ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Asupra apelului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată:

Prin sentința penală nr. 1766/A/2023 din 7 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu privire la sentința penală nr. 46/F din 23.05.2023, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 144 din 15.06.2023 a Curții de Apel Cluj, și cu privire la decizia penală nr. 606/A din 06.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023.

S-a respins cererea de suspendare a executării, respectiv cererea de reunire a cauzelor în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești atacate cu revizuire, formulate de revizuent în temeiul art. 460 C. proc. pen.

Pentru a se pronunța asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:

În temeiul art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., potrivit căruia revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută "când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia", revizuentul A. a formulat cerere de revizuire cu privire la sentința penală nr. 46/F din 23.05.2023, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 144 din 15.06.2023 a Curții de Apel Cluj, și cu privire la decizia penală nr. 606/A din 06.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 459 alin. (2) si 3 lit. a)-f) și alin. (4) C. proc. pen., revizuentul a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire și, pe cale de consecință, desființarea celor două hotărâri judecătorești definitive indicate, susținând că acestea nu se pot concilia atât în privința infracțiunilor reținute în sarcina sa, cât și în privința cuantumului pedepselor rezultante aplicate; în temeiul art. 460 alin. (1) C. proc. pen., a solicitat suspendarea temporară motivată a executării pedepselor supuse revizuirii, până la judecarea pe fond a cererii de revizuire, reținându-se de principiu că, în situația reducerii cuantumului pedepselor individuale, precum și a pedepsei finale rezultante, urmare a unei posibile admiteri pe fond a cererii de revizure, revizuentul îndeplinește integral condițiile liberării condiționate, prevăzute de art. 100 alin. (1) C. pen. iar, în baza art. 460 alin. (4) C. proc. pen., reunirea celor două dosare.

Prin decizia penală nr. 606/A din data de 06.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a fost admisă contestația în anulare declarată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 813/A din 9.06.2021, pronunțată în dosar nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj.

A fost desființată în parte decizia penală contestată și procedând la rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 141 din 30.12.2020, pronunțată de Tribunalul Bistrița - Năsăud în dosarul nr. x/2020:

A fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 141 din 30.12.2020 pronunțate de Tribunalul Bistrița - Năsăud în dosarul nr. x/2020 și cu privire la soluția de condamnare a inculpatului în ce privește comiterea infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente și înlăturat sporul de pedeapsă aplicat.

A fost înlăturată dispoziția de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta comisă în septembrie 2014)

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) rap. la art. 153 alin. (1) C. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., în ce privește comiterea infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale de 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare și 6 luni închisoare și aplică pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din celelalte pedepse, respectiv 2 ani, 8 luni și 20 zile închisoare, rezultând pedeapsa principală de 7 ani, 8 luni și 20 zile închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și ale deciziei penale nr. 813/A din 9.06.2021 pronunțate în dosar nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj.

S-a constatat că mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bistrița - Năsăud a fost anulat prin sentința penală nr. 87 din 6.10.2021 pronunțată de Tribunalul Bistrița - Năsăud în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 18 din 27.01.2022 a Curții de Apel Cluj.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Prin sentința penală nr. 46/F din 23.05.2023, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2023, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost admisă contestația la executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată contestatorului A. prin sentința penală nr. 141/F/2020 din data de 30 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Bistrița-Năsăud, definitivă prin decizia penală nr. 813/A/2021 a Curții de Apel Cluj.

S-a constatat că prin decizia penală nr. 606/2023 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a fost admisă contestația în anulare declarată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 813/A/9.06.2021 pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, a fost desființată în parte decizia penală contestată, a fost înlăturată dispoziția de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta comisă în septembrie 2014), și în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) rap. la art. 153 alin. (1) C. pen., și s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., în ce privește comiterea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă în urma contopirii de pedepse, în executarea căreia se află contestatorul, aplicată prin sentința penală nr. 87/F/6 octombrie 2021 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, definitivă prin decizia penală nr. 18/27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Cluj, 8 ani, 11 luni și 20 zile închisoare, în elementele componente, 8 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an și 3 luni închisoare, 10 luni închisoare, 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare, și a fost înlăturat sporul de 3 ani, 11 luni și 20 de zile închisoare.

S-a constatat că a fost înlăturată dispoziția de condamnare a contestorului la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta comisă în septembrie 2014), și în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) rap. la art. 153 alin. (1) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., în ce privește comiterea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele concurente de 8 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an și 3 luni închisoare, 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 3 ani 8 luni și 10 zile, și aplică contestatorului pedeapsa rezultantă de 8 ani, 8 luni și 10 zile închisoare.

S-a aplicat alăturat contestatorului, conf. art. 45 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) (interzicerea dreptului de a mai conduce vehicule din categoria A,B,C) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. s-a interzis contestatorului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b), i) (interzicerea dreptului de a mai conduce vehicule din categoria A,B,C) C. pen. pe timpul executării pedepsei.

S-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei nr. 112 din 27.01.2022 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, emis în baza sentinței penale nr. 87/F/2021 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

A fost respinsă în rest, ca nefondată, contestația la executare formulată de același contestator.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Prin decizia penală nr. 144 din 15.06.2023 a Curții de Apel Cluj, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., rap. la art. 598 C. proc. pen. a fost respinsă contestația formulată de către condamnatul contestator A. împotriva sentinței penale nr. 46 din 23.05.2023 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosarul cu nr. x/2023 al aceleiași instanțe.

Curtea a constatat că, în procedura admisibilității în principiu a cererii de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., instanța examinează dacă:

"a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4)".

Sub aspectul condițiilor de admisibilitate prevăzute prin dispozițiile mai sus citate, este de observat că revizuentul A., având calitatea de parte în dosarele în care au fost pronunțate hotărârile atacate cu revizuire, este o persoană dintre cele prevăzute de art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar acesta a formulat în termen cererea de revizuire întrucât, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. pen., "cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepția cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Totodată, în cauză este îndeplinită și condiția de admisibilitate prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. întrucât cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen. În ceea ce privește condițiile prevăzute la art. 459 alin. (3) lit. c) și d) C. proc. pen., Curtea constată că și acestea sunt îndeplinite în cauză întrucât a fost invocat un temei legal pentru redeschiderea procedurilor penale [respectiv, cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen..], iar faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care să fi fost judecată definitiv.

În schimb, Curtea a constatatt că nu poate fi considerată îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., întrucât faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Astfel, este de observat că revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară. După cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 126/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din data de 11.03.2016, paragraful 43), revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale.

Totodată, în jurisprudența instanței supreme s-a statuat că, pentru a se reține incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., este necesar ca hotărârile care nu se pot concilia să fie definitive, să aibă caracter penal, să conțină o rezolvare a fondului, să nu fie atacate concomitent prin alte căi extraordinare, iar inconciliabilitatea să rezulte din dispozitivul hotărârii și să se refere la situații de fapt și nu de drept; inconciliabilitatea presupune existența a două hotărâri definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, dar prezintă erori judiciare ca urmare a unei netemeinice judecăți de fapt și, în acest mod, se exclud una pe cealaltă (decizia nr. 204/A/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală la data de 05.09.2018, disponibilă pe https:/www.x.ro).

Astfel, pentru a fi incident acest caz de revizuire, este necesar să se constate existența a două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive care se exclud, dispozitivele acestora fiind inconciliabile; problemele de drept generate de interpretarea unor dispoziții legale nu pot fi puse în discuție prin intermediul cererii de revizuire, față de natura juridică a acestei căi extraordinare de atac, care poate provoca doar o reexaminare a situației de fapt a cauzei, iar nu a unei probleme de drept, ce nu este urmarea reținerii unor situații de fapt diferite, inconciliabile (decizia nr. 38/A/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală la data de 10.02.2017, disponibilă pe https:/www.x.ro).

Sub acest din urmă aspect, mai este de observat că, astfel cum s-a reținut în considerentele Deciziei nr. 10/13.02.2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (decizie publicată în Monitorul Oficial nr. 275 din data de 03.04.2023), se poate reține caracterul inconciliabil al soluțiilor pronunțate în cazul în care acestea se exclud una pe cealaltă (de exemplu, printr-o hotărâre judecătorească, complicii la săvârșirea unei infracțiuni sunt condamnați, în vreme ce autorii, judecați ulterior, sunt achitați, considerându-se că fapta nu există) sau, altfel spus, caracterul inconciliabil vizează, în principiu, situația de fapt reținută, dar această inconciliabilitate poate privi și situații de drept diferite, întemeiate pe aceeași bază factuală.

În ceea ce privește hotărârile judecătorești ce fac obiectul cererii de revizuire de față, este de observat că, prin decizia penală nr. 606/A din 06.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, a fost admisă contestația în anulare declarată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 813/A din 9.06.2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, fiind desființată în parte decizia penală contestată și, procedându-se la rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 141 din 30.12.2020, pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2020, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva respectivei sentințe și cu privire la soluția de condamnare a inculpatului în ce privește comiterea infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și, procedându-se la o nouă judecată în aceste limite, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente și s-a înlăturat sporul de pedeapsă aplicat. Totodată, a fost înlăturată dispoziția de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta comisă în septembrie 2014), iar, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d), raportat la art. 153 alin. (1) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., în ce privește comiterea infracțiunii menționate, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Prin aceeași decizie, conform celor de mai sus, au fost contopite pedepsele principale de 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare și 6 luni închisoare și a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din celelalte pedepse, respectiv 2 ani, 8 luni și 20 zile închisoare, rezultând pedeapsa principală de 7 ani, 8 luni și 20 zile închisoare; totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și ale deciziei penale nr. 813/A din 9.06.2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj.

În ceea ce privește pedepsele contopite, este de observat că, în afara pedepsei de 10 luni închisoare, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a admiterii contestației în anulare, conform celor de mai sus, prin sentința penală nr. 141/30.12.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, astfel cum a fost aceasta modificată prin decizia penală nr. 813/A din 9.06.2021, inculpatul A. a mai fost condamnat la pedeapsa principală de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc (6 acte materiale săvârșite în perioada mai 2019-16.07.2019), la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc (infracțiune săvârșită în perioada ianuarie- iulie 2019, față de numita B.), la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența unor substanțe psihoactive (faptă săvârșită la data de 22 ianuarie 2019) și la pedeapsa principală de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu (faptă săvârșită la data de 22 ianuarie 2019).

Așadar, prin decizia arătată, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta comisă în septembrie 2014), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, iar, cu privire la celelalte critici formulate de acesta pe calea contestației în anulare, în considerentele deciziei au fost reținute următoarele:

"Cu privire la celelalte critici formulate de contestator, care vizează ulterioare modificări de tratament sancționator derivate din înlăturarea condamnării la pedeapsa de 10 luni închisoare, dispuse pe calea prezentei contestații în anulare, Curtea constată că aceste solicitări exced cadrului procesual de față, care este limitat la valorificarea unei cauze de încetare a procesului penal, putând fi invocate de condamnat pe calea unei contestații la executare. Tot pe această cale, condamnatul va putea obține și modificarea pedepsei rezultante în executarea căreia se află în prezent".

Sub acest aspect, mai este de observat că, prin contestația în anulare formulată în dosarul nr. x/2023, revizuentul din cauza de față a solicitat să se constate și faptul că, în anul 2021, anul condamnării definitive, nu mai avea statutul juridic de recidivist, raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare, rămasă definitivă prin decizia nr. 110 din 23.05.2011 a Curții de Apel Cluj, respectiv că agravanta prevăzută de art. 41 C. pen. i-a fost reținută în mod eronat pentru toate infracțiunile ce constituie obiectul condamnărilor din dosarul nr. x/2020, influențând cuantumul pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune în parte și cuantumul pedepsei rezultante; totodată, a solicitat să se constate și faptul că în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Cluj, soluția de anulare a suspendării executării pedepsei rezultante de 1 an, 5 luni și 20 de zile închisoare pe motivul reținerii stării de recidivă post-condamnatorie este greșită.

Or, contestația în anulare nu a fost admisă și cu privire la aceste solicitări, instanța reținând că aceste critici exced cadrului procesual, limitat la valorificarea unei cauze de încetare a procesului penal. Contrar aprecierii revizuentului, faptul că instanța a făcut trimitere la un alt remediu juridic (reținând că respectivele critici pot fi invocate pe calea unei contestații la executare) nu semnifică nicidecum obligativitatea constatării temeiniciei cererii formulate ulterior, sens în care nu se poate reține existența unei stări de inconciliabilitate între decizia menționată și sentința pronunțată ulterior asupra contestației la executare.

Astfel, este de observat că, prin sentința penală nr. 46/F din 23.05.2023, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 144 din 15.06.2023 a Curții de Apel Cluj, a fost admisă contestația la executare formulată de A. în sensul că, printre altele, s-a descontopit pedeapsa rezultantă în urma contopirii de pedepse, în executarea căreia se află contestatorul, aplicată prin sentința penală nr. 87/F din 06.10.2021, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, definitivă prin decizia penală nr. 18 din 27.01.2022 a Curții de Apel Cluj, de 8 ani, 11 luni și 20 zile închisoare, în elementele componente (8 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an și 3 luni închisoare, 10 luni închisoare, 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare) și s-a înlăturat sporul de 3 ani, 11 luni și 20 de zile închisoare, după care, constatându-se că a fost înlăturată dispoziția de condamnare a contestatorului la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta comisă în septembrie 2014), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în temeiul prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele concurente de 8 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an și 3 luni închisoare, 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 3 ani 8 luni și 10 zile, și s-a aplicat contestatorului pedeapsa principală rezultantă de 8 ani, 8 luni și 10 zile închisoare.

Contestația la executare a fost respinsă ca nefondată în ceea ce privește solicitarea de a se dispune înlăturarea aplicării art. 43 alin. (5) C. pen., respectiv a stării de recidivă. După cum s-a reținut în considerentele deciziei penale nr. 144 diin 15.06.2023 a Curții de Apel Cluj, "În esență, cu ocazia pronunțării deciziei penale nr. 606/2023 a Curții de Apel Cluj, s-a avut în vedere de Curtea de Apel că, în realitate, cu ocazia soluționării apelului inculpatului A. în dosarul nr. x/2020, instanța de apel a ignorat existența unei cauze de încetare a procesului penal - prescripția răspunderii penale în ceea ce privește comiterea de către acesta, în cursul lunii septembrie 2014, a infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., care, de altfel, a fost comisă în interiorul termenului reabilitării judecătorești și, care astfel, a atras starea de recidivă și în raport de celelalte infracțiuni ce au făcut obiectul judecății în cauza cu nr. x/2020. Din această perspectivă, este real că dozarea pedepselor pentru celelalte infracțiuni din cauza cu nr. x/2020 s-a realizat de instanța de fond prin raportare la limitele speciale ale pedepselor, majorate cu 1/2 conform art. 43 alin. (5) C. pen., privitoare la starea de recidivă postexecutorie. La fel de real este și că, în ipoteza în care această infracțiune prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 nu ar fi fost comisă în interiorul termenului reabilitării judecătorești și nu s-ar fi antrenat răspunderea penală a inculpatului pentru aceasta, nu s-ar fi putut reține starea de recidivă postexecutorie pentru celelalte infracțiuni din acea cauză, întrucât, virtual, au fost comise după împlinirea termenului amintit. Cu toate acestea, așa cum, în mod corect, a reținut și prima instanță, contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, pentru înlăturarea unor erori de procedură, iar controlul exercitat de instanța care soluționează această cale de atac este unul limitat, nepermițând instanței să statueze asupra unor chestiuni de fond asupra cărora instanța de fond a statuat definitiv printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. Procedura contestației în anulare este o procedură remediu, ce poate fi exercitată strict pentru înlăturarea erorii de procedură, în sensul art. 426 C. proc. pen., însă nu deschide calea unei rejudecări integrale a apelului declarat în cauză. După admiterea pe fond a contestației în anulare, este oprit instanței să exercite un control de fond, legat de temeinicia acuzațiilor penale, corecta încadrare juridică a faptelor, natura și durata pedepselor principale, complementare și accesorii aplicate. Din această perspectivă, starea de recidivă reținută față de inculpat în cauza nr. 12/112/2020 nu poate fi înlăturată din încadrarea juridică a celorlalte infracțiuni pentru care în contestația în anulare nu s-a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal. O concluzie contrară este de neprimit, întrucât s-ar ajunge la redozarea pedepselor cu închisoarea aplicate raportat la alte limite de pedeapsă, încălcându-se principiul autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească definitivă de condamnare. Contestația în anulare nu poate constitui un apel deghizat împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea căii ordinare de atac a apelului și, totodată, nu reprezintă o procedură remediu integrală, în sensul indicat de apărare prin contestația formulată. Așadar, în mod corect s-a stabilit la fond, prin sentința apelată, că nu poate fi înlăturată în cadrul contestației la executare starea de recidivă postexecutorie reținută în încadrarea juridică a infracțiunilor ce au atras condamnarea inculpatului în dosarul nr. x/2020. În cadrul acestei proceduri remediu stabilite de lege pentru incidente ivite în cursul executării unei hotărâri judecătorești, nu se poate ajunge la redozarea/recalcularea unor pedepse individuale cu închisoarea și nici la recalcularea unui spor de pedeapsă și a duratei pedepsei rezultante aplicate de instanța de fond. În mod judicios s-a reținut că singura posibilitate pe care o are instanța de executare este aceea de a înlătura din pedeapsa rezultantă aplicată contestatorului prin sentința penală nr. 87/06.10.2021 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosar nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 18/27.01.2022 a Curții de Apel Cluj, a pedepsei de 10 luni închisoare care a fost înlăturată ca efect al admiterii contestației în anulare prin decizia penală nr. 606/2023 a Curții de Apel Cluj (ds. nr. 734/33/2022). În continuare, Curtea mai reține că prin sentința penală apelată s-au efectuat corect operațiunile de contopire a pedepselor rămase de executat, conform art. 38, art. 39 C. pen., sporul de pedeapsă fiind corect determinat, iar pedeapsa rezultantă aplicată, aceea de 8 ani, 8 luni și 10 zile închisoare, este una legală".

Contrar aprecierii revizuentului, nu se poate reține că hotărârile judecătorești atacate cu revizuire ar avea caracter inconciliabil. În acest sens, în primul rând, este de observat că aceste hotărâri judecătorești au fost pronunțate cu privire la cereri formulate în temeiul unor dispoziții diferite, contestația în anulare reglementată de art. 426 C. proc. pen. putând fi exercitată în cazuri distincte de cele reglementate la art. 598 C. proc. pen. în cazul contestației la executare.

În al doilea rând, Curtea a constatat că trimiterea făcută de o instanță de judecată, într-un anumit cadru procesual (în speță, cu ocazia judecării unei contestații în anulare), la un alt remediu juridic (în speță, la cel al contestației la executare), nu conferă părții niciun drept cu privire la admiterea unei cereri formulate ulterior, cu atât mai mult cu cât, în cazul revizuentului din cauza de față, criticile formulate pe calea contestației în anulare vizau nu doar starea de recidivă postexecutorie pretins a fi reținută în mod greșit la stabilirea pedepselor pentru infracțiunile ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2020, ci și pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința penală nr. 87/F din 06.10.2021, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2021, astfel cum a fost aceasta modificată prin decizia penală nr. 18/27.01.2022 a Curții de Apel Cluj, pedeapsă rezultantă în componența căreia au intrat nu doar pedepsele aplicate inculpatului în dosarul nr. x/2020 și care au fost vizate prin dispozițiile deciziei penale nr. 606/A din 06.04.2023, pronunțate asupra contestației în anulare formulate în dosarul nr. x/2022, ci și alte pedepse aplicate inculpatului pentru comiterea unor infracțiuni concurente [respectiv, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul cu permisul suspendat, prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen., a infracțiunii de conducere a unui vehicul cu permisul suspendat, prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen..], infracțiuni pentru care revizuentul din cauza de față a fost condamnat prin sentința penală nr. 1665/23.12.2020, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 670/A/06.05.2021 a Curții de Apel Cluj.

Or, contestația la executare formulată de revizuentul din cauza de față a fost admisă, conform celor de mai sus, în ceea ce privește înlăturarea din pedeapsa rezultantă aplicată contestatorului prin sentința penală nr. 87/06.10.2021 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 18/27.01.2022 a Curții de Apel Cluj, a pedepsei de 10 luni închisoare (care a fost înlăturată ca efect al admiterii contestației în anulare prin decizia penală nr. 606/2023 a Curții de Apel Cluj, pronunțate în dosarul nr. x/2022), iar, în contextul în care, conform celor de mai sus, în componența pedepsei rezultante stabilite în dosarul nr. x/2021 au intrat nu doar pedepsele aplicate inculpatului în dosarul nr. x/2020 și care au fost vizate prin dispozițiile deciziei penale nr. 606/A/06.04.2023, ci și alte pedepse, este firesc ca pedepsele rezultante stabilite prin cele două hotărâri judecătorești atacate cu revizuire să fie diferite, nefiind vorba nicidecum despre aceeași bază factuală care să genereze o stare de inconciliabilitate. În ceea ce privește cealaltă critică, referitoare la starea de recidivă reținută în sarcina revizuentului din cauza de față, nu poate fi constatată nicio statuare cu putere de lucru judecat a instanței învestite cu soluționarea contestației în anulare în contextul în care această chestiune nu a fost analizată pe fond, ci dimpotrivă, s-a arătat în mod expres că celelalte critici exced cadrului procesual respectiv.

Sub acest aspect, s-a mai observat că, în conformitate cu dispozițiile art. 430 alin. (1)-(2) C. proc. civ. [aplicabile în mod corespunzător și în materie penală, conform art. 2 alin. (2) C. proc. civ..], "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă". Raportat la aceste dispoziții, Curtea a constatat că hotărârile judecătorești au autoritate de lucru judecat nu doar în ceea ce privește dispozitivul, ci și în ceea ce privește considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-au rezolvat chestiuni litigioase. Astfel, principiul puterii de lucru judecat împiedică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces. Efectul de "lucru judecat" al unei hotărâri judecătorești are două accepțiuni: stricto sensu - semnifică autoritatea de lucru judecat, care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză (exclusivitatea); lato sensu - semnifică puterea de lucru judecat, care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea).

Or, considerentele instanței de judecată asupra chestiunilor în privința cărora se reține în mod expres că exced cadrului procesual nu sprijină dispozitivul și nu intră în puterea de lucru judecat, sens în care trimiterea făcută de o instanță de judecată, într-un anumit cadru procesual, la eventuala posibilitate a părții de a uza de un alt remediu juridic, nu conferă acesteia niciun drept cu privire la admiterea unei cereri formulate ulterior, tot astfel cum nu implică obligativitatea admiterii unei astfel de cereri de către instanța de judecată învestită ulterior.

Prin urmare, nu se poate reține că decizia penală nr. 606/A din 06.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, ar avea caracter inconciliabil în raport cu sentința penală nr. 46/F din 23.05.2023, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 144 din 15.06.2023 a Curții de Apel Cluj, iar ceea ce a urmărit în fapt revizuentul din cauza de față este reexaminarea solicitării formulate pe calea contestației la executare din dosarul nr. x/2023 (respectiv, a solicitării privind înlăturarea aplicării dispozițiilor privind starea de recidivă), cu încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești definitive pronunțate în respectivul dosar, prin care a fost respinsă această solicitare. În acest context, Curtea a constatat că nu este îndeplinită în cauză condiția de admisibilitate prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., întrucât faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Împotriva sentinței penale nr. 1766/A/2023 din 7 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2023, revizuentul A. a formulat apel, motivele fiind susținute de apărătorul ales, astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de cenzurare a unei hotărâri judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În speță, Înalta Curte constată că împotriva sentinței penale nr. 1766/A/2023 din 7 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2023, revizuentului A. nu îi este recunoscută nicio cale de atac; prin sentința apelată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu privire la decizia penală nr. 606/A din 06.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023 și cu privire la sentința penală nr. 46/F din 23.05.2023, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 144 din 15.06.2023 a Curții de Apel Cluj.

Conform dispozițiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen., "Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea."

O primă hotărâre la care se referă revizuirea este reprezentată de decizia penală nr. 606/A din 06.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, prin care a fost admisă contestația în anulare declarată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 813/A din 9.06.2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, fiind desființată în parte decizia penală contestată și, rejudecat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 141 din 30.12.2020, pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2020.

Or, această decizie (pronunțată în etapa judecării pe fond a căii extraordinare de atac a contestației în anulare, desființării în parte a hotărârii contestate și rejudecării căii ordinare de atac a apelului) este definitivă, în conformitate cu dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora "sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă".

Așadar, decizia penală nr. 606/A din 06.04.2023 a Curții de Apel Cluj la care se referă revizuirea este o hotărâre definitivă, cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.

Același statut, de hotărâre definitivă, cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac, îl are și cea de-a doua hotărâre la care se referă cererea de revizuire, respectiv sentința penală nr. 46/F din 23.05.2023, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2023, prin care s-a soluționat contestația la executare, formulată în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., de contestatorul A., în condițiile în care aceasta a rămas definitivă prin decizia penală nr. 144 din 15.06.2023 a Curții de Apel Cluj.

Exercitarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu prevede această posibilitate, încălcă coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 459 alin. (7) teza finală C. proc. pen., având în vedere că hotărârile la care se referă revizuirea sunt definitive, Înalta Curte constată că apelul exercitat de revizuentul A. este inadmisibil.

Având în vedere considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 1766/A/2023 din 7 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2023.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 250 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 1766/A/2023 din 7 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 250 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2024.