ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 337/2022

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 976 din data de 07.12.2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sighetu Marmației, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) coroborat cu art. 374 alin. (4) și art. 375 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) coroborat cu art. 374 alin. (4) și art. 375 C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 930/30.10.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 03.12.2019, inculpatului, în baza acordului de recunoaștere a vinovăției, i s-a aplicat pedeapsa închisorii de 4 luni, care a fost amânată, în baza art. 83 - 84 C. pen., pentru că la data de 09.06.2018 a condus pe drumurile publice un vehicul fără a deține permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (3) C. pen., s-a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei de 4 luni închisoare și s-a dispus executarea acesteia.

S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 221/12.03.2021, îndreptată prin încheierea din data de 23.03.2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (la data de 27.12.2017), prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) coroborat cu art. 374 alin. (4) și art. 375 C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare, și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (la data de 11.06.2018), infracțiune prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) coroborat cu art. 374 alin. (4) și art. 375 C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare, dispunându-se ca executarea pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare să fie suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani.

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 40 din C. pen., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare, repunându-se pedepsele de 1 an închisoare și 1 an și 6 luni închisoare în individualitatea lor.

S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză pentru care s-au stabilit pedepse de 1 an închisoare, respectiv 2 ani închisoare, sunt în concurs cu infracțiunile rutiere pentru care s-au stabilit pedepsele de 1 an închisoare și 1 an și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 221/2021.

În temeiul art. 44 alin. (2) din C. pen., s-au contopit cele 4 pedepse: 1 an închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare și 2 ani închisoare, conform art. 38 raportat la art. 39 alin. (1) lit. b).) C. pen.

În aplicarea dispozițiilor art. 97 raportat la art. 44 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani și 2 luni închisoare, care s-a hotărât că se va executa în regim de detenție, în condițiile art. 71 C. pen.

La aceasta, s-a adăugat pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru care s-a anulat amânarea aplicării pedepsei prin Sentința penală nr. 930/30.10.2019.

Pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare s-a hotărât că se va executa în regim de detenție, în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, care începe să curgă, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

S-a reținut că baza factuală a condamnării penale a inculpatului-apelant A. a constat în aceea că, la data de 17.04.2020, în jurul orei 17:28, ar fi condus tractorul pe raza localității Mara, pe drumul comunal Ulița Bisericii, după ce a consumat băuturi alcoolice, având o îmbibație alcoolică de 4,34 g/l alcool pur în sânge - prima probă, ora 18:45, respectiv 4,15 g/l alcool pur în sânge - a doua probă, ora 19:45, iar la aceeași dată, 17.04.2020, în jurul orei 17:28, ar fi condus tractorul pe raza localității Mara, pe drumul comunal Ulița Bisericii, având permisul de conducere categoriile AM, B1, B, seria x, obținut la 16.03.2017, reținut, dreptul de a conduce pe drumurile publice fiind suspendat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul A. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației.

Prin motivele de apel formulate de inculpatul A., s-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; în subsidiar, s-a solicitat rejudecarea cauzei în apel, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., și sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 335 alin. (2) din C. pen. privind infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a solicitat achitarea inculpatului cu privire la infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., și reindividualizarea cuantumului pedepsei stabilite în sarcina inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Prin memoriul conținând motivele apelului declarat împotriva Sentinței penale nr. 976/07.12.2021, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, inculpatul-apelant A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 335 alin. (2) C. pen., apreciind că acestea încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituția României, care consacră principiul fundamental al egalității cetățenilor în fața legii și al nediscriminării.

În motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, s-a susținut că excepția invocată are la bază statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 11/2017), cât și ale Curții Constituționale (Decizia nr. 224/2017), constatându-se, astfel, o situație discriminatorie, fiind evidentă încălcarea principiului fundamental al egalității și nediscriminării, atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă.

S-a apreciat că soluția legislativă cuprinsă în art. 335 alin. (2) C. pen. generează discriminări, fără a exista o motivare obiectivă și rațională care să le justifice. Astfel, s-a apreciat că statuările Curții Constituționale din Decizia nr. 224/2017 arată expres că o astfel de separare a lucrurilor constituie în mod clar o discriminare, neputând fi acceptat ca o persoană care nu posedă permis de conducere să nu fie sancționată penal, iar o persoană care posedă acest permis, are îndemânare de a conduce pe drumurile publice, dar se află în situațiile prevăzute de alin. (2), să fie sancționată.

Prin încheierea penală din data de 07.04.2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Cluj, secția penală, și de minori, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 335 alin. (2) din C. pen., formulată de apelantul inculpat A.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel, analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma prevederilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, a reținut că, potrivit dispozițiilor legale anterior evocate, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

S-a arătat că, din cuprinsul art. 29 din Legea 47/1992, republicată, reiese că instanța trebuie să analizeze admisibilitatea excepției de neconstituționalitate prin prisma mai multor condiții cumulative ce trebuie îndeplinite:

- excepția să fi fost ridicată în fața unei instanțe de judecată/de arbitraj comercial (Curtea de Apel Cluj ca instanță de apel);

- excepția să se refere la dispoziții cuprinse în acte normative cu forță de lege, aflate în vigoare (dispozițiile art. 335 alin. (2) C. pen.);

- excepția să fi fost invocată de subiecții procesuali ai cauzei (este ridicată de o parte, respectiv de inculpatul-apelant A.);

- prevederile criticate să nu fi fost anterior declarate neconstituționale;

- legătura textului normativ criticat ca fiind neconstituțional cu soluționarea cauzei.

Curtea a constatat că, deși primele patru condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, nu același lucru se poate afirma și despre cea din urmă.

Astfel, deși în aparență există un interes în invocarea acestei excepții, o eventuală soluție de admitere fiind, potrivit opticii apărării, aptă să producă o dezincriminare a conduitei inculpatului din perspectiva art. 335 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că în realitate excepția ridicată de inculpatul A. prin apărătorul ales nu poartă asupra constituționalității normei, ci a oportunității, criticând în esență politica penală a statului, iar nu încălcarea normei constituționale invocate prin incriminarea conduitei inculpatului.

Argumentul principal prezentat în cuprinsul excepției este cel prezentat și de instanța de contencios constituțional în cuprinsul Deciziei nr. 224/2017, arătându-se, în esență, faptul că nu este justificată introducerea tractoarelor în cuprinsul alin. (2) al art. 335 C. pen., dat fiind faptul că acesta cuprinde și o formă atenuată a infracțiunii de la alin. (1) al acestui articol, fără însă a prevedea tractoarele printre vehiculele ce ar atrage răspunderea penală, în ipoteza conducerii fără permis.

Însă, Curtea a observat că o analiză completă a acestui argument impune o interpretare în contextul întregii decizii anterior menționate, iar nu o citire izolată a unor paragrafe în afara contextului. Or, din analiza întregii decizii, reiese intenția Curții Constituționale de a arăta că, într-adevăr, există o stare de discriminare datorată lipsei tractoarelor din cuprinsul art. 335 alin. (1) C. pen., însă această soluție nu vine să impună o dezincriminare în raport de alin. (2).

În acest sens, Curtea a observat faptul că în întreg cuprinsul Deciziei nr. 224/2017 a Curții Constituționale se arată o eroare de transpunere în dreptul național a normelor internaționale, care a condus și la această reglementare lacunară. Curtea Constituțională a constatat tocmai încălcarea normelor constituționale prin omisiunea legiuitorului de incriminare a faptei de conducere a tractoarelor agricole/rutiere fără permis, astfel că starea de neconstituționalitate va putea fi înlăturată nu printr-o nouă decizie a Curții Constituționale de declarare a neconstituționalității, ci printr-o intervenție pozitivă din partea organelor care exercită funcția legislativă în stat.

Ca atare, cu toate că excepția trimite la norme legale, ceea ce este criticat, în esență, este lipsa de intervenție a legiuitorului asupra unei norme (art. 335 alin. (1) C. pen.), pentru a justifica neconstituționalitatea unei alte norme (art. 335 alin. (2) C. pen.). Or, perpetua stare de neconstituționalitate determinată de omisiunea de intervenție a legiuitorului nu poate conduce la constatarea neconstituționalității unei norme care este în acord tocmai cu principiile pentru care Curtea Constituțională constat această stare (pct. 34 - 35 din Decizia nr. 224/2017).

Astfel, constatând neîndeplinite toate condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, în baza art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, republicată, Curtea a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva încheierii penale din data de 07.04.2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală, și de minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 335 alin. (2) C. pen., a declarat recurs inculpatul A.

Prin cererea de recurs formulată, acesta a solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii și, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 335 alin. (2) C. pen., care încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituția României.

A arătat că, sub aspect formal sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, în condițiile în care prima instantă a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

Examinând recursul declarat de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

După cum prevăd dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, se constată că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, întrucât instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Astfel, alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede condiții privind atât obiectul excepției de neconstituționalitate - respectiv legi sau ordonanțe în vigoare sau dispoziții în vigoare ori asemenea acte normative - cât și o condiție relativă la existența unei legături între norma atacată sub aspectul constituționalității și obiectul cauzei, cu soluționarea căreia a fost învestită instanța, în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

Dispozițiile alin. (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 cuprind alte două condiții de admisibilitate ale excepțiilor de neconstituționalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepție (părțile, procurorul sau instanța din oficiu) și nepronunțarea anterioară a unei decizii privind neconstituționalitatea acelorași reglementări de către Curtea Constituțională.

Însă, verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal. În cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Recurentul A. a considerat că, soluția legislativă cuprinsă în art. 335 alin. (2) C. pen. generează discriminări, fără a exista o motivare obiectivă și rațională care să le justifice, din moment ce Curtea Constituțională a arătat, prin Decizia nr. 224/2017, că nu poate fi acceptat ca o persoană care nu posedă permis de conducere să nu fie sancționată penal, iar o persoană care posedă acest permis, are îndemânare de a conduce pe drumurile publice, dar se află în situațiile prevăzute de alin. (2), să fie sancționată.

Înalta Curte constată, că, deși recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., în realitate, motivele prezentate în susținerea acesteia reliefează interpretarea de către acesta a considerentelor Deciziei nr. 224/2017 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 427 din 09 iunie 2017, prin care s-a statuat că soluția legislativă cuprinsă în art. 335 alin. (1) din C. pen., care nu incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier, fără permis de conducere, este neconstituțională.

Prin considerentele deciziei de contencios constituțional s-a arătat că: omisiunea includerii tractoarelor agricole și forestiere în ipoteza normativă a art. 335 alin. (1) din C. pen. echivalează cu dezincriminarea faptei de conducere a unui asemenea vehicul pe drumurile publice, fără a deține permis de conducere. Or, dacă asemenea fapte nu sunt descurajate prin mijloacele dreptului penal, are loc încălcarea valorilor fundamentale, ocrotite de C. pen., precum statul de drept, în componentele sale referitoare la apărarea ordinii publice și a siguranței publice, drepturile și libertățile cetățenilor, respectarea Constituției și a legilor, care sunt consacrate prin art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală printre valorile supreme (parag. 33).

Astfel, numai în aparență există o legătură între excepția de neconstituționalitate ridicată și soluționarea cauzei deoarece, chiar dacă obiectul excepției de neconstituționalitate este reprezentat de dispozițiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen. (infracțiune pentru care a fost condamnat în primă instanță), despre care recurentul a menționat că intră în conflict cu art. 16 alin. (1) din Constituție, problema reală pusă în discuție rezidă în lipsa intervenției legiuitorului pentru punerea în acord a dispozițiilor art. 335 alin. (1) C. pen., constatat neconstituțional prin decizia mai sus enunțată, cu prevederile Constituției, așa cum, în mod corect, a constatat și instanța de apel, în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sesizarea instanței de control constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (2) C. pen., pentru motivele indicate de recurent, nu poate produce un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța pe fondul cauzei în care recurentul are calitatea de inculpat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii penale din data de 07.04.2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 335 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii penale din data de 07.04.2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală, și de minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 335 alin. (2) din C. pen.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.

GGC - ED