ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 1068 din data de 13 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe:

Prin sentința penală nr. 19 din data de 18.01.2022, pronunțată de către Tribunalul Dolj în dosarul numărul x/2020, în baza art. 396 alin. (7) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că faptele inculpatei A. care, în perioada 05-09.06.2015, în calitate de consilier - asistent social în cadrul primăriei comunei Bratovoești, județul Dolj, având aceeași rezoluție infracțională, a întocmit un număr de 65 anchete sociale prezentate în cuprinsul expozitivului prezentului rechizitoriu în privința a 20 de beneficiari de ajutor social reprezentat de venitul minim garantat (VMG) prevăzut de Legea nr. 416/2001, înscrisuri oficiale cu caracter fals întocmite la nivelul Primăriei comunei Bratovoești și certificate de către primarul de la acea vreme B., în sensul că acestea au fost antedate și au atestat în cuprinsul lor împrejurări necorespunzătoare adevărului în ceea ce privește efectuarea în concret a activităților de anchetă socială menționată în cuprinsul lor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (65 acte materiale).

II. Hotărârea instanței de apel

Prin decizia penală nr. 1068/13 iulie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul penal declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinței penale nr. 19 din data de 18.01.2022, pronunțate de către Tribunalul Dolj în dosarul numărul x/2020, a fost desființată sentința penală apelată, iar în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpata A. cu privire la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

III. Hotărârea atacată cu recurs în casație

Împotriva deciziei penale nr. 1068/13 iulie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, Parchetul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova a declarat recurs în casație cu privire la inculpata A..

În cererea scrisă, aflată la dosar nr. x/2020, a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare de către aceeași instanță.

În motivarea recursului, s-a susținut că soluția de încetare a procesului penal față de inculpata A. este nelegală, având în vedere următoarele considerente:

În actul de inculpare s-a reținut că activitatea infracțională a inculpatei s-a derulat în perioada 05-09.06.2015.

Prin ordonanța nr. 24/P/2015 din data de 02.06.2020 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (65 de acte materiale), acesta constituind actul de procedură prin care a fost întrerupt cursul prescripției răspunderii penale, act de procedură care a fost comunicat suspectului.

Prin Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale a României, publicată în M. Of. nr. 518/25.06.2018, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituțională.

Prin raportare la aceste considerente, având în vedere că nu a fost constatată neconstituționalitatea textului legal în integralitatea sa, se constată că întreruperea cursului prescripției are loc doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat suspectului sau inculpatului.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 25 din 11 noiembrie 2019 privind stabilirea efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 asupra art. 155 alin. (1) din C. pen., a reținut că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 nu se extind asupra întregii instituții a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale, ci, potrivit considerentelor hotărârii instanței de contencios constituțional, cauza de întrerupere este incidență numai în ipoteza actelor de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului. Ca atare, dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. au rămas în fondul activ al legislației și continuă să producă efecte, dar singurele acte care pot avea ca efect întreruperea cursului prescripției răspunderii penale sunt cele care se comunică suspectului sau inculpatului.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 358 din 26 mai 2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022 s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, sublininiindu-se că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigentele constituționale. Astfel, Curtea a observat că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale.

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022 s-a intervenit și s-a statuat că: la articolul 155 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare, alin. (1) se modifică și va avea următorul cuprins: "(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Prin urmare, în perioada 2018-2022, termenul de prescripție a fost întrerupt prin actele de procedură care au fost comunicate suspecților și inculpaților, întreruperea prescripției producând un singur efect, respectiv curgerea unui nou termen de prescripție, independent de constatarea ulterioară.

Pe cale de consecință, Pachetul a apreciat că în cauză a operat întreruperea cursului prescripției răspunderii penale printr-un act de procedură care a fost comunicat suspectului/inculpatului.

V. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute.

În cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen.. (printre care și cazul în care intervine amnistia sau prescripția), dispunându-se greșit încetarea procesului penal.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a susținut, în esență, că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prealabil, Înalta Curte analizează, în condițiile pronunțării Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție problema intervenirii prescripției răspunderii penale.

La momentul adoptării și intrării în vigoare a C. pen. al României, 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională" .

Pe cale de consecință, ulterior pronunțării acestei decizii a instanței de contencios constituțional, în condițiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituționale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (...)".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

Pentru a pronunța această soluție instanța de contencios constituțional a reținut următoarele:

"72. Așa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.

Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale.

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Prin urmare, Înalta Curte arată că, în perioada 25.06.2018-30.05.2022, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., referitoare la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, au încetat să mai aibă efecte juridice, dispozițiile C. pen. în vigoare în perioada menționată constituind legea penală mai favorabilă.

Pe cale de consecință, termenele de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită de inculpat se raportează numai la dispozițiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziții legale referitoare la întreruperea cursului prescripției, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripție, cu consecința socotirii ca fiind împlinită durata termenului de prescripție, în cazul depășirii cu încă o dată a acestuia.

Înalta Curte constată că termenul de prescripție se calculează, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, admițând apelul penal declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova a dispus, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., încetarea procesului penal față de inculpata A. cu privire la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

În acest sens, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a observat că fapta reținută în sarcina inculpatei s-a epuizat la data de 9.06 2015, pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 5 ani, astfel că termenul general de prescriptie de 5 ani s-a împlinit în cauză în cursul anului 2020 - anterior pronunțării deciziei penale a instanței de apel (aplicarea exclusiv a dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen. constituind lege penală mai favorabilă, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. nemaifiind în fondul activ al legislației penale, potrivit deciziilor Curții Constituționale mai sus evocate).

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 1068 din data de 13 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 1068 din data de 13 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 decembrie 2022.