ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 15.11.2022

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

15.11.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1849 din data de 22 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Brăila, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3000 RON amendă penală, corespunzătoare a 150 zile amendă, (20 RON o zi amendă x 150 zile) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.

În baza art. 63 din C. pen., s-a atras atenția inculpatului că, dacă nu va executa cu rea-credință pedeapsa amenzii, numărul zilelor amendă se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

A fost menținut beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 11 luni închisoare, aplicată prin sp. 55/P/10.04.2019 a Tribunalului Neamț, definitivă prin neapelare la data de 03.05.2019.

Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.

Prin decizia penală nr. 337/A din data de 03 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.

S-a desființat sentința penală nr. 1849/22.12.2021 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare:

În baza art. 336 alin. (1) din C. pen., art. 44 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 10 luni închisoare (fapta din 27.12.2020).

În baza art. 104 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 96 alin. (4) din C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 55/10.04.2019 a Tribunalului Neamț, definitivă prin neapelare la data de 03.05.2019 și s-a dispus ca inculpatul A. să execute alăturat pedeapsa de 10 luni închisoare (aplicată prin prezenta) și 11 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 55/2019 a Tribunalului Neamț), în total 21 luni închisoare, în regim privativ de libertate.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul A. la plata către stat a sumei de 600 RON (din care 300 RON la urmărire penală), cu titlu de cheltuieli judiciare la judecata în fond a cauzei.

În esență, s-a reținut că, la data de 27.12.2020, ora 18:00, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe drumul public DJ212, intersecție cu DE584 din loc. Chiscani, jud. Brăila, având o îmbibație alcoolică de 1,82 g./l alcool pur în sânge.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În argumentarea cererii, inculpatul A., prin avocat, a susținut că pedeapsa rezultantă de 21 de luni închisoare aplicată prin cumularea pedepsei de 11 luni pronunțate prin sentința penală nr. 55/10.04.2019 a Tribunalului Neamț și pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin decizia recurată este nelegală, întrucât, instanța de apel, în mod greșit, a aplicat pedeapsa rezultantă conform regulilor prevăzute de art. 43 din C. pen., deși erau incidente dispozițiile art. 44 alin. (1) din C. pen. referitoare la pluralitatea intermediară.

În acest sens, a solicitat să se constate că, în cauză, nu poate fi vorba de recidivă, întrucât pedeapsa inițială a fost de 11 luni, fiind, așadar, sub limita de un an prevăzută de art. 41 din C. pen.

Drept urmare, a solicitat să se dispună admiterea recursului în casație și aplicarea corectă a legii, în sensul stabilirii pedepsei rezultante conform regulilor de la pluralitate intermediară, și anume pedeapsa cea mai grea de 11 luni la care se adaugă o treime din pedeapsa de 10 luni închisoare rezultând o pedeapsă de 14 luni închisoare.

Cererea inculpatului A. a fost însoțită și de o solicitare de repunere în termenul de recurs în casație, argumentată doar în fapt, pe aspectul că soția inculpatului suferă de depresie postpartum și nu mai deține plicul ce conține hotărârea recurată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 14 iunie 2022, sub nr. x/2021, fixându-se termen pentru verificarea admisibilității în principiu a cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 4 octombrie 2022.

Prin încheierea din data de 4 octombrie 2022, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) și art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o, în principiu, și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul fixat, 15 noiembrie 2022, s-au luat concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În fine, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a stabilit că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator.

În jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci și regimul sancționator în totalitate, respectiv pedepse principale, complementare sau accesorii și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută (Decizia penală nr. 543/RC/14 decembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016).

În acest context jurisprudențial, Înalta Curte apreciază că stabilirea eronată a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, având ca finalitate aplicarea unei pedepse rezultante nelegale se circumscrie cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen.

Preliminar analizării motivelor de recurs în casație invocate de inculpatul A., Înalta Curte apreciază că se impune pentru stabilirea tratamentului sancționator aplicabil inculpatului, prezentarea antecedenței sale penale, astfel:

Prin sentința penală nr. 55/10.04.2019 a Tribunalului Neamț, definitivă prin neapelare la data de 03.05.2019, a fost condamnat inculpat A. la o pedeapsă de 11 luni închisoare cu suspendare, pe durata unui termen de suspendare de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) și art. 3 din C. pen.

Prin sentința penală nr. 1849 din data de 22 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Brăila, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3000 RON amendă penală, corespunzătoare a 150 zile amendă, (20 RON o zi amendă x 150 zile) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

S-a desființat sentința penală nr. 1849/22.12.2021 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 10 luni închisoare (fapta din 27.12.2020), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în mod greșit, instanța de apel la momentul stabilirii tratamentului sancționator aplicabil inculpatului A. a reținut, în raport de pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 55/10.04.2019 a Tribunalului Neamț, săvârșirea faptei din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, în temeiul art. 96 alin. (4) raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen., "dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune, în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta."

Or, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru reținerea stării de recidivă, ci a unei pluralități intermediare, având în vedere că pedeapsa de 11 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 55/10.04.2019 a Tribunalului Neamț, nu îndeplinește condiția de a fi prim termen al recidivei postcondamnatorii, față de prevederile art. 41 alin. (1) din C. pen., potrivit cărora pedeapsa închisorii trebuie să fie mai mare de 1 an.

În acest context, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile referitoare la pluralitatea intermediară, reglementată de art. 44 alin. (1) din C. pen.:

"există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă."

Deopotrivă, potrivit art. 96 alin. (4) C. pen. "dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei"; alin. (5) "pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară."

Sancționarea pluralității intermediare se face potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, prevăzut de art. 39 din C. pen., aplicabile în situația în care noua infracțiune a fost comisă înainte de începerea executării pedepsei care atrage starea de pluralitate intermediară sau în timpul executării acesteia.

Aplicând aspectele anterior menționate în concret în speță, se constată că mecanismul de aplicare și stabilire a pedepsei era următorul:

1) aplicarea pedepsei pentru fiecare dintre infracțiunile concurente (10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 44 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și 11 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) și art. 3 din C. pen.),

2) constatarea pluralității intermediare în raport de condamnarea anterioară (pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 55/10.04.2019 a Tribunalului Neamț pentru care s-a dispus revocarea);

3) stabilirea pedepsei finale, potrivit art. 39 din C. pen., în sensul aplicării celei mai grele, la care se adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse (pedeapsa cea mai grea de 11 luni închisoare, la care se va adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 luni și 10 zile, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an, 2 luni și 10 zile închisoare).

Pentru argumentele prezentate, constatând întemeiată critica de nelegalitate a inculpatului A., în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de acesta și va repune în limite legale pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A., conform celor mai sus menționate.

Deopotrivă, va menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii penale.

Totodată, va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1969 din data de 03.03.2022 al Judecătoriei Brăila și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit dispozițiilor prezentei.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 337/A din data de 03 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Casează, în parte, decizia recurată și rejudecând:

Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 21 luni închisoare aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 44 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- pedeapsa de 11 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) și art. 3 din C. pen.

În baza art. 96 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 44 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 11 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 luni și 10 zile, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 2 luni și 10 zile închisoare.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1969 din data de 03.03.2022 al Judecătoriei Brăila și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit dispozițiilor prezentei.

Menține restul dispozițiilor care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 noiembrie 2022.

§ Cauze similare