ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1130/2023

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud – secția I civilă, în data de 23 decembrie 2021, sub nr. x/2021, revizuenta A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 141 din 29 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud – secția penală, în dosarul nr. x/2008, solicitând revizuirea în tot/parte a dispozițiilor civile din sentința atacată. În drept, revizuenta a invocat prevederile art. 322 alin. (1) pct. 4 și pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865. Intimații B. și C. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată. Prin încheierea din 14 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A., invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea secției penale a Tribunalului Bistrița-Năsăud. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul Bistrița-Năsăud – secția penală, în data de 28 aprilie 2022, sub nr. x/2021*. Prin încheierea penală nr. 29/F/2022 din 19 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud – secția penală, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței materiale a secției penale privind soluționarea cererii de revizuire și s-a dispus declinarea, în favoarea secției I civile a Tribunalului Bistrița-Năsăud, a competenței de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 141/F/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosarul nr. x/2008, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a trimis cauza Curții de Apel Cluj, secția penală, în vederea soluționării acestuia. Prin încheierea penală nr. 113/2022 din 17 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei vizând examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuenta A., în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud – secția I civilă. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud – secția I civilă, în data de 27 iunie 2022, sub nr. x/2021**.

Hotărârea pronunțată de instanța de revizuire Prin sentința civilă nr. 2731/F/2022 din 15 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud – secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 141/F/2010, pronunțată de Tribunal Bistrița-Năsăud – secția penală, în dosarul nr. x/2008. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut, în esență, că revizuenta nu a depus la dosar, odată cu cererea de revizuire, vreun înscris doveditor ce ar fi fost reținut de partea potrivnică sau care nu ar fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, înscris doveditor care să fie anterior datei pronunțării acelei hotărâri, ci, în cuprinsul cererii de revizuire, a făcut referire la anumite date comunicate prin email către avocatul revizuentei cu privire la situația creditelor avute de aceasta la D. S.A., iar din acel răspuns reieșea că la data de 26 noiembrie 2021, revizuenta nu mai datorează sume către banca indicată. Așa fiind, s-a constatat că în speță nu s-a făcut dovada că exista vreun înscris doveditor reținut de partea adversă, respectiv de banca ce avea calitatea de parte civilă, înscris care să fie anterior datei pronunțării sentinței penale atacate și din care să reiasă că revizuenta la momentul pronunțării sentinței penale a cărei revizuire se cere nu datora suma de 21395,71 RON, la plata căreia aceasta a fost obligată în solidar în favoarea părții vătămate D. S.A. Arad, Sucursala Bistrița (fosta S.C. E.). Tribunalul a mai arătat că nu poate atrage admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire nici motivul invocat de revizuentă prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cu care revizuirea este permisă în cazul condamnării definitive a judecătorului pentru o infracțiune privitoare la pricină. Sub acest aspect, s-a reținut că în speță revizuenta a invocat culpa gravă a magistratului F., care a pronunțat sentința a cărei revizuire se cere, pe motiv că nu a solicitat de la părțile civile situația la zi a debitului, caz în care ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen. Tribunalul a constatat că, în speță, revizuenta nu a depus la dosar dovezi din care să reiasă că ar fi formulat plângere penală împotriva judecătorului care a pronunțat hotărârea penală a cărei revizuire se cere și că față de acel judecător s-ar fi dispus o soluție de clasare/neurmărire penală sau vreo hotărâre dată de o instanță penală care să fi constatat existența impedimentului legal în pronunțarea unei hotărâri de condamnare privind infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen. invocată de revizuentă. De asemenea, a ținut cont de dezlegările obligatorii date prin decizia nr. 3/2017 a Î.C.C.J. invocată în susținerea cererii de revizuire, decizie prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și, în interpretarea unitară a dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 3 teza a doua din C. proc. civ. de la 1865, s-a stabilit că momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire de o lună îl constituie data la care partea a luat cunoștință, în orice mod, de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală. A mai reținut instanța că această dată nu poate depăși intervalul de 3 ani de la data producerii împrejurărilor sus-menționate. Așa fiind, tribunalul a reținut că revizuenta nu a depus la dosar vreo ordonanță, respectiv hotărâre penală, prin care să se constate existența impedimentului legal în pronunțarea unei hotărâri de condamnare a judecătorului care a pronunțat sentința a cărei revizuire se cere, situație în care și acest motiv de revizuire este inadmisibil și nu poate fi cercetat pe fondul cauzei direct de către instanța civilă sesizată cu cererea de revizuire. Având în vedere aceste considerente, tribunalul, reținând că nu sunt incidente nici unul dintre cazurile de revizuire invocate de către revizuentă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 141/F/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosarul nr. x/2008, în ce privește modul de soluționare a laturii civile. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuenta A..

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 125/A/2023 din 11 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția I civilă, a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței civile nr. 2731 din 15 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud – secția I civilă, pe care a menținut-o. În motivare, această instanță a reținut că hotărârea atacată a fost comunicată revizuentei A. la data de 09.01.2023, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de fond, iar cererea de apel a fost expediată prin poștă electronică și înregistrată la Tribunalul Bistrița Năsăud la data de 03.02.2023. În cuprinsul dispozitivului sentinței atacate s-a menționat că aceasta este supusă căii de atac a apelului, care poate fi declarat în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, mențiune conformă cu art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, care prevede că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Or, în cuprinsul sentinței penale nr. 141/2010, pronunțată în dosarul nr. x/2008 al Tribunalului Bistrița Năsăud, s-a precizat că hotărârea este supusă căii de atac a apelului, care poate fi formulată în termen de 10 zile de la pronunțarea/comunicarea acesteia. Prin urmare, instanța de apel a apreciat că apelul declarat de revizuentă la data de 03.02.2023 a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege, motiv pentru care l-a respins, ca tardiv. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta A..

Cererea de recurs Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 486 C. proc. civ., termenul de apel fiind cel de drept comun, respectiv de 30 zile. Or, instanța de apel, fără a pune în discuția părților și fără a indica temeiul legal, a apreciat că termenul de apel este cel de 10 zile. A mai arătat că potrivit art. 452 alin. (2) C. proc. pen., în cazul revizuirii care privește latura civilă este aplicabil C. proc. civ. în vigoare, fiind deci aplicabil art. 468 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză În 6 iunie 2023, intimații B. și C. au depus întâmpinare, prin care au solicit respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât hotărârea atacată nu are deschisă calea de atac a recursului. În 7 iunie 2023, intimata D. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că în mod corect apelul a fost respins, ca tardiv, raportat la data comunicării hotărârii și la data formulării cererii de revizuire, precum și la faptul că sentința penală a cărei revizuire se cere pe latură civilă a fost dată cu "apel în termen de 10 zile de la pronunțarea/comunicarea acesteia". În 14 iunie 2023, intimata G. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că, în dispozitivul sentinței pronunțate în revizuire și atacate cu apel, instanța a menționat calea de atac a apelului și termenul de declarare a căii de atac, respectiv 10 zile de la comunicarea hotărârii, mențiune conformă cu art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, potrivit cu care hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar în cuprinsul sentinței penale nr. 141/2010 s-a precizat că hotărârea este supusă căii de atac a apelului, care poate fi formulată în termen de 10 zile de la pronunțarea/comunicarea acesteia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimații B. și C., se constată următoarele: În ceea ce privește calea de atac a recursului, se constată că dispozițiile art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 prevăd că "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". În cauză, a fost formulată revizuire împotriva laturii civile din cuprinsul sentinței penale nr. 141 din 29 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud – secția penală, în dosarul nr. x/2008, prin care revizuenta a fost condamnată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1)-(3) și (5) C. pen. Dosarul penal a fost soluționat în primă instanță de tribunal, deoarece potrivit art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. de la 1968, "tribunalul judecă în primă instanță infracțiunile prevăzute de C. pen. în art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. (3)-(5), art. 197 alin. (3), art. 211 alin. (3), art. 212 alin. (3), art. 215 alin. (5), art. 254, art. 255, art. 257, art. 266-270, art. 279 1 , art. 312 și art. 317, precum și infracțiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive". Sentința a avut deschisă calea de atac a apelului și a recursului, întrucât potrivit art. 316 C. proc. pen. de la 1968, sentințele pot fi atacate cu apel (fiind indicate expres situațiile în care sentințele nu au deschisă calea de atac a apelului, ceea ce nu este cazul în privința sentinței penale a cărei revizuire se cere), iar potrivit art. 385 1 lit. e) din același cod, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate ca instanțe de apel de curți de apel și de Curtea Militară de Apel. În acest context, cum sentința penală a cărei revizuire se cere a fost supusă apelului și recursului, rezultă că și hotărârea pronunțată în revizuire, respectiv sentința civilă nr. 2731 din 15 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, are deschisă calea de atac a apelului, dar și a recursului, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. Apelul a fost soluționat de Curtea de Apel Cluj – secția I civilă prin decizia civilă nr. 125/A/2023 din 11 aprilie 2023, astfel că recursul este, așadar, admisibil, în speță competența de soluționare aparținând Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimații B. și C.. Examinând în continuare decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: Printr-o primă critică, recurenta-revizuentă a susținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. în vigoare, respectiv art. 468 din cod, care prevede că termenul de declarare a apelului este de 30 zile. Critica este nefondată. Cererea formulată de revizuentă în fața primei instanțe o reprezintă o cerere de revizuire a laturii civile dintr-o hotărâre penală. La momentul soluționării acțiunii penale căreia i s-a alăturat acțiunea civilă erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. de la 1865. Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., "revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ..". Astfel, legiuitorul a stabilit doar instanța competentă a soluționa cererea de revizuire și faptul că aceasta se soluționează potrivit dispozițiilor C. proc. civ. Pentru stabilirea normelor C. proc. civ. aplicabile în speță nu are relevanță faptul că abia prin Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen. s-a stabilit competența instanței civile de soluționare a cererii de revizuire, ci trebuie avute în vedere dispozițiile C. proc. civ. în vigoare la momentul soluționării laturii civile. Aceasta deoarece revizuirea este o cale extraordinară de atac și, potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". Deci revizuirea dedusă judecății nu poate fi considerată ca fiind o nouă cerere de chemare în judecată formulată sub imperiul Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ci reprezintă o cale de atac formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în cauză sub imperiul C. proc. civ. de la 1865. Prin urmare, de vreme ce atât la momentul formulării acțiunii civile alăturate celei penale, cât și la momentul pronunțării hotărârii penale prin care a fost soluționată inclusiv acțiunea civilă, erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, acest act normativ este cel care reglementează condițiile de formulare a cererii de revizuire. Practic, acțiunea civilă a început la momentul constituirii de parte civilă, în dosarul penal nr. x/2008 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, astfel că a existat un proces civil, chiar anterior cererii de revizuire, contrar celor susținute de recurentă. Așadar, nu ne aflăm în prezența unei noi cereri de chemare în judecată, ci în prezența unei căi de atac, în privința căreia legiuitorul a stabilit fără echivoc dispozițiile procedurale aplicabile. De altfel, și dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu constituie decât o reiterare a dispozițiilor art. 25 din noul C. proc. civ. și o explicitare sub aspectul momentului înregistrării acestora prin diferite modalități. În acest context, se reține că legea aplicabilă hotărârilor judecătorești este cea sub imperiul căreia a început procesul, aceeași lege fiind aplicabilă și căilor de atac, calea de atac fiind un element al acțiunii. Geneza cererii de revizuire formulate de recurenta-revizuentă, respectiv dispozițiile Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., dispoziții care sunt de imediată aplicare, prezintă relevanță și în privința dispozițiilor procedurale civile aplicabile în speță. Dispozițiile art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. fac trimitere expresă la dispozițiile C. proc. civ., fără referire expresă la dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Prin urmare, așa cum rezultă din cele prezentate, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865. Mai mult, nu trebuie omis faptul că revizuenta însăși a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiul C. proc. civ., întrucât temeiul juridic al cererii de revizuire invocat de aceasta a fost reprezentat de dispozițiile art. 322 pct. 4 și pct. 5 din vechiul C. proc. civ., în baza cărora instanța sesizată a soluționat cererea de revizuire. Având în vedere statuările relative la faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte urmează a analiza criticile referitoare la soluția Curții de Apel Cluj cu privire la soluția de tardivitate a apelului declarat de revizuentă, prin raportare la acest act normativ. Contrar susținerilor recurentei, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, potrivit cu care hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Totodată, art. 363 C. proc. pen. de la 1968 prevede că termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. De altfel, în aplicarea acestor norme, în cuprinsul sentinței penale nr. 141/2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. x/2008, s-a precizat că hotărârea este supusă căii de atac a apelului, care poate fi formulată în termen de 10 zile de la pronunțarea/comunicarea acesteia. În același sens, în dispozitivul sentinței pronunțate asupra revizuirii s-a menționat că aceasta este supusă apelului, în termen de 10 zile de la comunicare. Comunicarea hotărârii s-a efectuat către revizuentă în data de 09 ianuarie 2023 (potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul primei instanțe), iar cererea de apel a fost formulată în data de 03 februarie 2023, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege și indicat de instanță în dispozitivul hotărârii apelate. În consecință, contrar criticilor recurentei, soluția dată de curtea de apel excepției de tardivitate a apelului este una legală, calea de atac fiind declarată cu nerespectarea termenului legal. Printr-o altă critică recurenta a invocat împrejurarea că instanța de apel nu a pus în discuția părților termenul de declarare a căii de atac. Practic, implicit, recurenta a invocat încălcarea principiului contradictorialității, însă critica este nefondată în condițiile în care din practicaua deciziei recurate reiese cu evidență că instanța de apel a pus în discuție excepția tardivității declarării căii de atac, excepție asupra căreia a pus concluzii reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, restul părților nefiind prezente la strigarea pricinii. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că motivele de recurs, deși se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, sunt nefondate în ansamblul lor, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.