ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 iunie 2025

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 176/10.04.2024, pronunțată de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (forma în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020) cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 375 C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. toată perioada executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 40 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinta penală nr. 240/10.05.2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curții de Apel Craiova, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, respectiv de 1 an și 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (2) C. pen. s-a adăugat la pedeapsa rezultantă de 11 ani și 2 luni închisoare restul rămas neexecutat de 960 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani și 160 zile închisoare (aplicată prin s.p. nr. 121/14.03.2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2012, definitivă la data de 30.03.2012 prin neapelare), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa finală de 11 ani, 2 luni și 960 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap la art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. toată perioada executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 240/10.05.2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curții de Apel Craiova.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 303/20.12.2023 și a mandatului european de arestare nr. 1/04.01.2024 emise de Tribunalul Dolj în baza sentinței penale nr. 240/10.05.2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curții de Apel Craiova.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada efectiv executată de la 01.11.2014 până la data de 23.08.2016 inclusiv.

În temeiul art. 7 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. prin metode non-invazive în vederea introducerii în Sistemul național de date genetice judiciare(S.N.D.G.J.)

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenta juridică a inculpatului în cursul judecății, în cuantum de 942 RON a rămas în sarcina statului și va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

A fost admisă cererea formulată de apărătorul din oficiu al persoanei vătămate B. privind majorarea onorariului acordat pentru asistenta juridică a persoanei vătămate.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a persoanei vătămate B., majorat la suma de 800 RON, a rămas în sarcina statului și va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

Prin încheierea din 07.09.2022 pronunțată in dosarul nr. x/2020, având în vedere număr mare de inculpați, instanța a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul A., fiind format dosarul nr. x/2022 privindu-l pe acesta și pe persoana vătămată B..

Prin sentința penală nr. 515/09.12.2022 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022 s-au dispus următoarele.

"În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (forma în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020) cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 79 C. pen.,

Condamnă pe inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la disp. art. 1357, 1385 din C. civ.

Ia act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilelor genetice în Serviciul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen.

Obligă pe inculpatul A. la plata sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

Onorariile apărătorilor din oficiu numiți în faza de cameră preliminară rămân în sarcina statului și se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor din oficiu numiți în faza de judecată rămân în sarcina statului și se vor avansa din fondul Ministerului Justiției."

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A. iar prin decizia penală nr. 918/04.05.2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022 s-a dispus următoarele:

"Admite apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 515/09.12.2022 pronunțate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022.

Desființează, în totalitate sentința penală apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Menține toate actele procedurale îndeplinite până la termenul din data de 29.11.2022 inclusiv."

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 11.05.2023 sub nr. x/2022*.

Prin sentința penală nr. 240/10.05.2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, in dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curții de Apel Craiova, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., această infracțiune fiind concurentă cu infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze.

În baza acestei sentințe penale au fost emise formele de executare, respectiv MEPI nr. 303/20.12.2023 iar la data de 04.01.2024 a fost emis MEA nr. 1/04.01.2024, inculpatul nefiind identificat până în prezent.

Față de aspectele menționate, instanța a reținut că nu poate avea loc operațiunea de contopire a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. 209/04.04.2017 a Tribunalului Dolj, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1813/22.11.2017 și prin s.p. nr. 764/03.07.2018 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr. x/2017, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 227/13.03.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, deoarece nu pot face obiectul contopirii decât pedepsele executabile.

Astfel, instanța a reținut că a rămas de executat doar pedeapsa aplicată în prezenta cauză și pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 240/10.05.2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, in dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curții de Apel Craiova.

La stabilirea acestui tratament juridic instanța a avut în vedere și considerentele sentinței penale nr. 240/10.05.2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curții de Apel Craiova, aspecte care au dobândit putere de lucru judecat.

În consecința, față de împrejurarea că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunea de trafic de droguri pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. 240/10.05.2023 a Tribunalului Dolj, în temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 40 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 240/10.05.2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curții de Apel Craiova, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, respectiv de 1 an și 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani și 2 luni închisoare.

Din relațiile comunicate de Penitenciarul Târgu Jiu prin adresa nr. x/01.09.2023 instanța a reținut că restul rămas neexecutat la data de 01.11.2014 (va fi avută în vedere această dată ca fiind data epuizării raportat la probele administrate, respectiv ultimele convorbiri avute de inculpat cu persoana vătămată) din pedeapsa de 5 ani și 160 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 121/14.03.2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2012, definitivă la data de 30.03.2012 prin neapelare, este de 960 de zile închisoare .

Față de dispozițiile legale prev. de art. 43 alin. (2) C. pen., instanța a adăugat la pedeapsa rezultantă de 11 ani și 2 luni închisoare restul rămas neexecutat de 960 zile din pedeapsa de 5 ani și 160 zile închisoare), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa finală de 11 ani, 2 luni și 960 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap la art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. toată perioada executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 240/10.05.2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curții de Apel Craiova.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 303/20.12.2023 și a mandatului european de arestare nr. 1/04.01.2024 emise de Tribunalul Dolj în baza sentinței penale nr. 240/10.05.2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curții de Apel Craiova.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada efectiv executată de la 01.11.2014 până la data de 23.08.2016 inclusiv.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 62 din data de 21 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței nr. 176/10.04.2024, pronunțată de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 600 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, în cuantum de 942 de RON a rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu persoanei vătămate, majorat la suma de 1.020 de RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație, la data de 17 februarie 2025, inculpatul A., prin apărător ales, prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei penale recurate, și, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., înlăturarea greșitei aplicări a legii în apel, cu consecința încetării procesului penal, conform art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu privire la fapta pentru care a fost condamnat, constatându-se împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.

În esență, a susținut că termenul de prescripție general pentru fapta comisă este cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., și anume 10 ani. În virtutea legilor penale succesive intervenite de la momentul comiterii infracțiunilor reținute în sarcina sa a susținut că legea penală favorabilă este cea incidentă în perioada între momentul intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020 (Monitorul Oficial cu numărul 1012 din data de 30 octombrie 2020) și al intrării în vigoare a Legii nr. 274/2020 (Monitorul Oficial cu numărul 1144 din data de 26 noiembrie 2020), care, în privința infracțiunilor de trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile, a prevăzut un termen care se calcula de la un moment anterior față de dispozițiile ce au precedat/succedat; nu au prevăzut vreun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.

Astfel, a susținut că această lege penală, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. C. pen. și art. 15 alin. (2) din Constituție, se aplică în mod retroactiv și ultraactiv întregii perioade de la momentul comiterii acestei infracțiuni și până la judecarea definitivă.

Nu este vorba, aplicând raționamentul de mai sus, a crea o lex tertia, contrar deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 deoarece e vorba de o unică perioadă de timp, peste care s-au suprapus efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv 358/2022.

Prin prisma la cele expuse anterior, a arătat că instanța de apel ar fi trebuit, în contextul suprimării efectelor cauzelor de întrerupere a cursului prescripției cuprinse în art. 155 alin. (1) C. pen. să facă în apel aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în ceea ce privește infracțiunea dedusă spre judecată. Din moment ce deciziile Curții Constituționale se aplică tuturor situațiilor juridice ce nu au fost definitiv judecate până la data publicării, decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, astfel cum a fost lămurită, sub aspectul naturii juridice, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, a produs efectul unei noi reglementări, prin aceea că a înlăturat din C. pen. norma de drept penal care instituia cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale.

De aceea a susținut că nu se poate susține că decizia Curții Constituționale ar retroactiva în situația în care s-ar aplica cu privire la actele procesuale întocmite anterior publicării ei în Monitorul Oficial, întrucât ea doar împiedică producerea în viitor a efectelor juridice ale actului, refuzând supraviețuirea normei neconstituționale.

În temeiul art. 441 C. proc. pen. recurentul inculpat A. a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.

Odată cu cererea de recurs în casație inculpatul A., prin intermediul avocatului a formulat și excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., motiv pentru care s-a format dosarul asociat nr. x/2022 cu termen de judecată stabilit la 23 aprilie 2025 în conformitate cu art. 148 alin. (12) din Regulamentul Înaltei curți de Casație și Justiție coroborat cu art. 97 alin. (1) pct. 3, respectiv cu alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.

Ulterior, la data de 14 aprilie recurentul inculpat A., prin avocat, a depus concluzii scrise în susținerea cererii de recurs în casație formulată în cauză.

În esență, a solicitat admiterea în principiu a recursului în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (1) și (4) C. proc. pen.

Pe fondul recursului în casație, a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei penale recurate, și, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., înlăturarea greșitei aplicări a legii în apel, cu consecința încetării procesului penal, conform art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b), art. 155, art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. și deciziile Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022, cu privire la fapta pentru care a fost condamnat, constatându-se împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.

Raportat la Decizia nr. 50/2025 a Curții Constituționale publicată în M. Of. nr. 328/11.04.2025 a arătat că se impune a reanaliza și dezvolta criteriile de admisibilitate în principiu ale căii de atac pe care a declarat-o, dat fiind că este necesară operațiunea juridică de filtrare a acesteia de către completul unic desemnat în acest sens.

Temeiul juridic al recursului în casație îl constituie cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., respectiv "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

În acest sens, în baza raționamentelor dezvoltate prin cererea de recurs în casație, anterior pronunțării Deciziei nr. 50/2025, a arătat că, Înalta Curte are posibilitatea constatării în mod direct a aplicabilității actului fundamental și a deciziilor forului unic de control de constituționalitate, dând normei juridice sensul legal.

Cu privire la suspendarea executării sentinței penale nr. 176/10.04.2024 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia Curții de Apel Craiova cu nr. 62/21.01.2025, a apreciat că se impune admiterea acestei cereri. Vătămarea drepturilor procesuale prin perpetuarea executării unei hotărâri nelegale este cu atât mai flagrantă în opinia mea în contextul în care executarea pedepsei este una complet lipsită de previzibilitate, în contextul în care situația în care se află este profund lipsită de echitate.

Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova la 24.02.2025, respectiv persoanei vătămate B. la 26.02.2025.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 martie 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 23 aprilie 2025, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

Prin încheierea din 23 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 21 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C8, în compunere de 3 judecători, s-a fixat termen de judecată, în ședință publică, la data de 04 iunie 2025 cu citarea recurentului inculpat și desemnarea unui apărător din oficiu pentru persoana vătămată.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul- inculpat A..

Înalta Curte a apreciat că, cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac.

Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul- inculpat A. s-a apreciat ca fiind neîntemeiată întrucât, în contextul admiterii în principiu a prezentei căi extraordinare de atac și a posibilelor soluții pe fondul acesteia, argumentele prezentate în susținerea solicitării analizate nu relevă necesitatea dispunerii măsurii cu caracter excepțional prev. de art. 441 alin. (1) C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.. În această cale de extraordinară de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei. Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a caracterului contrar legii și are ca obiect desființarea hotărârilor contrare legii.

În recurs în casație nu se poate modifica situația de fapt, instanța de recurs în casație își fundamentează soluția pe baza faptelor anterior constatate cu caracter definitiv de instanța de apel.

Înalta Curte reține, totodată, că, prin cazul de recurs în casație reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen.. (respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal.

În vederea stabilirii incidenței acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanței asupra existenței/inexistenței cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situația concretă și datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate, atât sub aspect factual, cât și legislativ.

În speță, prin cererea de recurs în casație formulată, recurentul- inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. care vizează greșita încetare a procesului penal.

În esență, a solicitat încetarea procesului penal urmarea intervenirii prescripției răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii de reevaluare a normelor legale din perspectiva succesiunii în timp a dispozițiilor penale, respectiv a art. 211 alin. (2) cu trimitere la art. 210 din C. pen.

Analizând motivele de recurs ale recurentul- inculpat A., se constată că nu se încadrează în cazul de casare invocat, acesta făcând referire, de fapt, la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile.

Motivele invocate referitoare la alegerea legii mai favorabile reprezintă chestiuni ce intră în puterea lucrului judecat (în acest sens este și jurisprudența instanței supreme, decizia penală nr. 210/RC/06.06.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală), astfel că nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului în casație. Tot în jurisprudență s-a reținut că "stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casație, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/RC/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, publicată pe www.x.ro).

Se constată că, în fapt, s-a reținut că în toamna anului 2014, în luna octombrie, inculpatul a recrutat-o pe persoana vătămată minoră B. (care avea atunci vârsta de 17 ani) prin intermediu inculpatului C., profitând de starea ei de vădită vulnerabilitate (situație materială precară, lipsă de educație, naivitate) și prin inducere în eroare (promisiuni de conviețuire), după care a exploatat-o sexual (practicarea prostituției "pe apartamente") până la începutul lunii noiembrie 2014, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În jurisprudența obligatorie relevantă a Curții Constituționale, concretizată în Deciziile nr. 297/2018 (publicată în M.O., Partea I nr. 518 din 25 iunie 2018) și nr. 358/2022 (publicată în M.O., Partea I nr. 565 din 9 iunie 2022) s-a statuat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în varianta normativă în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, au avut conținutul "Cursul termenului prescripției penale se întrerupe prin îndeplinirea", fără a cuprinde vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripție. Curtea Constituțională a constatat că, în condițiile stabilirii naturii juridice a deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca efect al acestei interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție, prevăzute de art. 154 din C. pen.

Legea penală aplicabilă în respectiva perioadă de timp se relevă, așadar, ca fiind legea mai favorabilă inculpatuluo, deoarece, în temeiul acesteia, termenul general de prescripție a curs neîntrerupt de la data săvârșirii faptelor.

Evaluată în contextul celorlalte dispoziții pertinente în materia prescripției, această particularitate imprimă C. pen. în vigoare în intervalul de timp limitat, anterior menționat, caracterul unei legi penale de natură să asigure, în ansamblul său, o situație mai favorabilă pentru inculpat și, astfel, să devină aplicabilă în speță, în conformitate cu principiul de aplicare a legii penale în timp, prevăzut de art. 5 alin. (2) din C. pen.

Potrivit art. 5 din C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.

În cee ace privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că "aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze" (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).

Deopotrivă, se reține că prin decizia nr. 265/2014 (Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014) Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 din C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Deopotrivă, s-a reținut că prin decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 din C. pen. prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, conferind astfel articolului 5 din C. pen., în interpretarea dată, valențe neconstituționale. Astfel, s-a constatat că, odată cu publicarea deciziei nr. 265/2014 în Monitorul Oficial al României, efectele deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție și cu cele ale art. 477

1

din C. proc. pen.

Conform art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. termenul de prescripție a răspunderii penale este de 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 ani.

Prin raportare la aceste considerații la prezenta cauză, Înalta Curte în acord cu instanța de apel constată că legea mai favorabilă inculpatului A. este art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (forma în vigoare la momentul sesizării instanței -21.04.2020, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020), iar C. pen. în vigoare în perioada cuprinsă între 25.06.2018 și momentul sesizării instanței a prevăzut un termen de prescripție a răspunderii penale mai redus, egal cu termenul general de prescripție, nesusceptibil a fi întrerupt și nici majorat încă o dată (așa cum stabilesc în caz de întrerupere disp. art. 155 alin. (2) C. pen.), care a prevăzut un termen de prescripție a răspunderii penale mai redus, egal cu termenul general de prescripție, nesusceptibil a fi întrerupt și nici majorat încă o dată (așa cum stabilesc în caz de întrerupere disp. art. 155 alin. (2) C. pen.).

Conform art. 154 alin. (4) din C. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2016, în cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale, al celor de trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile, precum și al infracțiunii de pornografie infantilă, săvârșite față de un minor, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripție începe să curgă de la data decesului."

Așadar, având în vedere că persoana vătămată B. este născută la data de x.03.1997, termenul de prescripție a răspunderii penale, de 10 ani, a început să curgă de la data la care persoana vătămată a devenit majoră (04.03.2015).

Astfel, în cauză, nu ne aflăm în fața unui calcul eronat al termenului general de prescripție a răspunderii penale în ceea ce îl privește pe inculpatul A., ci în fața unei solicitări de reevaluare a normelor legale din perspectiva succesiunii în timp a dispozițiilor penale, respectiv a art. 211 alin. (2) cu trimitere la art. 210 din C. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 21 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-persoană vătămată B., în cuantum de 753 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 21 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-persoană vătămată B., în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2025.