ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 129/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 5 octombrie 2018, sub nr. x/2018, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., prin lichidator judiciar C., revizuirea Deciziei nr. 216/A din data de 14 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2014, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că, prin Rechizitoriul nr. x/2012 din 15 aprilie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție Structură centrală, secția de combatere a corupției, a fost trimisă în judecată pentru motivul că în data de 22 februarie 2012 a pronunțat, în complet colegial, în Dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel București, secția I penală, Decizia penală nr. 381/2012.

S-a reținut în sarcina sa că ar fi săvârșit cu acea ocazie următoarele infracțiuni: abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 309 noul C. pen. favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) noul C. pen. și fals intelectual prevăzut de art. 321 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) noul C. pen.

Cu privire la latura civilă, în Decizia penală nr. 216/A din 14 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul penal nr. x/2014, s-a reținut că:

"Prin Decizia nr. 381/2012, inculpatele au admis contestația în anulare formulată de condamnatul D., împotriva Deciziei penale nr. 741 din 04 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au desființat, în parte, Decizia penală nr. 741 din 04 aprilie 2011, referitor la contestator cu privire la care există autoritate de lucru judecat și Sentința penală nr. 1240 din 15 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, precum și Decizia penală nr. 802 din 16 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. j) C. proc. pen., au încetat procesul penal pornit împotriva contestatorului, pentru săvârșirea unei complicități la infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 cu referire la art. 246 combinat cu art. 248

1

cu aplicarea art. 41 alin. (2) rap. la art. 258 alin. (1) din C. pen. din 1969. S-a anulat mandatul de executare a pedepsei emis pe numele contestatorului și s-a dispus punerea de îndată în libertate, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

În ceea ce privește efectele deciziei, acestea au vizat explicit soluția pe latura penală, respectiv exonerarea de executare a pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare.

Soluția laturii penale se răsfrânge, de drept, asupra laturii civile și generează împiedicarea executării silite sau a urmăririi condamnatului pentru acoperirea prejudiciului. Astfel, potrivit dispoziției în vigoare la data pronunțării, art. 346 alin. (4) C. proc. pen. de la 1968, instanța nu soluționează acțiunea civilă când pronunță încetarea procesului penal pe cazul prevăzut de art. 10 lit. j) C. proc. pen. 1968 (…).

Anularea condamnării viciază fundamentul angajării răspunderii civile și echivalează cu anularea titlului executoriu al BIR în raport cu debitorul D. sau generează cel puțin o apărare eficientă în contextul declanșării executării silite.

Lipsirea de titlu executoriu în raport cu acest debitor a generat împiedicări majore în obținerea dezdăunării, la peste un deceniu de la data săvârșirii faptelor (2000 - 2001)".

A mai reținut instanța penală că, în cauză, B. a avut calitatea de parte civilă și a precizat prejudiciul final la suma de 18.802.405,24 RON, menționând că acesta provine din desființarea titlului de executare față de D., prin Decizia nr. 381/2012, pronunțată de Curtea de Apel București, care a generat împiedicarea executării silite a condamnatului.

Decizia penală nr. 381/2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2011, a fost anulată prin Decizia penală nr. 1589/25 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București - secția I penală, în Dosarul nr. x/2016, înainte de soluționarea cauzei în apel, respectiv la data de 25 octombrie 2016.

A arătat revizuenta că instanța de apel nu a examinat deloc cauza sub aspectul laturii civile, nu a administrat probe în acest sens, nu a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea cuantumului real al prejudiciului și, fără să pună în discuția părților problema laturii civile, le-a obligat în solidar pe inculpatele A. și E. la plata dobânzilor legale aferente sumei precizate în titlul executoriu, respectiv 18.828.804,50 RON, calculate de la data de 22 februarie 2012 (data pronunțării Deciziei nr. 381/2012) până la data de 25 octombrie 2016 (data anulării Deciziei nr. 381/2012) către partea civilă B. S.A., prin lichidator judiciar C.

În susținerea motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 453 alin. (2) C. proc. pen., revizuenta a susținut că a descoperit înscrisuri noi, doveditoare, reținute de partea potrivnică, înscrisuri care sunt definitorii pentru stabilirea prejudiciului real.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a obligat-o la plata dobânzilor legale, aferente sumei precizate în titlul executoriu (18.828.804,50 RON), fără să stabilească prejudiciul real în cauză.

Potrivit prevederilor art. 1531 C. civ., partea vătămată are dreptul la repararea prejudiciului însă, prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de partea vătămată.

Pentru a se putea cere repararea prejudiciului cauzat victimei, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie cert, să nu fi fost reparat încă, să existe un raport direct de cauzalitate între faptă și prejudiciu, acest raport să fie personal și să rezulte din încălcarea sau atingerea unui interes legitim.

Revizuenta a arătat că următoarele condiții sunt întotdeauna obligatorii pentru toate situațiile în care este vorba de angajarea răspunderii civile reparatorii:

a. infracțiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral - respectiv infracțiunea să fie susceptibilă de a produce un prejudiciu;

b. între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate în sensul că fapta care face obiectul judecății să fie cea care a cauzat prejudiciul pe care partea civilă urmărește să-l repare, fiind contrar legii și inadmisibil ca inculpatul să fie supus judecății penale pentru o faptă și să fie obligat la despăgubiri generate dintr-o altă faptă.

c. prejudiciul trebuie să fie cert; prejudiciul este cert atunci când existența sa poate fi constată cu certitudine și atunci când acesta poate fi evaluat.

d. prejudiciul să nu fi fost reparat; în situația în care victima faptei ilicite a fost despăgubită, raportul obligațional delictual a fost stins și, pe cale de consecință, și dreptul la acțiune al acesteia s-a stins prin executare.

În plus, conform dispozițiilor art. 14 alin. (1)-(3) din C. proc. pen. din 1968, trebuie îndeplinită și condiția ca prejudiciul să se nască din infracțiune, fapt ce restrânge semnificativ aria cauzelor penale în cadrul cărora se pot formula acțiuni civile, deoarece numai unele infracțiuni pot da naștere unor prejudicii materiale sau morale, ceea ce presupune ca acesta să își aibă originea în fapta penală.

Or, în cauza dedusă judecății, partea civilă nu a prezentat nicio fundamentare a prejudiciului solicitat, astfel că instanța de judecată a interpretat faptul că Decizia penală nr. 381/2012 a generat împiedicări majore în obținerea dezdăunării, la peste un deceniu de la data săvârșirii faptelor în sensul că, din cauza Deciziei penale nr. 381/2012, în perioada 22 februarie 2012 - 25 octombrie 2016, partea civilă nu a executat de la D. suma de 18.828.804,50 RON; prin urmare, a obligat-o pe revizuentă să plătească dobânzi legale la această sumă pentru perioada menționată.

Revizuenta a susținut că motivul real pentru care partea civilă nu a recuperat prejudiciul stabilit prin titlul executoriu este consecința lipsei de interes a acesteia întrucât nu a cerut, nici procurorilor, nici instanței de judecată, instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților din Dosarul nr. x/2006.

De asemenea, revizuenta a arătat că a luat cunoștință de anumite înscrisuri (care dovedesc faptul că partea civilă B. nu putea să execute de la D. suma de 18.828.804,50 RON, în perioada 22 februarie 2012 - 25 octombrie 2016), cu ocazia soluționării de către Judecătoria Sectorului 4 București a Dosarului nr. x/2018, având ca obiect conexarea Dosarului de executare silită nr. x din 01 martie 2018, deschis pe numele debitoarei A., de către BEJ F., cu Dosarul de executare silită nr. x/2011, deschis pe numele debitorului D., de BEJ G., la termenul din 05 septembrie 2018.

Cu referire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care dispune că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, revizuenta a arătat că toate condițiile legale sunt îndeplinite în mod cumulativ de înscrisurile de care se prevalează în sensul că:

- aceste înscrisuri dovedesc o împrejurare esențială, de o importanță deosebită în proces, care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la o altă soluție, respectiv la calculul unui prejudiciu real, care este esențial mai mic decât 18.828.804,50 RON, prejudiciu pentru care instanța urma să o oblige la plata dobânzilor legale;

- înscrisurile au fost descoperite la termenul din 05 septembrie 2018, pe care l-a avut în Dosarul de conexare nr. x/2018, deci sunt descoperite după darea Deciziei penale nr. 216/A/14 iunie 2017 de către Înalta Curte de Casație și Justiție și existau în timpul judecării apelului;

- aceste înscrisuri au fost reținute, în sensul că nu au fost prezentate instanței de judecată în mod intenționat de partea civilă. De fapt, partea civilă nu a fost interesată deloc de proces, nu a participat la ședințele de judecată, nu a propus probe și nici nu a dovedit cuantumul prejudiciului solicitat, tocmai fiindcă avea cunoștință de situația reală, în sensul că nu putea executa nimic de la D., chiar dacă ar fi avut titlu executoriu.

În opinia revizuentei înscrisurile constând în: Adresa Ministerului Finanțelor publice nr. 232991 din 19 decembrie 2011 către BEJ G.; Adresa BEJ G. către H. S.A. nr. 754/04 mai 2012; Adresa BEJ G. către I. S.A. nr. 754/04 mai 2012; Adresa BEJ G. către J. S.A. nr. 754/04 mai 2012; Adresă K. către BEJ G. nr. x/07 mai 2012; Adresă L. către BEJ G. nr. x/11 mai 2012; Adresă H. către BEJ G. nr. x/23 mai 2012; Procesul-verbal încetare executare silită împotriva debitorului D. nr. 754/11 iunie 2012; Adresă BEJ G. către B. - în faliment, prin lichidator judiciar M.; Procesul-verbal eliberare/distribuire a sumelor rezultate din executarea silită prin poprire 754/31 octombrie 2014; Procesul-verbal eliberare/distribuire a sumelor rezultate din executarea silită prin poprire 754/21 iulie 2015; Procesul-verbal eliberare/distribuire a sumelor rezultate din executarea silită prin poprire 754/21 decembrie 2016; Procesul-verbal eliberare/distribuire a sumelor rezultate din executarea silită prin poprire 754/23 decembrie 2012; Procesul-verbal eliberare/distribuire a sumelor rezultate din executarea silită prin poprire 754/21 iunie 2017; adresă C. către BEJ G. nr. x/31 octombrie 2017 și Procesul-verbal eliberare/distribuire a sumelor rezultate din executarea silită prin poprire 754/18 decembrie 2017, îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, revizuenta a menționat că în susținerea celor învederate prin cererea de revizuire sunt și considerentele Deciziei nr. 54 din 7 februarie 2018, pronunțată de Curtea Constituțională, punctele 27 și 44.

A conchis revizuenta că soluția dispusă în ceea ce privește latura civilă este nelegală și netemeinică întrucât nu s-a stabilit un prejudiciu real suferit de partea civilă în cauză, iar partea civilă nu a prezentat înscrisurile doveditoare descoperite de aceasta, înscrisuri care sunt definitorii pentru stabilirea prejudiciului real. Drept consecință, a solicitat admiterea cererii de revizuire și, în temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ., anularea în parte a Deciziei penale nr. 216/A din 14 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014, în ceea ce privește latura civilă, respectiv cu privire la obligarea inculpatelor la plata dobânzilor legale pentru un prejudiciu real și legal calculat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și ale art. 453 alin. (2) C. proc. pen.

Intimata B. S.A., prin lichidator judiciar C., legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu a învederat Înaltei Curți excepțiile și apărările sale.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile solicitate de revizuentă, respectiv: adresă de comunicare dosar executare la Judecătoria Sector 4, în Dosarul nr. x/2018; Adresa nr. x/19 decembrie 2011 a Ministerului Finanțelor Publice către BEJ G.; Adresa BEJ G. către H. S.A. nr. 754/04 mai 2012; Adresa BEJ G. către I. S.A. nr. 754/04 mai 2012; Adresa BEJ G. către J. S.A. nr. 754/04 mai 2012; Adresa K. către BEJ G. nr. x/07 mai 2012; Adresa L. către BEJ G. nr. x/11 mai 2012; Adresă H. către BEJ G. nr. x/23 mai 2012; Procesul-verbal încetare executare silită împotriva debitorului D. nr. 754/11 iunie 2012; adresa BEJ G. către B. - în faliment, prin lichidator judiciar M., nr. 754/07 martie 2014; Procesul-verbal eliberare/distribuire a sumelor rezultate din executarea silită prin poprire 754/31 octombrie 2014; Procesul-verbal de eliberare/distribuire a sumelor rezultate din executarea silită prin poprire 754/21 iulie 2015; Procesul-verbal de eliberare/distribuire a sumelor rezultate din executarea silită prin poprire 754/21 decembrie 2016; Procesul-verbal de eliberare/distribuire a sumelor rezultate din executarea silită prin poprire 754/23 decembrie 2012; Procesul-verbal de eliberare/distribuire a sumelor rezultate din executarea silită prin poprire 754/21 iunie 2017; Adresa către BEJ G. nr. x/31 octombrie 2017; Procesul-verbal de eliberare/distribuire a sumelor rezultate din executarea silită prin poprire 754/18 decembrie 2017; extras din Rechizitoriul nr. x din 15 aprilie 2014; extras din Sentința penală nr. 97F din 19 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București și extras din Decizia penală nr. 216A din 14 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 509 pct. 5 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 453 alin. (2) C. proc. pen..., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (2) din C. proc. pen.: "Revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ.".

Art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Înalta Curte reține că prin Sentința penală nr. 97/F/19.05.2016, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2014, Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpata E. pentru infracțiunile de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) cu referire la art. 309 C. pen., favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., și fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen... rap. la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpata A. pentru infracțiunile de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen., favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., și fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă față de inculpatele E. și A., iar, în baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a menținut măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpatelor E. și A. prin Ordonanțele nr. 51/P/2012 din 31 martie 2014 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Potrivit dispozițiilor art. 46 C. proc. pen. a disjuns cauza, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, în ceea ce o privește pe inculpata N.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze au rămas în sarcina statului, iar onorariul cuvenit avocat desemnat din oficiu a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Prin Decizia penală nr. 216/A din 14 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis apelul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 97/F din 19 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

A desființat, în parte, sentința penală menționată și, rejudecând:

În temeiul art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 132 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

În temeiul art. 67 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., iar în temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 269 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului.

În temeiul art. 38 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, în final, 4 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, și pedeapsa accesorie constând în interzicerea acelorași drepturi.

În temeiul art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 132 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpata E., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

În temeiul art. 67 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce va fi executată în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., iar în temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 269 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata E. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului.

În baza art. 38 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei E., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, în final, 4 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, și pedeapsa accesorie constând în interzicerea acelorași drepturi.

A menținut măsurile asigurătorii instituite față de inculpatele A. și E.

A obligat, în solidar, pe inculpatele A. și E. la plata dobânzilor legale aferente sumei de 18.838.804,50 RON, calculate de la data de 22 februarie 2012 (data pronunțării Deciziei nr. 381/2012), până la data de 25 octombrie 2016 (data anulării Deciziei nr. 381/2012), către partea civilă B. S.A. prin lichidator judiciar C.

A menținut dispozițiile sentinței penale apelate, care nu contravin deciziei de apel.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele N. și A.

Le-a obligat pe inculpatele A. și E. la plata către stat a sumei de câte 4500 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

A obligat-o pe inculpata N. la plata sumei de 1000 RON, cheltuieli de judecată ocazionate în faza de apel.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpatele A., E. și N. au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri, în ceea ce privește latura civilă, a formulat cerere de revizuire revizuenta A.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocate ca temei de drept al cererii de revizuire, corespund motivului de revizuire reglementat în vechiul C. proc. civ. la art. 322 pct. 5 teza I.

Acest motiv de revizuire are în vedere ipoteza în care, la data pronunțării hotărârii atacate, instanța nu a avut cunoștință de anumite înscrisuri care nu au putut fi înfățișate de revizuent din motive mai presus de voința lui ori pentru că au fost reținute de partea adversă; în plus aceste înscrisuri trebuie să fie susceptibile de a fi condus la pronunțarea unei alte soluții în cauză.

În considerarea faptului că noul C. proc. civ. nu aduce nicio modificare legislativă în privința acestui motiv de revizuire, care a dezvoltat în vechea reglementare o bogată doctrină și jurisprudență, Înalta Curte reține că pentru îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire este necesar ca revizuentul să înfățișeze un înscris probator care să nu fi fost folosit în procesul finalizat cu hotărârea atacată, înscrisul invocat să fi existat la data la care a fost pronunțată hotărârea ce se solicită a fi revizuită, înscrisul să nu fi putut fi produs procesul în care a fost pronunțată hotărârea atacată fie din motive mai presus de voința lui, fie pentru că au fost reținute de partea potrivnică; în plus, acesta trebuie să fie determinant, adică să fi putut conduce la o altă soluție dacă ar fi fost cunoscut de instanță.

Pentru admiterea cererii de revizuire este necesar ca toate aceste condiții să fie îndeplinite cumulativ.

În cazul dedus judecății, revizuenta a susținut, în esență, că instanța penală a obligat-o, în solidar cu inculpata E., la plata dobânzilor legale aferente sumei precizate în titlul executoriu, respectiv 18.828.804,50 RON, calculate de la data de 22 februarie 2012 (data pronunțării Deciziei nr. 381/2012) până la data de 25 octombrie 2016 (data anulării Deciziei nr. 381/2012) către partea civilă B. S.A., prin lichidator judiciar C., deși nu a examinat deloc cauza sub aspectul laturii civile, nu a administrat probe și nu a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea cuantumului real al prejudiciului; de asemenea, nu a pus în discuția părților problema laturii civile.

Înalta Curte menționează că, fiind o cale extraordinară de atac de retractare, revizuirea poate fi exercitată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, urmărindu-se îndreptarea unor erori de fapt.

Uzând de această cale procesuală, revizuentul trebuie să tindă la retractarea hotărârii pentru motivul că starea de fapt stabilită nu corespunde adevărului obiectiv. Nu pot fi puse în discuție pe această cale pretinse erori de drept săvârșite de instanța care a pronunțat hotărârea atacată.

În cazul dedus judecății se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a arătat în cuprinsul Deciziei nr. 216/A/14 iunie 2017 că măsura obligării, în solidar, a inculpatelor A. și E. la plata dobânzilor legale aferente sumei precizate în titlul executoriu, respectiv 18.828.804,50 RON, calculate de la data de 22 februarie 2012 (data pronunțării Deciziei nr. 381/2012) până la data de 25 octombrie 2016 (data anulării Deciziei nr. 381/2012) către partea civilă B. S.A., prin lichidator judiciar C., este justificată de următoarele considerente privitoare la efectele deciziei asupra laturii civile a cauzei anterior judecate: "Efectele Hotărârii nr. 318/2012 ar fi continuat și în prezent dacă nu intervenea anularea acesteia, în revizuire, prin Decizia penală nr. 1589 din 25 octombrie 2016, în urma condamnării celui de-al treilea membru al completului de judecată pentru infracțiuni de corupție în legătură cu pronunțarea Deciziei nr. 318 (Sentința penală nr. 3/P/26 martie 2015, definitivă prin Decizia penală nr. 242 din 2 iunie 2016). În urma anulării Deciziei nr. 318/2012 s-a procedat la rejudecarea căii de atac declarată de contestatorul-condamnat D., iar prin Decizia nr. 1702/15 noiembrie 2016 s-a luat act de retragerea contestației în anulare formulată împotriva Hotărârii de condamnare nr. 741/04 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Apărarea a invocat faptul că inculpatele nu au anulat ori desființat soluția în latura civilă, astfel încât această interpretare referitoare la producerea de consecințe sub aspectul laturii civile, în cauza privindu-l pe D., este eronată.

Prin Sentința penală nr. 1240/15 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4, în Dosarul nr. x/2006, definitivă prin Decizia penală nr. 741/04 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, inculpatul D. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare și a fost obligat, în solidar cu ceilalți inculpați, la plata sumei de 8.053.561,1 RON, reprezentând linii de credit, precum și a dobânzii legale calculată de la data acordării fiecărui credit, către partea civilă BIR. În apel, prin Decizia nr. 802/A/16 decembrie 2010, s-a majorat cuantumul despăgubirilor la 8.053.561,1 RON (valoare credit) și 10.678.612,4 RON (valoare creanțe cesionate), către partea civilă, și dobânda legală calculată până la plata efectivă.

Prin Decizia nr. 318/2012, inculpatele au admis contestația în anulare formulată de condamnatul D., împotriva Deciziei penale nr. 741 din 04 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au desființat, în parte, Decizia penală nr. 741 din 04 aprilie 2011, referitor la contestator cu privire la care există autoritate de lucru judecat și Sentința penală nr. 1240 din 15 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, precum și Decizia penală nr. 802 din 16 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen., au încetat procesul penal pornit împotriva contestatorului, pentru săvârșirea unei complicități la infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzute de art. 26 C. pen. de la 1969 cu referire la art. 246 combinat cu art. 248

1

cu aplicarea art. 41 alin. (2) raportat la art. 258 alin. (1) din C. pen. de la 1969. S-a anulat mandatul de executare a pedepsei emis pe numele contestatorului și s-a dispus punerea de îndată în libertate, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

În ceea ce privește efectele Deciziei nr. 318/2012, acestea au vizat explicit soluția în latura penală, respectiv exonerarea de executare a pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare.

Soluția laturii penale se răsfrânge, de drept, asupra laturii civile și generează împiedicarea executării silite sau a urmăririi condamnatului pentru acoperirea prejudiciului. Astfel, potrivit dispoziției în vigoare la data pronunțării, art. 346 alin. (4) C. proc. pen. de la 1968, instanța nu soluționează acțiunea civilă când pronunță încetarea procesului penal pe cazul prevăzut de art. 10 lit. j) C. proc. pen. de la 1968.

Inculpatele au ignorat această dispoziție în contextul desființării condamnării și pronunțării, pe latură penală, a soluției de încetare a procesului penal, nu au evaluat efectele textului asupra situației juridice a condamnatului, învederând în apărare că, în lipsa desființării laturii civile, consecințele juridice nu se produc asupra răspunderii civile sau, deși se vor produce, nu le sunt imputabile, întrucât nu au modificat latura civilă.

În prezenta cauză, B. are calitatea de parte civilă și a precizat prejudiciul la suma de 18.839.685,5 RON. În faza de urmărire penală, prin Adresa nr. x/21 iunie 2012, partea civilă a precizat că nu s-a recuperat nicio parte a prejudiciului cauzat prin fraudarea B. S.A de către O., P., Q. și D. (...). Ulterior, prin Adresa nr. x/05.03.2014 (...), B., prin același lichidator, a comunicat Direcției Naționale Anticorupție că își menține solicitarea de constituire ca parte civilă pentru suma de 18.838.804,50 RON, precum și a dobânzilor legale, calculate până la încasarea efectivă a debitului, precum și faptul că suma de 18.839.684,50 RON cu care s-a constituit parte civilă inițial a fost diminuată cu suma de 880 RON, încasată în contul acestei creanțe de la executorul judecătoresc.

În cursul judecății în fond a prezentei cauze, la solicitarea instanței, s-a comunicat, la data de 3 decembrie 2014, că nu se finalizase procedura falimentului debitorului BIR, în Dosarul nr. x/2000 (...). La data de 12 decembrie 2014, B., prin lichidator judiciar, a menținut constituirea de parte civilă, precizând debitul principal în cuantum de 18.802.405,24 RON, întrucât în cadrul Dosarului de executare silită nr. x/2011 al BEJ G., privind Decizia penală nr. 802/A/16 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-au recuperat 36.399,26 RON din poprirea instituită asupra veniturilor numiților O., P. și Q. Cererea de executarea silită, înregistrată la data de 17.11.2011, l-a vizat și pe D. (...), titlul față de acesta fiind desființat prin Decizia nr. 318/22 februarie 2012.

Această recuperare parțială va fi opozabilă creditorului și eficientă față de debitori numai în contextul executării ulterioare, silite ori benevole, fără a avea nicio consecință asupra cuantumului prejudiciului stabilit prin hotărârea anulată ori produs în prezenta cauză.

Anularea condamnării viciază fundamentul angajării răspunderii civile și echivalează cu anularea titlului executoriu al BIR în raport cu debitorul D. sau generează cel puțin o apărare eficientă în contextul declanșării executării silite. Instanța amintește și inexistența acoperirii benevole a prejudiciului creat și constatat a fi produs BIR de către acest debitor ori eficiența executării silite exercitate împotriva codebitorilor. Acestea susțin interesul creditorului BIR în a putea solicita executarea silită a debitorului D.

Lipsirea de titlu executoriu în raport cu acest debitor a generat împiedicări majore în obținerea dezdăunării, la peste un deceniu de la data săvârșirii faptelor (2000 - 2001).

Această concluzie nu este influențată de următoarele împrejurări: începerea executării silite de către BIR ori menținerea sa în pasivitate; menținerea obligării coinculpaților la acoperirea prejudiciului cauzat BIR și posibilitatea acoperirii silite sau benevole a prejudiciului de către aceștia (în cadrul executării silite s-au recuperat numai 36.399,26 RON, respectiv 0,2%, prin poprirea instituită asupra veniturilor numiților O., P. și Q.); posibilitatea BIR de a introduce o nouă acțiune civilă separată și ulterioară împotriva contestatorului D.

Ca urmare, prejudiciu produs părții civile BIR prin acțiunea prejudiciabilă a inculpatelor, este egal cu cel reținut în hotărârea anulată de acestea, deoarece potrivit art. 183 C. pen., succesorul art. 146 C. pen. de la 1969, o faptă se consideră a genera consecințe deosebit de grave, dacă a produs o pagubă materială mai mare de 2.000.000 RON, iar aceste consecințe atrag varianta agravată a infracțiunii de abuz în serviciu în sarcina inculpatelor.

Anularea, în revizuire, a Deciziei nr. 318/2012 a Curții de Apel București și respingerea contestației în anulare formulată de numitul D., în rejudecare, a repus în ființă titlul executoriu față de debitorul D. și a pus creditorul în situația preexistentă pronunțării deciziei.

Aceste efecte echivalente repunerii în situația anterioară, produse la un moment ulterior consumării infracțiunilor, independent de voința inculpatelor, limitează sau reduc cuantumul prejudiciului numai la dobânzile aferente perioadei în care titlul executoriu nu a fost în ființă.

Ca urmare, Înalta Curte va obliga, în solidar pe inculpatele A. și E. la plata dobânzilor legale aferente sumei precizate în titlul executoriu (18.838.804,50 RON), calculate de la data de 22 februarie 2012 (data pronunțării Deciziei nr. 381/2012), până la data de 25 octombrie 2016 (data anulării Deciziei nr. 381/2012), către partea civilă S.C. B. S.A., prin lichidator judiciar C."

Prin urmare, instanța penală a apreciat că plata dobânzilor legale se impune în considerarea prejudiciului produs de inculpate părții civile BIR, prin hotărârea judecătorească pronunțată (Decizia penală nr. 381/2012) care a avut ca efect, în perioada 22 februarie 2012 - 25 octombrie 2016, anularea titlului executoriu al S.C. B. S.A.

Așa cum rezultă cu evidență din considerentele instanței penale care a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire, obligarea inculpatelor la plata dobânzilor legale aflate în discuție a fost dispusă exclusiv în considerarea efectului produs de Decizia nr. 381/2012 asupra laturii civile, menționându-se explicit că: "Această concluzie nu este influențată de următoarele împrejurări: începerea executării silite de către BIR ori menținerea sa în pasivitate; menținerea obligării coinculpaților la acoperirea prejudiciului cauzat BIR și posibilitatea acoperirii silite sau benevole a prejudiciului de către aceștia (în cadrul executării silite s-au recuperat numai 36.399,26 RON, respectiv 0,2%, prin poprirea instituită asupra veniturilor numiților O., P. și Q.); posibilitatea BIR de a introduce o nouă acțiune civilă separată și ulterioară împotriva contestatorului D."

Or, prin cererea de revizuire, revizuenta tinde să dovedească aspecte care au fost apreciate ca nefiind relevante de instanța penală, combaterea acestor considerente prin veritabile apărări de fond nefiind posibilă într-o cale de atac de retractare.

Prin urmare, înscrisurile prin care revizuenta tinde să dovedească împrejurarea că partea civilă nu ar fi putut, în concret, să aducă la îndeplinire, pe cale de executare silită, debitul la care au fost calculate despăgubirile, respectiv împrejurarea că nu s-a procedat la evaluarea corectă a prejudiciului, nu pot fi considerate, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., înscrisuri determinante, în sensul în care ar fi susceptibile de a duce la pronunțarea unei alte hotărâri.

În acest sens, Înalta Curte subliniază că revizuirea este o cale de atac de retractare, care nu permite repunerea în discuție a condițiilor de antrenare a răspunderii civile delictuale din perspectiva invocată de revizuentă, considerentele instanței de apel fiind lipsite de orice echivoc cu referire la fundamentul răspunderii inculpatei.

Având în vedere că întrunirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire este cerută cumulativ, Înalta Curte constată că nu se impune a examina dacă înscrisurile invocate de revizuentă au fost reținute de partea potrivnică sau nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 216/A din 14 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC -NN