ÎCCJ, Secția penală, decizia din 28.01.2026 — Prin sentința penală nr. 712 din data de 13 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, printre altele, Tribunalul Dolj, în baza art. 396 alin. (5) din…

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 712 din data de 13 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, printre altele, Tribunalul Dolj, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire sau aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 (art. 367 din C. pen. actual) cu referire la art. 5 din C. pen. actual, precum și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2005.

A constatat că inculpatul A. a fost arestat preventiv în cauză de la 20.12.2012 la 10.05.2013. În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă promovată de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova - pentru Statul Român, iar în baza art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., a menținut măsurile asiguratorii instituite prin ordonanțele nr. 174D/P/2011 din 13 iunie 2013 ale procurorului din cadrul DIICOT - ST Craiova cu privire la bunurile imobile proprietatea inculpaților B., C., D., A., S.C. E. S.R.L. Piatra Olt. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și partea civilă Statul Român prin A.N.A.F.

- Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Craiova. Prin decizia penală nr. 320 din 07 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Craiova împotriva sentinței penale nr. 712 din data de 13 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2017, cu privire la inculpatul F., a desființat în parte sentința apelată cu privire la inculpatul F. și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond; a disjuns soluționarea apelului declarat de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova cu privire la inculpații: G., B., H., C., D., I., J., K., A. și L., precum și apelul declarat de partea civilă A.N.A.F.

- prin D.G.R.F.P. Craiova cu privire la inculpații: B., H., C., J., K. și A.; a stabilit termen pentru soluționarea acestor apeluri la data de 28.03.2019. După disjungere, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori la data de 07 martie 2019, sub nr. x/2019. II. Prin decizia penală nr. 556 din 07 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și de partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F.

- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova împotriva sentinței penale nr. 712 din data de 13 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2017, a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, printre altele, în baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 5 din C. pen., art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) din C. pen. anterior și art. 64 lit. c) din C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

anterior, cu referire la art. 12 alin. (1) din Lg. 187/2012. În baza art. 86 1 alin. (1) din C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni ani închisoare aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit în raport de disp. art. 86 2 din C. pen. anterior. Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) din C. pen. anterior. A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 din C. pen. anterior, art. 83 și 84 din C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. A achitat pe inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 5 din C. pen. și a menținut sentința apelată în ceea ce privește achitarea inculpatului A., în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu privire la infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 5 din C. pen. A constatat că inculpatul M. a fost arestat preventiv de la data de 20 decembrie 2012 până la data de 13 mai 2013. A menținut măsura sechestrului asigurător, instituită prin ordonanța nr. 174D/P/13 iunie 2013 a DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, asupra bunurilor aparținând inculpatului A.. În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv facturile numerele: din 17 septembrie 2010 în valoare de 575.192,6 RON; din 17.09.2010 în valoare de 284.976,6 RON; 28 septembrie 2010 în valoare de 240.956,8 RON emise de S.C.

N. S.R.L. Galați către S.C. E. S.R.L., respectiv a facturilor numerele: din 09.06.2020 în valoare de 166.600 RON; 07.06.2010 în valoare de 229.075 RON; 17.07. 2010 în valoare de 601.400 RON și 247/29.08.2010 în valoare de 110.463,4 RON emise de S.C. O. S.R.L. București. În raport de dispozițiile art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, și a obligat pe inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. E. Piatra Olt, prin administrator judiciar expert în insolvență P., la plata sumei de 790.316,16 RON despăgubiri civile, cu accesoriile fiscale calculate conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală.

A obligat în solidar pe inculpații A. și pe J., pe inculpatul A. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. E. Piatra Olt - prin administrator judiciar expert în insolvență P., la plata sumei de 213.120 RON despăgubiri civile, cu accesoriile fiscale calculate conform dispozițiilor Codului de Procedură Fiscală. A obligat pe inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. E. Piatra Olt - prin administrator judiciar expert în insolvență P., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și la instanța de fond. Împotriva deciziei penale nr. 556 din data de 7 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 05 noiembrie 2025. . Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc.

pen.. solicitând, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.., admiterea recursului în casație formulat, casarea deciziei penale nr. 556 din data de 7 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019 și încetarea procesului penal cu privire la acesta, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. În acest sens, sub aspectul temeiniciei recursului în casație formulat inculpatul, în esență, a precizat că, din prisma legii penale mai favorabile, aplicabile în speță, se impunea reținerea dispozițiilor Legii nr. 241/2005, cu modificările aduse prin Legea nr. 55/2021, având în vedere că, deși, pentru infracțiunea anterior indicată au fost menținute limitele pedepsei cu închisoarea (între 3 și 10 ani], legea noua prevedea și posibilitatea aplicării amenzii, în locul pedepsei cu închisoarea.

Sub același aspect, s-a solicitat ca, în ceea ce privește prescripția răspunderii penale, instanța de casație să aibă în vedere că mai favorabile erau dispozițiile C. pen., forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 (data publicării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale) și data de 30.05.2022 (data publicării în Monitorul Oficial a Ordonanței de Urgență nr. 71 din 30 mai 2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen.), întrucât aceasta nu prevedea cauze de întrerupere a cursului termenului prescripției răspunderii penale, făcând astfel aplicabil termenul general de prescripție prevăzut de lege raportat la limitele de pedeapsă.

În acest context, inculpatul a apreciat că în ceea ce privește debutul termenul de prescripție al răspunderii penale, instanța trebuie să aibă drept reper temporal data emiterii ultimei facturi considerate de către organele de cercetare penală ca având caracter fictiv, respectiv data de 28.09.2010 astfel încât termenul prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.- raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, respectiv pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, s-a împlinit la data de 27.09.2018. În raport cu aceste aspecte, inculpatul a apreciat că în baza deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, coroborată cu art. 5 C. pen., instanța de apel trebuia să constate că în speță era incidență o cauză de încetare a procesului penal și în consecință să dispună în temeiul art. 16 lit. f) C. proc.

pen.. încetarea procesului în ceea ce-l privește pe acesta. Concluzionând, inculpatul a solicitat, raportat și la decizia Curții Constituționale nr. 50/2025, admiterea recursului în casație formulat, casarea deciziei penale nr. 556 din data de 7 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori și încetarea procesului penal față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/20205 (forma în vigoarea la momentul pronunțării deciziei atacate) întrucât a intervenit prescripția generală a răspunderii penale. ***************** Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc.

pen., Înalta Curte constată următoarele: În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație. Potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

De asemenea, prin dispozițiile art. 438 alin. (3) din C. proc. pen. legiuitorul a reglementat că în cazul în care o cerere de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat. Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată, prioritar, că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 438 alin. (3) C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după ce inițial acesta mai formulat o cerere de recurs în casație împotriva tot a deciziei penale nr. 556 din data de 7 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

În acest sens, se reține faptul că din verificările efectuate în aplicația ECRIS a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală rezultă că împotriva deciziei penale nr. 556 din data de 7 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, inculpatul A., a mai declarat recurs în casație, la data de 12 mai 2022, constituindu-se dosarul nr. x/2019. În susținerea cererii de recurs în casație formulate la acel moment, inculpatul a invocat cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. motivat de neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, pentru care a fost condamnat.

Prin încheierea penală nr. 377/RC din data de 13 septembrie 2022, în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 556 din data de 7 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori (recursul în casație formulat la data de 12 mai 2022). Așa cum s-a arătat anterior, în raport cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., în etapa examinării admisibilității în principiu, instanța verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac, a căror neîndeplinire atrage respingerea recursului în casație ca inadmisibil.

Printre aceste condiții se înscriu și dispozițiile art. 438 alin. (3) C. proc. pen.., potrivit cărora nu este admisibil recursul în casație declarat împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat, dacă anterior a mai fost respinsă o cerere de recurs în casație, ipoteză care se regăsește și în prezenta cauză, având în vedere că împotriva deciziei penale nr. 556 din data de 7 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, recurentul a mai formulat anterior un recurs în casație, care a fost respins prin încheierea penală nr. 377/RC din data de 13 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, Înalta Curte constată faptul că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește nici condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc.

pen. conform căruia "Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.". În acest sens, se reține că din actele dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 12 aprilie 2022 la domiciliul acestuia; Or, prezenta cerere de recurs în casație a fost introdusă de inculpat la data de 05 noiembrie 2025, cu depășirea, prin urmare, a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanței de apel. Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a deciziei nr. 50/2025 pronunțată de către instanța de contencios constituțional, Înalta Curte reține faptul că aceasta nu repune inculpatul în termenul de recurs în casație. Sub acest aspect prezintă relevanță faptul că în interpretarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, instanța constituțională, prin decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, a statuat că, "decizia de constatare a neconstituționalității face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituțională încetându-și aplicarea pentru viitor", iar situațiile juridice epuizate și definitiv consolidate nu mai pot fi repuse în discuție, "ele fiind rezultatul prezumției de constituționalitate de care s-a bucurat norma respectivă la acel moment.

Neconstituționalitatea este o sancțiune de drept constituțional, răstoarnă o prezumție de natură normativă primară, se aplică pentru viitor și are efecte distincte de nulitate, care, la rândul său, are un regim juridic specific în materie civilă, penală sau administrativă, astfel că nu se poate realiza nicio paralelă între acestea. În acest context, se reține că deciziile pronunțate de instanța de control constituțional produc efecte numai pentru viitor litigiilor ulterioare publicării în Monitorul Oficial (facta futura).

Se apreciază, însă, că o decizie de constatare a neconstituționalității se va aplica și situațiilor juridice pendinte; o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia - cauze pendinte (așadar nu și cele existente dar cu privire la care nu există niciun litigiu) în care respectivele dispoziții sunt aplicabile -, indiferent de invocarea excepției până la publicarea deciziei de admitere, întrucât ceea ce are relevanță în privința aplicării deciziei Curții este ca raportul juridic guvernat de dispozițiile legii constatate ca fiind neconstituționale să nu fie definitiv consolidat, or în prezenta cauză, inculpatul A. nu a înțeles să o invoce o astfel de excepție.

În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional se produc erga omnes; aceasta întrucât excepția de neconstituționalitate este, de principiu, o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă și un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății (Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea Constituțională). Așadar, Înalta Curte precizează că decizia de constatare a neconstituționalității nu se va aplica situațiilor care au devenit facta praeterita - este vorba despre cauzele soluționate definitiv până la publicarea deciziei Curții Constituționale și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție având ca obiect o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță declarată neconstituțională, și care reprezintă o facta praeterita, de vreme ce cauza a fost definitiv soluționată.

Așadar, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, norma incidentă, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., a beneficiat de o prezumție de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a tranșat în mod definitiv litigiul. În acest context argumentativ, se reține că Decizia Curții Constituționale nr. 50/2025 a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 11 aprilie 2025, iar decizia penală recurată a rămas definitivă la data de 07 aprilie 2022, astfel că viciul de neconstituționalitate constatatat de jurisdicția constituțională nu are efect asupra situației juridice a recurentului. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 556 din data de 7 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019. În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 556 din data de 7 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2026.