ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 102 din 14 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sighetu Marmației, în baza art. 396 alin. (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 38 C. pen., rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 83 și art. 86

4

C. pen. (1969), s-a dispus revocarea executării sub supraveghere a pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 383/08.10.2015, în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 353/09.03.2016 a Curții de Apel Cluj și s-a stabilit ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa închisorii cu durata de un an închisoare, care a fost cumulată cu pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, în final inculpatul urmând să execute o pedeapsă totală de un an și 10 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A., solicitând admiterea căii de atac și, printr-o nouă analiză a criteriilor de individualizare a sancțiunii, să fie dispusă condamnarea la amenda penală sau, în subsidiar, reducerea pedepsei închisorii, prin reținerea de circumstanțe atenuante, criticile sale vizând lipsa unei analize efective din partea primei instanțe asupra neaplicării pedepsei alternative, aceea a amenzii.

Prin Decizia penală nr. 637/A din 28 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 102 din data de 14 februarie 2019 a Judecătoriei Sighetu Marmației.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva deciziei penale anterior menționate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație inculpatul A.

În motivele scrise pe care se fundamentează calea de atac și în susținerea orală a acestora a fost invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., solicitându-se înlăturarea greșitei aplicări a legii în ceea ce privește pedeapsa aplicată, care, în opinia recurentului inculpat, este în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În argumentarea incidenței cazului de recurs în casație menționat, recurentul inculpat a arătat, în esență, că instanțele anterioare nu au ținut seama de considerentele expuse în Decizia nr. 11/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care impune că stabilirea și executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 96 alin. (4) și (5) din C. pen., dispunând, contrar acestei decizii, cumularea pedepselor aplicate, potrivit dispozițiilor art. 15 și art. 16 din Legea nr. 187/2012. Astfel, în raport cu dispozițiile art. 96 alin. (4) și (5) C. pen., a apreciat că pedeapsa principală pentru noua infracțiune ar fi trebuit să se stabilească potrivit regulilor aplicabile pluralității intermediare (și nu potrivit celor aplicabile recidivei), care fac trimitere la dispozițiile art. 39 C. pen. privitoare la concursul de infracțiuni.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 637/A din 28 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casație devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanță nu se încadrează în limitele stabilite în norma de încriminare pentru infracțiunea consumată, pentru tentativă sau prin reținerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - invocat de recurentul inculpat A. în susținerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauza dedusă judecății. În cadrul acestui caz de casare, legiuitorul are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, în raport de încadrarea juridică a faptei și de cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale, fiind exclusă orice analiză sub aspectul reindividualizării pedepsei. În procedura recursului în casație se verifică legalitatea pedepsei aplicate în raport cu încadrarea juridică și circumstanțele de fapt reținute, în mod definitiv, de instanța de apel.

În prezenta cauză, se constată că recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, și, respectiv, la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar în baza art. 38 rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa de 10 luni închisoare. Având în vedere că, anterior, recurentul inculpat a mai fost condamnat, prin Sentința penală nr. 383/08.10.2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 353/A/09.03.2016 a Curții de Apel Cluj, la o pedeapsă de un an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, potrivit dispozițiilor art. 81 din C. pen. anterior (după cum rezultă din actele dosarului, inclusiv din fișa de cazier judiciar aflată la dosar), pe un termen de încercare de 3 ani, în mod corect s-a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care reglementează în mod explicit situația revocării suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate sub imperiul C. pen. anterior, în sensul că regimul suspendării condiționate este cel reglementat de C. pen. anterior, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acestei pedepse. În acest sens este și Decizia nr. 13/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care face referire în mod explicit la faptul că stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. anterior.

Astfel, nu poate fi primită susținerea recurentului inculpat, în sensul că, în cauză, ar fi fost necesar a se reține incidența Deciziei nr. 11/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, respectiva decizie având în vedere ipoteza în care, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care potrivit C. pen. anterior a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art. 86

1

din C. pen. anterior și o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 96 alin. (4) și (5) din C. pen.

Prin urmare, se constată că pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare ce i-a fost în final aplicată recurentului inculpat, prin cumularea pedepsei de 10 luni închisoare, stabilită pentru infracțiunile reținute în prezenta cauză, cu pedeapsa de 1 an închisoare, la care fusese anterior condamnat (a cărei executare a fost inițial suspendată condiționat, potrivit dispozițiilor art. 81 din C. pen. anterior, ulterior dispunându-se revocarea suspendării condiționate, conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012) este legală.

Astfel, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident în speță cazul de recurs în casație menționat, pedeapsa aplicată recurentului inculpat fiind situată în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susținerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 637/A din 28 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 637/A din 28 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN