ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 septembrie 2024

Asupra recursului în casație, în baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 431 din data de 26.09.2023, pronunțată de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe durata prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a arestului preventiv.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 21.06.2023 la zi

În temeiul art. 112 lit. f) din C. pen. și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanța a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul A.: - cantitatea de 3,57 grame cocaină, (aflată în camera de corpuri delicte cf. dovezii seria x); - cantitatea de 3,53 grame cocaină, (aflată în camera de corpuri delicte cf. dovezii seria x); - cantitățile de 3,82 grame cocaină, 1,37 grame cocaină și o farfurie care poartă urme de cocaină (aflate în camera de corpuri delicte cf. dovezii seria x);

În baza disp. art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 instanța a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul B. a următoarelor bunuri a căror deținere este interzisă de legea penală: - cantitatea de 14,04 grame cocaină (aflată în camera de corpuri delicte cf. dovezii seria x);

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. rap. la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, s-a dispus confiscarea de la inculpațul A. a sumei totale de 5000 RON, obținute în urma vânzării drogurilor către colaboratorul autorizat în zilele de 09.06.2022 și 17.06.2022. instanța are în vedere ca nu s-a stabilit întelegerea dintre inculpați cu privire la împărțirea sumelor de bani, astfel că întreaga sumă va fi confiscată de la inculpatul A..

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.

Prin decizia penală nr. 228/2024 din data de 06 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421, pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de către apelanțul inculpat A.. împotriva sentinței penale nr. 431 din data de 26.09.2023, pronunțate de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022.

S-a desființat, în parte, sentința apelată și, rejudecând:

A redus pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penalcu art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și reținerea art. 19 din Legea 682/2002.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 424 alin. (3) din C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive a de la 26.09.2023 la zi.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.

Pentru a hotărî în acest sens, în ceea ce privește apelul inculpatului A., Curtea a constatat că este întemeiată critica inculpatului apelant cu privire la cuantumul pedepsei principale. Pe parcursul derulării procedurii în apel, la solicitarea admisă inculpatului, prin adresa nr. x/2022 din data de 04.12.2023, DIICOT, Serviciul Teritorial Craiova a comunicat instanței că, inculpatul A. a formulat denunțuri în mai multe cauze penale, iar în dosarul x/2022 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de doi suspecți cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 din Legea 682/2002,,(f.43 ds apel)

Curtea a constatat că inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 19 din Legea 682/2002, întrucât a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor denunțate, situație în care a considerat că se impune reducerea limitelor de pedeapsă - 5 la 12 ani închisoare- la jumătate în cazul inculpatului A.. Astfel noile limite de pedeapsă sunt de 2 ani și 6 luni la 6 ani, care se reduc cu o treime ca urmare a recunoașterii învinuirii: 1 an și 8 luni la 4 ani închisoare, maxim care se poate majora cu 3 ani închisoare pentru infracțiunea continuată comisă.

Analizând cumulativ, modul și mijloacele de comitere a faptei, dar și ținând cont de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut fapta, a ajutat la identificarea și tragera la răspundere penală a altor persoane implicate în traficul de droguri, instanța de apel a apreciat că se impune reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul diminuării cuantumului acesteia și reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea 682/2002 de la 6 ani închisoare (spre maxim) la 4 ani închisoare.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În acest sens, a menționat că instanța de control judiciar, deși a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea 682/2002, nu a diminuat proporțional pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului A., de către instanța de fond, pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) si 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. si art. 5 din C. pen., aplicându-i pedeapsa de 4 ani închisoare, față de cea corespunzătoare de 3 ani închisoare, fiindu-i agravată situația în propria cale de atac, prin încălcarea principiul non reformatio in pejus.

Prin încheierea din 6 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 228/2024 din 6 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", prevăzută de cazul de casare invocat în prezenta cale de atac, nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele sau stările de agravare și atenuare reținute prin hotărârea definitivă, ci, în căile de atac, se impune o verificare și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, cum este non reformatio in pejus (în același sens, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală nr. 144/RC/2015, nr. 390/RC/2015, nr. 98/RC/2018, nr. 333/RC/2018, nr. 150/RC/2019, nr. 79/RC/2020, nr. 280/RC/2020 și nr. 302/RC/2021, nr. 870/RC/2024).

Acest principiu, consacrat legislativ de prevederile art. 418 din C. proc. pen., statuează că instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.

Ca atare, limitele pedepsei sunt influențate și de regulile care guvernează judecata în căile de atac, astfel că, o pedeapsă aplicată de instanța de fond orientată spre maximul pedepsei, devine, în apelul inculpatului (în situația în care nu există un apel declarat în defavoarea acestuia), maximul ce nu poate fi depășit conform legii. Tot astfel, reținerea în calea de atac a incidenței unor cauze de reducere a pedepsei, conduce la o diminuare proporțională a sancțiunii aplicate, întrucât numai astfel pot fi respectate limitele rezultate din aplicarea principiului non reformatio in pejus, și menținută, sub aspectul proporționalității, modalitatea de individualizare stabilită de prima instanță și care nu poate fi agravată.

În cauză, Înalta Curte reține că judecata în apel a presupus aplicarea regulii neagravării situației în propria cale de atac, întrucât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 431 din data de 26.09.2023, pronunțate de către Tribunalul Dolj, apelarea acestei sentințe realizându-se exclusiv de către cei doi inculpați, A. și B., în circumstanțele în acare aceștia nu au interese contrare în cauză. Ca atare, instanța de apel putea modifica hotărârea apelată numai în favoarea apelantului inculpat. Însă, din examinarea celor două hotărâri prin care a fost soluționat fondul cauzei, se constată încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 418 alin. (1) din C. proc. pen., pedeapsa stabilită pentru inculpatul A. fiind mai severă raportat la modalitatea prin care prima instanță a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei.

Analizând regimul sancționator al infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul A. se constată că infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani (textul în vigoare până la data de 05.03.2023).

În cauză, instanța de fond a reținut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., astfel încât limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime, acestea fiind cuprinse între 3 ani 4 luni și 8 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

Prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, instanța orientându-se spre maximul pedepsei (8 ani).

Instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ceea ce a condus la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă (deja reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.), noile limite fiind cuprinse între 1 an 8 luni și 4 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

În ipoteza în care prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre maximul pedepsei prevăzut de lege, instanța de apel care reține în favoarea acestuia o cauză de reducere a pedepsei, în apelul exercitat de inculpat, trebuie să respecte modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei în conformitate cu principiul non reformatio in pejus.

În condițiile în care parchetul nu a declarat apel, urmare a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte constată că pedeapsa ce putea fi stabilită inculpatului A. nu trebuia să fie limita maximă a pedepsei (4ani), ci doar orientată spre maxim, respectiv 3 ani.

Nelegalitatea hotărârii, cu privire la stabilirea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă deoarece nu implică o chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. și nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) ultima teză din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 228/2024 din 6 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Va casa în parte decizia penală recurată numai cu privire la inculpatul A. și rejudecând:

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și reținerea art. 19 din Legea 682/2002.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei decizii.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale cu privire la inculpatul A. și emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat și pentru intimatul inculpat, în cuantum de câte 720 de RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 228/2024 din 6 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Casează în parte decizia penală recurată numai cu privire la inculpatul A. și rejudecând:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și reținerea art. 19 din Legea 682/2002.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei decizii.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale cu privire la inculpatul A. și emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat și pentru intimatul inculpat, în cuantum de câte 720 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2024.