportul pentru înaintarea dosarului în recurs în casație de la instanța de apel la instanța de recurs.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1150 din data de 15.10.2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1150 din data de 15.10.2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2025.