ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1021 din 17 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Sighetu-Marmației, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., cetățean român, necăsătorit, stagiu militar neîndeplinit, studii liceale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. (1) din C. pen. (fapta din 4.01.2018) la pedeapsa de 11 luni închisoare.

În temeiul art. 114 alin. (1), art. 118 C. pen. raportat la art. 115 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., s-a luat față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 334 alin. (2) din C. pen. (faptele din 19 iunie 2017) măsura educativă neprivativă de libertate a supravegherii pe o durată de 6 luni.

În temeiul art. 129 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din C. pen., s-a dispus executarea doar a pedepsei cu închisoarea.

În temeiul art. 40 alin. (1) și (3) din C. pen., s-au repus în individualitatea lor pedepsele de 1 an și patru luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 289/10.07.2018 din Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 819/29.08.2018 a Curții de Apel Timișoara, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 165/1.10.2018 din Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Chișineu Criș, definitivă prin Decizia penală nr. 1371/17.12.2018 a Curții de Apel Timișoara, pedepse care, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite cu pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin sentință, astfel că s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 9 luni, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, perioada reținerii din 19.02.2018, perioada executată de inculpat în stare de arest la domiciliu între 18.04.2018 și 30.05.2018, perioada arestului preventiv între 31.05.2018 și 29.08.2018 și perioada executată în regim de detenție între 30.08.2018 și 26.11.2019, când a fost eliberat condiționat.

În temeiul art. 105 alin. (1) din C. pen., s-a dispus anularea liberării condiționate a inculpatului din data de 26.11.2019 și executarea pedepsei rezultante dispuse prin sentință.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. c) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. și art. 105 alin. (3) din C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție publică ce implică exercițiul autorității de stat pe perioada rămasă din 2 ani la data anulării liberării condiționate, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii și până când pedeapsa va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 272 coroborat cu art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței, a declarat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 355/A din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 1021/17.12.2020 a Judecătoriei Sighetu Marmației.

S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj, suma de 500 RON, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 355/A din 10 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat, la data de 26.04.2021, recurs în casație inculpatul A..

În motivarea cererii de recurs în casație, recurentul a susținut, în esență, faptul că în mod nelegal s-a dispus anularea liberării condiționate din data de 26.11.2019 și executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante de 2 ani și 9 luni închisoare.

De asemenea, s-a menționat că infracțiunile pentru care a fost cercetat și judecat în dosarele reunite în Dosarul penal nr. x/2018 nu au fost descoperite pe parcursul termenului de supraveghere de 299 de zile, ci ulterior acestui termen care s-a împlinit la data de 19 septembrie 2020, dată la care pedeapsa de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare, din a cărei executare fusese liberat condiționat, era considerată ca executată.

S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. pen. pentru acordarea liberării condiționate cu privire la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare, cu constatarea că pedeapsa este considerată ca executată, având în vedere că termenul de supraveghere se calculează de la data primei liberări, respectiv 26.11.2019, iar cele 3 luni și 20 de zile cu care s-ar fi prelungit termenul de supraveghere, începând cu data de 19 septembrie 2020, s-au împlinit la data de 8 ianuarie 2021.

În drept, a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs în casație și, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a treia din C. proc. pen., casarea Deciziei penale nr. 355/A/10.03.2021 a Curții de Apel Cluj și a Sentinței penale nr. 1021/17.12.2020 pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației și, rejudecând, înlăturarea greșitei aplicări a legii constând în anularea liberării condiționate din data de 26.11.2019, solicitând liberarea condiționată și constatarea că pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare este considerată ca fiind executată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 26.04.2021, sub nr. x/2018*.

S-au depus concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A..

Prin încheierea din 26 mai 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată, constatând că aspectele antamate de inculpat relativ la anularea liberării condiționate se circumscriu formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. sub aspectul aplicării unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac care vizează exclusiv legalitatea hotărârii prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Ca atare, Înalta Curte analizează doar aspectele de drept prin raportare la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, prin hotărârea atacată.

Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Limitarea obiectului judecății în recurs în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual penale sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În cauză, recurentul inculpat A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel." (Decizia nr. 463/RC/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Ca atare, se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

Recurentul a susținut că pedeapsa pe care o execută este nelegală, motivat de faptul că nu se impunea anularea liberării condiționate și că pedeapsa rezultantă stabilită în cauză este executată.

Prin Decizia penală nr. 355/A din 10 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a menținut pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată inculpatului A., precum și anularea liberării condiționate din data de 26 noiembrie 2019, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată în detenție.

Potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (1) din C. pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, liberarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Înalta Curte constată, pornind de la ceea ce Curtea de Apel Cluj a reținut prin Decizia penală nr. 355/A din 10 martie 2021, că inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni concurente, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare prin Sentința penală nr. 289/10.07.2018 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 819/29.08.2018 a Curții de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/2018, respectiv la pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 165/1.10.2018 a Judecătoriei Chișineu Criș, definitivă prin Decizia penală nr. 1371/17.12.2018 a Curții de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/2018.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., prima instanță a contopit pedepsele sus menționate cu pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. (1) C. pen. (fapta din 4.01.2018) și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 9 luni, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, pedeapsă ce a fost menținută prin decizia penală atacată.

Verificând Decizia penală nr. 355/A din 10 martie 2021 a Curții de Apel Cluj care a reținut că inculpatul a fost liberat condiționat la data de 26 noiembrie 2019, din executarea pedepsei rezultante de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare, din care a rămas un rest neexecutat de 299 zile, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată recurentului inculpat A. prin sentință și menținută prin decizia recurată, este legală.

Înalta Curte subliniază că în mod corect prin decizia atacată s-a reținut incidența dispozițiilor art. 105 alin. (1) din C. pen., care se aplică, printre altele, atunci când se descoperă că persoana condamnată a mai săvârșit o infracțiune anterior acordării liberării condiționate.

Sub acest aspect se impune a se observa că instanța de apel a constatat în mod corect că anularea liberării condiționate este obligatorie, deoarece inculpatul, anterior liberării condiționate din executarea pedepsei (26 noiembrie 2019), a comis, la data de 4 ianuarie 2018, o altă infracțiune concurentă, ce a fost descoperită anterior liberării condiționate.

Aceeași concluzie se desprinde și din Decizia penală nr. 10 din 28 aprilie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 500 din 12 iunie 2020, prin care s-a stabilit că aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) din C. pen. vizează atât situația infracțiunilor săvârșite anterior liberării condiționate și descoperite după acordarea liberării condiționate, până la împlinirea termenului de supraveghere, cât și situația infracțiunilor săvârșite anterior liberării condiționate și descoperite anterior liberării condiționate.

În acest sens, Înalta Curte constată că anularea liberării condiționate a inculpatului s-a dispus în condițiile legale, astfel cum s-a reținut prin decizia penală recurată, iar pedeapsa rezultantă finală aplicată inculpatului nu a fost executată.

Astfel, aspectele invocate de recurentul inculpat în recurs în casație nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, acestea nu se circumscriu cazului invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. sau vreunui alt caz de casare expres și limitativ prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 355/A din data de 10 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 355/A din data de 10 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2021.

GGC - GV