ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 2083 din data de 14 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 440 din data de 29 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, printre altele, în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată. În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe durata prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 147/07.07.2021 a Judecătoriei Segarcea, definitivă la 27.07.2021, prin neapelare, prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 97 alin. (2) din C. pen. de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 129/09.09.2020 a Judecătorie Segarcea, respectiv de la 18.08.2020.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință de 6 ani închisoare, inculpatul executând în final 7 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) din C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., care se execută potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 16.03.2022 la zi.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. rap. la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei totale de 4700 de RON obținute în urma vânzării drogurilor către colaboratorul cu identitatea "B.", investigatorului sub acoperire "C." și investigatorul sub acoperire "D.", în zilele de 03.02.2022, 17.02.2022, 25.02.2022 și 11.03.2022.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap la art. 249 alin. (4), (5) C. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra următoarelor sume de bani: 481 (patru sute optzeci și unu) de RON, descoperită asupra inculpatului A., 1.800 (o mie opt sute de RON) de RON și 50 (cincizeci) de euro, descoperite la data de 16.03.2022 în locuința inculpatului A., și 2.436 (două mii patru sute treizeci și șase) de RON, descoperită asupra inculpatului E., dispusă prin ordonanța nr. 59/D/P/2022 din 21.03.2022 .

S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 147/07.07.2021 a Judecătoriei Segarcea, definitivă la 27.07.2021 prin neapelare, privind inculpatul A. și dispune emiterea formelor de executare în baza prezentei, la data rămânerii definitive.

În fapt, în esență, s-au reținut în sarcina inculpatului A. următoarele: la data de 03.02.2022, în jurul orei 15:00, în timp ce se afla în incinta barului "F.", situat pe strada x din municipiul Craiova, a vândut colaboratorului cu identitatea "B.", fără drept, în schimbul sumei de 1000 de RON, ambalată într-o pungă din material plastic, cantitatea de 20,51 de grame de cannabis; la data de 17.02.2022, în jurul orei 17:30, în timp ce se afla în parcarea complexului comercial "G." din municipiul Craiova, a vândut investigatorului sub acoperire "C.", fără drept, în schimbul sumei de 1000 de RON, ambalată într-o pungă din material plastic transparent, cantitatea de 21,97 de grame de cannabis; la data de 25.02.2022, în jurul orei 1430, în timp ce se afla în parcarea complexului comercial "G." din municipiul Craiova, a vândut investigatorului sub acoperire "C.", fără drept, în schimbul sumei de 1300 de RON, ambalată într-o pungă din material plastic de culoare roșie, cantitatea de 19,21 de grame de cannabis și cantitatea de 0,50 de grame de pulbere, ambalată într-o punguță din material plastic transparent, ce conținea cocaină; la data de 11.03.2022, în jurul orei 14:10, în timp ce se afla la intrarea în orașul Segarcea, a vândut investigatorului sub acoperire "D.", fără drept, în schimbul sumei de 1700 de RON, ambalată într-o punguță din material plastic, cantitatea de 0,74 de grame de cannabis și cantitatea de 2,02 grame de pulbere, ambalată în 4 (patru) punguțe din material plastic transparent, ce conținea cocaină, substanță ce face parte din tabelul-anexă nr. II din Legea nr. 143/2000, republicată, în care sunt înscrise drogurile de mare risc; la data de 16.03.2022, în jurul orei 16:45, în timp ce se afla în parcarea magazinului H., a vândut investigatorului sub acoperire "D.", fără drept, în schimbul sumei de 10.000 de euro, ambalată în 3 (trei) pungi din material plastic de culoare gri, cantitatea 2.545 de grame de cannabis, plantă ce face parte din tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, republicată, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, în care sunt înscrise drogurile de risc, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) (cinci acte materiale) și ale art. 41 alin. (1) din C. pen.

Împotriva acestei sentințe penale, printre alții, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 2083 din 14 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 440 din data de 29 septembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022.

Cu privire la inculpatul A., s-a desființat, în parte, hotărârea primei instanțe, sub aspectul laturii penale, și rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani și 9 luni aplicată apelantului inculpatul A. în pedepsele componente, astfel: pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. în referire la recidiva postcondamnatorie și art. 5 din C. pen. pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare aplicată ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 147 din 07.07.2021 a Judecătoriei Segarcea, definitivă prin neapelare la 27.07.2021.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. în referire la recidiva postcondamnatorie și art. 5 din C. pen., de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 9 luni închisoare în regim de detenție.

S-au menținut pedepsele complementare și accesorii aplicate de prima instanță acestui inculpat atât sub aspectul conținutului cât și sub aspectul duratei acestora.

S-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului A. de la 29 septembrie 2023 la zi.

Decizia penală nr. 2083 din 14 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost comunicată inculpatului A. la data de 21.12.2023

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 22.01.2024, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 2083 din 14 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 27.12.2023 .

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Dolj la data de 12.01.2024 și inculpatului E. la data de 23.01.2024.

În cauză, nu au fost formulate concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 26 martie 2024.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, s-a precizat că hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor care nu pot fi atacate cu recurs în casație, iar recursul în casație vizează latura penală și latura civilă, fiind întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., conform căruia s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

S-a solicitat să se constate că, în rejudecare, instanța de control judiciar, deși a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, nu a diminuat proporțional pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului A., de către instanța de fond, pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., aplicându-i pedeapsa de 4 ani închisoare, față de cea corespunzătoare de 3 ani închisoare, fiindu-i agravată situația în propria cale de atac, prin încălcarea principiul non reformatio in peius, întrucât nu a fost redusă la jumătate pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată de instanța de fond. Instanța de control judiciar a procedat la o reindividualizare a pedepsei, și nu la o reducere proporțională (la jumătate) a pedepsei aplicată de instanța de fond.

S-a apreciat că, decizia penală nr. 2083 din 14 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova este nelegală, întrucât încalcă principiul non reformatio in pejus, ceea ce atrage incidența motivului de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., fiind aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în aplicarea principiului non reformatio in pejus consacrat legislativ de prevederile art. 418 din C. proc. pen., instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, în speță, apelul fiind declarat doar de inculpat. De altfel, nici apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, nu poate conduce la agravarea situației acelei părți.

Concret, instanța de fond a aplicat o pedeapsa de 6 ani închisoare, orientată spre maximul rezultat în urma reducerii limitelor de pedeapsa, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar instanța de apel a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare, la nivelul maximului special rezultat ca urmare a reținerii, în plus, a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 .

Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație si Justiție, reținerea în calea de atac a incidenței unor cauze de reducere a pedepsei, conduce la o diminuare proporțională a sancțiunii aplicate, întrucât numai astfel pot fi respectate limitele rezultate din aplicarea principiului non reformatio in pejus, și menținută, sub aspectul proporționalității, modalitatea de individualizare stabilită de prima instanță și care nu poate fi agravată. Înalta Curte a reținut că sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", prevăzută de cazul de casare invocat în prezenta cale de atac, nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică și cauzele sau stările de agravare și atenuare reținute prin hotărârea definitivă, ci, în căile de atac, impune o verificare și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, cum este non reformatio in pejus. (I. C. civ..J, secția penală, decizia nr. 144/RC/2015, decizia nr. 390/RC/2015, decizia nr. 98/RC/2018, decizia nr. 333/RC/2018, decizia nr. 150/RC/2019, decizia 79/RC din 03 martie 2020).

S-a susținut că nelegalitatea hotărârii, cu privire la stabilirea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă, deoarece nu implică o chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. și nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., și în consecință, în temeiul disp. art. 488 alin. (2) art. a) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casație și, rejudecând, înlăturarea greșitei aplicări a legii.

Prin încheierea din 26 martie 2024, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 2083 din data de 14 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători și s-a acordat termen la data de 23 aprilie 2024, cu citarea recurentului-inculpat A..

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește și condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație rezultă și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele inculpatului A., aflat în Penitenciarul Craiova, precum și hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 2083 din data de 14.12.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, cererea fiind semnată de apărătorul ales al inculpatului, avocat I., cu delegație la fila x.

Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost declarată în termen legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., dar și pe cea prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., având în vedere motivele invocate ce vizează aplicarea pedepsei în alte limite prin raportare la art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., (respectiv faptul că instanța de apel a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare, nefiind redusă proporțional potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002).

Examinând recursul casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 2083 din data de 14 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este conceput ca un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în condițiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv a cazurilor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept aplicabile.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel." (decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Astfel, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator.

În cadrul recursului în casație, recurentul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., susținând, în esență, că instanța de apel a încălcat limitele legale de pedeapsă, corelativ cu încălcarea principiului non reformatio in pejus, respectiv că nu i se putea agrava situația în propria cale de atac, în sensul că instanța de fond a aplicat o pedeapsa de 6 ani închisoare, orientată spre maximul rezultat în urma reducerii limitelor de pedeapsa, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar instanța de apel a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare, la nivelul maximului special rezultat ca urmare a reținerii, în plus, a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Înalta Curte constată că infracțiunea de trafic de droguri de risc prev de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., în vigoare la data săvârșirii faptei este pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani, iar urmare aplicării art. 35 alin. (1) din C. pen., limita maximă devine 18 ani.

Ca urmare aplicării procedurii simplificate, în condițiile reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., care statuează că - "atunci când instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii se reduc cu o treime", respectiv reducerea cu o treime, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea arătată devin între 3 ani și 4 luni și 11 ani închisoare.

Prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv reducerea cu jumătate, limitele devin de la 1 an și 8 luni și 6 ani, în cauză a fost aplicată pedeapsa de 4 ani, nefiind o pedeapsă orientată către maximul special prevăzut, se circumscrie limitelor legale astfel cum s-a menționat anterior, nefiind încălcat principiul non reformatio in pejus, ceea ce conduce la concluzia că nu este incident cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În acest sens, așa cum s-a arătat anterior, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată în cuantum de 4 ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este în limitele legale, fiind respectat principiul non reformatio in pejus, pedeapsa stabilită fiind orientată spre mediu sub aspectul cuantumului și nu spre maxim așa cum susține recurentul.

Așa cum s-a arătat, în incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost deja stabilită de instanța de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Înalta Curte reține că ignorarea limitelor de pedeapsă ori a modalității de executare, determinate de textele de lege sau de incidența principiului non reformatio in pejus, în defavoarea inculpatului, prin stabilirea unui tratament sancționator mai sever, se subsumează conceptului de pedeapsă nelegală (I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 218/RC din 23 iunie 2015). Instanța analizează plasarea cuantumului pedepsei în intervalul prevăzut în norma de incriminare sau în intervalul dictat de cauzele ori stările de agravare sau de reducere a pedepsei și efectele principiului non reformatio in pejus asupra pedepsei.

Prin urmare, evaluarea modalității de stabilire a cuantumului pedepsei în interiorul intervalului determinat de reținerea cauzei legale de reducere a pedepsei, dar prin raportare la noile limite de pedeapsă, instanța de apel a redus cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, cu reținerea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, ceea ce conduce Înalta Curte la concluzia că nu este incident cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Pentru considerentele prezentate, constatând că aspectele invocate de recurentul inculpat A. în recurs în casație nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului este în limite legale, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 2083 din data de 14 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 2083 din data de 14 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 720 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2024.