ÎCCJ, Secția penală, decizia din 18.06.2024 — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 122/2020 a Curții de Apel București

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. raportat la art. 182 lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată (8 acte materiale comise în raport cu victimele B., C., D., E., F., G., H. și I.). În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. și art. 182 lit. c) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. ca pedeapsă complementară, pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. și art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima J.). În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. și art. 182 lit. c) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. ca pedeapsă complementară, pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. și art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima K.). În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, în formă continuată (2 acte materiale comise în raport cu victima B.).

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 272 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor (în raport cu victima F.).

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor, în formă continuată (2 acte materiale comise în raport cu victima C.).

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor (în raport cu victima I.).

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor (în raport cu victima K.).

În baza art. 49 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor în formă continuată, (67 de acte materiale). În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 ani și 10 luni închisoare, în total 13 ani și 10 luni închisoare. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 45 alin. (5) și (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. În baza art. 72 din C. pen., s-au dedus din pedeapsa aplicată reținerile pe durate de câte 24 de ore din datele de 15.12.2017 și de 01.03.2018, arestarea provizorie în vederea predării de la 16.12.2017 la 23.01.2018, precum și arestarea preventivă și arestul la domiciliu, de la data de 02.03.2018 la data de 14.03.2019. În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A.. Prin decizia penală nr. 174/A din data de 23 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, în majoritate, printre altele, s-a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 122/F din 01 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 03 iulie 2020 a aceleiași instanțe. S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și, în totalitate, încheierea de îndreptare eroare materială din 03 iulie 2020 și, rejudecând: În majoritate, s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., în privința inculpatului A.. S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 13 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel: - 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., raportat la art. 182 lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., [8 acte materiale comise în raport cu victimele B., C., D., E., F., G., H. și I.]; - 3 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., și art. 182 lit. c) din C. pen., (în raport cu victima J.); - 3 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., și art. 182 lit. c) din C. pen., (în raport cu victima K.); - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, în formă continuată, prevăzută art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., [2 acte materiale comise în raport cu victima B.]; - 1 an închisoare, pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de influențare a declarațiilor, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 272 alin. (1) din C. pen., (în raport cu victima F.); - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., [2 acte materiale comise în raport cu victima C.]; - 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., (în raport cu victima I.); - 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., (în raport cu victima K.); - 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., (67 de acte materiale). În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice după cum urmează: - din infracțiunea de influențarea declarațiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima B.], în infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din mai 2017 comisă în raport cu victima B.], și infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din decembrie 2017- februarie 2018 comisă în raport cu victima B.]; - din infracțiunea de influențarea declarațiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima C.], în infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din mai- iunie 2014 comisă în raport cu victima C.], și infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din ianuarie- februarie 2018 comisă în raport cu victima C.]. - din infracțiunile de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., [fapta din decembrie 2017- februarie 2018 comisă în raport cu victima B.], de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., [fapta din ianuarie- februarie 2018 comisă în raport cu victima C.], instigare la influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 272 alin. (1) din C. pen., (în raport cu victima F.), de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., (în raport cu victima I.), și de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., (în raport cu victima K.), în infracțiunea de influențarea declarațiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., [5 acte materiale: fapta din decembrie 2017- februarie 2018 comisă în raport cu victima B., fapta din ianuarie- februarie 2018 comisă în raport cu victima C., precum și faptele săvârșite în raport cu fiecare dintre victimele F., I. și K.]. În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor [fapta din mai 2017 comisă în raport cu victima B.]. În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor [fapta din mai- iunie 2014 comisă în raport cu victima C.]. În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, în formă continuată [5 acte materiale: fapta din decembrie 2017- februarie 2018 comisă în raport cu victima B., fapta din ianuarie- februarie 2018 comisă în raport cu victima C., precum și faptele săvârșite în raport cu fiecare dintre victimele F., I. și K.]. În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, de 7 închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani și 11 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în total 12 ani și 11 luni închisoare. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 45 alin. (5) și (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. reținerile pe durate de câte 24 de ore din datele de 15.12.2017 și, respectiv, din 01.03.2018, arestarea provizorie în vederea predării de la 16.12.2017 la 23.01.2018 și de la 21.02.2018 la 01.03.2018, precum și arestarea preventivă și arestul la domiciliu, de la data de 02.03.2018 la data de 14.03.2019. Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 15 aprilie 2024, sub dosar nr. x/2024. În esență, a invocat dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., susținând că pentru infracțiunea de complicitate la trafic de persoane în raport cu victima K. comisă în luna mai 2014, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare. Infracțiunea este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, termenul de prescripție fiind de 8 ani, iar calculat de la data săvârșirii faptei, la data pronunțării deciziei, respectiv 23.09.2022 termenul de prescripție al răspunderii penale conform deciziilor CCR nr 297/2018 și nr. 398/2022 se împlinise. A solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei penale nr. 174/23.09.2022, admiterea apelului și încetarea procesului penal în raport de art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen., pentru infracțiunea de complicitate de trafic de persoane în raport cu victima K.. Analizând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul A. în temeiul art. 431 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Cu titlu preliminar, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac cu o natură juridică mixtă atât de anulare, având în vedere scopul urmărit, cât și de retractare, ce poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale ale art. 426 și în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre. În ceea ce privește etapa admisibilității în principiu, Înalta Curte reține că aceasta nu vizează însăși soluționarea acestei căi extraordinare de atac, ci doar verificarea întrunirii condițiilor de exercitare a acesteia. Potrivit dispozițiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului legal de exercitare a căii extraordinare de atac, apartenența motivului pe care se sprijină cererea la cele prevăzute limitativ de art. 426 din C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul cererii. Acestor condiții de admisibilitate li se adaugă și cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., respectiv acelea ca cererea să vizeze o hotărâre penală definitivă susceptibilă a fi supusă contestației în anulare, iar semnatarul ei să figureze printre persoanele care au calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, limitativ prevăzute în cuprinsul art. 427 alin. (1) din C. proc. pen. În cadrul verificării filtru a admisibilității în principiu instanța analizează dacă sunt invocate motive de contestație în anulare dintre cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. dacă sunt depuse probe pentru dovedirea cazului de contestație; dacă hotărârea atacată este o hotărâre definitivă; dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen. și de către o persoană prevăzută de art. 427 C. proc. pen. dacă motivele și probele în baza cărora este formulată cererea nu au mai făcut obiectul unei contestații în anulare anterioare. Sub aspectul introducerii în termen legal a contestației în anulare, examenul de admisibilitate se raportează la cazul de contestație prevăzut de art. 426 din C. proc. pen., concret invocat în cuprinsul cererii, art. 428 din C. proc. pen. reglementând diferențiat termenul de exercitare a căii extraordinare de atac, în funcție de motivul invocat în susținerea acesteia. La rândul său, condiția de admisibilitate vizând apartenența motivului pe care se sprijină cererea la unul dintre cazurile prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. presupune indicarea explicită a cazului de contestație în anulare și a temeiurilor faptice ce stau la baza sa, de o manieră care să releve, cel puțin aparent, o concordanță între aceste temeiuri și cazul de contestație invocat. Simpla trimitere teoretică la unul dintre cazurile de contestație prevăzute de lege, dar fără a exista o susținere, cel puțin aparentă, cu argumente faptice corelative, nu satisface cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.. Natura juridică a contestației în anulare și efectele imediate ale admiterii ei în principiu asupra prezumției de legalitate de care se bucură hotărârea definitivă impun ca faza de evaluare parcursă conform normei juridice evocate să aibă caracter concret și efectiv în raport de toate cerințele de admisibilitate, neputând fi admisă limitarea sa la o analiză exclusiv teoretică. În consecință, obligativitatea indicării în cuprinsul cererii a cazurilor de contestație care fundamentează demersul judiciar, precum și a motivelor aduse în sprijinul acestora, reglementată de art. 427 alin. (2) din C. proc. pen., constituie o condiție de admisibilitate în principiu a contestației în anulare, a cărei nerespectare face inutilă verificarea celorlalte condiții prev. de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. În motivarea contestației, contestatorul A. a invocat dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv că a fost condamnat, deși la momentul pronunțării deciziei era împlinit termenul prescripției răspunderii penale în ceea ce o privește pe victima K. în raport de Deciziile CCR nr. 297/2018 și nr. 358/2022. În acest context normativ și interpretativ, procedând, prioritar, la verificarea admisibilității în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că prezenta cale de atac a fost declarată împotriva unei hotărâri penale definitive prin care s-a soluționat acțiunea penală, respectiv decizia penală nr. 174/A din data de 23 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019. De asemenea, se constată că este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 427 alin. (1) din C. proc. pen., în sensul că titularul contestației în anulare, respectiv contestatorul A. a avut calitatea de apelant-inculpat în cauza în care a fost pronunțată decizia contestată. Cu privire la condițiile prevăzute de la art. 427 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, în cauză, contestatorul a indicat motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, motivele aduse în sprijinul acestui caz fiind dezvoltate în cererile de contestație în anulare. Referitor la termenul de introducere a contestației în anulare, Înalta Curte constată că sunt respectate exigențele disp. art. 428 alin. (2) din C. proc. pen., care prevăd că pentru motivele prevăzute de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. contestația în anulare poate fi introdusă oricând. Relativ la condiția prev. de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., respectiv ca motivul pe care se sprijină contestația să fie dintre cele prev. de art. 426 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită. Astfel, pentru admiterea în principiu a contestației în anulare nu este suficientă doar menționarea pur formală a motivului de contestație, fiind imperios necesar să se realizeze o concordanță între conținutul motivului de contestație și situația de fapt și de drept, reținute cu autoritate de lucru judecat de instanțele de fond. Prin decizia nr. 10/29.03.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 392 din 25/05/2017) s-a stabilit că: în interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal. În dezvoltarea considerentelor acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a reținut că prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestației în anulare se urmărește, pe de o parte, respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, a securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de instanțele de judecată. Prin Decizia nr. 453 din 24 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României din 7 decembrie 2020 și Decizia nr. 120 din 15 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 715 din 15 iulie 2022, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 10 din 29 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale. Ulterior, prin decizia nr. 67/25.10.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, a fost confirmată interpretarea oferită prin decizia nr. 10/HP/2017 a Înaltei Curți și s-a stabilit că: instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii. Contestatorul A. a invocat Deciziile CCR nr. 297/2018 și nr. 358/2022, susținând că la momentul pronunțării deciziei era împlinit termenul prescripției răspunderii penale în ceea ce o privește pe victima K.. Analizând considerentele deciziei penale nr. 174/A din data de 23 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, cu privire la care s-a formulat contestație în anulare, Înalta Curte constată că deși instanța de control judiciar nu a realizat o analiză individuală a incidenței prescripției răspunderii penale, implicit a fost analizată pentru toți inculpații din cauză. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (1) și (6) și art. 103 alin. (2) din C. proc. pen., instanța care soluționează conflictul penal este obligată, prin raportare, să analizeze din oficiu incidența cazurilor de achitare sau de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. a)-j) din C. proc. pen., aceasta chiar în lipsa unei cereri exprese a părților din proces, soluția de condamnare dispunându-se doar atunci când se stabilește că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială și nu există niciun caz cu privire la care acțiunea penală nu mai poate fi exercitată. De asemenea, potrivit art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., în cadrul limitelor prevăzute la alin. (1) (respectiv instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces), instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. În aceste coordonate, Înalta Curte reține că instanța supremă, ca instanță de control judiciar care s-a pronunțat cu privire la apelurile soluționate prin decizia ce formează obiectul prezentei contestații în anulare, a analizat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat incidența prescripției răspunderii penale cu privire la toți inculpații pentru care hotărârea nu era definitivă. Instanța care judecă contestația în anulare analizează cazul de contestație în anulare prin raportare la încadrarea juridică stabilită cu titlu definitiv de instanța de apel. De asemenea, se reține că anterior contestatorul A. a mai formulat cereri de contestație în anulare, cereri ce au fost respinse ca inadmisibile, respectiv ca nefondate, prin decizia nr. 184/A din 17.05.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 și prin decizia nr. 118 din 03.04.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024. Mai mult decât atât, având în vedere motivele invocate în prezenta contestație în anulare, în sarcina acestuia, printre altele, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, atât în perioada mai 2014- ianuarie 2015, cât și în perioada martie 2015-primăvara anului 2016, cunoscând că victima K. fusese recrutată, prin inducere în eroare, de inculpatul L. în scopul exploatării prin obligare la practicarea prostituției, a transportat-o, periodic, în locurile în care victima, prin false promisiuni de iubire și periodice acte de violență fizică, a fost obligată să se prostitueze în folosul inculpatului L., întrunește elementele constitutive ale complicității la comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. raportat la art. 182 lit. c) din C. pen. Potrivit art. 48 raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia săvârșită prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. termenul împlinirii prescripției răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani. Or, în speță, faptele au fost săvârșite în anul 2016, în perioada mai 2014- ianuarie 2015, cât și în perioada martie 2015-primăvara anului 2016 - așadar, termenul prescripției răspunderii penale s-ar fi împlinit în anul 2024, decizia în apel a fost pronunțată la data de 23 septembrie 2022, așadar, anterior datei la care s-ar fi împlinit termenul prescripției răspunderii penale. Conform legii, art. 426 lit. b) din C. proc. pen. și art. 6 din C. pen., niciun fapt juridic ulterior condamnării nu produce efecte asupra prescripției răspunderii penale și ca atare, a intrat în autoritatea de lucru judecat. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 174/A din data de 23 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.