ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din data de 01 aprilie 2024 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2021, în baza dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. – forma anterioară datei de 30 octombrie 2020, în condițiile art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen., [persoană vătămată B.].

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) - în acest din urmă caz, individualizată în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 10 metri C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate;

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. - forma anterioară datei de 23 mai 2016, în condițiile art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen., persoană vătămată B.;

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) - în acest din urmă caz, individualizată în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate;

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 8ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. c) C. pen. – forma anterioară datei de 30 octombrie 2020, în condițiile art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen. (persoană vătămată C.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (în acest din urmă caz, individualizată în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată C. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate;

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) din C. pen. în condițiile art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen., (persoană vătămată C.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (în acest din urmă caz, individualizată în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată C. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate;

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. c) C. pen. – forma anterioară datei de 30 octombrie 2020, în condițiile art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen., persoană vătămată D.;

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (în acest din urmă caz, individualizată în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată, D. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 10 metri) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate; în baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) din C. pen. în condițiile art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen., comisă în dauna persoanei vătămate D.;

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (în acest din urmă caz, individualizată în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată D. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 10 metri) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate;

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., s-au contopit pedepsele principale aplicate prin prezenta sentință și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 ani și 4 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate inculpatului, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 20 ani și 4 luni închisoare, în regim privativ de libertate;

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., D. și C. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 10 metri) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale;

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., de la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 404 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. cu aplicarea art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata reținerii (24 de ore din data de 17.04.2018 până la data de 18.04.2018 și, respectiv, 24 de ore din data de 15.10.2018 până la data de 16.10.2018, precum și, durata arestării preventive de la data de 18.04.2018, până la data de 27.04.2018, inclusiv).

În baza art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea înregistrării acestora în Registrul Național de Amprente Genetice, iar în baza art. 5 alin. (5) din acest act normativ, s-a dispus a fi informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 19 alin. (1) C. proc. pen.., art. 397 C. proc. pen.., art. 1357, art. 1381 și art. 1385 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de Ministerul Public cu privire la persoana vătămată minoră C. și a fost obligat inculpatul A. să plătească persoanei vătămate C. suma de 20.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral cauzat prin săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în md ilegal;

În baza art. 19 alin. (1) C. proc. pen.., art. 397 C. proc. pen.., art. 1357, art. 1381 și art. 1385 C. civ., s-au admis, în parte, acțiunile civile formulate de persoanele vătămate minore B. și D. și a fost obligat inculpatul A. la plata, pentru fiecare dintre acestea, a sumei de 5.000 euro sau contravaloarea în RON a acestei sume, cu titlu de daune morale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal început față de inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen.. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 8.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care, 3,189 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale; în baza art. 274 alin. (3) C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare efectuate în privința inculpatului E., au rămas în sarcina statului;

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., s-a dispus plata onorariilor pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru persoanele vătămate, în cuantum de 470 RON fiecare, conform delegațiilor nr. 1896/2021, nr. 1897/2021, nr. 1898/2021, nr. 1899/2021, emise de Baroul Mehedinți, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, conform art. 272 C. proc. pen.., sumele rămânând în sarcina statului.

Prin decizia penală nr. 1211 din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. (2) lit. a) C. proc. pen.., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție – D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Mehedinți și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 31 din data de 01 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2021.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, s-a descontopit pedeapsa rezultantă și s-au repus pedepsele aplicate inculpatului A. în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a încetat procesul penal față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. - forma anterioară datei de 23 mai 2016 (persoană vătămată pe B.).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. s-a încetat procesul penal față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen. (săvârșită la data de 07.03.2016 față de persoană vătămată D.).

S-a menținut pedeapsa principală de 10 ani închisoare aplicată inculpatului A. în baza art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. – forma anterioară datei de 30 octombrie 2020, cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen., persoana vătămată B., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

S-a menținut pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, aplicată în baza art. 67 alin. (2) C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.

S-a menținut pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei. (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 10 metri), aplicată în baza art. 65 alin. (1) C. pen.

S-a menținut pedeapsa principală de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului A. în baza art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. c) C. pen. – forma anterioară datei de 30 octombrie 2020, cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol (persoană vătămată C.).

S-a menținut pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată C. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, aplicată în baza art. 67 alin. (2) C. pen.

S-a menținut pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei. (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată C. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 10 metri), aplicată în baza art. 65 alin. (1) C. pen.,

S-a menținut pedeapsa principală de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului A. în baza art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată C.).

S-a menținut pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată, C. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, aplicată în baza art. 67 alin. (2) C. pen.

S-a menținut pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată, C. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 10 metri), aplicată în baza art. 65 alin. (1) C. pen.

S-a menținut pedeapsa principală de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului A. în baza art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. c) C. pen. – forma anterioară datei de 30 octombrie 2020, cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol (persoană vătămată D.).

S-a menținut pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată D. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, aplicată în baza art. 67 alin. (2) C. pen.

S-a menținut pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., pe durata executării pedepsei (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată D. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 10 metri), aplicată în baza art. 65 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care se aplică un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală a închisorii de 17 ani.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) (constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoanele vătămate B., D. și C. și de a se apropia de acestea la mai puțin de 10 metri) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., constând în interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoanele vătămate, B., D. și C. și de a se apropia de acestea la mai puțin de 10 metri C. pen., aplicată în baza art. 65 alin. (1) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu contraveneau deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Onorariile avocaților din oficiu au rămas în sarcina statului.

Decizia penală nr. 1211 din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Craiova la data de 18 octombrie 2024 și inculpatului A. la Penitenciarul Arad la data de 29 octombrie 2024 și celorlalte părți din dosar.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Craiova la data de 30 octombrie 2024.

Cererea de recurs în casație a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Craiova a fost comunicată inculpatului A. la Penitenciarul Arad la data de la data 15 noiembrie 2024, precum și celorlalte părți din dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 06 decembrie 2024. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 10 decembrie 2024.

Prin cererea formulată, Parchetul a solicitat admiterea recursului în casație și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova pentru a se pronunța pe fondul cauzei, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. care vizează greșita încetare a procesului penal fața de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. - forma anterioară datei de 23 mai 2016 [persoană vătămată pe B.] și săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută de art. art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen., (faptă săvârșită la data de 07.03.2016 față de persoană vătămată D..

Parchetul a arătat că, în fapt, s-a reținut că, în perioada septembrie 2015 - iulie 2017, inculpatul A. a lipsit de libertate și a violat mai multe persoane vătămate având vârsta între 12 și 16 ani, respectiv pe persoanele vătămate B., D., F., G., C. și H..

De asemenea, în luna decembrie 2015, acesta a luat din posesia persoanei vătămate F., prin exercitarea unor acte de violență și amenințare, un telefon mobil precum și suma de 200 de RON, pe care persoana vătămată minoră o primise în cadrul unui proiect școlar.

Totodată, în data de 29.01.2016, inculpatul A. i-a sustras persoanei vătămate D., un telefon mobil marca x pe care apoi 1-a vândut unei alte persoane.

În data de 26.01.2016, inculpatul A. i-a solicitat persoanei vătămate I. suma de 1000 RON pentru a nu o mai urmări prin oraș iar persoana vătămată i-a remis acestuia suma de 500 de RON pe care a retras-o de pe un cârd bancar aparținând bunicii sale.

Parchetul a susținut că în motivarea hotărârii de încetare a procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. - forma anterioară datei de 23 mai 2016, persoană vătămată pe B., întrucât în data de 23.03.2016 inculpatul A. a răpit-o pe persoana vătămată minoră B. din Drobeta Turnu Severin și apoi la locuința lui situată în strada x, nr. 65B (unul din blocurile J., la parter), și în aceeași zi a întreținut prin constrângere, raporturi sexuale cu aceasta - instanța de apel a reținut în esență că aceasta era pedepsită de legea penală cu închisoarea de la 3 la 10 ani și că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale la data de 22.05.2024 - termenul de prescripție a răspunderii penale fiind de 8 ani, având în vedere Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curții Constituționale și Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, motiv pentru care a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal pentru această faptă.

Cu privire la suspendarea termenului de prescripție și împlinirea acestui termen la data de 22.05.2024, instanța de apel a constatat că suspendarea operează de drept, fără a fi necesară emiterea unei ordonanțe sau a unei încheieri în acest scop, impunând-se mențiunea există o enumerare a cauzelor exceptate, enumerare care este una imperativă și limitativă, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 43 alin. (2) din Decretul Președintelui României nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, din care reise fără îndoială că procesele penale aflate în curs pe rolul instanțelor de judecată, inclusiv cele aflate în procedură în camera preliminară, se suspendă de drept pe durata stării de urgență, cu excepția celor acolo nominalizate. Instanța de apel a reținut că decretul prezidențial de instituire a stării de urgență poate fi încadrat în noțiunea de dispoziție penală cu efect de suspendare a prescripției răspunderii penale, deoarece legiuitorul utilizează în cuprinsul art. 156 din C. pen. expresia "dispoziție legală", iar nu termenul de "lege". Astfel fiind, s-a reținut că expresia "dispoziție legală", cuprinsul art. 156 C. pen. nu este întâmplătoare, deoarece legiuitorul a avut în vedere și situațiile deosebite când procesul legislativ este întrerupt (cum a fost și cazul pandemiei C.O.V.I.D. 19), astfel că a avut în vedere dispozițiile legale privite în sens larg, pentru a cuprinde în sensul de dispoziție legală toate actele normative care emană de la o autoritate publică și care are efect obligatoriu erga omnes și putere de lege, deci inclusiv decretul prezidențial prin care se dispune instituirea stării de urgență, cât timp îndeplinește condiția de confirmare din partea Parlamentului, conform Constituției.

De asemenea, s-a arătat că în motivarea hotărârii de încetare a procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, săvârșită față de persoana vătămată D., prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) din C. pen., instanța de apel a constatat că era pedepsită la data săvârșirii faptei cu pedeapsa închisorii între 3 și 10 ani, astfel că termenul de prescripție al răspunderii penale pentru această faptă este de 8 ani, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. (forma de la data de 07.03.2016, data săvârșirii faptei).

În raport de data săvârșirii faptei, respectiv 07.03.2016, instanța de apel a constatat că termenul de prescripție al răspunderii penale s-a împlinit la data de 06.05.2024, având în vedere Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curții Constituționale și Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În opinia Parchetului, hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât s-a apreciat în mod greșit împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale atât pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [faptă săvârșită la data de 23.03.2016 - persoană vătămată pe B.)], cât și pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen. (faptă săvârșită la data de 07.03.2016 față de persoană vătămată D.) și s-a dispus soluția de încetare a procesului penal față de inculpatul A. pentru fiecare dintre aceste infracțiuni, cu încălcarea art. 154 alin. (4) C. pen.

Având în vedere mențiunile instanței de apel, în sensul că persoana vătămată B. avea vârsta de 16 ani împliniți la data săvârșirii faptei, fiind minoră, conform motivelor de recurs în casație, termenul de prescripție de 8 ani a început sa curgă de la data de 22.08.2017, dată la care aceasta a devenit majoră, împlinindu-se în cursul anului 2025, iar până la data soluționării cauzei în apel nu s-a împlinit.

Cu privire la persoana vătămată minoră D., având în vedere data nașterii părții civile, conform motivelor de recurs în casație, termenul de prescripție de 8 ani a început să curgă la data de 29.04.2018, dată la care aceasta a devenit majoră, iar până la data soluționării cauzei în apel nu s-a împlinit, acesta împlinindu-se în cursul anului 2026.

Prin încheierea din 10 decembrie 2024, s-a admis cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 1211 din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

S-a trimis cauza completului 7 în vederea soluționării cererii de recurs în casație la data de 14 ianuarie 2025, cu citarea intimatului A. și a părților vătămate B. și D. și asigurarea apărării intimatului inculpat și a părților civile.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație este formulată în scris și cuprinde numele și prenumele procurorului care exercită calea de atac extraordinară, hotărârea care se atacă și semnătura procurorului.

Referitor la condiția de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a observat că în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T T – Serviciul Teritorial Craiova a susținut că hotărârea recurată este nelegală, întrucât, în mod greșit s-a constat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și s-a dispus încetarea procesului penal în privința inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [faptă săvârșită la data de 23.03.2016 față de persoana vătămată pe B.)], cât și pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen., (faptă săvârșită la data de 07.03.2016 față de persoană vătămată D.).

S-a apreciat că motivele invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T T – Serviciul Teritorial Craiova se circumscriu, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., astfel că, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.., s-a admis în principiu și s-a trimis completului competent, în vederea judecării pe fond, conform art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a admis cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 1211 din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În ședință publică din data de 14 ianuarie 2025, cu ocazia dezbaterilor, Parchetul a susținut că instanța de apel trebuia să analizeze și dispoziția de la art. 154 alin. (4) C. pen., potrivit căreia, în cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale săvârșite față de un minor, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care acesta devine major. Astfel, având în vedere că persoana vătămată B. a împlinit vârsta de 18 ani la data de 22.08.2017, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită în raport cu aceasta urmează să se împlinească în cursul anului 2025, iar în ceea ce o privește pe intimata persoană vătămată D., care a împlinit 18 ani la data de 29.04.2018, termenul de prescripție a răspunderii penale urmează să se împlinească în cursul anului 2026.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A. a solicitat respingerea recursului în casație declarat de către Parchet, apreciind că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova este întemeiată și respectă dispozițiile legii penale

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Craiova, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.. În această cale de extraordinară de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei. Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a caracterului contrar legii și are ca obiect desființarea hotărârilor contrare legii.

În recurs în casație nu se poate modifica situația de fapt, instanța de recurs în casație își fundamentează soluția pe baza faptelor anterior constatate cu caracter definitiv de instanța de apel.

Înalta Curte reține, totodată, că, prin cazul de recurs în casație reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) – j) C. proc. pen.. (respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal.

În vederea stabilirii incidenței acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanței asupra existenței/inexistenței cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situația concretă și datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate, atât sub aspect factual, cât și legislativ.

În speță, prin cererea de recurs în casație formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Craiova a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. care vizează greșita încetare a procesului penal fața de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [persoană vătămată pe B.] și săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen. (persoană vătămată D., în raport de art. 154 alin. (4) C. pen., care nu a fost avute în vedere de instanța de apel.

Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, în speță, față de inculpatul A. s-a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [persoană vătămată B.], respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen. (persoană vătămată D.).

Curtea de Apel a stabilit că fapta inculpatului A. care în data de 23.03.2016 a răpit-o pe persoana vătămată minoră B. din Drobeta Turnu Severin și apoi, la locuința lui situată în strada x, nr. 65B (unul din blocurile J., la parter), și în aceeași zi a întreținut prin constrângere, raporturi sexuale cu aceasta, își găsește corespondentul în drept la infracțiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. - forma anterioară datei de 23 mai 2016 și era pedepsită de legea penală cu închisoarea de la 3 la 10 ani, astfel că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, la data de 22.05.2024, având în vedere Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curții Constituționale și Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, motiv pentru care a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal pentru această faptă.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că fapta inculpatului A. care începând cu seara zilei de 06.03.2016 și până în data de 07.03.2016, prin exercitarea de amenințări și violențe, a lipsit-o de libertate pe persoana vătămată minoră D., în vârstă de 15 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) C. pen. în condițiile art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen. Instanța de apel a constatat că era pedepsită la data săvârșirii faptei cu pedeapsa de închisorii între 3 și 10 ani, astfel că termenul de prescripție al răspunderii penale pentru această faptă este de 8 ani, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. (forma de la data de 07.03.2016, data săvârșirii faptei) În raport de data săvârșirii faptei, respectiv 07.03.2016, instanța de apel a constatat că termenul de prescripție al răspunderii penale s-a împlinit la data de 06.05.2024, motiv pentru care a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal pentru această infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal față de inculpatul A., având în vedere Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curții Constituționale și Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În primul rând, instanța reține că examinarea legalității deciziei Curții de apel se face în raport de legea stabilită de aceasta ca fiind incidentă în cauză, astfel cum rezultă din cele ce preced: în cazul infracțiunii de viol, art. 218 alin. (1) C. pen., forma anterioară datei de 23 mai 2016, iar în cazul infracțiunii de lipsire de liberate în mod ilegal, art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) C. pen., forma de la data de 07.03.2016, data săvârșirii faptei.

Conform jurisprudenței sale constante, instanța de recurs în casație nu are în competența sa, astfel cum rezultă din C. proc. pen., examinarea argumentelor în raport de care a fost stabilită legea incidentă în cauza respectivă.

În al doilea rând, instanța reține că, prin deciziile Curții Constituționale a României, stabilirea legii penale mai favorabile se face în mod global, iar o dată stabilită legea incidentă, aceasta va guverna toate instituțiile de care depinde soluționarea raportului juridic de drept penal, fără să poată fi combinate dispoziții de favoare din legi succesive, nici chiar în ceea ce privește instituiții de drept distincte (CCR, decizia nr. 265/2014 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din C. pen., M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014).

Față de cele ce preced, în examinarea criticilor din prezentul recurs în casație, va fi avută în vedere forma art. 154 alin. (4) C. pen., anterior datei de 23 mai 2016 pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., în ceea ce privește persoană vătămată B., respectiv forma art. 154 alin. (4) la data de 07.03.2016, data săvârșirii faptei, în ceea ce privește victima D. și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) C. pen.

Efectele prescripției răspunderii penale sunt reglementate în art. 153 alin. (1) C. pen., în care se prevede că prescripția înlătură răspunderea penală, iar conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani.

Textul invocat de Parchet [art. 154 alin. (4) C. pen..] nu a suferit modificări, de la intrarea în vigoare și până la data considerată relevantă pentru stabilirea legii incidente de către instanța de apel, cu privire la infracțiunile contra libertății și integrității sexuale, care să prezinte relevanță în speța de față și care să influențeze momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție în raport de infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A..

Astfel, art. 154 alin. (4) C. pen. a avut următoarele forme de la 01.02.2014, data intrării în vigoare a C. pen., și până 23 mai 2016 pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., respectiv până la data de 07.03.2016, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) C. pen.:

- la data de 01.02.2014:

(4) În cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale, săvârșite față de un minor, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripție începe să curgă de la data decesului.

- la data de 23.05.2016, ca urmare a modificării sale prin Ordonanța de urgență nr. 18/2016:

(4) În cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale, al celor de trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile, precum și al infracțiunii de pornografie infantilă, săvârșite față de un minor, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripție începe să curgă de la data decesului.

Astfel, continuitatea textului de lege face ca acesta să fie aplicabil în ceea ce privește situația juridică a inculpatului A.. În ceea ce privește art. 5 C. pen. (legea penală mai favorabilă), o dată ce o lege a fost stabilită de instanța de apel ca fiind incidentă în cauză, aceeași lege va fi incidentă și cu privire stabilirea termenului de prescripție a răspunderii penale.

În cauză, față de data nașterii a părții civile B., respectiv 22.08.1999, se observă că aceasta avea vârsta de 16 ani împliniți la 23.03.2016, data săvârșirii infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. Această infracțiune era pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripție de 8 ani a început să curgă de la data de 22.08.2017, dată la care aceasta a devenit majoră, și ar urma să se împlinească în cursul anului 2025.

În ceea ce privește infracțiunea de infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, săvârșită față de persoana vătămată D., prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) C. pen., se constată că la data săvârșirii faptei (07.03.2016) era pedepsită cu închisoare între 3 și 10 ani, astfel că termenul de prescripție al răspunderii penale pentru această faptă este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. Față de data nașterii părții civile D. (29.04.2000), termenul de prescripție de 8 ani a început să curgă la data de 29.04.2018, dată la care aceasta a devenit majoră, și ar urma să se împlinească în cursul anului 2026.

Față de cele ce preced, în raport de art. 154 alin. (4) C. pen., la momentul pronunțării deciziei de către instanța de apel (15 octombrie 2024) nu era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale cu privire la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.) și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) C. pen., săvârșită față de persoana vătămată D., astfel că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Deciziile indicate de instanța de apel, Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curții Constituționale și Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nu vizează aplicarea art. 154 alin. (4) C. pen., astfel că nu afectează începutul cursului prescripției răspunderii penale pentru victimele minore, în cazul infracțiunilor de viol și de lipsire de liberate în mod ilegal, care fac obiectul prezentului dosar,

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinți împotriva deciziei penale nr. 1211 din 15 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Va casa, în parte, decizia recurată numai în ceea ce privește soluțiile de încetare a procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [persoană vătămată B.], respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen., (persoană vătămată D.).

Va trimite cauza spre rejudecare cu privire la săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [persoană vătămată B.], respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen., (persoană vătămată D.) la Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpatul A., în cuantum de 720 RON, precum și onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele persoane vătămate D. și B., în cuantum de câte 540 RON, vor rămâne în sarcina statului și se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinți împotriva deciziei penale nr. 1211 din 15 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Casează, în parte, decizia recurată numai în ceea ce privește soluțiile de încetare a procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [persoană vătămată B.], respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen., (persoană vătămată D.).

Trimite cauza spre rejudecare cu privire la săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [persoană vătămată B.], respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) și art. 5 C. pen., (persoană vătămată D.) la Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpatul A., în cuantum de 720 RON, precum și onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele persoane vătămate D. și B., în cuantum de câte 540 RON, rămân în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2025.