ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 28.05.2025

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

28.05.2025

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 28 mai 2025

Deliberând asupra contestației în anulare formulată de contestatorul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122/F din 01 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, printre altele, s-a dispus:

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. raportat la art. 182 lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată (8 acte materiale comise în raport cu victimele B., C., D., E., F., G., H. și I.).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. și art. 182 lit. c) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. ca pedeapsă complementară, pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. și art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima J.).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, în formă continuată (2 acte materiale comise în raport cu victima B.).

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 272 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor (în raport cu victima F.).

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor, în formă continuată (2 acte materiale comise în raport cu victima C.).

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor (în raport cu victima I.).

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor (în raport cu victima K.).

În baza art. 49 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor în formă continuată, (67 de acte materiale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 ani și 10 luni închisoare, în total 13 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) și (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., s-au dedus din pedeapsa aplicată reținerile pe durate de câte 24 de ore din datele de 15.12.2017 și de 01.03.2018, arestarea provizorie în vederea predării de la 16.12.2017 la 23.01.2018, precum și arestarea preventivă și arestul la domiciliu, de la data de 02.03.2018 la data de 14.03.2019.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 174/A din data de 23 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, în majoritate, printre altele, s-a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 122/F din 01 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 03 iulie 2020 a aceleiași instanțe. S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și, în totalitate, încheierea de îndreptare a erorii materiale din 03 iulie 2020 și, rejudecând:

În majoritate, s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., în privința inculpatului A..

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 13 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., raportat la art. 182 lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [8 acte materiale comise în raport cu victimele B., C., D., E., F., G., H. și I.];

- 3 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., și art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima J.);

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, în formă continuată, prevăzută art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima B.];

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de influențare a declarațiilor, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima F.);

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima C.];

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima I.);

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima K.);

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (67 de acte materiale).

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice după cum urmează:

- din infracțiunea de influențarea declarațiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima B.], în infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din mai 2017, comisă în raport cu victima B.], și infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din decembrie 2017- februarie 2018, comisă în raport cu victima B.];

- din infracțiunea de influențarea declarațiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima C.], în infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din mai- iunie 2014, comisă în raport cu victima C.] și infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din ianuarie- februarie 2018, comisă în raport cu victima C.].

- din infracțiunile de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., [fapta din decembrie 2017- februarie 2018, comisă în raport cu victima B.] de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din ianuarie- februarie 2018, comisă în raport cu victima C.], instigare la influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 272 alin. (1) din C. pen., (în raport cu victima F.), de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., (în raport cu victima I.), și de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., (în raport cu victima K.), în infracțiunea de influențarea declarațiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [5 acte materiale: fapta din decembrie 2017- februarie 2018, comisă în raport cu victima B., fapta din ianuarie- februarie 2018, comisă în raport cu victima C., precum și faptele săvârșite în raport cu fiecare dintre victimele F., I. și K.].

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor [fapta din mai 2017 comisă în raport cu victima B.].

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, în formă continuată [5 acte materiale: fapta din decembrie 2017- februarie 2018, comisă în raport cu victima B., fapta din ianuarie- februarie 2018, comisă în raport cu victima C., precum și faptele săvârșite în raport cu fiecare dintre victimele F., I. și K.].

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, de 7 închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani și 11 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în total 12 ani și 11 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) și (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. reținerile pe durate de câte 24 de ore din datele de 15.12.2017 și, respectiv, din 01.03.2018, arestarea provizorie în vederea predării de la 16.12.2017 la 23.01.2018 și de la 21.02.2018 la 01.03.2018, precum și arestarea preventivă și arestul la domiciliu, de la data de 02.03.2018 la data de 14.03.2019.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 06 mai 2025, sub dosar nr. x/2025.

În esență, a invocat dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., susținând că pentru infracțiunea de complicitate la trafic de persoane în raport cu victima K., comisă în luna mai 2014, se împlinise termenul de prescripție a răspunderii penale.

A solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei penale nr. 174/23.09.2022 și încetarea procesului penal pentru infracțiunea de complicitate de trafic de persoane în raport cu victima K..

Analizând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul A., în temeiul art. 431 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

La data de 06 mai 2025, a fost înregistrată sub nr. x/2025, contestația în anulare declarată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 174 din 23 septembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție, în dosarul nr. x/2019, cauza fiind repartizată Completului nr. 3, cu termen de judecată la data de 28 mai 2025.

În motivarea contestației, contestatorul A. a invocat dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv aceea că a fost condamnat, deși la momentul pronunțării deciziei era împlinit termenul prescripției răspunderii penale, în ceea ce o privește pe victima K., în raport de Deciziile CCR nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

În etapa verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte constată că petentul a mai promovat calea extraordinară de atac pentru aceleași rațiuni.

Astfel, prin decizia nr. 179 din 18 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de același contestator A., împotriva aceleiași decizii penale nr. 174/A din 23 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, în dosarul nr. x/2019, fiind analizată prescripția răspunderii penale în raport de criticile susținute de petent și în prezenta cauză. Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă învestită cu soluționarea contestației în anulare, a reținut că, anterior, instanța de apel (ce soluționase acțiunea penală prin decizia penală nr. 174/A din 23 septembrie 2022) analizase incidența prescripției răspunderii penale cu privire la toți inculpații pentru care hotărârea nu era definitivă,

În drept, instanța supremă a evocat incidența Deciziei nr. 67/25.10.2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022 (care a confirmat interpretarea oferită prin decizia nr. 10/HP/2017 a Înaltei Curți) în sensul că instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.

Motivele de contestație în anulare ce fac obiectul prezentei judecăți sunt identice cu cele înregistrate sub nr. x/2024, în care s-a pronunțat decizia nr. 179 din 18 iunie 2024, prezentată anterior.

Ca urmare se va evalua incidența autorității de lucru judecat.

Curtea Constituțională (CCR) a definit autoritatea de lucru judecat ca reprezentând un efect important al hotărârilor judecătorești, acte jurisdicționale ce emană de la o putere publică a statului, trăsătură ce deosebește hotărârea judecătorească de alte acte juridice. (…) funcția jurisdicțională a statului, având ca finalitate stabilitatea raporturilor juridice și ordinea socială, face ca litigiului să i se pună capăt într-o manieră care să nu mai permită readucerea lui în fața instanței, indiferent că aceasta s-ar realiza pe calea principală sau în mod incidental, într-un proces ulterior care ar avea legătură cu ceea ce s-a soluționat jurisdicțional anterior. (…) hotărârea judecătorească nu este infailibilă, iar corectarea unor vicii ale hotărârii judecătorești definitive reprezintă o justă preocupare ce se poate realiza numai prin exercitarea căilor de atac, principiu statuat la art. 16 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (în prezent art. 18 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară), articol ce reprezintă, de altfel, o aplicare a dispozițiilor art. 129 din Constituție. (…) Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea astfel pronunțată este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, această regulă având ca scop administrarea uniformă a justiției. Prin urmare, principiul autorității de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces încheiat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces. Așa fiind, instituția autorității de lucru judecat are o dublă valență: una materială (prezumție legală irefragabilă de adevăr judiciar în sensul judecății irevocabile) și una procesuală (excepție procesuală de fond, care împiedică desfășurarea unui nou proces cu privire la același drept), respectarea sa impunând să se dea eficiență ambelor componente anterior menționate (paragraful 10 din Decizia nr. 82/2024, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 626 din 02 iulie 2024; a se vedea și Decizia nr. 102 din 17 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 7 aprilie 2021, paragrafele 34 și 35).

De altfel, și prin decizia nr. 323/A din data de 03 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de același contestator, împotriva aceleiași decizii penale nr. 174/A din data de 23 septembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, în care s-au invocat aceleași motive de contestație în anulare. În cadrul acestei decizii, instanța a reținut, de asemenea, incidența autorității de lucru judecat în raport de aspectele atestate în prima contestație în anulare, prin decizia penală nr. 179 din 18 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Înalta Curte reține dispozițiile art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora normele procesuale civile se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare și dispozițiile art. 430 alin. (1) și alin. (2), ce reglementează autoritatea de lucru judecat, stipulând în sensul că aceasta se atașează automat hotărârii prin care se soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului, precum și atunci când se statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, cât și asupra unei chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul considerentelor.

Aceste din urmă dispoziții, ce consacră în mod expres autoritatea de lucru judecat, susțin pertinența unei evaluări integrate a dispozitivului și considerentelor hotărârii ce cuprind dezlegarea relevantă, soluția putând fi înțeleasă numai prin prisma argumentelor de drept și de fapt care au condus la pronunțarea sa.

În acest context, Înalta Curte constată că reevaluarea problematicii prescripției în prezenta cauză ar echivala cu negarea dezlegării jurisdicționale ce a stat la baza deciziei penale nr. 179 din 18 iunie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/2024, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de același contestator, A., împotriva aceleiași decizii penale nr. 174/A din 23 septembrie 2022, pronunțate de instanța supremă, în dosarul nr. x/2019 și ar conduce la încălcarea principiului autorității de lucru judecat.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că aspectele invocate de inculpat au fost examinate și soluționate printr-o hotărâre definitivă pronunțată anterior în cadrul contestației în anulare, ceea ce conferă acestora autoritate de lucru judecat.

Reînvestirea instanței cu evaluarea acelorași motive prin solicitări succesive nu poate determina o nouă judecată pe fond în noul cadru procesual și nu poate avea un efect concret asupra situației juridice a petentului, autoritatea de lucru judecat fiind eficientă paralizării noului demers.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 174/A din data de 23 septembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 174/A din data de 23 septembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2025.

§ Cauze similare