ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 622/2023

Ședința publică din data de 25 aprilie 2023

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată de revizuienții A. și B. în contradictoriu cu intimata C., str. x, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 964/17.12.2021 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2020, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciindu-se că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, fiind astfel invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 162 din 16 martie 2022 a Tribunalului Arad, s-a admis excepția necompetenței materiale procesuale a acestei instanțe, invocată de revizuenți și în consecință, s-a declinat competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Prin decizia nr. 116 din 10 mai 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 964 din 17.12.2021 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata C. str. x, Bl. B.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenții A. și B., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Susțin că instanța care a soluționat cererea de revizuire recunoaște că cele trei persoane care au semnat ambele convocatoare pentru cele două ședințe nu au calitatea de membri ai asociației, pentru ca mai apoi să rețină că, de fapt, nu ar exista o contradicție între cele două hotărâri judecătorești supuse analizei.

Motivele contradictorii subzistă, în condițiile în care, analizând susținerile referitoare la existența autorității de lucru judecat, prima instanță a omis să ia în considerare că este vorba de aceleași cereri de înscriere în asociație, pe care chiar instanța însăși le analizează diferit, în sensul că, recunoaște că s-a stabilit definitiv că cele trei persoane nu au calitatea de membri ai asociației, observând că cele trei cereri au fost supuse spre analiză a doua oară prin decizia pronunțată în 17.12.2021, însă concluzionează greșit că nu s-a făcut aplicarea art. 17 alin. (7)-(8) din Legea nr. 196/2018 de către Tribunalul Arad prin prima decizie pronunțată, deși, prin soluția dată, tocmai aceste dispoziții au fost luate în considerare.

Susțin că, atât prin decizia din data de 14.10.2020, cât și prin decizia din data de 17.12.2021, în privința aceleiași chestiuni litigioase Tribunalul Arad s-a pronunțat diferit, iar Curtea de Apel Timișoara recunoaște că s-a stabilit definitiv prin prima hotărâre că cei trei nu au calitatea de membri ai asociației, pentru ca ulterior să critice faptul că nu s-au avut în vedere la pronunțarea acelei hotărâri prevederile art. 17 alin. (7)-(9) din Legea nr. 196/2018.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia recurată a reținut că Tribunalul Arad a analizat îndeplinirea condițiilor efectului pozitiv al autorității de lucru judecat și a concluzionat în sens negativ, ceea ce înseamnă încălcarea autorității de lucru judecat, prin ignorarea dispozițiilor cuprinse în art. 430 alin. (1) C. proc. civ. și o contradicție în motivarea instanței. Curtea de Apel inițial reține că Tribunalul Arad a analizat autoritatea de lucru judecat, iar apoi afirmă că nu s-a pronunțat asupra acesteia.

Mai susțin că normele de drept material încălcate de Curtea de Apel Timișoara în soluționarea cererii de revizuire sunt cele cuprinse în art. 17 alin. (7)-(8) din Legea nr. 196/2018. Deși a invocat aceste prevederi legale, Curtea de Apel nu a ținut cont de acestea.

Recurentul A. a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, iar la data de 5 aprilie 2023 a depus o precizare prin care a solicitat instanței să ia act de renunțare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare formulată de recurentul A. și va respinge recursul declarat de revizuentul B. pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu privire la cererea formulată de recurentul A., Înalta Curte constată că dispozițiile art. 406 C. proc. civ., indicate de acesta în cererea de renunțare, stipulează în sensul că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă.

Ca atare, față de manifestarea expresă de voință a acestei părți, în temeiul art. 406 C. proc. civ. și aplicând principiul disponibilității, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata cererii de recurs formulate de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 116 din 10 mai 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă

Cu privire la recursul declarat de revizuentul B., se constată că un prim motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri în calea de atac a recursului se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, recurentul susținând că decizia recurată cuprinde motive contradictorii, în sensul că, în privința aceleiași chestiuni litigioase Tribunalul Arad s-a pronunțat diferit, iar Curtea de Apel Timișoara recunoaște că s-a stabilit definitiv prin prima hotărâre că trei persoane nu au calitatea de membri ai asociației, pentru ca ulterior să critice faptul că nu s-au avut în vedere prevederile art. 17 alin. (7)-(9) din Legea nr. 196/2018, iar, pe de altă parte, prin decizia recurată a reținut că Tribunalul Arad a analizat îndeplinirea condițiilor efectului pozitiv al autorității de lucru judecat și a concluzionat în sens negativ, ceea ce înseamnă încălcarea autorității de lucru judecat, prin ignorarea dispozițiilor cuprinse în art. 430 alin. (1) C. proc. civ. și o contradicție în motivarea instanței.

Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire s-a susținut că prin decizia civilă nr. 964/17.12.2021 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr. x/2020 s-a încălcat autoritatea de lucru judecat cu privire la lipsa calității de membru a trei persoane, chestiune care ar fi fost dezlegată anterior prin decizia civilă nr. 670 din 14.10.2020 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Instanța de revizuire, sub aspectul admisibilității, a reținut că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile revizuirii reglementate de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., întrucât prin hotărârea ce se solicita a fi revizuită Tribunalul Arad a analizat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat și a conchis în sens negativ.

Astfel, s-a reținut că în primul dosar Tribunalul Arad a apreciat că "cererile de înscriere în asociație depuse de pârâta C., str. x, în termenul de amânare a pronunțării, fără a fi puse în discuția părților de către prima instanță, nu sunt de natură a conferi în mod retroactiv caracter statutar convocării, care a fost realizată de un număr de 12 persoane (adică, nelegalitatea convocării nu putea fi acoperită prin dobândirea ulterioară datei convocatorului a calității de membri ai asociației de proprietari de către alți proprietari ce au formulat cereri în acest sens)", iar al doilea dosar Tribunalul Arad a constatat că "prin prima decizie nu s-a stabilit aplicabilitatea prevederilor art. 17 alin. (7)-(8) din Legea nr. 196/2018, în sensul necesității semnării unui act adițional la acordul de asociere pentru fiecare dintre proprietarii ce formulează cereri ulterioare de înscriere în asociație și a încuviințării acestei modificări de către judecătorie, cu consecința înscrierii ei în registrul prevăzut de lege, pentru opozabilitate față de terți."

De asemenea, Curtea de Apel Timișoara a mai reținut că "prin decizia civilă nr. 964/17.12.2021 pronunțată în dosar nr. x/2020, în ce privește convocarea adunării generale, Tribunalul Arad a reținut că aceasta s-a făcut de către un număr de 12 proprietari din condominiu, dintre care 5 proprietari înscriși în acordul de asociere și 7 proprietari ulteriori, care au depus cereri de asociere înregistrate la asociație, cu argumentul că nu era necesară "aprobarea" adunării generale pentru ca proprietarii semnatari ai unei cereri de asociere să devină membri ai asociației, această calitate fiind dobândită, conform art. 2 lit. o) din Legea nr. 196/1998, de către proprietari sau prin semnarea acordului de asociere sau prin simpla cerere depusă ulterior la asociație, aspectele referitoare la semnarea unui act adițional pentru modificarea acordului de asociere și înregistrarea la judecătoria competentă neinfluențând calitatea de membru al asociației, ci ține doar de opozabilitatea față de terți a chestiunilor referitoare la funcționarea asociației."

Instanța de revizuire a constatat că "Tribunalul Arad însuși a analizat îndeplinirea condițiilor efectului pozitiv al autorității de lucru judecat și a concluzionat în sens negativ, cu motivarea potrivit căreia "faptul că într-un litigiu asemănător tribunalul a anulat o altă hotărâre a adunării generale nu influențează prezenta decizie, instanța arătând în motivare că:

"Chiar dacă am lua în considerare cererile de înscriere în asociație depuse de pârâta C., str. x, în termenul de amânare a pronunțării, fără a fi puse în discuția părților de către prima instanță, convocarea adunării generale a asociației de proprietari nu a fost realizată în mod legal, respectiv de către un număr de 12 persoane", motivul aprecierii de către instanță ca nelegal a modului de convocare fiind lipsa cvorumului de 12 persoane."

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că cererea de revizuire nu este admisibilă, întrucât în litigiul anterior nu s-a tranșat chestiunea dacă cererile de înscriere în asociație erau suficiente pentru a atrage calitatea de membru, iar în al doilea litigiu Tribunalul Arad a examinat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat ale acelei hotărâri și a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat în manifestarea sa pozitivă (manifestarea negativă presupunând existența triplei identități de părți, obiect și cauză, ceea ce nu este cazul în speță).

Aprecierile mai sus reproduse ale instanței care a pronunțat decizia recurată nu se constituie, cum susține recurentul, în motive contradictorii.

Dimpotrivă, se poate observa că instanța de apel a înlăturat motivul de revizuire invocat cu argumentul că autoritatea de lucru judecat - în sens pozitiv - a fost invocată în litigiul soluționat prin decizia atacată cu revizuire și a fost înlăturată de instanță, ceea ce împiedică exercitarea căii de atac a revizuirii, deoarece ea nu ar implica examinarea existenței unor hotărâri potrivnice, ci chiar cenzurarea raționamentului instanței, care a statuat asupra autorității de lucru judecat, iar această cenzură se poate realiza numai în cadrul căilor de atac de reformare prevăzute de lege, nu și în cadrul căii de atac de retractare.

Motivele concrete pentru care instanța care a pronunțat decizia atacată cu revizuire a înlăturat efectul pozitiv al lucrului judecat - reproduse în considerentele deciziei recurate - nu se constituie în argumente proprii ale Curții de apel, ci sunt enunțate tocmai pentru a sublinia cele deja arătate, că autoritatea de lucru judecat a făcut obiectul judecății în hotărârea atacată cu revizuire și nu poate fi reiterată pe calea revizuirii.

De aceea, nu există contradicție între considerentele deciziei recurate.

Examinând criticile în sensul că instanța de revizuire a ignorat dispozițiile art. 430 alin. (1) și prin raportate la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate.

În acord cu raționamentul Curții de Apel Timișoara, Înalta Curte reține că, potrivit temeiurilor de drept aplicabile speței, instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea acestei din urmă hotărâri.

În acest context, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată și de împrejurarea ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe în legătură cu existența acelei hotărâri.

În speță, este de observat că prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat a fost analizată existența altei hotărâri judecătorești anterioare, prin care s-ar fi dezlegat aceleași chestiuni litigioase dintre părți, pretins contradictorii prin cererea de revizuire, sens în care, în mod legal, Curtea de apel a reținut că, în prezentul litigiu, revizuenții au fost cei care au pus în discuție puterea lucrului judecat, iar Tribunalul Arad s-a pronunțat, înlăturând-o argumentat.

Or, cum s-a arătat, instanței de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanță de recurs și nu îi este permis să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, iar nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cadrul căreia instanța de revizuire nu este chemată să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită în cauză.

Recurentul a mai invocat, prin prisma motivului de recurs încadrabil în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aplicarea greșită a dispozițiilor art. 17 alin. (7)-(8) din Legea nr. 196/2018, susținând că deși au fost invocate, instanța de revizuire nu a ținut cont de acestea.

În acest sens, Înalta Curte reține aceste critici ca fiind neîntemeiate întrucât, în actualul stadiu procesual, instanța de recurs este limitată, cu prioritate, la verificarea modului în care instanța de revizuire a analizat, în temeiul art. 513 alin. (3) și (4) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, fără a avea competența de a analiza fondului raportului juridic dedus judecății în cauzele în care au fost pronunțate hotărârile potrivnice în opinia revizuenților.

Pe cale de consecință, față de considerentele arătate anterior, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 116 din 10 mai 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata cererii de recurs formulate de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 116 din 10 mai 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent B. împotriva deciziei nr. 116 din 10 mai 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2023.