ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2385/F/22.11.2018, Tribunalul București, secția I Penală în baza dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. a admis în parte cererea formulată de inculpata A. și B. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestora astfel:

Pentru A. din infracțiunea de abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Pentru B. din infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. în infracțiunea complicitate la abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatei C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

- a condamnat pe inculpata C. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), (2) și 3 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

- a condamnat pe inculpata C. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. .244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani de închisoare.

- a condamnat pe inculpata C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și 3 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

- a condamnat pe inculpata C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatei C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 4 ani de închisoare, 3 ani de închisoare, 2 ani de închisoare, 3 ani de închisoare, 3 ani de închisoare, aplicate inculpatei prin prezenta hotărâre, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani de închisoare, la care a aplicat sporul de 1/3 din suma pedepselor de 3 ani de închisoare, 2 ani de închisoare, 3 ani de închisoare și 3 ani de închisoare, în final inculpata C. va executa 7 ani și 8 luni de închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatei C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

- a condamnat pe inculpatul D. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), (2) și 3 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani de închisoare.

- a condamnat pe inculpatul D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

- a condamnat pe inculpatul D. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și 3 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani de închisoare.

- a condamnat pe inculpatul D. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 3 ani de închisoare, 2 ani de închisoare, 3 ani de închisoare, 3 ani de închisoare, 2 ani de închisoare, aplicate inculpatului D. prin această hotărâre, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani de închisoare, la care se aplică sporul de 1/3 din suma pedepselor de 2 ani de închisoare, 3 ani de închisoare, 3 ani de închisoare și 2 ani de închisoare, în final inculpatul D. va executa 6 ani și 4 luni de închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b C. pen.

- a condamnat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani de închisoare.

- a condamnat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani de închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

- A condamnat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 1 an de închisoare.

- În baza dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 3 ani de închisoare, 2 ani de închisoare, 2 ani de închisoare și 1 an de închisoare, aplicate inculpatului prin hotărâre, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani de închisoare, la care se aplică sporul de 1/3 din suma pedepselor de 2 ani de închisoare, 2 ani de închisoare și 1 an de închisoare, în final inculpatul B. va executa 4 ani și 8 luni de închisoare.

- În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

- În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b C. pen.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată/parte civilă E..

În baza dispozițiilor art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 19 și urm. C. proc. pen. în referire la art. 1381 și urm. C. civ., a obligat pe inculpații C., D., F., G., Radu I., A., B., J., K., L. și M. la plata sumei de 3000 RON despăgubiri materiale către partea vătămată/parte civilă E. reprezentând despăgubiri materiale.

A respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă N..

În baza dispozițiilor art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 19 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 1381 și urm. C. civ., a obligat în solidar pe inculpații C., D., F., G., Radu I., A., B., J., K., L. și M. la plata sumei de 226.883,37 RON către partea vătămată/parte civilă O., cu sediul în București, Calea x, reprezentând despăgubiri materiale.

Prin Decizia penală nr. 247/A din data de 16 martie 2020 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanții inculpați C., D., F. și B. împotriva Sentinței penale nr. 2385/F/22.11.2018 pronunțate de Tribunalul București, secția I Penală în Dosarul nr. x/2016.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT, de apelanții inculpați G., Radu-I., M., L. împotriva Sentinței penale nr. 2385/F/22.11.2018 pronunțate de Tribunalul București, secția I Penală în Dosarul nr. x/2016, a fost desființată în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

A fost înlăturată mențiunea privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. în infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei C. din infracțiunea de abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpaților D., M. Și L. din infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu în forma continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. în infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 67 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută condamnarea inculpatei C. pentru săvârșirea infracțiunii de grup infracțional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 4 ani de închisoare, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

A fost menținută condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

A fost menținută condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată prevăzuta de art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani de închisoare.

A fost menținută condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

În baza dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se aplică sporul de 1/3 din suma pedepselor de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani de închisoare, în final inculpata C. urmând a executa 7 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 67 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzute de art. 250 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A fost menținută condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A fost menținută condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată,prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se aplică sporul de 1/3 din suma pedepselor de 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare și 2 ani închisoare, în final inculpatul urmând a executa 6 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 67 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de grup infracțional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A fost menținută condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare și 1 an închisoare, aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani de închisoare, la care se aplică sporul de 1/3 din suma pedepselor de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare și 1 an închisoare, în final inculpatul B. urmând a executa 4 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., i s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă E..

În baza dispozițiilor art. 397 C.proCod penal rap. la art. 19 alin. (5) C.proCod penal în referire la art. 1381 și urm. C. civ., au fost obligați în solidar inculpații D. și C. la plata sumei de 28.092,10 RON aferentă creditului acordat pe numele P. către parte civilă O..

În baza dispozițiilor art. 397 C. proc. pen.. rap. la art. 19 alin. (5) C. proc. pen.. în referire la art. 1381 și urm. C. civ., a fost obligată către partea civilă Q. prin administrator R. S.R.L., după cum urmează:

- în solidar pe inculpații C. și D. la plata sumei de 7.825,72 RON aferentă creditului acordat numitului S.;

- în solidar pe inculpații T., M., C. și D. la plata sumei de 15.278,20 RON aferentă creditului acordat numitului U.;

- în solidar pe inculpații C. și B. la plata sumei de 3.366,14 RON aferentă creditului acordat numitei V.;

- pe inculpata C. la plata sumei de 21.419,67 RON aferentă creditului acordat numitului D.;

- pe inculpata C. la plata sumei de 5.360,04 RON aferentă creditului acordat numitei W.;

- pe inculpatul D. la plata sumei de 16.842,75 RON aferentă creditului acordat numitei E.;

- în solidar pe inculpații J., K. și C. la plata sumei de 37.933,21 RON aferentă creditului acordat numitei X.;

- în solidar pe inculpații C., D. și G. la plata sumei de 28.509,71 RON aferentă creditului acordat numitei G.;

- pe inculpatul D. la plata sumei de 22.944,12 RON aferentă creditului acordat numitei Y.;

- în solidar pe inculpații C., D. și Radu I. la plata sumei de 8.151,35 RON aferentă creditului acordat numitei Radu I.;

- în solidar pe inculpații D. și C. la plata sumei de 10.876,31 RON aferentă creditului acordat numitului Z.;

- pe inculpata C. la plata sumei de 47.474,34 RON aferentă creditului acordat numitului AA.;

- pe inculpata C. la plata sumei de 13.411,55 RON aferentă creditului acordat numitei BB..

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 247/A din data de 16 martie 2020 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția I penală au declarat recurs în casație inculpații B. (la data de 02.12.2020), C. (la data de 23.12.2020) și D. (la data de 11.01.2021).

Așadar, pentru realizarea conținutului infracțiunii de abuz în serviciu, prezintă importanță cadrul normativ real și imperativ aplicabil actelor de serviciu a căror îndeplinire incorectă se impută făptuitorului. Instanța de contencios constituțional a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie realizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară (legi și ordonanțe ale Guvernului).

A precizat că, în cauza de față, inculpata A. a încălcat Procedura 1/4 - Versiunea 4 din 22.05.2009 și Versiunea 5 din 02.12.2009, privind fluxul operațiunilor de aprobare a cardului de credit CC. în RON pentru persoanele fizice .

Conform prevederilor pct. 5 din Capitolul 3 al Procedurii 14/V5, referitor la "fluxul operațiunilor privind informarea clienților, primirea, procesarea și transmiterea documentației pentru acordarea limitei de credit card", analistul de credite este cel care verifică dacă documentele prevăzute la capitolul II.2 privind "documentația necesara aprobării limitei de credit" sunt completate corect și au toate semnăturile necesare.

Prin fișa postului, analistul de credite are responsabilitatea verificării tuturor documentelor și informațiilor necesare pentru întocmirea propunerii de facilitate/referat de credit, iar ofițerul de cont este persoana desemnată pe agenție cu atribuții pe linia prevenirii spălării banilor și cunoașterii clientelei.

Potrivit aceleiași proceduri - capitolul IV - "analiza documentației, stabilirea și acordarea limitei de credit card", ofițerul de credit card - Departamentul carduri - Serviciul credit card verifică existența documentației conform cap. 2 pct. 2, precum și dacă au fost atașate la dosar rezultatele verificărilor conform cap. III pct. 4 alin. (3). Aceasta este o procedură bancară internă care disciplinează efectuarea actelor de serviciu ce îi incumbau inculpatei A..

Astfel, prin procesul-verbal încheiat la data de 24.08.2010, în urma controlului efectuat asupra dosarelor de acordare carduri de credit CC., promovate la aprobare de către Agenția O. tip A, Sucursala Ștefan cel Mare București, perioada în care ofițer relații clienți era inculpata C. și analist de credite A., întrucât au fost semnalate suspiciuni legate de datele și autenticitatea documentelor prezentate de clienți, a fost inițiată împotriva ambelor inculpate procedura disciplinară.

Potrivit dispozițiilor art. 247 alin. (2) Codul muncii, "abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care consta într-o acțiune/inacțiune, săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabile, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici."

În acest sens, a susținut că Decizia Curții Constituționale prezentată a restrâns sfera răspunderii penale pentru abuz în serviciu numai la încălcări grave ale legislației primare de către funcționarii publici, în sensul dispozițiilor art. 175 C. pen.. Inculpata A. nu a respectat procedura internă privind cardurile de credit CC., îndeplinind în mod defectuos verificările ce erau stipulate ca atribuții în fișa de post pentru analist credite. Concluzionând, nerespectarea normelor interne de lucru nu se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu, astfel cum aceasta a fost reconfigurată prin decizia Curții Constituționale menționată anterior, această activitate defectuoasă a inculpatei fiind sancționată ca abatere disciplinară.

În aceste condiții, a apreciat că, în cauză complicitatea inculpatului B. la săvârșirea unei fapte care nu este prevăzută de legea penală se situează în afara sferei ilicitului penal, impunându-se achitarea sa, prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, din conținutul acuzației cuprinse în rechizitoriu, preluată atât în conținutul sentinței de condamnare, cât și în considerentele deciziei atacate, reiese că aceasta este identică celei corespunzătoare infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, prin urmare, și în privința acestei soluții se impune achitarea inculpatului, întrucât fapta pentru care a fost condamnat, așa cum aceasta este descrisă, nu este prevăzută de legea penală incriminatoare.

În motivarea recursului în casație, recurenta inculpată a susținut că faptele pentru care a fost condamnată nu sunt prevăzute de legea penală și că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În acest context, cu privire la infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, a susținut că, din declarațiile date în cauză de către inculpații D., F., G., I. rezultă că, deși se cunoșteau, aceasta nu a fost implicată în niciun mod în obținerea creditelor lor bancare.

A arătat că, în cauză, fapta nu a fost descrisă ca și cum ar exista un grup infracțional organizat și se poate constata că nu exista o structură organizatorică cu atribuții ale fiecărui membru și scop determinat.

Făcând trimitere la Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a susținut că instanța de fond nu a analizat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 367 C. pen., elementele de tipicitate: existența grupului ar fi presupus o anumită organizare, o coordonare de atribuții, o interdependență și ritmicitate a actelor ilicite și alăturarea eforturilor într-un consens ilicit neechivoc, pentru o durată suficientă pentru a imprima stabilitate și durabilitate grupului, în vederea realizării unor scopuri infracționale comune.

Astfel, instanța de fond nu a constatat dacă sunt îndeplinite condițiile art. 367 alin. (6) C. proc. pen. care definește grupul infracțional organizat ca grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni, analiza infracțiunii și a probelor lipsind cu desăvârșire.

A mai arătat că din luna august 2010 nu a mai avut calitatea de angajat și nu a mai desfășurat nicio activitate în cadrul O., iar faptul că se susține că inculpații se cunoșteau sau dezvoltaseră relații de serviciu mai apropiate nu înseamnă că a existat o constituire a unei activități infracționale, împreună cu aceștia.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen., abuz în serviciu, a arătat că, în situația în care nici din cuprinsul actului de sesizare, nici din hotărârea instanței de fond sau de apel nu rezultă că inculpata a încălcat și dispoziții prevăzute în legi sau în ordonanțe ale Guvernului, respectiv atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară, numai prin fișa postului de agent comercial în cadrul persoanei vătămate, soluția care se impune, raportat la dispozițiile Deciziei nr. 405/15.06.2016, pronunțată de Curtea Constituțională, este cea de achitare a inculpatei, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Atribuțiile de serviciu ale inculpatei erau acelea de ofițer relații cu clienții având numai atribuția de primire "cantitativă" a dosarelor și conținutului acestora la depunerea cererii de credit. Din acel moment orice atribuție de serviciu a inculpatei înceta. Dosarele primite de la client erau înmânate directorului de agenție care la rândul său le repartiza ofițerului de analiză credit, în cauză și inculpatei A..

Prin Decizia penală nr. 775/A/12.08.2020 pronunțată în dosarul disjuns, Dosarul nr. x/2020, inculpata A. a fost achitată pentru infracțiunea de abuz în serviciu în temeiul art. 396 alin. (5) prin raportare la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Așadar, în opinia inculpatei, fapta astfel cum a fost descrisă, nu este prevăzută de legea penală.

Referitor la infracțiunea de instigare la înșelăciune, în formă continuată, a susținut că, analizând elementele de tipicitate ale infracțiunii, acestea nu sunt îndeplinite.

Astfel, inculpata în calitatea sa de angajat al O., nu poate răspunde pentru aceasta infracțiune.

Urmarea imediată sau rezultatul socialmente periculos reprezintă o componentă a laturii obiective a infracțiunii, fiind definită ca rezultatul pe care trebuie să-l producă acțiunea sau inacțiunea prin care s-a realizat elementul material, o urmare de care depinde existența laturii obiective, deci a infracțiunii. Urmarea imediată la infracțiunile contra patrimoniului constă într-o atingere adusă relațiilor patrimoniale, de regulă, sub forma unei daune, a unui prejudiciu. În cazul infracțiunii de înșelăciune, pentru ca urmarea imediată să aibă eficiență în conținutul infracțiunii, trebuie să fie îndeplinită o cerință esențială, și anume să se fi pricinuit o pagubă și care trebuie dovedită ca o condiție de existență a incriminării.

Pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune este necesar ca acțiunea de inducere în eroare prin care s-a realizat elementul material să fi avut ca urmare imediată crearea unei situații de fapt contrară celei care ar fi trebuit să existe dacă nu s-ar fi săvârșit acțiunea de amăgire, situație care a produs o pagubă patrimoniului, ca o consecință a unei decizii patrimoniale luate de cel indus în eroare la care nu ar fi consimțit dacă ar fi cunoscut adevărul.

A precizat că existența pagubei pretinsă de art. 244 C. pen. îmbracă două forme, alternative sau cumulate: o pagubă materială efectivă (damnum emergens) sau pierderea ori neproducerea unui venit așteptat în mod întemeiat și obișnuit (lucrum cessans).

Producerea unei pagube are corespondentul în (îi corespunde) folosul material injust urmărit de făptuitor prin inducerea în eroare a victimei, iar între folosul material care îl privește pe făptuitor sau pe un altul și paguba produsă victimei există o intercondiționare. Nu trebuie făcută confuzie între pagubă și scop material și injust urmărit, chiar dacă de regulă realizarea lui o implică, deoarece este posibil ca prin inducerea în eroare să se producă o pagubă, dar să nu existe infracțiunea de înșelăciune dacă fapta nu a fost săvârșită în scopul obținerii unui folos material injust pentru făptuitor sau altul.

Mai este necesar ca la infracțiunea de înșelăciune urmarea socialmente periculoasă să fie imediată, adică paguba să fie rezultatul nemijlocit al acțiunii de inducere în eroare și nu un rezultat mijlocit. Nu se poate vorbi de pagubă în cazul în care există doar o stare de pericol pentru patrimoniu, deoarece infracțiunea de înșelăciune nu este o infracțiune de pericol, ci de rezultat.

Indiferent de modalitatea normativă în care se săvârșește infracțiunea de înșelăciune, urmarea imediată a laturii obiective constă în producerea unui prejudiciu material persoanei înșelate, iar în absența unor acțiuni menite să producă o pagubă materială, fapta nu constituie infracțiunea de înșelăciune.

Legătura de cauzalitate se înfățișează ca un raport dintre acțiunea voluntară infracțională și rezultatul socialmente periculos, cu mențiunea că raportul de cauzalitate răspunde la întrebarea dacă rezultatul pedepsibil constituie sau nu efectul acțiunii subiectului. Legătura de cauzalitate există în conținutul oricărei infracțiuni, însă cercetarea acesteia se impune în cazurile în care, pentru existența infracțiunii, este necesar ca prin acțiunea sau inacțiunea făptuitorului să se producă un rezultat material, cerut expres de norma de incriminare. Chiar dacă raportul de cauzalitate nu apare menționat explicit în norma de incriminare a infracțiunii de înșelăciune, necesitatea stabilirii lui se deduce din cerința ca acțiunea să aducă atingere valorii ocrotite de legea penală, ceea ce presupune constatarea faptului că vătămarea suferită de această valoare este consecința acțiunii.

O acțiune ilicită și o urmare socialmente periculoasă, chiar dacă ar corespunde perfect faptei și urmării prevăzute de conținutul juridic al unei infracțiuni (în cazul acesta, al infracțiunii de înșelăciune) nu pot fi elemente constitutive ale acesteia decât dacă sunt unite printr-o legătură cauzală, iar fără legătura de cauzalitate nu se realizează unitatea elementelor laturii obiective, nu poate exista latura obiectivă și nici latura subiectivă a infracțiunii, nu poate exista infracțiune. Astfel, la infracțiunea de înșelăciune, acțiunea de amăgire corespunzătoare elementului material cerut de norma de incriminare este cauza urmării imediate prevăzute explicit în normă (paguba produsă), iar aceasta din urmă este efectul celei dintâi.

Pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune trebuie să se constate că există o legătură de la cauză la efect între acțiunea de amăgire (elementul material) și urmarea imediată (pagubă produsă), iar dacă situația de fapt patrimonial păgubitoare este datorată altei cauze decât acțiunii de amăgire, ea nu constituie urmarea imediată a acestei acțiuni fiindcă lipsește legătura de cauzalitate.

Legătura de cauzalitate în cazul infracțiunii de înșelăciune rezultă din însăși realizarea acțiunilor incriminate, iar dacă situația de fapt patrimonială este datorată altei cauze decât acțiunii de inducere în eroare, ea nu este urmarea imediată a acestei acțiuni, fiindcă lipsește legătura de cauzalitate. Astfel, această legătură de cauzalitate rezultă din împrejurările de fapt ale infracțiunii. Aprecierea existenței raportului de cauzalitate în cazul înșelăciunilor depinde foarte mult de situația concretă care trebuie analizată, având în vedere varietatea situațiilor de fapt, stabilirea în mod corect a raportului de cauzalitate între faptă și rezultat conferind legitimitate hotărârilor pronunțate. Importanța stabilirii raportului de cauzalitate în cazul infracțiunilor de înșelăciune este cu atât mai mare cu cât practica a arătat că există foarte multe modalități în care pot fi aduse atingeri patrimoniului prin astfel de fapte.

Legătura de cauzalitate în săvârșirea infracțiunilor nu se limitează numai la raportul de cauzalitate fizică, ci se întregește și printr-o legătură de ordin psihic, inerentă tuturor manifestărilor umane, acest aspect privind latura subiectivă; iar la infracțiunea de înșelăciune legătura psihică rezultă din constatarea vinovăției.

Privitor la latura subiectivă, autorul infracțiunii de înșelăciune cunoaște și dorește să inducă în eroare și să producă o pagubă, fiind motivat de dorința de a obține un folos.

În cazul infracțiunii de înșelăciune, intenția este calificată prin scop, adică cel de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, în sensul că este obținut pe nedrept un folos la care făptuitorul nu este îndreptățit.

Acest scop apare cu rolul de a caracteriza intenția cu care trebuie să acționeze făptuitorul pentru a exista infracțiunea de înșelăciune și astfel apare în conținutul normei ca element constitutiv al laturii subiective, atribuind caracter calificat intenției care stă la baza faptei. Scop devine o finalitate care se situează în afara momentului producerii rezultatului, iar această finalitate trebuie urmărită de subiect pentru a exista poziția subiectivă cerută de lege.

Prin folos material se înțelege orice profit, avantaj care poate fi evaluat în bani și care, atunci când este realizat, duce la creștere sau consolidarea patrimoniului, iar acest folos este injust atunci când nu există nicio îndreptățire.

Folosul nu dobândește caracter injust prin faptul că acesta a fost obținut prin inducerea în eroare a subiectului pasiv. A considera altfel, ar presupune că prin simpla acțiune de inducere în eroare orice folos material ce este just, legitim, devine injust prin actul asocierii sale cu manoperele dolosive, angajate în mod neinspirat de către făptuitor pentru asigurarea folosului său material, de altfel, legitim în fond. Totodată, dacă s-ar admite această "contaminare" ope legis a folosului material prin simplul fapt al asocierii cu acțiuni de inducere în eroare, norma de incriminare (inducerea în eroare (...) în scopul de a obține (...) un folos patrimonial injust) devine superfluă înfrângând caracterul precis, de strictă interpretare a legii penale, iar orice acțiune de inducere în eroare prin folosirea de acte false în scopul obținerii unui folos material ar angaja răspunderea penală pentru un concurs de infracțiuni - înșelăciune și fals -, fără distincție.

Pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenție nu poate fi suficientă știința că se săvârșește o acțiune de inducere sau menținere în eroare cu ocazia încheierii sau executării unui contract și că fără acea acțiune de amăgire contractul nu ar putea fi încheiat sau socotit ca fiind executat, ci este necesar ca fapta să fie săvârșită cu scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust.

În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a arătat că susținerea potrivit căreia inculpata l-ar fi ajutat pe D. prin punerea la dispoziție a datelor de identificare a cardurilor numiților P., DD., E. și N. este lipsită de orice suport probatoriu.

Din niciun mijloc de probă nu rezultă contribuția infracțională a inculpatei. Cu atât mai mult, chiar dacă plicul conținând cardul și parola ar fi fost predate fără drept unei persoane, desigilarea plicului pentru preluarea cardului și luarea la cunoștință a parolei nu presupune vinovăția pentru săvârșirea faptei.

Mai mult, pentru a putea accesa sistemul informatic, în prealabil, cardul trebuia activat ceea ce presupune ca cel ce activează cardul să cunoască datele personale ale titularului, răspuns la întrebările de siguranță (numele mamei înainte de căsătorie, de ex.) ceea ce presupune cunoștința și acordul titularului.

În subsidiar, a invocat motivul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. întrucât a considerat că pedepsele au fost greșit aplicate și că nu s-a ținut cont de legea penală mai favorabilă, respectiv legea veche pe care a apreciat-o ca fiind lege penală favorabilă.

În motivarea recursului în casație, recurentul inculpat a susținut că pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat s-a reținut că C., A. și D., în anul 2009 au constituit un grup infracțional organizat specializat în săvârșirea de infracțiuni informatice, înșelăciune, abuz în serviciu, precum și fals și uz de fals, fiind sprijiniți în activitatea infracțională de către inculpata F..

Consumarea infracțiunii s-a produs în momentul realizării acțiunii descrise în norma de incriminare indiferent dacă membrii grupării infracționale au reușit să realizeze sau să încerce să comită infracțiunea sau infracțiunile programate. Infracțiunea are momente de consumare diferită în raport cu felul acțiunii, aderarea și sprijinirea fiind acțiuni ulterioare inițierii sau constituirii.

A susținut că în sarcina sa s-a reținut acțiunea de constituire a grupului în anul 2009 alături de C. și A..

Pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat (art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.), termenul de prescripție este de 5 ani potrivit art. 154 alin. (1) C. pen., iar termenul de prescripție specială este de 10 ani potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.. Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.

În concluzie, pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., prescripția a început să curgă în anul 2009 și s-a împlinit în anul 2019. Cum judecata s-a încheiat la data de 16.03.2020, instanța de apel trebuia să constate că a intervenit prescripția pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.

Pentru infracțiunea de înșelăciune (art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.), s-a reținut că:

"D. care a beneficiat de credit bancar pe baza unor documente false (adeverință de venit)... creând astfel un prejudiciu O., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune..." - fila x din rechizitoriu.

A susținut că, în fapt, inculpatul a încheiat cu O. contractul nr. x/03.08.2009 cu suma de 14.080 RON. Consumarea infracțiunii de înșelăciune a avut loc la momentul în care acțiunea de amăgire a produs urmarea imediată, adică a reușit să determine pe cel amăgit să ia o decizie patrimonială prin care s-a creat o situație de fapt păgubitului. Așadar, pentru consumarea infracțiunii, urmarea tipică trebuie să se fi realizat împreună cu cerința sa esențială, pricinuirea pagubei.

În dosar există probe care demonstrează prescripția ca și cauză de încetare a procesului penal, dar și că nu sunt întrunite condițiile art. 35 alin. (1) C. pen.

Pentru infracțiunea de înșelăciune (art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.) termenul de prescripție este de 5 ani potrivit art. 154 alin. (1) C. pen., iar termenul de prescripție specială este de 10 ani potrivit art. 155 alin. (4) C. pen. "Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni."

În concluzie, pentru infracțiunea de înșelăciune, prescripția a început să curgă în anul 2009 și s-a împlinit în anul 2019. Cum judecata s-a încheiat la data de 16.03.2 020, instanța de apel trebuia să constate că a intervenit prescripția pentru infracțiunea înșelăciune.

Cu privire la cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurentul inculpat, prin apărător, s-a limitat la a invoca art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", fără a prezenta motivele pe care se întemeiază.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 22 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-au admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de recurenții inculpați B., C. și D. împotriva Deciziei penale nr. 247/A din data de 16 martie 2020 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția I penală.

În cazul recurentului inculpat D. s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, strict cele care se referă la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracțiunii de înșelăciune din perspectiva producerii urmării socialmente periculoase, iar celelalte aspecte invocate, respectiv prescripția răspunderii penale și neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 35 alin. (1) din C. pen., nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (7) sau 12 din C. proc. pen., (prescripția răspunderii penale reprezintă un caz de contestație în anulare, iar neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 35 alin. (1) din C. pen. privește încadrarea juridică a faptei, aspect ce nu poate fi analizat în actualul cadru procesual).

Analizând cererile de recurs în casație formulate de inculpații B., C. și D., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În acest context, sub un prim aspect, Înalta Curte constată că principala critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și invocată de inculpații B. și C. vizează împrejurarea că, din perspectiva conținutului normativ al incriminării abuzului în serviciu, astfel cum a fost reconfigurat în urma Deciziei nr. 405/2016 a Curții Constituționale, efectuarea unui act de serviciu cu încălcarea unei norme din legislația secundară, hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice și deontologice, regulamente de organizare internă, fișa postului, nu satisface cerințele de conținut obiectiv ale infracțiunii prevăzute de art. 297 din C. pen.

Prealabil analizării criticilor propriu-zise susținute de către recurenții inculpați, Înalta Curte notează că în jurisprudența sa constantă, s-a reținut că verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută de art. 16 lit. b) din C. proc. pen. și care nu a fost preluată de art. 437 alin. (1) pct. 7 din același Cod (Decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv" (Decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Pornind de la aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că, în speță atât instanța