ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra recursului în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 329 din data de 10 iulie 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 336 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din 21.08.2021).

În temeiul art. 96 alin. (4) și (5) C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 352 din 30.07.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin neapelare la data de 25.08.2020, și s-a dispus executarea acestei pedepse.

În temeiul art. 43 alin. (2) din C. pen., s-a adăugat pedeapsa de 2 ani stabilită în prezenta cauză, la pedeapsa de 2 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 352 din 30.07.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin neapelare la data de 25.08.2020, ce constituie primul termen al recidivei, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 4 ani închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni stabilită prin prezenta, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. "a" si lit. "b" C. pen., pe o durata de 2 ani, astfel cum au fost dispuse prin sentința penală nr. 352 din 30.07.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin neapelare la data de 25.08.2020.

S-a constatat executată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. "a" și lit. "b" C. pen.

S-au anulat formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 352 din 30.07.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin neapelare la data de 25.08.2020 și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale nr. 352 din 30.07.2020 pronunțate de Tribunalul Dolj, definitivă prin neapelare la data de 25.08.2020, care nu contravin prezentei.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. republicat, a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli judiciare statului, dintre care, suma de 3.000 de RON aferentă fazei de urmărire penală.

În esență, ca situație de fapt s-a reținut că inculpatul A., în data de 21.08.2021, a condus pe drumurile publice din Craiova (str. x) un autovehicul în timp ce se afla sub influența substanțelor psihoactive (cannabis), iar în seara de 20.08.2021, a deținut fără drept și a consumat cannabis (substanță psihotropă înscrisă în Tabelul Anexă nr. III din Lg. 143/2000 Rpb.), sub forma unei țigarete.

Împotriva sentinței penale nr. 329 din 10 iulie 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022 a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 87 din data de 31 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 329/2023 a Tribunalului Dolj, ca nefondat, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat în apel.

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație, la data de 12.02.2024, inculpatul A. prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - în sensul că s-a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, iar în temeiul art. 441 din C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea prezentului recurs în casație.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Craiova la data de 15.02.2024.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 martie 2025.

Prin referat, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 23 aprilie 2024.

În temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație și achitarea inculpatului A., în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

A criticat hotărârile atacate cu privire la condamnarea sa, întrucât în raport de situația de fapt reținută în actul de sesizare a instanței, fapta săvârșită de acesta nu este prevăzută de legea penală, în raport de cantitatea nesemnificativă de THC indicată de Buletinul de analiză toxicologică nr. x din 13 octombrie 2021, apreciind că nu s-a aflat sub influența substanțelor psihoactive, la momentul surprinderii în trafic, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Valorile indicate în buletinul provenit de la INML au fost THC 0,001, THC-OH 0,002 și THC - COOH 0,008 ug/ml, potrivit opiniei exprimate de cel mai cunoscut specialist al INML cu privire la impactul stupefiantelor, profesorul doctor B., "Valoarea THC detectată nu a avut în cazul de față potențialul de generare a unui tablou clinico-simptomatic de natură a altera capacitatea de a conduce a unui autovehicul la ora 04:16" . În teoria și practica de specialitate s-a reținut, de multe ori, că se impune condamnarea pentru infracțiunea care face obiectul prezentului dosar indiferent de cantitatea de stupefiante consumată, opinia minoritară, la care subscrie, este că pentru a se dispune o hotărâre de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen. nu este suficient să rezulte din probatoriu ca persoana care a condus autovehiculul a consumat substanțe psihoactive, ci și faptul că acestea au influențat sau puteau influența în orice mod capacitatea de a șofa, în acest sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2016.

Dincolo de aspectele invocate mai sus, argumentele pentru care instanțele ar trebui să verifice existența influenței substanțelor psihoactive asupra conducătorului auto și nu să o prezume, sunt următoarele: dacă legiuitorul ar fi dorit să sancționeze orice persoană care conduce un autovehicul după ingerarea de droguri, articolul incriminator ar fi trebuit să conțină o astfel de mențiune. Spre exemplu cu aceeași pedeapsă se sancționează persoana care conduce un autovehicul după ce a consumat o substanță psihoactivă.

În motivarea deciziei nr. 365/2020 a ICCJ care e invocată de majoritatea autorilor se arată că interpretarea sintagmei "aflată sub influența" ar trebui realizată după sensul regăsit în vorbirea curentă, respectiv acțiunea exercitată asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor. Or, tocmai acesta este și argumentul, apreciind că schimbarea stării psihice, fizice ori comportamentale a șoferului ca urmare a consumului de stupefiante trebuie dovedită.

În afara acestor argumente juridice, s-a solicitat să se aibă în vedere și argumentele științifice exprimate de expertul INML, domnul profesor B., lucrarea acestuia fiind elocventă cu privire la modul în care ar trebui interpretat, din punct de vedere medico-legal, articolul 336 alin. (2) C. pen.

Prin încheierea din 23 aprilie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2022, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 87 din 31 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulată de inculpatul A..

Pentru a dispune admiterea în principiu s-a apreciat că recurentul și-a întemeiat, în drept, cererea de recurs în casație pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., din modul în care acesta a formulat motivele de recurs în casație rezultă că argumentele dezvoltate, ce vizează faptul că nu s-a aflat sub influența substanțelor psihoactive având în vedere cantitatea nesemnificativă de THC, se circumscriu cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulată de recurentul inculpat, judecătorul de filtru a constatat că este neîntemeiată, întrucât, în contextul admiterii în principiu a prezentei căi extraordinare de atac și a posibilelor soluții pe fondul acesteia, argumentele prezentate în susținerea solicitării analizate nu relevă necesitatea dispunerii măsurii cu caracter excepțional prev. de art. 441 alin. (1) din C. proc. pen.

La termenul fixat pentru dezbaterea recursului în casație pe fond, Înalta Curte a primit concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 4 martie 2025, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În esență, criticile inculpatului au vizat faptul că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, având în vedere că în raport de situația de fapt reținută în actul de sesizare a instanței, fapta săvârșită de acesta nu este prevăzută de legea penală, în raport de cantitatea nesemnificativă de THC indicată de Buletinul de analiză toxicologică nr. x din 13 octombrie 2021, apreciind că nu s-a aflat sub influența substanțelor psihoactive, la momentul surprinderii în trafic, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

Situația de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că, în data de 21.08.2021, cu intenție, inculpatul a condus pe drumurile publice din Craiova (str. x) autovehiculul, aflându-se sub influența substanțelor psihoactive (cannabis). Totodată instanța de apel a reținut că această activitate infracțională realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen.

Cât privește cerința esențială a infracțiunii în discuție, respectiv conducătorul auto să se fi aflat sub influența substanțelor psihoactive la momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice, instanța de apel a reținut că "dispozițiile art. 336 alin. (2) C. pen. nu condiționează existența infracțiunii de o cantitate minimă a substanței psihoactive consumate și nici de producerea unor modificări a funcțiilor cognitive sau comportamentului vizibile sau ușor identificabile, făcând trimitere la considerentele Deciziei nr. 48 din 09 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și a deciziei nr. 365/RC/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Conform dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. (în vigoare la momentul săvârșirii faptei), conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amenda.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana, aflată sub influența unor substanțe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

Din aceste dispoziții legale rezultă că situația premisă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive constă în preexistența unor stări, situații, condiții în care se află subiectul activ. Elementul material al laturii obiective îl reprezintă acțiunea de conducere a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care se află sub influența unor substanțe psihoactive. Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate între acțiunea incriminată de lege și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei (ex re).

Așadar, pentru realizarea tipicității infracțiunii prev. de art. 336 alin. (2) din C. pen., este necesar să fie îndeplinită condiția esențială atașată elementului material al laturii obiective, respectiv aceea ca autorul faptei să se afle sub influența unor substanțe psihoactive la momentul conducerii unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

Sub aspectul acestei condiții esențiale, contestată și în calea de atac a apelului, instanța de apel nu a analizat probatoriul și nu a reținut, în concret, o situație de fapt care să conducă la concluzia îndeplinirii acesteia, ci a reținut că dispozițiile penale ce incriminează această faptă nu condiționează existența infracțiunii de o cantitate minimă a substanței psihoactive consumate și nici de producerea unor modificări a funcțiilor cognitive sau comportamentului vizibile sau ușor identificabile, făcând trimitere la Decizia nr. 48 din 09 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Însă, Înalta Curte constată că norma de incriminare cere ca autorul faptei să se afle sub influența unor substanțe psihoactive și nu să fi consumat astfel de substanțe, așa cum a reținut instanța de apel. Cât privește decizia invocată este de observat că aceasta a lămurit noțiunea de "substanțe psihoactive", iar din conținutul ei nu rezultă că noțiunea de "influență" este echivalentă cu noțiunea de "consum", așa cum a reținut instanța de apel. Deopotrivă, Înalta Curte reține că nici instanța de contencios constituțional nu echivalează cele două noțiuni ("influență" și "consum"), așa cum reiese din Decizia nr. 138 din 14 martie 2017 a Curții Constituționale (citată și în Decizia nr. 48/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), în care au fost analizate dispozițiile art. 336 alin. (2) din C. pen. din perspectiva omisiunii legiuitorului de a institui un nivel minim al concentrației de substanțe psihoactive. Cu și mai multă claritate această concluzie rezultă din jurisprudența ulterioară acestei hotărâri, respectiv Decizia nr. 564/2018 a Curții Constituționale.

Ulterior pronunțării deciziei penale ce face obiectul prezentului recurs în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 25/2025 din 27 ianuarie 2025, a stabilit că:

"În cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen., pentru realizarea condiției esențiale atașată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, este necesar să se constate atât prezența în probele biologice a substanței psihoactive, cât și aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei."

Prin urmare, pentru a fi tipică fapta pentru care inculpatul a fost cercetat, este necesar să se dovedească, pe lângă existența în sânge a substanțelor psihoactive la momentul conducerii, și faptul că acestea au avut aptitudinea de a putea determina afectarea capacității de a conduce a inculpatului, altfel nu suntem în prezența cerinței esențiale prevăzute de lege, respectiv ca acesta să se afle sub influența substanțelor psihoactive.

În speță, instanța de apel nu s-a aplecat, sub aspect factual, asupra acestei cerințe esențiale, făcând trimitere la cele reținute de instanța de fond, iar aceasta din urmă a reținut doar că "[…]inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Craiova, unde i-au fost prelevate probe de sânge în vederea stabilirii existenței substanțelor psihoactive în aceste probe biologice. Prin buletinul de analiză toxicologică nr. x, emis în cauză, s-a concluzionat că, în probele biologice recoltate de la A., sunt prezente MDMA, AMFETAMINĂ-MDA (droguri de mare risc) și THC (substanță biosintetizată de planta cannabis - drog de risc), substanțe psihoactive", fără a expune și alte împrejurări de fapt (cantitatea substanțelor, constatările medicului examinator cu ocazia examenului clinic etc) pe baza cărora să se poată stabili îndeplinirea cerinței esențiale atașată elementului material al laturii obiective, respectiv aceea ca autorul faptei să se afle sub influența unor substanțe psihoactive la momentul conducerii unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, reținând, pe de o parte, că instanțele de fond și de apel nu au lămurit, sub aspect factual, toate împrejurările necesare verificării tipicității faptei de care recurentul inculpat este acuzat, iar pe de altă parte, limitele judecării în calea de atac a recursului în casație, ce nu permit o analiză factuală a cauzei, apreciază că singura soluție ce se impune în cauză este casarea hotărârii recurate și trimiterea spre rejudecare a apelului, pentru ca instanța de apel să stabilească, pe baza probelor administrate/ce vor fi administrate, toate împrejurările de fapt necesare verificării tipicității infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe de care recurentul inculpat este acuzat.

În acest context, având în vedere limitele casării și dispozițiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., instanța căreia i se va trimite cauza va realiza o judecată a cauzei, numai în limitele anterior menționate cu privire la infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 87 din 31 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Va casa decizia recurată numai cu privire la infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen. și va trimite cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în aceste limite.

Totodată, va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 402/2023 din 31.01.2024 emis în baza sentinței penale nr. 329 din 10 iulie 2023 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 31 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 87 din 31 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Casează decizia recurată numai cu privire la infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen. și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în aceste limite.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 402/2023 din 31.01.2024 emis în baza sentinței nr. 329 din 10 iulie 2023 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 31 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de inculpatul A., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2025.