ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1802/2024

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21.11.2018 pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă, sub nr. x/3/2018, reclamanții A și B au chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE, solicitând obligarea acesteia, în temeiul răspunderii civile contractuale, la plata sumei de 1.750 euro/lună (respectiv 8.167,07 lei/lună la cursul de 1 euro/4,6669 lei din data de 19.11.2018) pentru perioada 31.10.2016 – 19.11.2018, în total suma provizorie de 43.750 euro (echivalentul sumei de 204.176,87 lei la cursul de 1 euro/4,6669 lei din data de 19.11.2018), cu titlu de daune-interese, constând în contravaloarea lipsei de folosință (evaluată provizoriu, până la stabilirea prin expertiză tehnică de evaluare a sumei exacte), precum și contravaloarea lipsei de folosință ce se va acumula în continuare până la data predării la cheie a locuinței după recepția la terminarea lucrărilor și a finalizării complete a Cartierului (...), din care face parte și locuința tip I25 C, situată în București, sectorul 1, cu număr cadastral (...)/126 și înscris în CF individuală nr.(...), conform încheierii nr. (...)/06.07.2004, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3825 din 19.12.2019, pronunțată în dosarul nr. x/3/2018, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a admis cererea, astfel cum a fost precizată; a obligat pârâta A.N.L. la plata către reclamanți a sumei de 41.650 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 31.10.2016 – 31.10.2019; a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1.156,94 euro lunar, în echivalent lei la cursul B.N.R. reprezentând media contravalorii lipsei de folosință, de la data de 01.11.2019 și până la predarea la cheie, după recepția la terminarea lucrărilor a locuinței și a finalizării complete a Cartierului (...) din care face parte și locuința I25C situată în sectorul 1, București cu număr cadastral (...)/126 și înscris în CF individuală nr.(...) conform încheierii nr. (...)/06.07.2004; a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 7.041,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta A.N.L. a declarat apel, solicitând modificarea sentinței apelate și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1120 A/2020 din 23.09.2020, pronunțată în dosarul nr. x/3/2018, Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă a admis apelul declarat de AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A și B; a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumei de 1.156,94 euro lunar, în echivalent lei la cursul B.N.R. reprezentând media contravalorii de folosință, de la data de 01.11.2019 și până la predarea la cheie, după recepția la terminarea lucrărilor a locuinței și a finalizării complete a cartierului (...); a menținut celelalte dispoziții ale sentinței; a obligat apelanta la plata către intimați a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE a declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 2692 din 9 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/3/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a admis recursul, a casat decizia recurată (1120/23.09.2020 a Curții de Apel București Secția a VI-a Civilă) și a trimis cauza, spre o nouă judecată, instanței de apel.

În rejudecare, prin decizia civilă nr.1819 din 5 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/3/2018*, Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A și B și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluții, reclamanții A și B au formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei civile nr.1819 din 5 decembrie 2022 și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia nr. 284 din 13 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/3/2018*, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți A și B împotriva deciziei civile nr. 1819 din 5 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.

Împotriva deciziei instanței de recurs, reclamanții A și B au formulat cerere de revizuire, prin care au solicitat anularea deciziei atacate (284/13.02.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/3/2018*) și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând motivul contrarietății de hotărâri (art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

În susținerea motivului de revizuire invocat, au învederat că decizia atacată a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 3517A/22.11.2023, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. x/301/2022, a deciziei civile nr. 1244 A/06.05.2021, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/301/2020 și a deciziei civile nr. 2210/03.05.2018, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2/2014*.

Detaliind, revizuenții au susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (l) pct. 8 C. proc. civ., sens în care au arătat că, în dosarul nr. x/3/2018*, ce constituie cel de-al doilea proces, nu a fost invocată excepția autorității de lucru judecat a deciziilor indicate prin prezenta cerere de revizuire, iar contrarietatea de hotărâri constă în faptul că s-au pronunțat mai multe soluții contrare, în două (chiar mai multe) dosare, în privința aceleiași situații litigioase reprezentată de îndeplinirea obligației de finanțare a lucrărilor de construcție a locuinței contractate de revizuenții beneficiari A-B cu ANL pe lotul 414, în baza contractului de mandat nr. HC 1168/15.12.2006.

În concret, au arătat că, prin decizia civilă nr. 3517A/22.11.2023, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr. x/301/2022, având ca obiect stabilire sumă definitivă în temeiul art. 906 alin. (4) C. proc. civ., a fost admis apelul promovat împotriva încheierii din data de 13.03.2023, dată în dosarul nr. x/301/2022 de Judecătoria Sectorului 3 București, prin care s-a constatat încetarea de drept a contractului de mandat din cauza neîndeplinirii obligației de asigurare a finanțării, a fost schimbată în tot încheierea civilă din 13.03.2023, cu motivarea că pretinsa neexecutare a obligației de asigurare a finanțării de către creditori nu este o cauză de exonerare de răspundere a debitoarei ANL, întrucât se impun cu putere de lucru judecat considerentele expuse în cuprinsul deciziei civile nr. 1244A/06.05.2021, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă.

Totodată, au învederat că în considerentele acestei decizii se reține cu putere de lucru judecat faptul că nu lipsa finanțării este cauza nefinalizării proiectului imobiliar, ci lipsa de eficiență a monitorizării de către ANL a activității antreprenorilor și a dificultăților apărute în realizarea investițiilor în infrastructură și utilități (paragraful 3 pag. 5) și că indiferent dacă le-ar fi cerut creditorilor asigurarea finanțării bancare, ANL tot nu ar fi fost exonerată de răspunderea finalizării lucrărilor de construcție, conform titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2210/03.05.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2/2014* de Tribunalul București, Secția VI-a Civilă.

În continuare, au învederat că, prin decizia civilă nr. 1244/06.05.2021, pronunțată de Tribunalul București, Sectia a V-a Civilă în dosarul nr. x/301/2020, a fost admis apelul împotriva încheierii civile din 06.07.2020, cu motivarea că se impun cu putere de lucru judecat considerentele expuse în cuprinsul deciziei civile nr. 966/27.03.2015, dată de Î.C.C.J., Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/3/2011 și a deciziei civile nr. 5197/25.04.2014, dată de Î.C.C.J. în dosarul nr. x/2/2011, revizuenții arătând că ambele decizii evocate au fost pronunțate în faza executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2210/03.05.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2/2014* de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă, prin care ANL a fost obligată să ia toate măsurile organizatorice pentru finalizarea lucrărilor de construcții a imobilelor de pe loturile (…) 414 (al revizuenților), precum și pentru finalizarea Programului Guvernamental „Cartierul de Locuințe (...)”, în ceea ce privește serviciile de utilități.

Revizuenții susțin că, astfel, în mod succesiv, prin cele două decizii definitive pronunțate în cadrul procedurii de executare silită, a fost înlăturată apărarea constantă a ANL în sensul că, din cauza neexecutării obligației revizuenților beneficiari de a asigura finanțarea lucrărilor, ANL nu a fost în măsură să execute dispozițiile titlului executoriu mai sus evocat.

Față de cele mai sus arătate, autorii prezentului demers judiciar conchid în sensul că, prin considerentele celor trei decizii anterior menționate, a fost tranșată definitiv chestiunea îndeplinirii obligației de asigurare a finanțării de către revizuenții reclamanți pentru finalizarea lucrărilor de construcții, depinzând de fapta ilicită însăși a intimatei ANL și că nu este o cauză exoneratoare de răspundere civilă în favoarea ANL, motiv pentru care apreciază că aceasta se impune cu autoritate de lucru judecat în dosarul nr. x/3/2018*, afectând validitatea deciziei civile nr. 284/13.02.2024 pronunțată în recurs.

Prin urmare, susțin că nu pot coexista hotărâri definitive, respectiv decizia civilă nr. 3517A/22.11.2023 și decizia civilă nr. 1244/06.05.2021, pronunțate în executarea silită a deciziei civile nr. 2210/03.05.2018 a Tribunalului București, Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2/2014*, prin care se reține că ANL nu își îndeplinește obligațiile contractuale din culpa sa exclusivă și că pretinsa neîndeplinire a obligației de asigurare a finanțării de către revizuenții reclamanți nu este o cauză de exonerare de răspundere civilă în favoarea ANL, cu o altă hotărâre definitivă, respectiv decizia nr. 284/13.02.2024, prin care să se rețină că recurenții revizuenți sunt de vină pentru nefinalizarea lucrărilor și predarea locuinței la cheie pentru că nu și-au îndeplinit obligația de asigurare a finanțării.

În încheiere, revizuenții conchid în sensul că este încălcată autoritatea de lucru judecat a primelor hotărâri, în ceea ce privește efectul pozitiv.

Prin întâmpinare, intimata Agenția Națională pentru Locuințe (ANL) a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivului de revizuire invocat și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Trebuie subliniat că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Plecând de la aceste dispoziții legale, se constată că litigiul în care a fost pronunțată decizia civilă supusă revizuirii a fost pornit la 21.11.2018, dată la care art. 513 alin. (4) C. proc. civ. avea următoarea reglementare: „Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre (...).”

Prin urmare, în cauză nu este incidentă forma art. 513 alin. (4) C. proc. civ., rezultată în urma modificărilor aduse prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018 („Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar, în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare, atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat”).

În acest context normativ, examinând dispozițiile art. 430 și art. 431 C. proc. civ., în corelație cu cele ale art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (4) din același Cod, se constată că, deși legiuitorul a extins efectele autorității lucrului judecat, prin consacrarea atât a efectului său negativ, cât și a celui pozitiv, totuși, anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, nu a deschis calea revizuirii pentru ambele ipoteze ale efectelor lucrului judecat.

Astfel, pornind de la soluția reglementată la art. 513 alin. (4) C. proc. civ. (forma în vigoare la 21 noiembrie 2018), respectiv anularea celei de-a doua hotărâri, se constată identitatea soluției legislative cu cea prevăzută la art. 327 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, ceea ce îndreptățește concluzia că, prin motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din actualul C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere, întocmai ca în vechea reglementare, exclusiv efectul negativ al lucrului judecat.

În acest sens, este logică interpretarea că motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu se referea și la ipoteza nesocotirii efectului pozitiv al autorității de lucru judecat. Soluția de anulare a celei de-a doua hotărâri se justifică prin aceea că anterior fusese dezlegat același raport juridic litigios (caracterizat prin identitate de părți, obiect și cauză), fiind necesară restabilirea ordinii de drept prin impunerea autorității de lucru judecat a primei hotărâri pronunțate. Cu alte cuvinte, raportul juridic litigios rămâne soluționat, în mod definitiv, în puterea primei hotărâri judecătorești pronunțate.

Or, această soluție nu poate fi pronunțată și în cazul încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, când, prin ipoteză, raportul juridic dedus judecății nu se caracterizează prin tripla identitate, ci doar are legătură cu cel dezlegat prin prima hotărâre. În acest caz, este evident că nu poate fi pronunțată soluția de anulare a celei de-a doua hotărâri, întrucât, din moment ce este vorba despre un raport juridic diferit, acesta ar rămâne nerezolvat.

Așadar, forma art. 513 alin. (4) C. proc. civ. aplicabilă în prezenta cauză (prin raportare la data pornirii procesului) permite invocarea motivului de revizuire privitor la încălcarea autorității de lucru judecat doar în manifestarea sa negativă, respectiv atunci când unul și același litigiu (identitate de părți, obiect și cauză) a fost soluționat prin hotărâri contrare.

Or, revizuenții nu invocă motivul de revizuire din această perspectivă, ci susțin că, prin decizia civilă nr. 284 din 13 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/3/2018*, s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 3517A/22.11.2023, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. x/301/2022, a deciziei civile nr. 1244 A/06.05.2021, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/301/2020 și a deciziei civile nr. 2210/03.05.2018, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2/2014*.

Întrucât ceea ce se pune în discuție prin motivul de revizuire formulat este efectul pozitiv, iar nu cel negativ al lucrului judecat izvorât din deciziile anterior menționate, având în vedere că decizia a cărei revizuire se cere este pronunțată într-un litigiu pornit înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A și B împotriva deciziei nr. 284 din 13 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/3/2018*.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A și B împotriva deciziei nr. 284 din 13 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/3/2018*.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2024.