ÎCCJ, Secția penală, decizia din 02.12.2025 — recurs în casație împotriva sentinței nr. 79/2025 a Tribunalului Dolj

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 802/A din data de 19 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 79 din data de 25 februarie 2025 pronunțată de Tribunalul Dolj - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 396 alin. (1) și alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., la art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și la art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen.

interpretat prin Deciziile: nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la folosirea sau prezentarea, cu rea-credință, de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 18 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 19 alin. (1) din C. proc. pen. și la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu articolul 998 din vechiul C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă Ministerul Fondurilor Europene și a fost obligat inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. CRAIOVA - DOLJ - prin administratorul judiciar C., la plata sumei de 1.032.720,76 RON către partea civilă, reprezentând suma aprobată la plată pentru contractul de servicii. S-a respins cererea prin care s-a solicitat obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata accesoriilor aferente debitului principal.

În temeiul art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., cu referire la art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen., la articolul 254 din C. proc. pen., la Decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii și la art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse asupra patrimoniului inculpatului A. prin ordonanța nr. 131/P/2013 din 12.04.2018 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, județul Dolj, astfel cum a fost desființată în parte prin încheierea nr. 123/29 mai 2018 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dolj, până la concurența sumei de 1.032.720,76 de RON.

În temeiul art. 250 indice 2 din C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii, dispuse prin încheierea din data de 28.05.2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Dolj, în dosarul nr. x/2018.1 asupra patrimoniului părții responsabile civilmente - societatea comercială S.C. B. S.R.L. CRAIOVA - DOLJ, până la concurența sumei de 1.032.720,76 de RON. În baza art. 251 din C. proc. pen., s-a dispus că aducerea la îndeplinire a măsurii asiguratorii se va face de către organul competent potrivit legii. S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, județul Dolj, de luare a măsurilor asigurătorii constând în instituirea: sechestrului asigurător asupra patrimoniului inculpatului A. și al părții responsabile civilmente - societatea comercială S.C.

B. S.R.L. CRAIOVA - DOLJ, până la concurența sumei de 1.032.720,76 RON, la care se adaugă dobânda legală, popririi asigurătorii asupra sumelor din conturile bancare ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente până la concurența sumei de 1.032.720,76 RON, la care se adaugă dobânda legală și popririi asigurătorii asupra sumelor datorate cu orice titlu inculpatului și părții responsabile civilmente până la concurența sumei de 1.032.720,76 RON, la care se adaugă dobânda legală, de la data efectuării fiecărei plăți și până la data achitării prejudiciului. În temeiul art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc.

pen., s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri: adeverințele numerele: 121, 122, 123, 124 și 125, toate din 20.12.2010, aflate la filele: nr. 389 - nr. 393 din vol. VI din dosarul de urmărire penală, prin care se atestă în mod nereal că numiții: D., E., F., G., H., I. și J. participaseră la implementarea unor proiecte finanțate din fonduri europene. În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, majorat la suma de 2.500 RON, a rămas în sarcina statului. În temeiul art. 274 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 275 alin. (1) punctul 3 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente - societatea comercială S.C.

B. S.R.L. CRAIOVA - DOLJ - prin administratorul judiciar C. Craiova, la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli judiciare către stat (din care, suma de 5.000 RON reprezentând cheltuieli aferente fazei de urmărire penală).

În esență, în fapt, s-a reținut că inculpatul A., la data de 20.12.2010, a depus în cadrul procedurii de achiziție de servicii de management de proiect, adeverințele numerele: 121, 122, 123, 124 și 125, toate din 20.12.2010, cunoscând că acestea nu atestă situații reale, determinând astfel beneficiarul, care nu cunoștea caracterul fals al acestor documente, să le prezinte la Autoritatea Contractantă și să obțină pe nedrept din fonduri europene nerambursabile suma de 1.032.720,76 RON (sumă decontată pentru serviciile de management de proiect pe parcursul implementării proiectului P.O.S.D.R.U./82/5.l/S/55302 "Căi de formare și ocupare în sectorul turismului alternativ - K."). Împotriva acestei sentințe, printre alții, a exercitat, în termen legal, calea de atac a apelului, inculpatul A.. Prin decizia penală nr. 802 din data de 19 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza I din C. proc.

pen., s-au admis apelurile declarate de apelanții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, județul Dolj și partea civilă Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva sentinței penale nr. 79 din data de 25 februarie 2025 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul numărul x/2018 privind și pe apelantul inculpat A. și pe intimata parte responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. CRAIOVA - DOLJ, prin administratorul judiciar - C. și prin administrator judiciar special A.. S-a desființat sentința penală apelată doar cu privire la latura civilă și doar în parte și rejudecând: S-a menținut dispoziția referitoare la admiterea în parte a acțiunii civile promovată în cauză de partea civilă Ministerul Fondurilor Europene și la obligarea inculpatului A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C.

B. S.R.L. CRAIOVA - DOLJ - prin administratorul judiciar C., la plata sumei de 1.032.720,76 RON către partea civilă, reprezentând suma aprobată la plată pentru contractul de servicii, cu precizarea că această sumă urmează să fie actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii penale. În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de apelanții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, județul Dolj și partea civilă Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 79 din data de 25 februarie 2025 pronunțată de Tribunalul Dolj - secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul numărul x/2018 În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., în cuantum de 998 RON, a rămas în sarcina statului. Decizia penală nr. 802 din data de 19 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție la data de 27.06.2025, părții responsabile civilmente S.C.

Ada și L. S.R.L. la data de 27.06.2025, inculpatului A. la data de 02.07.2025, intimatelor părți civile Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene la data de 27.06.2025 și Ministerul Fondurilor Europene la data de 27.06.2025 Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 01.08.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen. Împotriva deciziei penale nr. 802 din data de 19 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 16.07.2025. Cererea de recurs în casație a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție la data de 21.07.2025, intimatelor părți civile Ministerul Investițiilor și proiectelor Europene la data de 23.07.2025 și Ministerul Fondurilor Europene la data de 23.07.2025 și părții responsabile civilmente S.C.

Ada și L. S.R.L. la data de 22.07.2025 și 28.07.2025 În cauză, la data de 04.08.2025, au fost depuse concluzii scrise de către partea responsabilă civilmente S.C. Ada și L. S.R.L. și, în esență, a solicitat admiterea recursului în casație formulat de inculpatul A., desființarea deciziei penale nr. 802/2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât fapta reținută nu este prevăzută de legea penală, precum și constatarea inexistenței faptei penale și, în consecință, inexistența prejudiciului pretins în cuantum de 1.032.720,76 RON, pentru care societatea a fost obligată în solidar cu inculpatul, în mod nejustificat și înlăturarea măsurii obligării la despăgubiri civile, întrucât societatea B. S.R.L.

nu a avut calitatea de beneficiar al fondurilor europene și nu s-a dovedit existența vreunui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene prin activitatea societății. De asemenea, nici fapta penală imputată, nici presupusul prejudiciu nu au un fundament legal și factual real, în raport cu probele din dosar și cu prevederile legale incidente. Față de cele arătate, s-a susținut că se impune nu doar desființarea hotărârii atacate, ci și restabilirea adevărului juridic, prin constatarea că nu a existat nicio faptă penală, nicio vinovăție sau intenție și niciun prejudiciu real în sarcina inculpatului sau a societății B. S.R.L., solicitând expres ca instanța să se pronunțe nu doar pe latura penală, ci și pe cea civilă, dat fiind că pretinsul prejudiciu nu există în fapt și nici în drept.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 07.10.2025. În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casație prev de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța a aplicat greșit legea penală, reținând că deși, în cauza, a intervenit prescripția răspunderii penale, la solicitarea acestuia privind continuarea procesului pentru dovedirea nevinovăției, Curtea a statuat ca fapta a existat și a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 323 C. pen.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., este motiv de recurs în casație condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, iar conform art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., un alt motiv de recurs în casație este dispunerea încetării procesului penal în mod greșit. Or, în situația sa, instanța a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, deși avea obligația legală și constituțională de a analiza temeinicia cererii de achitare formulate expres de către acesta. Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, atunci când inculpatul invocă în mod explicit nevinovăția sa și solicită continuarea judecății pentru a obține o soluție de achitare, instanța nu poate dispune încetarea procesului penal fără a se pronunța, în mod efectiv, asupra existenței sau inexistenței faptei.

Această obligație decurge din necesitatea respectării dreptului la apărare și a prezumției de nevinovăție, precum și din importanța unei hotărâri care să înlăture definitiv suspiciunea de vinovăție în cazul unei persoane nevinovate. Astfel, continuarea procesului la solicitarea inculpatului nu este o facultate, ci o obligație impusă de jurisprudența constituțională, atunci când apărările vizează în mod expres inexistența faptei ori lipsa caracterului penal al acesteia. În cauza de față, inculpatul a formulat o cerere expresă de continuare a procesului penal și de pronunțare a unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., invocând lipsa oricărei legături între fapta imputată și obiectul protecției juridice oferite de norma de incriminare.

Instanța, ignorând această cerere, a ales să închidă procesul penal prin constatarea intervenirii prescripției, deși avea obligația legală și jurisprudențială de a analiza pe fond apărările formulate și de a se pronunța în mod explicit asupra existenței sau inexistenței infracțiunii. Fapta imputată, constând în întocmirea sau utilizarea unor adeverințe în cadrul unei proceduri de achiziție de servicii inițiată de un terț, nu are aptitudinea de a întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Nu a fost beneficiar al fondurilor europene, nu a fost semnatar al contractului de finanțare și nu a avut nicio implicare în justificarea sau solicitarea fondurilor respective.

Documentele în cauză au fost utilizate exclusiv într-un context contractual între terți, fără nicio influență asupra mecanismului de obținere a fondurilor. Prin urmare, instanța nu doar că a aplicat greșit legea penală de fond, reținând existența unei infracțiuni în absența unei legături cauzale și juridice între fapta reținută și obținerea fondurilor europene, dar a și omis să aplice norma de drept procesual în mod corect, alegând să închidă procesul prin prescripție în pofida unei cereri explicite de achitare. Această dublă eroare atrage incidența dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. pen., ceea ce justifică pe deplin admiterea recursului în casație, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea instanței de a se pronunța în mod efectiv asupra temeiniciei cererii de achitare.

În cauza de față, încadrarea juridica reținută de instanță este greșită, deoarece fapta imputată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 18 ind. 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv folosirea cu rea-credință de documente false în vederea obținerii de fonduri europene. A făcut referire la lipsa calității de beneficiar al fondurilor europene, faptul că documentele nu au fost folosite în scopul obținerii fondurilor europene, precum și lipsa legăturii de cauzalitate între fapta imputată și obținerea fondurilor. În consecință, a apreciat că hotărârea penală atacată a fost pronunțată cu încălcarea gravă a normei de drept material, constând în reținerea eronată a unei infracțiuni care nu poate fi susținută juridic în raport de faptele stabilite și de lipsa legăturii dintre documentele folosite și obținerea de fonduri europene.

În esență, a menționat că fapta pentru care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, respectiv prin hotărârea recurată (folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei) nu este prevăzută de legea penală, în sensul că nu întrunește elementele de tipicitate atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. Pentru ca fapta inculpatului să fie tipică se impune a fi întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii.

Drept urmare, fapta concretă a inculpatului este tipică doar în ipoteza în care corespunde modelului abstract prevăzut în norma de incriminare de legiuitor, atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv. Includerea în cadrul trăsăturii esențiale a prevederii în legea penală și a elementelor subiective din cuprinsul normei de incriminare rezultă cu claritate din dispozițiile art. 16 alin. (1) din C. proc. pen. Drept urmare, fapta penală imputată unui inculpat trebuie descrisă atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, nefiind suficientă menționarea textului de lege care prevede fapta drept infracțiune, deși textul de lege prevede în mod expres o condiție sine qua non pentru reținerea faptei drept infracțiune.

În cauza de față, instanța de apel s-a rezumat doar la depoziția denunțătorului, fără a avea în vedere întreg materialul probator din care reiese că fapta imputată nu întrunește elementele de tipicitate, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective. Totodată, starea de fapt reținută de instanța de apel nu poate fi supusă criticilor recursului în casație, însă aprecierile referitoare la starea de fapt au fost făcute doar pentru a crea o imagine de ansamblu instanței ce va soluționa această cale de atac extraordinară. A apreciat că este incidentă ipoteza prevăzută de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., întrucât documentele reținute prin decizia recurată nu au fost folosite pentru obținerea de fonduri europene.

Mai mult, aceste înscrisuri nici măcar conceptual nu ar putea fi considerate ca făcând parte din înscrisurile la care face referire legiuitorul la art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, nu s-a produs niciun prejudiciu bugetului Uniunii Europene sau bugetelor administrate de aceasta ori în numele ei și fapta nu este tipică nici sub aspectul laturii subiective. În final, a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărâm atacate și, pe cale de consecință, pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. Prin încheierea din 21 octombrie 2025 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 802/2025 din 19 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la Completul nr. 2, în compunere de 3 judecători și s-a fixat termen de judecată, la data de 02 decembrie 2025, cu citarea recurentului inculpat, a părților civile și a părții responsabile civilmente și încunoștințarea apărătorului ales al recurentului inculpat. Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație rezultă și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., precum și a cerințelor de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menționate numele și prenumele inculpatului A., hotărârea care se atacă decizia penală nr. 802 din 19.06.2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, domiciliul acestuia, precum și semnătura apărătorului ales, avocat M., fiind depusă împuternicire avocațială a apărătorului ales. S-a reținut că în cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal și inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudență, s-a constatat că, formal, criticile invocate de recurentul inculpat se circumscriu în conținutul dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. pen. Examinând recursul în casație formulat de recurentul inculpat A., Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc.

pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate. Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante. În esență, inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casație prev de art. 438 pct. 7 și pct. 8 din C. proc. pen. și a susținut că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, deși instanța avea obligația de a analiza temeinicia cererii de achitare formulate expres de către acesta, având în vedere că a solicitat continuarea procesului penal.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizând acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv). Jurisprudența Înaltei Curți a relevat în mod constant că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc.

pen. nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator, precum și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel. Așadar, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților, fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situației de fapt reținute.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal. Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, precum și că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, prin decizia penală recurată, respectiv inculpatul A., în calitate de reprezentant al S.C.

B. S.R.L.

CRAIOVA, la data de 20.12.2010, a depus în cadrul procedurii de achiziție de servicii de management de proiect, adeverințele numerele: 121, 122, 123, 124 și 125, toate din 20.12.2010, cunoscând că acestea nu atestă situații reale, determinând astfel beneficiarul, care nu cunoștea caracterul fals al acestor documente, să le prezinte la Autoritatea Contractantă și să obțină pe nedrept din fonduri europene nerambursabile suma de 1.032.720,76 RON, sumă decontată pentru serviciile de management de proiect pe parcursul implementării proiectului P.O.S.D.R.U./82/5.l/S/55302 "Căi de formare și ocupare în sectorul turismului alternativ - K.". Inculpatul A. a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, că nu a avut cunoștință de întocmirea adeverințelor, că nu i-a pus la dispoziție directorului executiv niciun înscris și că nu s-a ocupat de întocmirea documentației în vederea participării la licitație, toate aceste activități fiind desfășurate de N.. În fața instanței de apel, inculpatul A., fiind asistat de apărător ales, a solicitat continuarea procesului penal.

Astfel, în cauză, s-a reținut că la data de 09.11.2010 a fost publicat în S.E.A.P. un anunț de participare la procedura "Licitație deschisă" în vederea atribuirii contractului de achiziție publică "Consultanță în management și în servicii conexe", acesta vizând activități în cadrul echipei de implementare a proiectului "Căi de formare și ocupare în sectorul turismului alternativ - K.", valoarea estimată fiind de 2.125.120 RON. A fost necesară depunerea mai multor declarații pentru a se face dovada îndeplinirii condițiilor, regăsindu-se, printre acestea și aceea ca personalul propus pentru a face parte din echipa de management să fi participat (fiecare) la implementarea cel puțin a unui proiect similar, finanțat din fonduri europene, iar valoarea acestuia trebuia să fie de minimum 1.000.000 euro.

Societatea comercială S.C. B. S.R.L. CRAIOVA - DOLJ, prin reprezentatul său legal, inculpatul A., a luat decizia de a se înscrie în procedura de achiziție publică cu privire la proiectul anterior menționat. Pentru a îndeplini toate condițiile de participare la licitație, inclusiv cea referitoare la experiența similară, în perioada 15 - 20 decembrie 2010, inculpatul A. i-a cerut martorei N., directorul executiv al societății, să întocmească adeverințele numerele: 121, 122, 123, 124 și 125, toate din data de 20.12.2010, prin care se atesta în mod nereal că numiții: J., G., I., H., D., E. și F. participaseră la implementarea unor proiecte similare, finanțate din fonduri europene, deși acestea nu avuseseră nicio calitate și nu desfășuraseră nicio activitate în cadrul acestor proiecte.

În scopul falsificării adeverințelor numerele 121, 122, 123, 124 și 125, toate din data de 20.12.2010, anterior întocmirii acestora de către martora N., inculpatul A. i-a pus acesteia la dispoziție lista cu numele persoanelor ce urmau a face parte din echipa de management, respectiv numiții: J., G., I., H., D., E. și F., curriculum vitae, declarații de exclusivitate și disponibilitate pe numele acestora, precum și numele proiectelor cu finanțare europeană implementate, anterior, de societatea comercială S.C. B. S.R.L. CRAIOVA - DOLJ, pentru a fi menționate în adeverințele ce urmau a fi depuse la documentația ofertei societății comerciale S.C. B. S.R.L. CRAIOVA - DOLJ pentru participarea la licitația organizată de A.J.O.F.M.

Olt cu prilejul externalizării serviciilor de management al proiectului P.O.S.D.R.U./82/5.l/S/55302 - "Căi de formare și ocupare în sectorul turismului alternative - K.". Aceste adeverințe false, întocmite și semnate de către martora N., au fost contrasemnate și depuse de către inculpatul A., în 20.12.2010, la documentația pentru participare la licitația organizată de A.J.O.F.M. Olt, pe care societatea comercială a câștigat-o. Documentația depusă de inculpatul A., în calitate de reprezentant legal al S.C. B. S.R.L. CRAIOVA - DOLJ, la licitația pe care a câștigat-o și care conținea, printre altele și adeverințele nr. 121, 122, 123, 124 și 125, toate din data de 20.12.2010, falsificate de martora N., la cererea inculpatului A., au fost folosite de intermediarul A.J.O.F.M.

Olt la autoritatea contractantă A.M.P.O.S.D.R.U., care a declarat eligibilă și a decontat către A.J.O.F.M. suma de 1.032.720,76 RON. Suma în cauză a fost plătită de A.J.O.F.M. Olt către S.C. B. S.R.L. CRAIOVA - DOLJ prin ordine de plată, în baza rapoartelor de activitate, facturilor și devizelor financiare întocmite de S.C. B. S.R.L. și proceselor-verbale de recepție a serviciilor. Prin decizia nr. 528/2014 pronunțată la data de 27 noiembrie 2014, în dosarul numărul x/2012, irevocabilă, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a dispus rezilierea contractului nr. x/27.12.2010 începând cu data de 12.06.2012, din culpa pârâtei reclamante S.C. B. S.R.L. CRAIOVA - DOLJ, situație în care contractul nr. x/27.12.2010 nu a fost finalizat, beneficiul obținut de S.C.

B. S.R.L. CRAIOVA - DOLJ fiind în cuantum de 1.032.720,76 RON. Înalta Curte are în vedere că infracțiunea prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 vizează, sub aspectul obiectului juridic special, relațiile sociale privind interesele financiare al Uniunii Europene, iar sub aspectul obiectului material, documentele ori declarațiile false, inexacte sau incomplete care sunt folosite pentru obținerea pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de Uniunea Europeană în numele Comunităților Europene, cât și buna-credință care trebuie să guverneze aceste relații. Autor al acestei infracțiuni poate fi orice persoană care are capacitatea de a răspunde penal.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de folosire sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete sau în omisiunea de a furniza cu știință, datele cerute potrivit legii, pentru obținerea de fonduri europene. Documentele false, inexacte sau incomplete reprezintă o alterare a adevărului, cu prezentarea unor informații denaturate în scopul obținerii de subvenții. Fapta constând în prezentarea de documente false are ca premisă falsificarea acestor documente. Folosirea semnifică utilizarea sau întrebuințarea documentelor ori declarațiilor false, inexacte sau incomplete. Prezentarea unor astfel de documente sau declarații presupune înfățișarea acestora pentru a fi examinate, neavând importanță dacă declarațiile sunt în formă scrisă sau făcute oral.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale protejate, fiind necesară stabilirea unui raport de cauzalitate între acțiune și rezultat, infracțiunea putând fi comisă numai cu intenție, care poate fi directă sau indirectă. Infracțiunea se consumă în momentul în care elementul material al laturii obiective este realizat și a intervenit urmarea socialmente periculoasă, iar, ca și condiție pentru existența infracțiunii, trebuie ca fondurile europene să fie obținute pe nedrept. Contrar susținerilor inculpatului în sensul că înlocuirea sau utilizarea adeverințelor nu intra în conținutul constitutiv al infracțiunii, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 18 1 din Legea nr. 78/2000, neputându-se considera că adeverințele nu au condus la obținerea de fonduri europene, ci doar ar fi contribuit la obținerea unui punctaj.

De altfel, rațiunea normei incriminatoare este aceea de a proteja interesele financiare ale Uniunii Europene și excluderea situațiilor în care fonduri din bugetul acestei entități ar putea fi obținute pe baza unui suport probator necorespunzător realității. Nu se poate accepta ca documentația prin care se obțin respectivele fonduri să conțină înscrisuri false, indiferent de ponderea sau importanța acestora în procedura de aprobare. În cauza de față, dosarul pe baza căruia au fost obținute fonduri din bugetul Uniunii Europene a inclus și adeverințele false, fiind întrunite atât sub aspect obiectiv, elementele de tipicitate ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Prin urmare, argumentele recurentului inculpat în sensul că instanțele erau obligate să analizeze temeinicia cererii de achitare, sunt nefondate, având în vedere că prin hotărârile pronunțate prima instanță și instanța de apel au analizat și evidențiat corespondența între baza factuală și elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 18 1 alin. (1) din Legea numărul 78/2000. În cadrul acestui demers, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în decizia penală, ci verifică, exclusiv, dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, astfel încât criticile recurentului inculpat, care reiau în fapt apărările formulate în fața celorlalte instanțe, se impun a fi respinse ca nefondate.

Totodată, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus împlinirea termenului prescripției generale a răspunderii penale și inexistența oricărui act de întrerupere a cursului acesteia, respectiv de la data săvârșirii faptei reținută în sarcina inculpatului A., respectiv 20.12.2010, a curs termenul general de 8 ani al prescripției răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., care s-a împlinit cel mai târziu la data de 19.12.2018, potrivit Deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României. Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc.

pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 802/A din data de 19 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 802/A din data de 19 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 decembrie 2025.