ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 octombrie 2021

Deliberând asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 515 din 06.07.2020, pronunțată de Tribunalul Iași s-a dispus cu privire la inculpatul A.:

A condamnat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

a) trafic de minori, faptă prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., 43 alin. (2) C. pen. (persoană vătămată B.), art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată B.) pentru o perioadă de 4 ani, și la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată B.,) pe durata și în condițiile prev. de art. 65 C. pen.

b) trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., 43 alin. (2) C. pen. (persoană vătămată C.), art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată C.) pentru o perioadă de 3 ani, și la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată C.) pe durata și în condițiile prev. de art. 65 C. pen.

c) trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., 43 alin. (2) C. pen. (persoană vătămată D.), art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa principală de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată D.) pentru o perioadă de 3 ani, și la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată D.) pe durata și în condițiile prev. de art. 65 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, sporită cu 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, pedeapsa principală fiind de 8 (opt) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În baza disp. art. 96 alin. (4) C. pen., a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani și 7 luni închisoare, aplicată prin sent. pen. nr. 855/24 martie 2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la data de 12.04.2016, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa închisorii aplicată prin prezenta sentință, pedeapsa principală finală de executat fiind de 10 (zece) ani și 11 (unsprezece) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2), (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată B., cu persoana vătămată C., cu persoana vătămată D., cu inculpatul E.) pentru o perioadă de 4 ani.

A constatat că pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală nr. 855 din data de 24 martie 2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la data de 12.04.2016, a fost executată.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată B., cu persoana vătămată C., cu persoana vătămată D., cu inculpatul E.) pe durata și în condițiile prev. de art. 65 C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul A..

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., art. 399 alin. (9) C. proc. pen., a dispus scăderea din durata pedepsei principale a închisorii aplicate inculpatului A. prin prezenta hotărâre a perioadei reținerii și arestării preventive a acestuia, respectiv, de la data de 24.04.2019 la zi.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 937 din data de 4 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a dispus în baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 515 din 6 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2019, sentință pe care a menținut-o.

În temeiul dispozițiilor art. 422 și art. 424 alin. (3) C. proc. pen., prin raportare la dispozițiile art. 72 alin. (1) C. pen., a dedus, în continuare, din pedepsele aplicate inculpatului A., durata arestării preventive.

Împotriva acestei decizii penale la data de 20 ianuarie 2021, a formulat apel inculpatul A., solicitând admiterea apelului formulat și reindividualizarea pedepsei aplicate de instanțele inferioare.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu apelul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 937 din data de 4 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost soluționat apelul împotriva sentinței penale nr. 515 din 6 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Iași, sens în care decizia penală atacată are un caracter definitiv.

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Instanța constată că, în cauză, calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei decizii penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 937 din data de 04 decembrie 2020 a Curții de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 937 din data de 04 decembrie 2020 a Curții de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2021.