ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

În baza art. 335 alin. (2) C. pen., raportat la art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea, la data de 12 iulie 2020, a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în termenul de supraveghere a amânării aplicării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 1779 din 23 mai 2019 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul cu nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 12 iunie 2019.

În baza art. 88 alin. (3) C. pen. s-a revocat amânarea aplicării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare stabilită prin sentința penală anterior menționată și s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 88 alin. (3) teza finală C. pen., art. 40 C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului în cauză, de 4 luni închisoare, cu pedeapsa de 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor fix și obligatoriu de 1 (una) lună și 10 (zece) zile închisoare, reprezentând o treime din totalul celeilalte pedepse, stabilindu-se că, în final, inculpatul A. va executa pedeapsa rezultantă de 9 (nouă) luni și 10 (zece) zile închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. s-a constatat că în cauză nu au fost luate măsuri preventive, de siguranță sau asigurătorii față de inculpat.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 635 RON (335 RON în cursul urmăririi penale și 300 RON în cursul camerei preliminare și a judecății).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul A..

În argumentarea acestuia, apărarea a arătat, în esență, că fapta concretă reținută în sarcina recurentului, constând în aceea că, la data de 12 iulie 2020, în jurul orei 09:20, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din orașul Sântana, județ Arad, posedând permisul de conducere Provisional Driving Licence, seria x, emis de autoritățile din Marea Britanie, acesta nefiind valabil pe teritoriul României, pe de o parte, nu este incriminată, iar pe de altă parte, nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

În acest sens, a arătat că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au constatat întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., reținând că permisul de conducere Provisional Driving Licence eliberat de autoritățile din Marea Britanie la data de 1 septembrie 2018, valabil până la data de 31 august 2028, nu este valabil în România, ci doar pe teritoriul Marii Britanii, putând fi folosit doar în anumite condiții.

A mai arătat că noțiunea de "nevalabilitate" a unui permis de conducere este însă conturată de legiuitorul român în următoarele limite:

- din cuprinsul art. 223 alin. (2) teza I C. pen., rezultă că noțiunea de permis de conducere "necorespunzător" vizează categoria sau subcategoria vehiculului condus;

- noțiunea de "permis de conducere corespunzător" este reglementată prin dispozițiile art. 20 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 21/2014;

- noțiunea de "permis de conducere valabil" vizează tot categoria din care face parte vehiculul condus, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 21/2014.

Ca urmare, în contextul sferei astfel determinate a noțiunii de "nevalabilitate" a unui permis de conducere, este evident că fapta concretă reținută în sarcina recurentului nu este reglementată ca infracțiune în C. pen.. Ceea ce incriminează legiuitorul prin art. 335 alin. (2) C. pen. este conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, iar nu conducerea pe drumurile publice cu un permis de conducere care nu este valabil în România.

Or, neincluzând în conținutul art. 335 alin. (2) C. pen. acțiunea de a conduce pe drumurile publice cu un permis de conducere care nu este valabil în România, legiuitorul a optat pentru a nu sancționa această faptă, interpretarea contrară nefiind permisă pentru că s-ar adăuga la lege.

Pe de altă parte, apărarea a arătat că fapta concretă reținută în sarcina inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

În acest sens, a arătat că, sub aspect obiectiv, în ziua de 12 iulie 2020, inculpatul avea dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice, acesta fiindu-i acordat de Marea Britanie odată cu emiterea permisului de conducere provizoriu valabil până în anul 2028. Prin acest permis, inculpatului i s-a acordat dreptul de a conduce autoturisme corespunzător categoriei B.

Or, potrivit informării Poliției Române atașate cererii de recurs în casație, posesorii permiselor de conducere eliberate de autoritățile din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, precum și cele eliberate de Gibraltar, Guernsey și Jersey, au în continuare dreptul de a conduce pe teritoriul României, după retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană, nefiind necesar să posede și un permis de conducere internațional. În această informare, Poliția Română nu a făcut diferența între permis de conducere și permis de conducere provizoriu eliberat de Marea Britanie, constatând valabilitatea după Brexit a tuturor permiselor de conducere eliberate de Marea Britanie, indiferent de felul lor.

De altfel, instanța de fond a reținut că permisul de conducere deținut de inculpat este emis de Driving Vehicle and Licencing Authority (DVLA) pentru cei care doresc să dobândească deprinderi necesare conducerii autovehiculelor și că acesta poate fi folosit doar în anumite condiții. Altfel spus, instanța a reținut că permisul de conducere a fost emis de către o autoritate competentă din Marea Britanie, că inculpatul a întrunit condițiile/cerințele legale de emitere a permisului de tip provizoriu și, de asemenea, că acesta poate fi folosit în anumite condiții.

Ca urmare, în ziua de 12 iulie 2020, recurentul avea dreptul de a conduce un autoturism pe drumurile publice și, în egală măsură, deținea un permis de conducere valabil, aferent categoriei autoturismului pe care îl conducea (categoria B), emis de autoritatea competentă a Marii Britanii, valabilitatea acestuia fiind recunoscută ca atare de Poliția Română.

Pe de altă parte, conform informațiilor oferite de guvernul britanic pe pagina web https:/www.gov.uk/apply-first-provisional-driving-licence, încălcarea condițiilor de folosire a permisului de conducere provizoriu atrage sancțiunea amenzii și puncte de penalizare.

Or, în contextul prezentat, este evident că recurentul nu a comis fapta cu forma de vinovăție impusă de lege, intenție directă sau indirectă, și nici măcar din culpă, în condițiile în care însăși țara în care a fost emis valabil permisul de conducere provizoriu prevede că încălcarea condițiilor de folosire a acestuia constituie contravenție, iar nu infracțiune.

Pentru argumentele prezentate, apărarea a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză, iar pe fond, să se constate că fapta reținută în sarcina recurentului inculpat nu este prevăzută de legea penală și nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 16 mai 2022, sub nr. x/2021.

Prin încheierea din 28 iunie 2022, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., iar pe cea prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., numai sub aspectul criticilor vizând neincriminarea, ca infracțiune, a faptei concrete pentru care a fost condamnat definitiv, respectiv, neîntrunirea de către aceasta a elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu, în limitele menționate, pentru argumentele expuse în cuprinsul acesteia.

Prin aceeași încheiere, judecătorul de filtru a stabilit termen pentru judecarea pe fond a recursului în casație la data de 27 septembrie 2022.

La termenul fixat, constatând că pe rolul instanței supreme, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se afla Dosarul nr. x/2022, cu termen la data de 25 octombrie 2022, în care se ridica problema de drept:

"În situația în care, potrivit legislației române, este obligatoriu ca persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul să dețină un permis de conducere, iar aceasta posedă exclusiv un permis de conducere provizoriu eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie ("Provisional Driving Licence"), se reține forma atenuată a infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., respectiv situația în care persoana nu are dreptul de a conduce autovehicule în România?", care avea legătură cu soluția ce putea fi dată în cauză, Înalta Curte a amânat cauza la data de 8 noiembrie 2022, în vederea luării la cunoștință de dezlegarea ce urma a fi dată chestiunii de drept anterior menționate.

Prin încheierea de la același termen, Înalta Curte a respins cererile de suspendare a judecății cauzei, respectiv de suspendare a executării pedepsei, formulate de apărătorul recurentului inculpat A. subsecvent invocării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (2) teza finală din C. pen.

Cererea apărării de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate anterior menționată a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din data de 27 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

La termenul din 8 noiembrie 2022, constatând că problema de drept ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2022 al Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu primise dezlegare, procedura fiind amânată la data de 28 noiembrie 2022, Înalta Curte a amânat cauza la data de 10 ianuarie 2023.

La acest ultim termen, luând act de dezlegarea dată prin Decizia nr. 78 din 28 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte a acordat cuvântul în dezbateri, concluziile formulate de apărătorul ales al recurentului inculpat și reprezentantul Ministerului Public fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

La același termen de judecată, apărătorul ales al recurentului inculpat a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (2) ultima teză din C. pen., în interpretarea dată prin Decizia nr. 78 din 28 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Dosarul nr. x/2022, aceasta fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din aceeași dată pronunțată în Dosarul nr. x/2021 al instanței supreme.

*****

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive de legalitate expres și limitativ prevăzute de legea procesual penală.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de recurs în casație este incident exclusiv în situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare sau în care instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, în ansamblul său ori ca efect al modificării unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta concret săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probatoriu.

În contextul acestor considerente de principiu, examinând criticile formulate de recurentul inculpat A. în sfera cazului de recurs în casație sus-menționat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată caracterul neîntemeiat al acestora.

În acest sens, reține că starea de fapt valorificată prin decizia recurată raportat la infracțiunea analizată este, în esență, următoarea:

La data de 12 iulie 2020, în jurul orei 09:20, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din orașul Sântana, județ Arad, iar la controlul efectuat de polițiști a prezentat permisul de conducere Provisional Driving Licence, seria x, emis de autoritățile din Marea Britanie pe numele său, document care nu-i conferă dreptul de a conduce autovehicule pe teritoriul României.

În actualul cadru procesual, în sfera cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul inculpat A. susține că, în parametrii factuali anterior prezentați, fapta concretă pentru care a fost condamnat definitiv, pe de o parte, nu este incriminată de art. 335 alin. (2) C. pen., întrucât acest text de lege sancționează conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, iar nu conducerea pe drumurile publice cu un permis de conducere care nu este valabil în România.

Pe de altă parte, susține că fapta care i se impută nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., întrucât la data de 12 iulie 2020 avea dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice, acesta fiindu-i acordat de Marea Britanie odată cu emiterea permisului de conducere provizoriu valabil până în anul 2028.

Examinând criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit art. 335 alin. (2) C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Teza finală a acestui text de lege incriminează fapta persoanei care, deși are permis de conducere (eliberat într-un stat străin), nu are dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România deoarece nu îndeplinește condițiile stabilite prin art. 83 din O. U. G. nr. 195/2002, conform căruia:

(1) Au dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 20 și art. 23 alin. (1), titularii permiselor de conducere naționale valabile, eliberate de autoritățile:

a) statelor membre ale Convenției asupra circulației rutiere, prevăzută la art. 82 alin. (2);

b) statelor membre ale Uniunii Europene;

c) statelor cu care România a încheiat un tratat privind recunoașterea reciprocă a permiselor de conducere auto.

(2) Pentru a conduce un autovehicul pe teritoriul României, persoanele care sunt titulare ale unui permis de conducere național eliberat de autoritățile unui stat care nu este membru al Convenției asupra circulației rutiere și nici membru al Uniunii Europene ori cu care România nu a încheiat un tratat privind recunoașterea reciprocă a permiselor de conducere auto trebuie să posede și permis de conducere internațional.

Art. 20 alin. (1) din același act normativ stabilește că, pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător.

În fine, art. 23 din ordonanță statuează:

(1) Dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație.

(2) Au dreptul de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie pe drumurile publice, în condițiile stabilite prin regulament, și persoanele care urmează un curs de pregătire practică, în vederea obținerii permisului de conducere, numai în prezența și sub supravegherea directă a unui instructor auto atestat în acest sens, precum și a examinatorului din cadrul autorității competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile prevăzute de lege.

Din interpretarea coroborată a acestor norme rezultă că are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice din România posesorul unui permis de conducere național valabil eliberat de statele care se încadrează în categoriile enumerate la alin. (1) din art. 83 sau al unui permis internațional și care îndeplinește și condițiile prevăzute la art. 20 și art. 23 alin. (1) din ordonanță.

Acest drept naște în virtutea recunoașterii reciproce a permiselor de conducere naționale/internaționale, care, în cazul statelor membre ale Convenției asupra circulației rutiere (incident în speță, Marea Britanie și România fiind membre semnatare ale acesteia) operează în condițiile art. 41 din Convenție, în cazul statelor membre ale Uniunii Europene - în baza art. 2 din Directiva 2006/126/CE privind permisele de conducere, din 20 decembrie 2006, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 403 din 30 decembrie 2006, iar în cazul prevăzut de lit. c) - în baza tratatelor bilaterale privind recunoașterea reciprocă a permiselor de conducere auto.

Prin urmare, premisa dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice din România de către o persoană care nu deține un permis de conducere eliberat de autoritățile române o constituie un permis național valabil eliberat de autoritățile unui stat dintre cele prev. la alin. (1) din art. 83 din ordonanță sau un permis de conducere internațional, susceptibil a fi recunoscut în condițiile anterior menționate.

Or, permisul provizoriu britanic intitulat "Provisional Driving Licence" nu constituie un veritabil permis de conducere întrucât nu este valabil în afara teritoriului Marii Britanii, fiind emis de autoritatea britanică Driving Vehicle and Licencing Authority (DVLA) persoanelor care doresc să dobândească deprinderile necesare conducerii de autovehicule.

Practic, conferind doar dreptul provizoriu de a conduce exclusiv pe teritoriul Marii Britanii și numai în anumite condiții restrictive - respectiv, deținătorul să fie asistat de o persoană în vârstă de minimum 21 de ani, care deține un permis de conducere valid, definitiv (full driving licence), de cel puțin 3 ani; autovehiculul condus să aibă afișat la loc vizibil litera "L" (echivalentul școlii de șoferi), iar viteza maximă de deplasare să fie de 40 mile/oră (circa 65 km/oră) - în mod evident, "Provisional Driving Licence" nu conferă posesorului său dreptul de a conduce pe teritoriul României, nefiind recunoscut prin Convenția asupra circulației rutiere ca permis de conducere valabil susceptibil a fi recunoscut de statele semnate.

În concluzie, conducerea pe drumurile publice din România a unui vehicul de către o persoană care deține exclusiv un permis de conducere provizoriu valabil eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie ("Provisional Driving Licence") constituie infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, în varianta normativă atenuată prev. de art. 335 alin. (2) teza finală C. pen.

Această concluzie corespunde dezlegării date de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin Decizia nr. 78 din 28 noiembrie 2022 (publicată în M. Of. nr. 51/18.01.2023), adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 C. proc. pen., a stabilit cu caracter obligatoriu că, potrivit legislației române, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care deține un permis de conducere provizoriu valabil, eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie ("Provisional Driving Licence"), constituie infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., în situația în care persoana nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunțate este incidentă și în speța de față.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu pot fi cenzurate de instanța de casație, fapta imputată inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) teza finală din C. pen.

În consecință, în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpatul A. prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, constatând nefondate criticile formulate, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 160/A din data de 24 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Timișoara, secția penală.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 160/A din data de 24 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.

GGC - NN