ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 decembrie 2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

I. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ

Prin sentința penală nr. 121/F din 15 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la dispozițiile art. 143

1

alin. (1) din Legea nr. 31/1990, art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 și art. 14 alin. (2) și (3) din Legea nr. 500/2002, formulată de inculpata A..

Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulate de inculpații B. și A. și schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție din oficiu de instanță.

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a exercita o funcție publică), pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), și) g C. pen. (dreptul de a exercita o funcție publică).

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), și) g C. pen. (dreptul de a exercita o funcție publică), pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și și) g C. pen. (dreptul de a exercita o funcție publică).

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de stabilire cu intenție a unei valori diminuate a bunului supus executării silite și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. (profesia de executor judecătoresc), pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. (profesia de executor judecătoresc).

În baza art. 112 lit. e) C. proc. pen. s-a confiscat de la inculpatul C. suma de 7.196.400 RON.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Societatea Feroviară de Turism SFT-CFR S.A. și inculpatul B. a fost obligat la plata sumei de 34752 RON către partea civilă, constatându-se, totodată, că inculpatul a consemnat la dispoziția părții civile suma de 34752 RON.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă Societatea Feroviară de Turism SFT-CFR S.A. în privința inculpatei A., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu pentru care s-a dispus o soluție de achitare.

În baza art. 397 alin. C. proc. pen. a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 7.015.408,25 RON către partea civilă Societatea Feroviară de Turism SFT-CFR S.A..

A fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din data de 04.10.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., cu privire la bunurile mobile și imobile aparținând inculpatei A. până la concurența sumei de 7.015.408,25 RON asupra următoarelor bunuri:

- Imobil tip teren ID electronic x, în suprafață de 846 mp situat în Micești, strada x nr. 19 jud. Alba;

- Imobil tip teren ID electronic x, nr. cadastral x nr. CF xicești, în suprafață de 299 mp situat în Micești, jud. Alba;

- Imobil tip teren ID electronic x, nr. cadastral x nr. CF xicești, în suprafață de 124 mp situat în Micești, jud. Alba;

- Imobil tip teren ID electronic x, nr. cadastral x nr. CF xicești, în suprafață de 124 mp situat în Micești, jud. Alba;

-Imobil tip teren ID electronic x, nr. cadastral x nr. CF xicești, în suprafață de 299 mp situat în Micești, jud. Alba

- Imobil tip construcție ID electronic x, în suprafață de 143 mp situat în Micești, jud. Alba;

A fost menținută măsura asiguratorie a popririi, instituită prin ordonanța din data de 04.10.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.Aa, cu privire la bunurile mobile și imobile aparținând inculpatei A. până la concurența sumei de 7.015.408,25 RON asupra sumelor aflate în prezent sau care vor intra în viitor în următoarele conturi:

- Cont deschis la data de 18.09.2008 la D. Sucursala București (cu excepția sumelor intrate sau ce vor intra pe viitor cu titlu de salariu, în limita procentuală de 2/3 din cuantumul acestuia);

- Cont deschis la data de 01.05.2012 la D. Sucursala București (numai asupra sumelor ce depășesc descoperitul de cont);

- Cont deschis la data de 11.01.2000 la E. S.A. Sucursala Palat CFR;

- Cont deschis la data de 21.04.2011 la F. Sucursala București;

- Cont deschis la data de 15.11.2000 la G. S.A.;

- Cont deschis la data de 07.11.2001 la H. S.A.

Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții civile ale părții civile Societatea Feroviară de Turism SFT-CFR S.A.;

A fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din data de 14.03.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, cu privire la cota de 1/6 din imobilul tip teren ID electronic x în suprafață de 372200 mp, situat în localitatea Mârșa, jud. Giurgiu, aparținând inculpatului C., până la concurența sumei de 7.196.400 RON.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpatul B. la plata sumei de 2500 RON cheltuieli judiciare către stat, inculpata A. la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat și inculpatul C. la plata sumei de 18000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul C., în cuantum de 360 RON, precum și onorariile parțiale ale avocaților din oficiu, pentru toți cei trei inculpați, în cuantum de câte 100 RON fiecare, urmând să se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., reținută în sarcina inculpatului B. parchetul a arătat următoarele:

În calitate de director adjunct al Societății Feroviare de Turism "SFT - CFR" SA ce exercita, în lipsa directorului general A., atribuțiile specifice acestei funcții, inculpatul B. a semnat la data de 6.07.2007 două contracte de asistență juridică cu Societatea Profesională de Avocați "I.", respectiv nr. x, ce prevedea ca onorariu suma de 3500 euro lunar plus TVA și un onorariu de succes de 10% la sumele recuperate, indiferent de mijlocul prin care suma în cauză a fost recuperată și nr. x, ce prevedea ca onorariu suma de 3000 euro lunar plus TVA și un onorariu de succes de 10% la sumele recuperate, indiferent de mijlocul prin care suma în cauză a fost recuperată.

Ambele contracte prevedeau că întârzierea la plata onorariului cu mai mult de 30 de zile atrage curgerea unor penalități de 0,3% pe zi întârziere, că rezilierea mai înainte de ajungerea la termen, fără a exista culpa părții notificate în vederea rezilierii, atrage după sine obligarea părții care a reziliat contractual la plata unor daune reprezentând onorariul pentru un an de zile, dar și faptul că toate litigiile privitoare la nașterea, modificarea, stingerea și interpretarea contractului sunt de competența unei instanțe arbitrale, a cărei componență părțile au stabilit-o prin contract.

Inculpatul B. a încheiat cele două contracte de asistență juridică fără a avea aprobarea Consiliului de Administrație al societății, deși potrivit art. 18 lit. j) din Statutul Societății Feroviare de Turism, competența de a aproba încheierea contractelor de prestații de servicii financiar-contabile și juridice cu terții revine acestui organ de conducere al societății, inculpatul exercitându-și astfel, atribuțiile de serviciu cu încălcarea prevederilor art. 143

1

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 (Directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societății, în limitele obiectului de activitate al societății și cu respectarea competențelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor).

Totodată, inculpatul a încheiat aceste contracte fără a avea avizul compartimentului financiar și al celui juridic exercitându-și, astfel, atribuțiile de serviciu cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. (1) lit. a) (Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operațiuni care vizează în principal: a) angajamente legale și bugetare) și art. 11 din O.G. nr. 119/1999

(Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor de operațiuni care fac obiectul acestuia potrivit art. 10, din punct de vedere al: a) legalității și regularității; b) încadrării în limitele angajamentelor bugetare stabilite potrivit legii) ce reglementează controlul financiar preventiv și a angajat prin intermediul acestuia cheltuieli cu onorarii de avocat peste limita maximă stabilită prin Bugetul de venituri și cheltuieli aferent anului 2007, încălcând astfel prevederile art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 500/2002 (Sumele aprobate în partea de cheltuieli a bugetului, în cadrul căruia se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite. Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate) și art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999

(Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea (…) economicității și eficienței în administrarea patrimoniului public).

Deși în bugetul de venitul și cheltuieli pe anul 2007 al societății au fost aprobate cheltuieli cu comisioane și onorarii în sumă de doar 32.160 RON, reprezentând cheltuielile cu onorariul de avocat, conform contractului de reprezentare legală în litigiul cu societatea J., fără a fi prevăzute și alte cheltuieli cu onorarii de avocat, în perioada în care a exercitat atribuțiile de director general al societății, inculpatul a aprobat plata către Societatea Profesională de Avocați "I.", a sumei de 34.752 RON, reprezentând contravaloarea unor facturi emise pentru serviciile aferente perioadei 6.07.2007 - 6.09.2007, servicii care, în realitate, nu au fost prestate.

Dispunând aceste plăți, inculpatul a încălcat prevederile art. 4 alin. (2) și art. 14 alin. (3) teza I și a II-a din Legea nr. 500/2002,

precum și art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/31.08.1999.

Prin acțiunile inculpatului, patrimoniul SFT-CFR S.A. a fost prejudiciat cu suma de 34.752 RON, reprezentând contravaloarea facturilor emise de Societatea Profesională de Avocați "I." pentru servicii ce nu au fost prestate, dar care i-au fost achitate prin plățile aprobate în mod direct de inculpat, aceste sume constituind un folos necuvenit pe care societatea de avocatură l-a obținut ca urmare a faptei de abuz în serviciu săvârșită de inculpat.

Totodată, prin acțiunile inculpatului s-a produs o vătămare a intereselor legitime ale Societății Feroviare de Turism SFT CFR S.A. privind utilizarea bugetului alocat anului 2007 într-un mod eficient și legal, în scopul maximizării rezultatelor și a prevenirii executării pe cale silită a obligațiilor asumate.

1

C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., reținută în sarcina inculpatei A. parchetul a arătat următoarele:

La data de 15.10.2007, inculpata A. a revenit din concediul de maternitate iar contractul încheiat de Societatea Feroviară de Turism SFT - CFR S.A. cu inculpatul B. a încetat prin acordul părților.

Ca urmare a neachitării de către Societatea Feroviară de Turism "SFT - CFR" S.A. a facturilor emise în perioada 15.10.2007 - 6.12.2007 de Societatea Profesională de Avocați "I.", la data de 13.03.2018, aceasta s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc "K.", care a constituit dosarele execuționale 79/2008 și 80/2008 (aferente celor două contracte de asistență juridică) și a emis două somații prin care solicita plata sumei totale de 199.217 RON reprezentând sume facturate (138.728,76 RON), penalități de întârziere (25.530,57 RON) și cheltuieli de executare (34.957,67 RON), în caz contrar, urmând a se proceda la urmărirea silită a imobilului societății Hotel Restaurant L..

Deși în bugetul de venitul și cheltuieli pe anul 2008 al societății au fost aprobate cheltuieli cu comisioane și onorarii în sumă de 580.000 RON, reprezentând cheltuieli cu onorariul avocaților, conform contractului de reprezentare legală în vigoare, precum și onorariile executorilor judecătorești, după declanșarea executării silite, inculpata A., în calitate de director general al societății a aprobat doar plăți parțiale din suma de plată comunicată prin somațiile emise de executorul judecătoresc, în perioada 15.05.2008-26.05.2008, motiv pentru care la data de 10.06.2008 imobilul societății, Hotel Restaurant L., a fost vândut la licitație.

Ca urmare a controlului declanșat de Direcția Generală de Monitorizare și Control din cadrul Ministerului Transporturilor, până la finalizarea urmăririi silite prin încheierea actului de adjudecare (27.06.2008), inculpata a achitat și restul sumei de plată comunicată prin somațiile de plată emise de executorul judecătoresc, omițând însă să plătească penalitățile de întârziere prevăzute în cele două contracte de asistență juridică, ceea ce a determinat ieșirea activului din patrimoniul societății.

Prin omisiunea de a achita integral sumele datorate debitoarei pentru care a fost declanșată procedura executării silite, inculpata a încălcat prevederile art. 143

1

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 (potrivit cu care directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societății), precum și pe cele ale art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/31.08.1999 (conform cărora persoanele care gestionează patrimoniul public, au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în administrarea patrimoniului public).

În acest fel, patrimoniul SFT-CFR S.A. a fost prejudiciat cu suma de 2.790.666 RON, reprezentând diferența dintre valoarea de piață a activului Hotel Restaurant L., compus din drept de proprietate asupra clădirii și drept de folosință asupra terenului aferent, în suprafață de 1218,35 mp (variantă ce reflectă situația juridică reală a imobilului) și prețul cu care imobilul a fost vândut la licitație.

Totodată, interesele legitime ale Societății Feroviare de Turism SFT-CFR S.A. au fost vătămate întrucât, prin pierderea principalului activ datorită modului defectuos în care inculpata A. și-a exercitat atribuțiile de serviciu, au fost vătămate interesele legitime ale societății de a realiza profit prin exploatarea acestui activ.

În cadrul executării silite, fără a solicita efectuarea unei expertize, inculpatul C., în calitate de executor judecătoresc, a stabilit că valoarea imobilului Hotel Restaurant L. este de 9.000.000 RON, preț la care imobilul a și fost adjudecat. Pentru a stabili această valoare, inculpatul s-a raportat la adresa nr. x/29.04.2008 emisă de Societatea Feroviară de Turism "SFT - CFR" S.A., prin care societatea înțelegea să își manifeste dezaprobarea față de "intenția de valorificare prin vânzare a activului în cauză la o valoare stabilită arbitrar, subevaluată, față de valoarea unui astfel de activ (de peste 80 de miliarde cum se află în evidențele SFT CFR SA), pentru o pretinsă creanță de aproximativ 2 miliarde" și la răspunsul creditoarei în sensul că este de acord cu evaluarea imobilului făcută de debitoare, evaluare ce i-a fost comunicată în prealabil prin adresa nr. x/6.05.2008.

Din raportul de expertiză de evaluare a proprietății imobiliare întocmit în cauză rezultă, însă, că valoarea de piață a imobilului ce a fost vândut la licitație în cadrul executării silite, este de 4.400.000 euro, echivalentul a 16.196.400 RON.

Valoarea stabilită de inculpat a fost diminuată față de valoarea comercială reală a imobilului cu intenție, în scopul obținerii de către societatea adjudecatară a unui folos necuvenit prin vânzarea la acest preț a imobilului.

Prin vânzarea la acest preț a imobilului, societatea adjudecatară a obținut un folos necuvenit reprezentat de diferența dintre prețul imobilului, așa cum acesta a fost stabilit de inculpat prin procesul-verbal nr. x/7.05.2008, 9.000.000 RON, preț de pornire pentru vânzarea imobilului la licitație publică, ce a devenit și preț de adjudecare, și valoarea de piață a activului Hotel Restaurant L., respectiv suma de 7.196.400 RON.

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., reținută în sarcina inculpatei A., parchetul a arătat următoarele:

La data de 17.07.2008 executorul judecătoresc a procedat la distribuirea sumelor rezultate din vânzarea prin licitație publică, diferența de 7.015.408,25 RON fiind virată prin Ordinul de plată nr. x/9.09.2008 în contul Societății Feroviare de Turism SFT - CFR S.A.

La data de 17.09.2008, deși nu datora sume de bani societății M. S.R.L., suspecta A. a dispus plata sumei de 7.015.408,25 RON în contul BEJA N., justificând operațiunea prin aceea că se consemnează suma pe seama și la dispoziția S.C. M. S.R.L., întrucât SFT-CFR S.A. nu este de acord cu menținerea acestei sume și folosirea în interes propriu, în raport de împrejurarea că aceasta provine dintr-o executare abuzivă.

Dispunând această plată, inculpata a încălcat următoarele prevederi: art. 14 alin. (2) și (3) din Legea nr. 500/2002 potrivit cu care nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare și art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, potrivit cu care persoanele care gestionează patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității în administrarea patrimoniului public.

În acest fel, patrimoniul SFT-CFR S.A. a fost prejudiciat cu suma de 7.015.408,25 RON, consemnată pe seama și la dispoziția S.C. M. S.R.L., fără a fi datorată, sumă care nu a mai fost recuperată.

Prin încheierea din 07.06.2018 au fost respinse ca nefondate cererile și excepțiile formulate de inculpata A. și de partea civilă Societatea Feroviară de Turism - SFT - CFR S.A. și, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen.. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul din 27.03.2017, emis în dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei.

Încheierea a rămas definitivă prin încheierea nr. 925 de la data de 03.10.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respinsă contestația formulată de inculpata A..

În cursul judecății au fost audiați inculpații B. (la 15.12.2018), C. (14.05.2018), la termenul de judecată din 15.12.2018 martorii O., P., Q., R. și S., la termenul din 22.01.2018 martorii T., U., V. și W., la termenul din 19.03.2018 martorii X. și Y. și la termenul din 16.04.2018 a fost audiat martorul Z..

Prima instanță, analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești a reținut următoarele:

Societatea de Turism Feroviar SFT - CFR S.A. a fost înființată prin Hotărârea Guvernului României nr. 1227/14.10.2003 ca o societate comercială pe acțiuni, cu sediul în municipiul București, B-dul x nr. 38 și prin divizarea parțială a Societății de Administrare Active Feroviare "S.A.A.F." - S.A.

Capitalul social al societății, în valoare de 106.632.350.000 RON, a fost subscris și vărsat integral de Statul Român prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, fiind constituit prin preluarea unei părți din patrimoniul Societății de Administrare Active Feroviare "S.A.A.F." - S.A., corespunzător obiectului său de activitate.

Societatea funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor și este organizată și funcționează în conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002 și ale Ordonanței Guvernului nr. 119/1999 și are ca obiect de activitate, printre altele, efectuarea de transport feroviar de călători, cu specific de turism feroviar, înființarea, organizarea și întreținerea de muzee cu specific feroviar, hoteluri și alte mijloace de cazare. Potrivit Statutului SFT-CFR S.A. (Anexă la H.G. nr. 1227/14.10.2003 - filele x dup), scopul acesteia fiind realizarea de profit prin exploatarea și valorificarea activelor care fac parte din patrimoniul ei, în vederea reabilitării și achiziționării de active necesare pentru dezvoltarea activității feroviare de turism în România.

În prezent, societatea se află în reorganizare judiciară (conform încheierii de ședință din 28.01.2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a-VII-a Civilă în dosarul x/2012).

Așadar, Curtea a constatat, cu titlu prealabil, că Societatea de Turism Feroviar SFT-CFR S.A., chiar dacă este o societate comercială, este o instituție publică în sensul legii penale, fiind o societate cu capital integral de stat, iar inculpații B. și A. au calitatea de funcționari publici, atât în sensul art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în vigoare, cât și în sensul art. 147 și 145 C. pen. (1969).

Astfel, societatea se supune atât normelor instituite de Legea nr. 31/1990, cât și normelor prevăzute de Legea nr. 500/2002, fiind o societate cu capital integral de stat, cu buget provenit integral din venituri proprii, conform art. 1 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 500/2002. Consiliul de administrație este numit prin ordin al ministrului, din acesta fac parte reprezentanți ai S.C. SFT - CFR S.A. și ai Ministerului Transporturilor, care nu pot lua decizii fără mandat din partea ministrului.

Societatea deținea în patrimoniu, la nivelul anilor 2007 - 2008, o serie de bunuri mobile și imobile, printre care și Hotelul "L." din București, aflat în apropierea Gării de Nord, deci cu un potențial serios de exploatare, datorită vecinătății cu cea mai importantă gară din București.

Prin Ordinul nr. 28/2007 emis de Ministrului Transporturilor, s-a dispus numirea inculpatei A., începând cu data de 23.04.2007, în funcția de director general și președinte al Consiliului de administrație al Societății Feroviare de Turism SFT-CFR S.A.. Aceasta a avut anterior funcția de director tehnic și director economic.

La sfârșitul lunii iunie 2007, deci la numai două luni de la numire, directorul general al societății, inculpata A., și-a întrerupt temporar activitatea, intrând în concediu prenatal.

Prin Hotărârea Consiliului de Administrație din 14.06.2007 s-a luat act de imposibilitatea temporară a inculpatei A. de a exercita atribuțiile de președinte al Consiliului de administrație iar, în conformitate cu prevederile art. 140

1

pct. 5 din Legea nr. 31/1990, numitul AA. a fost însărcinat cu îndeplinirea funcției de președinte până la revenirea din concediu a inculpatei.

La data de 18.06.2007, în contextul în care inculpata A. urma să intre în concediu de maternitate, inculpatul B. a fost angajat în funcția de director adjunct al societății, post vacant până la acea dată, acesta urmând să fie înlocuitorul de drept al directorului general, în conformitate cu prevederile Regulamentului de organizare și funcționare a societății |.

Începând cu data de 19.06.2007 la conducerea societății a fost adus inculpatul B., numit de Ministerul Transporturilor, persoană fără experiență în domeniul transporturilor, așa cum au declarat inculpata A. și martorii audiați în cauză. În acest sens, inculpata A. a precizat că a anunțat conducerea Ministerului Transporturilor că urmează să intre în concediu prenatal, iar potrivit organigramei va fi înlocuită de directorul tehnic, însă ministrul nu a luat în calcul această înlocuire și l-a fost propus pe B. (pe care inculpata A. l-a cunoscut în biroul ministrului), care la acea dată era director de marketing la BB., prin ordin al ministrului și cu aprobarea consiliului de administrație, fiind înființat un post de director adjunct, care nu exista până la acel moment.

Susținerile inculpatei sunt confirmate și de martorii Z., S., O., R., T., P. și chiar de inculpatul B., care a precizat că "a fost căutat" pentru ocuparea postului de către conducerea Ministerului Transportului, cunoscând ministrul de la acea vreme și pe consilierul acestuia.

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., reținută în sarcina inculpatului B., instanța de fond a arătat că, prin decizia nr. 120/15.06.2007, semnată de inculpata A., s-a dispus angajarea inculpatului B. în funcția de director general adjunct, începând cu data de 18.06.2007, urmând ca acesta să efectueze, potrivit Codului muncii, o perioadă de probă de 90 de zile .

La trei săptămâni după numire, inculpatul B. a semnat la data de 6.07.2007 două contracte de asistență juridică cu Societatea Profesională de Avocați "I.".

Astfel, a fost semnat contractul nr. x/6.07.2007, având ca obiect acordarea de consultanță juridică, asistență și reprezentare pentru activități curente ale societății, redactarea, verificarea și avizarea de contracte la solicitarea acesteia, reprezentarea în fața instanțelor de judecată și arbitraj în litigii cu terții, precum și acordarea de consultații scrise la cererea expresă a clientului, fiind stabilit un onorariu de 3500 euro lunar, plus TVA și un onorariu de succes de 10% la sumele recuperate, indiferent de mijlocul prin care suma în cauză a fost recuperată.

Contractul a fost încheiat pe o durată de 2 ani, cu posibilitatea prelungirii tacite sau exprese.

Al doilea contract semnat de inculpat este contractul nr. x/6.07.2007, încheiat pe durată nedeterminată, dar nu mai puțin de 1 an, ce avea ca obiect acordarea de consultanță juridică, asistență și reprezentare pentru problemele juridice legate de litigiile societății cu societățile J. S.A. Brașov și SAAF S.A., pentru un onorariu de 3000 euro lunar, plus TVA și un onorariu de succes de 10% la sumele recuperate, indiferent de mijlocul prin care suma în cauză a fost recuperată.

Ambele contracte prevedeau că întârzierea la plata onorariului cu mai mult de 30 de zile atrage curgerea unor penalități de 0,3% pe zi întârziere, că rezilierea mai înainte de ajungerea la termen, fără a exista culpa părții notificate în vederea rezilierii, atrage după sine obligarea părții care a reziliat contractual la plata unor daune reprezentând onorariul pentru un an de zile, dar și faptul că "toate litigiile în legătură cu executarea contractelor sunt de competența unei instanțe arbitrale, formate dintr-un arbitru, pe care părțile au înțeles să îl desemneze la momentul semnării contractelor în persoana avocatului CC.."

S-a reținut că cele două contracte sunt împovărătoare pentru societate având în vedere că eventualele litigii izvorâte din contracte nu puteau fi soluționate în instanță, rezilierea pe cale judecătorească fiind exclusă; cuantumul penalităților este foarte ridicat, astfel că, niciunul dintre contracte nu putea fi reziliat fără plata unor sume ridicate din partea SFT S.A., indiferent de prestarea sau nu a unor servicii de către casa de avocatură. Mai mult, aceste contracte au fost încheiate într-o perioadă în care, urmare a neplății sumelor datorate bugetului de stat (respectiv în perioada 11.04.2007-11.03.2008) societatea a avut conturile poprite.

Or, în contextul în care societatea avea datorii la bugetul de stat, conturile fiind poprite, în litigiul cu J. S.A. era reprezentată de alți avocați în baza unor contracte de asistență juridică anterioare (mai avantajoase din punct de vedere financiar), încheierea unor noi contracte de asistență juridică, în condițiile arătate, era în mod evident un act contrar intereselor societății.

Inculpatul B. nu a putut justifica, în mod pertinent, cum s-a ajuns la încheierea celor două contracte, criteriile în baza cărora a ales, într-un timp atât de scurt de la data numirii sale, societatea de avocatură "I." și necesitatea lor, având în vedere că exista deja un contract de asistență juridică încheiat cu altă societate de avocatură, ce nu era reziliat la acea dată.

Astfel, la momentul încheierii celor două contracte, la 06.07.2007 era în derulare contractul nr. x/10.11.2006, încheiat de Societatea Feroviară de Turism SFT-CFR S.A. cu o altă societate de avocatură, DD., contract ce avea ca obiect acordarea de asistență juridică și reprezentare în litigiul cu societatea J. S.A. Brașov, onorariul fiind de 6000 euro plus TVA (pentru toate acțiunile privind acest litigiu), la care se adaugă un onorariu de succes în cuantum de 5% din sumele și/sau valoarea bunurilor recuperate. Practic, acest contract se derula de numai 9 luni și a fost reziliat, ulterior, de societatea de avocatură la data de 28.08.2007, ca urmare a neachitării parțiale a onorariului de către client.

În plus, în cadrul societății funcționa un compartiment juridic format la acel moment din 2 consilieri juridici, care, potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a societății, avea următoarele atribuții: să asigure reprezentarea la nivel central a societății în fața instanțelor judecătorești de toate gradele, atât în țară cât și în străinătate, a organelor de jurisdicție, organelor de urmărire penală și a celor notariale; să asigure asistența juridică necesară la executarea silită a hotărârilor judecătorești; să avizeze legalitatea soluțiilor de tratare a cererilor și sesizărilor salariaților societății; să asigure asistența juridică cu privire la încheierea, executarea modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă și să rezolve orice alte lucrări cu caracter juridic și îndeplinește orice sarcini dispuse de conducerea societății în domeniul său de activitate.

La data de 16.07.2007, ulterior încheierii celor două contracte, inculpatul B. a solicitat Consiliului de administrație avizarea contractelor pe care societatea urma să le încheie cu SCPA "I.", motivat de necesitatea soluționării numeroaselor probleme juridice curente ale societății, având în vedere blocarea conturilor, conflictele de muncă în stadiu incipient și a unui contract de asistență, reprezentare și consultanță juridică privind litigiul complex dintre SFT și S.C. J..

Deși contractul era deja încheiat și semnat, purtând data de 06.07.2007, prin Hotărârea nr. 6 din data de 30.07.2007 a consiliului de administrație a SFT-SA s-a aprobat "oportunitatea încheierii unui contract de asistență, reprezentare și consultanță juridică privind litigiul complex dintre SFT-CFR S.A. și S.C. J. S.A. precum și pentru rezolvarea altor litigii complexe ale societății și s-a mandatat conducerea executivă pentru selecționarea firmei respective și încheierea contractului".

Fiind audiat cu privire la diferențele existente între solicitarea inculpatului B. și cele dispuse prin Hotărârea nr. 6/30.07.2007, martorul T., membru în Consiliul de administrație care a emis hotărârea, a arătat că după ce pe ordinea de zi a ședinței din data de 30.07.2007 a apărut solicitarea inculpatului B., de a încheia două contracte de asistență juridică cu o societate de avocatură indicată de acesta în propunerea făcută, fără a fi atașate și contractele ce urmau a fi încheiate, a purtat discuții cu președintele consiliului, AA., împreună cu care redactat mandatul dat de Ministerul Transporturilor membrilor consiliului privind votul ce urma a fi dat cu privire la ordinea de zi și împreună au stabilit că nu este corect să fie aprobate contracte a căror formă nu este prezentată consiliului și nici ca acesta să se implice în desemnarea firmei ce va asigura reprezentarea juridică a societății. Pentru a evita acuzarea Consiliului de administrație de blocarea acțiunilor de eficientizare a activității de stopare a executărilor silite cu care se confrunta societatea la acel moment, au luat decizia responsabilizării conducerii societății în selectarea cabinetului de avocatură și, ca urmare, s-a propus conducerii ministerului ca acest lucru să fie reflectat în mandat sub forma aprobării oportunității încheierii unui contract de asistență, reprezentare si consultanță juridică privind litigiul complex dintre SFT CFR și S.C. J., precum și pentru rezolvarea altor litigii complexe ale societății și a mandatării conducerii executive pentru selecționarea firmei respective și încheierea contractului. Membrii consiliului de administrație au aprobat cererea, conform mandatului dat de conducerea Ministerului Transporturilor. Acesta a mai arătat că la momentul desfășurării ședinței Consiliului de administrație, membrii nu au cunoscut faptul că cele două contracte propuse erau deja încheiate de inculpatul B..

Relevantă în acest sens este mențiunea din mandatul dat la 30.07.2007 de Ministerul Transporturilor celor doi reprezentanți în consiliul de administrație, martorii T. și AA., unde la punctul B2 se arată că "Membrii consiliului de administrație vor aproba oportunitatea încheierii unui contract de asistență, reprezentare si consultanță juridică privind litigiul complex dintre SFT CFR și S.C. J., precum și pentru rezolvarea altor litigii complexe ale societății".

În același sens este și opinia scrisă a altui membru al consiliului de administrație, EE., care, referitor la cele două contracte, a precizat că "nu se prezintă în anexă contractul juridic la care se face referință" - fila x dup.

De asemenea, pe nota nr. x/16.07.2007 înaintată consiliului de administrație de către inculpatul B. a rămas ca "titlu" mențiunea "INTEROFFICE MEMORANDUM", care se regăsește pe înscrisurile emise de către societatea "I." în corespondența cu SFT S.A. - fila x dup, aspect ce conduce la concluzia că respectivul înscris a fost redactat chiar de reprezentanții casei de avocatură anterior menționate.

Din declarațiile martorului Z., persoană ce a făcut mențiunea olografă "Director Economic Z." pe cele două contracte tehnoredactate și a semnat, rezultă că a fost angajat la Societatea Feroviară de Turism SFT-CFR S.A. în această funcție la data de 1.08.2007, după ce în cursul lunii iulie 2007, fără a avea un contract încheiat cu societatea și fără a fi plătit, a studiat documentele contabile și balanțele societății încercând să se familiarizeze cu activitatea acesteia. După ce a fost angajat în funcția de director economic de inculpatul B., a fost chemat de acesta din urmă, i-a prezentat cele două contracte de asistență juridică și i-a cerut să le semneze; a mai arătat că, deși a constatat că acestea erau încheiate la o dată anterioară angajării sale în funcția de director economic, a acceptat să le semneze, întrucât nu și-a pus problema că ar putea fi ceva în neregulă cu acestea.

Din probele administrate rezultă că inculpatul B. a încheiat cele două contracte de asistență juridică la data de 06.07.2007 fără a avea aprobarea consiliului de administrație al societății, deși potrivit art. 18 lit. j) din Statutul Societății Feroviare de Turism, competența de a aproba încheierea contractelor de prestații de servicii financiar-contabile și juridice cu terții revine acestui organ de conducere al societății, inculpatul exercitându-și astfel, atribuțiile de serviciu cu încălcarea prevederilor art. 143

1

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 (Directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societății, în limitele obiectului de activitate al societății și cu respectarea competențelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor).

Contrar celor arătate de apărare, contractele nu au fost "ratificate" de consiliul de administrație al societății la data de 30.07.2007.

De asemenea, inculpatul a încheiat acest contract fără a avea avizul compartimentului financiar și al celui juridic, exercitându-și, astfel, atribuțiile de serviciu cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. (1) lit. a) (Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operațiuni care vizează în principal: a) angajamente legale și bugetare) și art. 11 din O.G. nr. 119/1999

(Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor de operațiuni care fac obiectul acestuia potrivit art. 10, din punct de vedere al: a) legalității și regularității; b) încadrării în limitele angajamentelor bugetare stabilite potrivit legii) ce reglementează controlul financiar preventiv și a angajat prin intermediul acestuia cheltuieli cu onorarii de avocat peste limita maximă stabilită prin Bugetul de venituri și cheltuieli aferent anului 2007, precum și a prevederilor art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 500/2002 (Sumele aprobate în partea de cheltuieli a bugetului, în cadrul căruia se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite. Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.), și art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999

Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea (…) economicității și eficienței în administrarea patrimoniului public.

Cu privire la acest ultim aspect, a constatat că în bugetul de venituri și cheltuieli al societății, pe anul 2007, au fost aprobate cheltuieli cu comisioane și onorarii în sumă de doar 32.160 RON, conform contractului de reprezentare în litigiul cu societatea J. (din 2006 cu societatea de avocatură DD., astfel că suma respectivă a fost bugetată corespunzător pentru anul 2007), fără a fi prevăzute și alte cheltuieli cu onorarii de avocat. Cu toate acestea, în perioada în care a exercitat atribuțiile de director general al societății, inculpatul B. a aprobat plata către Societatea Profesională de Avocați "I.", a sumei de 34.752 RON, reprezentând contravaloarea unor facturi emise pentru serviciile aferente perioadei 6.07.2007 - 6.09.2007, care în realitate nu au fost prestate.

Cu alte cuvinte, numai pentru o perioadă de două luni inculpatul B. a aprobat plata unor sume ce erau mai ridicate decât întreg bugetul pe un an alocat tuturor sumelor reprezentând comisioane și onorarii avocațiale.

Fiind audiat cu privire la valoarea onorariilor prevăzute de fiecare dintre cele două contracte, raportat la sumele prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat de Adunarea Generală a Acționarilor, martorul T., atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, a arătat că nu s-a pus problema stabilirii, prin hotărâre a Consiliul de administrație, a unei limite a onorariului întrucât acesta era, oricum, prevăzut în bugetul aferent anului 2007.

La 15.10.2007, inculpata A. a revenit din concediul de maternitate, dată la care inculpatul B. a demisionat din funcția deținută și și-a încetat activitatea în cadrul societății.

În perioada în care a exercitat atribuțiile funcției de director general, inculpatul B. a aprobat plata următoarelor facturi emise de Societatea Profesională de Avocați "I.":

În baza contractului nr. x/2007:

- factura nr. x/7.08.2007 în valoare de 13.328 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada 6.07.2007-6.08.2007. Suma a fost achitată prin Convenția de plată nr. x/5.09.2007 încheiată între SFT-CFR S.A., reprezentată de inculpatul B., societatea FF. S.A. și Societatea Profesională de Avocați "I."; factura a primit viza de control financiar preventiv la data de 3.09.2007;

- factura nr. x/19.09.2007 în valoare de 5.000 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada 7.08.2007-6.09.2007. Suma a fost achitată în perioada în care inculpatul exercita atribuțiile funcției de director, prin chitanța nr. x/20.09.2007 .

- factura nr. x/19.09.2007 în valoare de 5.000 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada 7.08.2007-6.09.2007. Suma a fost achitată în perioada în care inculpatul exercita atribuțiile funcției de director, prin chitanța nr. x/15.10.2007; factura a primit viza de control financiar preventiv la data de 27.09.2007.

În baza contractului nr. x/2007:

- factura nr. x/7.08.2007 în valoare de 11.424 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada 6.07.2007-6.08.2007. Suma a fost achitată prin Convenția de plată nr. x/5.09.2007 încheiată între SFT-CFR S.A., reprezentată de inculpatul B., societatea FF. S.A. și Societatea Profesională de Avocați "I."; factura a primit viza de control financiar preventiv la data de 3.09.2007.

Dispunând aceste plăți, inculpatul a încălcat prevederile art. 4 alin. (2) și art. 14 alin. (3) teza I și a II-a din Legea nr. 500/2002

precum și art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/31.08.1999.

Pe de o parte, inculpatul a încălcat limitele maxime stabilite în buget pentru onorariile de avocat, dispunând plata pentru numai două luni a unei sume ce depășea bugetul pentru un an întreg și care nu se regăsea prevăzută în bugetul anual iar, pe de altă parte, a dispus efectuarea acestor plăți deși serviciile respective nu au fost efectuate.

Ca urmare a acțiunilor inculpatului, patrimoniul SFT-CFR S.A. a fost prejudiciat cu suma de 34.752 RON, reprezentând contravaloarea facturilor emise de Societatea Profesională de Avocați "I." pentru servicii ce nu au fost prestate, dar care i-au fost achitate ca urmare a plăților aprobate în mod direct de inculpat, aceste sume constituind un folos necuvenit pe care societatea de avocatură l-a obținut ca urmare a faptei de abuz în serviciu săvârșită de inculpat.

În ce privește fictivitatea serviciilor prestate de societatea de avocatură, Curtea a reținut următoarele:

Referitor la contractul nr. x/2007, ce a avut drept obiect acordarea de consultanță juridică, asistență și reprezentare pentru activități curente ale societății, redactarea, verificarea și avizarea de contracte la solicitarea acesteia, reprezentarea în fața instanțelor de judecată și arbitraj în litigii cu terții, precum și acordarea de consultații scrise la cererea expresă a clientului, din actele dosarului rezultă că la baza emiterii facturilor nr. x/7.08.2007 (pentru serviciile prestate în perioada 6.07.2007-6.08.2007) și a facturilor nr. x/19.09.2007, nr. y/19.09.2007 și nr. x/19.09.2007 (pentru serviciile prestate în perioada 7.08.2007-6.09.2007) au stat rapoartele întocmite de societatea de avocatură. În conținutul acestora sunt consemnate următoarele activități desfășurate de reprezentanții acesteia:

Pentru luna iulie 2007: asistență/consultanță juridică zilnică pentru conducerea societății; consultanță litigiu de muncă Momeu - formulare recurs împotriva deciziei Tribunalului București; asistență reintegrare salariat conform hotărârii executorii a Tribunalului București; luarea la cunoștință a problemelor juridice generale ale societății și formulare cereri de situații pentru principalii cocontractanți ai societății; analiză și studiu pentru principalii clienți - creditori sau debitori ai societății pe baza documentației puse la dispoziție de personalul societății, respectiv departamentul juridic și urmărire contracte: S.C. GG., S.C. Feral, S.C. HH., S.C. II., S.C. JJ., S.C. KK., S.C. LL.; analiza situației restanțelor pe care societatea le are către bugetul de stat ca urmare a neplății TVA și a consecințelor juridice a procedurilor de executare silită de către ANAF împotriva societății; analiza contractelor de închiriere aflate în prezent în derulare cu diferite societăți și a solicitărilor acestora de prelungire a contractelor de închiriere; analiza raporturilor dintre societate și sindicatele aflate în societate și asistența societății la negocierea pretențiilor acestora; asistarea conducerii în formularea unei strategii pe termen mediu și lung cu privire la societate și comunicări, note informative, contacte zilnice, directe și telefoane cu personalul societății și cu conducerea acesteia.

Pentru luna august 2007: asistență/consultanță juridică zilnică pentru conducerea societății; asistarea conducerii în formularea unei strategii pe termen mediu și lung cu privire la societate; luarea la cunoștință a problemelor juridice generale ale societății și formulare cereri de situații pentru principalii cocontractanți ai societății; analiză și studiu pentru principalii clienți - creditori sau debitori ai societății pe baza documentației puse la dispoziție de personalul societății, respectiv departamentul juridic și urmărire contracte; propunere de vânzare directă a bunurilor imobile sechestrate în prezent de ANAF către terți, în baza unei proceduri prevăzută de Codul de procedură fiscală de vânzare directă, cu acordul ANAF; consultanță pentru prelungirea termenelor de închiriere a unor contracte aflate în derulare sau la final; formalități în vederea rezilierii unor contracte de închiriere considerate de către conducerea societății ca neoportune sau prejudicioase pentru societate; formulare de notificări pentru invitarea la conciliere pentru S.C. Feral, ca procedură prealabilă prevăzută de C. proc. civ. deschiderii unui litigiu; formulare de notificări pentru invitarea la conciliere pentru S.C. HH., ca procedură prealabilă prevăzută de C. proc. civ. deschiderii unui litigiu; formulare de notificări pentru invitarea la conciliere pentru S.C. MM., ca procedură prealabilă prevăzută de C. proc. civ. deschiderii unui litigiu; formulare somație de plată împotriva S.C. NN. și trimitere la instanța competentă; formulare întâmpinare în dosarul x/2007 în care SFT este intimată iar S.C. GG. este apelantă; formulare întâmpinare în dosarul x/2007 și y/2007 în care SFT este intimată iar S.C. Feral este revizuientă și contestatoare; situație juridică a societății comunicată la cererea conducerii în vederea pregătirii audienței la Ministerul Transporturilor și comunicări, note informative, contacte zilnice, directe și telefonice cu personalul societății și cu conducerea acesteia.

În acest sens, s-a reținut că deși "oportunitatea" încheierii contractului a fost aprobată abia la data de 30.07.2007 prin Hotărârea nr. 6/30.07.2007, totuși plata s-a efectuat inclusiv pentru presupuse activități din luna iulie 2007.

În ce privește activitatea de "asistarea conducerii în formularea unei strategii pe termen mediu și lung cu privire la societate" instanța de fond nu a identificat nicio dovadă concretă a formulării unei asemenea "strategii", marea majoritate a celorlalte "activități" indicate în raport vizează, la o simplă lectură, aspecte ce țin de eficiența economică a societății și mai puțin chestiuni de ordin juridic.

Din examinarea rapoartelor societății de avocatură precum și a documentelor depuse ca dovadă a executării prestației, rezultă că litigiile pentru care societatea ar fi beneficiat de asistență juridică nu sunt cele complexe, așa cum se menționează în hotărârea consiliului de administrație, ci este vorba despre chestiuni de ordin curent, ce puteau fi rezolvate fără probleme de juriștii angajați ai societății SFT S.A., respectiv formularea unor convocări la conciliere a unor societăți ce datorează diverse sume de bani SFT-CFR S.A., două cereri de chemare în judecată a unor societăți pentru debite de 5221,54 RON și, respectiv, 21.487,02 RON, sau un număr redus de notificări, somații de plată, întâmpinări formulate în dosare având ca obiect cereri de revizuire, toate având o pagină sau maxim două.

Niciunul dintre documente nu a fost întocmit în luna iulie 2007, deși societatea de avocatură a întocmit raport pentru luna iulie 2007, a emis factură, iar contravaloarea acesteia a fost achitată de societate.

Documentele întocmite în luna august 2007 și depuse la dosar nu reprezintă prestații efective, ci solicitări adresate de societatea de avocatură inculpatului B., privind comunicarea unor copii ale dosarelor de instanță, precum și a copiilor cererilor de chemare în judecată, de pe întâmpinări, cereri reconvenționale, încheieri de ședință, a actelor depuse la dosar de părți, precum și a unor înscrisuri privind raporturile dintre SFT-CFR S.A. și societățile reclamante, poziția procesuală a SFT S.A. în aceste cauze etc., toate fiind necesare în vederea "construirii strategiei".

Din examinarea conținutului dosarelor Tribunalului Tulcea nr. 1408/88/2007 (în fapt dosarul x/2007) și 1390/88/2007, rezultă că deși societatea de avocatură raportează întocmirea în aceste cauze, în luna august 2007, a unor întâmpinări, acestea nu se regăsesc la dosar; niciun reprezentant al SFT S.A. nu s-a prezentat la termenul acordat la data de 14.09.2007 de Tribunalul Tulcea în cauza nr. 1409/88/2007, aspect ce rezultă chiar din conținutul deciziei civile nr. 651/14.09.2007, în care nu se face referire la nicio întâmpinare; o situație similară fiind identificată și în dosarul cu nr. x/2007, cu același termen de judecată.

În dosarul nr. x/2007 al Curții de Apel Brașov,