ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.05.2018

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
11.05.2018
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 25 din 25.10.2016 a Tribunalului Covasna s-a dispus cu privire la recurenții inculpați:

IV.1. În temeiul art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală a închisorii de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de "constituire a unui grup infracțional organizat" și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. (dreptul de a comunica cu coinculpații B., C., D., E. - căsătorită E. sau de a se apropia de aceștia) pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 5 ani închisoare, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. (dreptul de a comunica cu coinculpații B., C., D., E. și cu persoanele vătămate F., G., H. sau de a se apropia de aceștia) pe o durată de 3 ani, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa pronunțată perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu de la data de 18.02.2015 până la data de 23.06.2016.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpat.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de "folosirea abuzivă a funcției în scop sexual" prevăzută de art. 299 alin. (2) C. pen. (12.09.2014 - persoana vătămată minoră G.).

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului I., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și n) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului I., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și n) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului I., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și n) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului I., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și n) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., a aplicat inculpatului I. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 5 ani și 8 luni închisoare, în final inculpatul I. având de executat pedeapsa principală de 10 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și n) C. pen. (dreptul de a comunica cu persoanele vătămate H., J., K. și L. sau de a se apropia de aceștia) pe o durată de 3 ani, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și n) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa pronunțată perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu de la data de 18.02.2015 până la data de 23.06.2016.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpat.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 19 și art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357, art. 1381 - 1382 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată constituită parte civilă G. și a obligat inculpatul A. să îi plătească acesteia, suma de 1.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale și va respinge restul pretențiilor civile.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 19 și art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357, art. 1381 - 1382 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată constituită parte civilă K. și a obligat inculpatul I. să îi plătească acesteia, suma de 1.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale și respinge restul pretențiilor civile.

A constatat că persoanele vătămate H., J. și L. nu s-au constituit părți civile.

- de la inculpatul B. - 6000 RON (provenind din trafic de minori);

- de la inculpatul B. - 5400 RON (provenind din proxenetism);

- de la inculpata C. - 5400 RON (provenind din proxenetism);

- de la inculpatul D. - 600 RON (provenind din trafic de minori);

- de la inculpata E. - 120 RON (provenind din trafic de minori);

- de la inculpata N. - 130 RON (provenind din trafic de minori);

- de la inculpatul I. - suma de 1200 RON (provenind din proxenetism).

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpați a bunurilor, folosite la săvârșirea infracțiunilor (conform dispozitiv).

În baza art. 398 C. proc. pen. rap. la art. 272 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a dispus ca onorariile parțiale cuvenite pentru persoanele vătămate/părți civile av. R. și av. S., de 292,50 RON, respectiv, 146,25 RON acordate prin încheierile din 27.04.2016 și 25 mai 2016 ale Tribunalului Covasna din fondul Ministerului Justiției, se includ în cheltuielile judiciare care rămân în sarcina statului.

Conform art. 272 alin. (1) C. proc. pen., a dispus ca onorariul apărătoarei desemnată din oficiu pentru inculpatul I., av. T. în cuantum de 100 RON, să se avanseze din fondul special al Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Covasna și se include în cheltuielile judiciare care rămân în sarcina statului.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., av. P., în cuantum de 500 RON să se avanseze din fondul special al Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Covasna și se include în cheltuielile judiciare care rămân în sarcina statului.

Conform art. 272 alin. (1) C. proc. pen., a dispus ca onorariul apărătoarei desemnată din oficiu pentru persoanele vătămate/părți civile, av. U. în cuantum de 1365 RON, să se avanseze din fondul special al Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Covasna și se include în cheltuielile judiciare care rămân în sarcina statului.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 273 alin. (4) C. proc. pen., art. 16 din Ordinul nr. 1054/C/27.07.2005 și art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 772/C-414 din 05 martie 2009, valoarea serviciilor de traducere prestate în prezenta cauză de către doamna V. și domnul W., a căror plată a fost dispusă prin încheierile Tribunalului Covasna din 03.07.2015, 21.09.2015, 05.10.2015, 02.11.2015, 06.01.2016, 02.03.2016, 11.04.2016 și 22.06.2016, rămâne în sarcina statului.

În conformitate cu art. 398 C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat inculpații B., C., A., I., D., E. și N. la plata către stat a sumei de câte 474,30 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.

Prin Decizia penală nr. 776/AP din 25.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, s-a dispus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelurilor formulate de inculpații B., C., A. și D. împotriva Sentinței penale nr. 25 din 25 octombrie 2016 a Tribunalului Covasna, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2015, pe care a desființat-o sub aspectul modalității de soluționare a laturii penale referitor la infracțiunile de trafic de persoane, proxenetism și abuz în serviciu.

Rejudecând în aceste limite, cu privire la recurenții inculpați:

- 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și n) C. pen. (dreptul de a comunica cu coinculpații A., D., E. - căsătorită E. sau de a se apropia de aceștia) pe o durată de 3 ani și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și n) C. pen.

- 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen. (persoană vătămată F.), pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 1 an și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1), (3) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

- 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen. (persoană vătămată G.), pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 1 an și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1), (3) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

- 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen. (persoană vătămată H.), pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 1 an și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1), (3) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

- 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) C. pen., rap. la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă din 4.09.2014), pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. (dreptul de a comunica cu persoanele vătămate F. și G. sau de a se apropia de aceasta) pe o durată de 3 ani și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și n) C. pen.

- 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) C. pen., rap. la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă din 12.09.2014), pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. (dreptul de a comunica cu persoanele vătămate F. și G. sau de a se apropia de aceasta) pe o durată de 3 ani și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen.

- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de folosirea serviciilor unei persoane exploatate, prevăzută de art. 216 C. pen. (persoană vătămată H.).

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor de abuz în serviciu reținute în sarcina inculpatului din 3 infracțiuni prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. într-o singură infracțiune de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale).

În baza art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a interzis ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 3 ani și 8 luni închisoare, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa principală de 8 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. (dreptul de a comunica cu coinculpații B., C., D., E. și cu persoanele vătămate F., G., H. sau de a se apropia de aceștia) pe o durată de 3 ani, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Covasna, și inculpații I., E. și N. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile în cuantum de 390 RON, 390 RON și 585 RON ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru persoanele vătămate H., J., L., precum și pentru părțile civile F., G., X. și K., au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul în cuantum de 260 RON al apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A., I., B. și C. a rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul în cuantum de 520 RON al apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații E. și N. a rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2), (3) C. proc. pen., au fost obligați inculpații I., E. și N. la câte 1.000 RON cheltuieli judiciare, restul rămânând în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 776/AP din 25 octombrie 2017 au declarat recurs în casație inculpații I., la data de 27.12.2017 și A., la data de 1 martie 2018.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 15 februarie 2018, când s-a stabilit termen la data de 30 martie 2018, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Prin încheierea pronunțată la data de 30 martie 2018 în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte a admis, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de recurenții inculpați I. și A. împotriva Deciziei penale nr. 776/Ap din 25.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație.

Analizând cererile de recurs în casație formulată de recurenții inculpați I. și A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și 2 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Având în vedere specificul acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul a prevăzut condiții stricte cu privire la hotărârile ce pot fi atacate, termenul de declarare, cuprinsul și motivarea cererii de recurs în casație, cazurile pentru care se poate formula această cale de atac și titularii căii de atac, în scopul asigurării unei rigori și discipline procesuale și al evitării introducerii, în mod abuziv, a recursurilor care nu se încadrează în motivele prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen. motivele de recurs în casație sunt limitate la nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente (pct. 1); condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală (pct. 7); încetarea, mod greșit, a procesului penal (pct. 8); lipsa constatării grațierii sau constatarea în mod greșit că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată (pct. 11); aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (pct. 12).

Deși recursul în casație presupune o judecată a cauzei, aceasta este însă limitată la persoana care a declarat și la care se referă declarația de recurs, calitatea recurentului și, nu în ultimul rând, numai la motivele de casare prevăzute la art. 438 C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casație și pentru care s-a admis în principiu această cale de atac.

Or, limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Totodată, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) C. proc. pen., la judecarea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casație și care au fost invocate în motivarea acesteia și, de asemenea, este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate de părți sau procuror.

Se mai reține că, în cazul admiterii recursului în casație, potrivit dispozițiilor art. 448 C. proc. pen., instanța poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greșitei aplicări a legii, precum și rejudecarea cauzei de către instanța de apel ori instanța competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs în casație formulate de inculpați a fost invocat incidența cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În considerarea aspectelor teoretice relevate, se constată că inculpații, în esență, au formulat critici subsumate aplicării unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege ca urmare a faptului că instanța de apel nu a dat curs solicitării de schimbare a încadrării juridice și reținerea unei singure infracțiuni continuate de trafic de persoane și trafic de minori.

Înalta Curte notează că, prin criticile aduse deciziei atacate, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situației de fapt cu consecința schimbării încadrării juridice a faptei, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Or, Înalta Curte apreciază că starea de fapt reținută în cauză și încadrarea juridică a faptei, nu mai pot fi analizate de către instanța de recurs în casație, acestea fiind stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanța de apel care a analizat și a motivat de ce nu se impune a se reține o singură infracțiune, în formă continuată, de trafic de persoane, respectiv trafic de minori.

Pornind de la scopul recursului în casație impus prin dispozițiile art. 433 din C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, Înalta Curte poate cenzura situația de fapt într-o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc. judecata în fond și apel.

Prin urmare, critica inculpatului excede analizei instanței de recurs în casație, aspectul neputând fi valorificat în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., legiuitorul statuând asupra analizei nelegalităților comise de instanțele de apel.

Din analiza deciziei penale atacate și din actele dosarului, rezultă că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului fiind prevăzute în C. pen., constatându-se că, din ansamblul probator administrat în cauză, a demonstrat că faptele există și că au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege, iar pedepsele aplicate pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților se află în limitele prevăzute de lege astfel încât criticile recurenților sunt nefondate.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de către recurenții inculpați A. și I. împotriva Deciziei penale nr. 776/AP din data de 25 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 65 RON pentru fiecare, rămâne în sarcina statului.

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de către recurenții inculpați A. și I. împotriva Deciziei penale nr. 776/AP din data de 25 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 65 RON pentru fiecare, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 mai 2018.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă