ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 aprilie 2025

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 314 pronunțată la data de 19.03.2024 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2022, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (2) C. pen. (faptă presupus comisă în data de 28.09.2021 - ora 02:10), probatoriul cauzei nedovedind, mai presus de orice dubiu rezonabil, existența faptei deduse judecății.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița.

Prin decizia penală nr. 1383/A/2024 din data de 7 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva sentinței penale nr. 314/19.03.2024 pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2022.

A fost desființată în totalitate sentința penală apelată, precum și încheierea penală din 15.06.2023, numai cu privire la dispoziția de revenire asupra dispoziției anterioare de încuviințare a judecării cauzei în procedura simplificată și procedând la o nouă judecată:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, calculat de la data pronunțării prezentei decizii.

Pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

S-a impus inculpatului obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Pe parcursul termenului de supraveghere, a-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile în cadrul Primăriei Municipiului Bistrița sau în cadrul Protopopiatului Ortodox Bistrița cu parohiile/bisericile din subordine.

S-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 398 și art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul A. să plătească în favoarea statului suma de 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare la fond (din care suma de 912,74 RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală).

Împotriva deciziei din apel a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A..

Astfel, la data de 19.02.2025 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj cererea de recurs în casație formulată de inculpat împotriva deciziei din apel, nr. 1383/A/2024 din data de 7 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, transmisă la data de 18.02.2025, prin curierat (plic aflat la dosar recurs).

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A. a solicitat, în temeiul art. 438 C. proc. pen., admiterea în principiu a recursului în casație și trimiterea cauzei pentru judecarea recursului în casație; a solicitat casarea hotărârii nr. 1383/7.10.2024 a Curții de Apel Cluj, respingerea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița și menținerea hotărârii nr. 314/2024 a Judecătoriei Bistrița, de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (2) C. pen.

A arătat inculpatul că, potrivit deciziei nr. 25/2025 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept: "În cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen., pentru realizarea condiției esențiale atașată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenta unor substanțe psihoactive, este necesar să se constate atât prezența în probele biologice a substanței psihoactive, cât și aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei."

A susținut că, din procesul-verbal al medicului de la U.P.U. Bistrița, existent în dosarul de urmărire penală, medic care i-a verificat aptitudinile de a conduce, rezultă ca inculpatul nu a avut afectate simțurile. De asemenea, a precizat că, din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cursul cercetării judecătorești, s-a arătat că "... nu se poate stabili cu certitudine gradul de influență . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .detectat în urina susnumitului asupra capacitații de a conduce..."

A precizat inculpatul că, în aceste condiții, Judecătoria Bistrița a dispus achitarea sa, însă apelul Pachetului a fost admis și s-a dispus condamnarea inculpatului, cu toate că nu s-a putut stabili dacă substanța psihoactivă detectată în urina sa a avut influență asupra capacitații de a conduce autovehicule.

După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul de recurs în casație a fost înaintat instanței supreme și a fost înregistrat la data de 11.03.2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 15.04.2025, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat în cauză.

La dosar nu au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casație.

La data de 11.04.2025, a fost depus la dosar raportul întocmit de către magistratul-asistent. Concluzia magistratului raportor a fost în sensul că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile legale.

După depunerea raportului de către magistratul asistent, recurentul inculpat a transmis la dosar o cerere de repunere în termenul de declarare a recursului în casație, susținându-se că către acesta că a depus cererea de recurs în casație la data de 19.02.2025, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 25/2025 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la data de 27.01.2025, astfel că, cererea de recurs în casație a fost depusă în termenul de 30 de zile de la data la care Înalta Curte s-a pronunțat asupra chestiunii de drept, care are legătură cu recursul în casație promovat și care ar duce la o altă soluție decât cea pronunțată de către Judecătoria Bistrița.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele motive:

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în situația în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte constată că, cererea de recurs în casație nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., care prevăd că recursul în casație poate fi introdus în termen de 30 de zile de la data comunicării decizei instanței de apel.

Astfel, în raport de data comunicării hotărârii atacate către inculpat, respectiv data de 17.10.2024, recursul în casație declarat la data de 18.02.2025 (după 4 luni de la comunicarea deciziei) a fost formulat cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., care stabilește că recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Prin urmare, cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile legale, motiv pentru care, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de declarare a recursului în casație, formulată de inculpat, Înalta Curte constată că în actualul C. proc. pen. nu este prevăzută instituția repunerii în termenul de recurs în casație, cererea formulată urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de declarare a recursului în casație, formulată de recurentul inculpat A..

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1383/A din data de 07.04.2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă inculpatul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2025.