ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 20/2026

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2026

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 210/S din 11.10.2022, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2019, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, cu aplicarea Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpații:

- A. pentru săvârșirea infracțiunilor de: folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (7 acte materiale); complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (5 acte materiale); folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (6 acte materiale); în final cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- B. pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (7 acte materiale); complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (5 acte materiale); complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (6 acte materiale), în final cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- C. pentru săvârșirea infracțiunii de: folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (5 acte materiale).

- D. pentru săvârșirea infracțiunii de: complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (7 acte materiale).

În baza art. 397 alin. (1), art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349, art. 1357 și art. 1382 C. civ., au fost obligați în solidar, inculpații, să plătească părții civile Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Centru, următoarele despăgubiri civile:

- inculpații B., A. D., S.C. E. S.R.L. (prin mandatar F. Cabinet Individual de Insolvență) și G. în solidar pentru suma de 605.193,45 RON, inculpatul G. doar până la concurența sumei de 267.106,75 RON;

- inculpații B., A., C. și E. S.R.L. (prin mandatar F. Cabinet Individual de Insolvență) în solidar pentru suma de 1.564.476,81 RON;

- inculpații B., A. și S.C. E. S.R.L. (prin mandatar F. Cabinet Individual de Insolvență) în solidar pentru suma de 1.191.772,42 RON.

S-au menținut măsurile asiguratorii dispuse în cauză.

Au fost obligați inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează: S.C. E. S.R.L., A. și B. câte 8.000 RON fiecare, inculpații E. S.R.L., C., G. și D. câte 4.500 RON fiecare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și inculpații D., G., C., B. și A..

Prin decizia penală nr. 470/Ap din 20.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 210/S din 11 octombrie 2022 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2019, care a fost desființată sub aspectul soluțiilor de încetare a procesului penal și, rejudecând, printre altele:

În baza art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (7 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (5 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (6 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) raportat la art. 33 lit. a) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. (1969) și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. (1969), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86

1

C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen. (1969) care începe să curgă de la data deciziei.

În baza art. 86

3

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov la datele fixate de acesta; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prev. de art. 86

4

C. pen. (1969), conform cărora dacă cel condamnat în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (7 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (5 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (6 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) raportat la art. 33 lit. a) C. pen. (1969) cu aplicarea art. (5) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin hotărâre și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. vechi și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. (1969), ca pedeapsă accesorie. În baza art. 86

1

C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen. (1969) care începe să curgă de la data deciziei.

În baza art. 86

3

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov la datele fixate de acesta; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 86

4

C. pen. (1969), conform cărora dacă cel condamnat în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (5 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. (1969), ca pedeapsă accesorie. În baza art. 81 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. (1969), care începe să curgă de la data prezentei decizii.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969), conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (7 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. (1969), ca pedeapsă accesorie. În baza art. 81 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. (1969), care începe să curgă de la data prezentei decizii.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969), conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B., A., C., D. și G. împotriva aceleiași sentințe.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de CII F., prin reprezentant, împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva deciziei nr. 470/Ap din 20.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală au formulat cereri de recurs în casație, printre alții, inculpații D., A., B. și C..

Prin cererea de recurs în casație, recurenta D. a invocat motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurenta a arătat, în esență, că a fost condamnată pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, nefiind întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 (lipsind situația premisă, elementul material al infracțiunii, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre faptă și respectiva urmare).

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., recurenta a susținut că, în mod greșit, nu s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată și ulterior condamnată, prin constatarea incidenței prescripției răspunderii penale. Totodată, a considerat că, pentru garantarea dreptului la un proces echitabil și pentru a evita o discriminare, legiuitorul trebuia să reglementeze calea de atac a recursului întemeiată pe motivul de casare de la pct. 8, într-o manieră în care elementele de nelegalitate cuprinse în hotărârea instanței de apel referitoare la instituția prescripției răspunderii penale să poată fi criticate în ambele sensuri, astfel încât scopul recursului în casație să fie îndeplinit, în caz contrar nefiind respectate exigențele impuse de art. 6 din CEDO.

În susținerea acestui caz de casare, recurenta a arătat că, având în vedere succesiunea legilor în timp, legea penală mai favorabilă, cel puțin sub aspectul termenului de prescripție, este noul C. pen., iar dispozițiile art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 în actuala reglementare ar fi mai favorabile sub aspectul cuantumului pedepsei, astfel că instanța de apel a stabilit în mod greșit care este legea penală mai favorabilă. Astfel, a subliniat că art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare în perioada 01.02.2014-prezent, prevede că fapta săvârșită se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar aplicând legea nouă termenul de prescripție aplicabil este de 8 ani, în cauză fiind incidente Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, în interpretarea data prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67/2022. Având în vedere aceste considerente, precum și data comiterii faptei, recurenta a apreciat că se impunea a se constata încetarea procesului penal prin împlinirea termenului de prescripție al răspunderii penale.

De asemenea, a criticat decizia recurată și sub aspectul cuantumului prejudiciului reținut ca rezultat al activității infracționale aferente infracțiunii prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, susținând, în esență, că acesta nu a fost individualizat și nu poate fi determinat în mod obiectiv pentru că nu s-a efectuat nicio expertiză în cauză.

Prin cererea comună de recurs în casație, recurenții inculpați A., B. și C. au invocat, la rândul lor, motivele de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. pen., precizând, cu titlu preliminar, că au formulat și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. și art. 438 alin. (3) din Legea nr. 135/2010, apreciind că această cerere se impune a fi discutată prealabil admisibilității în principiu a cererii de recurs.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurenții au arătat, în esență, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, neexistând nici elementul material (folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, respectiv obținerea pe nedrept), nici elementul subiectiv (reaua credință, respectiv vinovăția sub forma intenției directe), aceștia neavând reprezentarea că ar săvârși o neregulă/fraudă, și precizând, totodată, că există o neconcordanță între starea de fapt reținută de instanța de judecată și conținutul constitutiv al normei de incriminare.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., recurenții au arătat că, în mod greșit, nu s-a dispus încetarea procesului penală în raport de infracțiunea pentru care au fost condamnați prin constatarea incidenței prescripției răspunderii penale. În susținerea acestui caz de casare, au menționat că pentru garantarea dreptului la un proces echitabil și pentru a evita o discriminare, legiuitorul trebuia să reglementeze calea de atac a recursului, întemeiată pe motivul de casare de la pct. 8, în sensul în care elementele de nelegalitate cuprinse în hotărârea instanței de apel referitoare la instituția prescripției răspunderii penale să poată fi criticate în ambele sensuri, astfel încât scopul recursului în casație să fie îndeplinit, în sens contrar nefiind respectate exigențele impuse de art. 6 din CEDO.

Au precizat că instanța de apel a stabilit că legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen., însă în privința întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe dispozițiile noului C. pen. și pe Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, pe Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67/2022, precum și pe Hotărârea CJUE din 24.07.2023. Cu privire la forma aplicabilă normei de incriminare prevăzute în legea specială, respectiv a art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, instanța de apel a stabilit că legea veche este mai favorabilă. Totuși, având în vedere conținutul infracțiunii, limitele de pedeapsă, precum și prescripția răspunderii penale, recurenții au considerat că legea penală mai favorabilă este legea nouă. În atare situație, recurenții inculpați au arătat că, față de perioada în care s-ar fi desfășurat pretinsele activități infracționale imputate, coroborat cu faptul că în perioada 01.02.2014-31.05.2022 nu a existat o dispoziție legală care să reglementeze întreruperea termenului de prescripție, faptele pentru care au fost trimiși în judecată sunt prescrise.

Recurenții inculpați au criticat decizia recurată și sub aspectul cuantumului prejudiciului reținut ca rezultat al activității infracționale aferente infracțiunii prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, susținând, în esență, că acesta nu a fost individualizat și nu poate fi determinat în mod obiectiv pentru că nu s-a efectuat nicio expertiză în cauză. În plus, au învederat că au fost desfășurate toate activitățile proiectului, au fost atinse toate obiectivele, iar indicatorii au fost chiar depășiți.

Prin încheierea din 06 noiembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2019, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen., numai în ceea ce privește criticile subsumate cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și doar cu referire la îndeplinirea condițiilor de tipicitate obiectivă a infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea, Înalta Curte, secția penală, a admis în principiu, în limitele stabilite, cererile de recurs în casație formulate, printre alții, de inculpații D., A., B. și C..

În considerentele aceleiași încheieri, s-a constatat că, în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., acesta vizează situația în care "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal", soluție care nu a fost pronunțată în cauză, instanța de apel dispunând condamnarea inculpaților D., A., B. și C., astfel că aspectele invocate de recurenți prin motivele scrise nu pot fi încadrate în niciun caz de recurs în casație.

Totodată, prin încheierea 06 noiembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, au fost admise cererile formulate de recurenții inculpați D., A., B. și C. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Ca urmare, pe rolul Curții Constituționale a fost înregistrat dosarul nr. x/2024, aflat la acest moment în faza de raport.

Ulterior, prin decizia nr. 812/RC din 18.12.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus respingerea, ca nefondate, a recursurilor în casație formulate de inculpații D., A., B., C. și G. împotriva deciziei penale nr. 470/AP din 20.06.2024 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Împotriva încheierii din data de 06 noiembrie 2024 și a deciziei penale nr. 812/RC din 18 decembrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, au formulat, în termen legal, cerere de revizuire condamnații D., A., B. și C..

În susținerea căii de atac, în esență, revizuenta condamnată D. a arătat că, în cauză, cererea de revizuire a fost formulată în termen legal și este motivată în fapt și în drept, fiind incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât încheierea din 06 noiembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, s-a întemeiat pe o prevedere legală declarată neconstituțională după ce aceasta a devenit definitivă, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Revizuenta a mai menționat că, în acea cauză, a invocat și o excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. și, urmare a admiterii acestei solicitări, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale.

În concret, s-a arătat că, ulterior pronunțării încheierii din 06 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, prin care cererea sa de recurs în casație nu a fost admisă în principiu și cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., acest text de lege a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 11.04.2025. A apreciat că, în conformitate cu aspectele statuate în paragraful 33 al Deciziei Curții Constituționale nr. 126 din 03 martie 2016, "o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, …, și autorilor aceleiași excepții invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine și stabilitate juridică".

Același caz de revizuire a fost invocat, printr-o cerere comună, și de condamnații A., B. și C., care au reiterat aceleași argumente privind constatarea, prin Decizia Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025, așadar după pronunțarea încheierii din 06 noiembrie 2024, a neconstituționalității textului art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., caz de casare ce a fost invocat prin cererea de recurs în casație, dar pentru care aceasta nu a fost admisă în principiu. În esență, au susținut că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, întrucât au invocat, în cauză, excepția de neconstituționalitate a textului de lege, fiind sesizată Curtea Constituțională, și au solicitat admiterea acesteia pe fond și rejudecarea recursului în casație și cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că, având în vedere motivele de revizuire formulate și în condițiile în care prin decizia penală nr. 812/RC din 18 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, a fost examinat pe fond doar cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., ce nu a fost declarat neconstituțional, analiza cererilor de revizuire va viza doar încheierea din 06 noiembrie 2024 dată în același dosar în examinarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de cei patru condamnați.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererile de revizuire formulate de revizuenții D., A., B. și C. sunt admisibile în principiu.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

La momentul analizării admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

În cauză, cererile de revizuire au fost formulate în termenul prevăzut de art. 457 alin. (1) teza finală C. proc. pen., revizuenții au fost părți în cauza a cărei revizuire se cere, conform art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar încheierea din data de 06 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, este o hotărâre definitivă.

Totodată, cererile au fost formulate și motivate în scris, fiind indicat cazul de revizuire pe care acestea se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., conform căruia revizuirea poate fi cerută atunci când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În acest context, se reține că prin încheierea a cărei revizuire se solicită, pronunțată de Înalta Curte în etapa admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de condamnații D., A., B. și C., referitor la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. s-a constatat că motivele de recurs nu se încadrează niciunui caz de casare dintre cele limitativ și expres prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. În concret, s-a reținut că motivele indicate în cererea de recurs în casație vizează o ipoteză care nu se circumscrie nici măcar formal cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., din moment ce nu există situația premisă prevăzută de legiuitor, vizând existența unei dispoziții de încetare a procesului penal, prin decizia atacată fiind pronunțată o soluție de condamnare.

Pentru ca cererile de revizuire să fie admisibile se impune ca revizuenții să fi invocat excepția de neconstituționalitate în cadrul dosarului lor soluționat definitiv, condiție îndeplinită în speță. În acest sens, se observă că prin încheierea din 06 noiembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, au fost admise cererile formulate de recurenții D., A., B. și C. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., pe rolul acesteia fiind înregistrat dosarul nr. x/2024, aflat în fază de raport.

După rămânerea definitivă a încheierii împotriva căreia a fost formulată prezenta cale extraordinară de atac, prin decizia Curții Constituționale nr. 50 din 18.02.2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328/11.04.2025, s-a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituțională.

Așa fiind, constatând îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, va face aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 459 alin. (4) C. proc. pen. și va dispune admiterea în principiu a cererilor de revizuire.

Pe fondul cererilor de revizuire, evaluând consecințele încălcării dispoziției a cărei neconstituționalitate s-a constatat prin decizia Curții Constituționale nr. 50/18.02.2025, Înalta Curte constată că acestea continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea încheierii din 06 noiembrie 2024.

A raționa altfel, ar însemna împiedicarea, în continuare, a revizuenților de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casație și a perpetua încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituția României, deși aceștia au declanșat, la rândul lor, controlul de constituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în condițiile în care stabilitatea hotărârii judecătorești nu poate să primeze în raport cu prevederile cu valoare de principiu cuprinse în Constituție.

Deopotrivă, în considerarea acelorași argumente, Înalta Curte reține că respingerea cererilor de revizuire ar lipsi de fundament însuși controlul de constituționalitate, întrucât autorul unei excepții de neconstituționalitate ar fi pus în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curții Constituționale, deci ale controlului de constituționalitate pe care l-a declanșat, împrejurare care ar echivala cu o veritabilă sancțiune aplicabilă acestuia.

Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite cererile de revizuire și, pe cale de consecință, va anula, în parte, încheierea atacată și va dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de recurenții D., A., C. și B., cu privire la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație care, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (1) C. proc. pen., se face atunci când procedura de comunicare a cererii este legal îndeplinită, de un complet format dintr-un judecător, în cameră de consiliu și fără citarea părților, Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite la repartizare aleatorie cererile de recurs în casație formulate de recurenții D., A., B. și C..

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în principiu cererile de revizuire formulate de condamnații D., A., C. și B. împotriva încheierii din 06 noiembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Admite cererea de revizuire, anulează, în parte, încheierea atacată și dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de recurenții D., A., C. și B., cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Trimite la repartizare aleatorie cererile de recurs în casație formulate de recurenții D., A., C. și B..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2026.