ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursurilor în casație de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cu privire la inculpații A. și B., prin Sentința penală nr. 51/20.01.2020 a Tribunalului București, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu" cu consecințe deosebit de grave în formă continuată (18 acte materiale).În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 (patru) ani exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 4 ani 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu" cu consecințe deosebit de grave în formă continuată (21 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., s-au interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 (patru) ani exercitarea drepturilor:de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a exercita profesia de contabil și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată (9 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 (patru) ani exercitarea drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a exercita profesia de contabil și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 4 ani 2 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă (1 an 2 luni închisoare), inculpata B. executând pedeapsa principală rezultantă de 5 ani 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de exercita profesia de contabil și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. rap. la art. 289 alin. (3) C. pen. rap. la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat suma de 297.002,92 RON de la inculpata B..

În temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 19 C. proc. pen. și art. 25 alin. (1) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 din vechiul C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. (cu sediul în mun. București, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat "D." din București), dispunându-se obligarea la plata despăgubirilor civile actualizate cu rata inflației și dobânda legală, astfel:

- inculpatul E. la plata sumei de 58.843 RON în solidar cu inculpații B. și F.;

- inculpații G. și H., în solidar, la plata sumei de 1.269.762,66 RON, precum și în solidar cu inculpații B., F. și A.;

- inculpatul I. la plata sumei de 551.831 RON în solidar cu inculpații B., F. și A.;

- inculpatul J. la plata sumei de 361.827,01 RON în solidar cu inculpații B., F. și A.;

- inculpatul K. la plata sumei de 454.714,14 RON în solidar cu inculpații B., F. și A.;

- inculpații B., F. și A., în solidar, la plata sumei de 262.541,93 RON corespunzătoare prejudiciului cauzat în relația cu S.C. L. S.R.L.;

S-a constatat că inculpații B., F. și A. răspund solidar pentru prejudiciile în cuantum de 111.751,19 RON și 50.459,55 RON, cauzate părții civile C. în relațiile cu S.C. M. S.R.L. și S.C. N. S.R.L.

S-a constatat că inculpații B. și F. răspund solidar pentru prejudiciul în cuantum de 132.113,08 RON, cauzat părții civile C. în relația cu S.C. O. S.R.L.

S-a luat act că prin Sentința penală nr. 195/30.01.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală (Dosar nr. x/2015 din care s-a disjuns prezenta cauză), definitivă prin Decizia penală nr. 673/A/04.05.2017 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au dispus următoarele în ceea ce privește latura civilă a cauzei: - obligarea inculpatului P. la plata sumei de 262.541,93 RON către partea civilă C.; - eliberarea sumei de 50.459 RON consemnată cu recipisa de consemnare numărul x la Q. - Sucursala Victoria de către inculpatul R. către partea civilă C.; - eliberarea sumei de 111.751,19 RON consemnată de inculpatul S. la Q. - Sucursala Victoria, cu recipisa de consemnare nr. x din data de 05.10.2016, către partea civilă C., în vederea acoperirii prejudiciului creat în prezenta cauză; - constată că inculpatul T. a achitat prejudiciul în cuantum de 132.113 RON creat părții civile C. conform OP nr. x/07.10.2016.

S-a luat act că inculpatul E. a achitat suma de 58.843 RON, corespunzătoare prejudiciului reținut în prezenta cauză, în contul 50.86.09 "Disponibil din sume încasate reprezentând prejudiciul cauzat și recuperat în condițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005", conform chitanței pentru încasarea veniturilor bugetare și a altor sume seria x nr. x din data de 05.12.2019.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii asupra bunurilor imobile ale inculpaților instituite prin ordonanța cu nr. 45/P/2013 din 08.12.2015, emisă de P.Î.C.C.J. - D.N.A., astfel:

- inculpata B.: 1. imobil înscris în cartea funciară a OCPI București Sector 1 nr. x, reprezentând apartament compus din trei camere și dependințe, în suprafață de 56,29 mp, situat în București, str. x, etj. P, apt. 3, sector 1; 2. ambarcațiunea "U." marca x, cu serie de șasiu DE - x, până la concurența sumei de 3.253.842,63 RON;

În temeiul art. 276 C. proc. pen., s-a admis, în parte, cererea părții civile C. și au fost obligați inculpații să plătească părții civile următoarele sume de bani cu titlu de cheltuieli judiciare: - câte 10.000 RON - inculpații B., F. și A.; - câte 7.000 RON - inculpații G. și H.; - câte 5.000 RON - inculpații K., J. și I.; - 1.000 RON - inculpatul E..

Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA și inculpații B., A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 471/A din 14.04.2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis, în baza 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelurile declarate de Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații B., A., împotriva Sentinței penale nr. 51/20 ianuarie 2020 a Tribunalului București, care a fost desființată în parte și în rejudecare:

În baza art. 2481 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. 1969, respectiv, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție sau a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsă care urma să se execute conform art. 66 C. pen., pe o durată de 5 ani.

Conform art. 71 alin. (1) C. pen. 1969, s-a aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. 1969.

În baza art. 861 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei plus un interval de timp de 3 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.

În temeiul art. 863 C. pen. 1969, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuia să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanță;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului, conform art. 864 C. pen. 1968, că în cazul în care nu îndeplinește cu rea credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege sau în cazul în care va săvârși o altă infracțiune, se va revoca suspendarea sub supraveghere și se va dispune executarea în întregime a acesteia.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

În baza art. 2481 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. 1969, respectiv, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție sau a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsă care se va executa conform art. 66 C. pen., pe o durată de 5 ani.

Conform art. 71 alin. (1) C. pen. 1969, s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. 1969.

În baza art. 861 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, compus din cuantumul pedepsei plus un interval de timp de 3 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.

În temeiul art. 863 C. pen. 1969, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuia să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanță;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului, conform art. 864 C. pen. 1968, că în cazul în care nu îndeplinește cu rea credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege sau în cazul în care va săvârși o altă infracțiune, se va revoca suspendarea sub supraveghere și se va dispune executarea în întregime a acesteia.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

În baza art. 2481 rap. la art. 248 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 132 din Legea 78/2000, art. 74 alin. (1) - 76 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. 1969, respectiv, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție sau a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsă care se va executa conform art. 66 C. pen. pe o durată de 5 ani.

Conform art. 71 alin. (1) C. pen. 1969, s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. 1969.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. 1969, cu referire la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) - 76 C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata B. la 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. 1969, respectiv, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție sau a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsă care se va executa conform art. 66 C. pen., pe o durată de 5 ani.

Conform art. 71 alin. (1) C. pen. 1969, s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa accesorie a în interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. 1969.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatei în pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, care se va executa în condițiile art. 66 C. pen.

S-au interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. 1969.

În baza art. 861 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei plus un interval de timp de 3 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.

În temeiul art. 863 C. pen. 1969, pe durata termenului de încercare, condamnata trebuia să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanță;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatei, conform art. 864 C. pen. 1968, că în cazul în care nu îndeplinește cu rea credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege sau în cazul în care va săvârși o altă infracțiune, se va revoca suspendarea sub supraveghere și se va dispune executarea în întregime a acesteia.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.

A fost înlăturată obligarea inculpatului E. la plata sumei de 58.843 RON, în solidar cu inculpații B. și F..

S-a dispus transferul de către ANAF a sumei de 58.843 RON din contul x "disponibil din sume încasate reprezentând prejudiciul cauzat și recuperat în condițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005", conform chitanței pentru încasarea veniturilor bugetare și a altor sume, seria x nr. x/05.12.2019 în contul C..

A fost înlăturată măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 45/P/2013 din 08.12.2015 a DNA asupra apartamentului cu patru camere în suprafață de 148,86 m.p. situat în București, aparținând inculpatului E..

A fost redus cuantumul despăgubirilor la care au fost obligați în solidar inculpații J., B., F. și A., de la suma de 361.827,01 RON, la suma de 280.483 RON.

Au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanța nr. 45/P/2013 din 08.12.2015 a DNA și prin încheierile de ședință din datele de 7 mai 2021 și 28 mai 2021 ale Curții de Apel București.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu contraveneau deciziei pronunțate în apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor au rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor din oficiu pentru inculpații B., G. și H., în cuantum de câte 2.000 RON fiecare, se decontează din fondurile MJ.

Decizia instanței de apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpaților A., B., K., H., G. și părții civile C., la data de 19.04.2022, inculpaților I. și E., la data de 20.04.2022, inculpatului J., la 27.04.2022, iar inculpatului F., la 02.05.2022.

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit pentru procuror și inculpatul A., la data de 20.05.2022.

Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (la data de 16.05.2022) și inculpatul A. (la data de 20.05.2022 - data poștei), prin apărător ales, avocat V., au declarat recurs în casație.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 30.08.2022.

La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a recursului în casație era îndeplinită.

Prin încheierea din 20 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 471/A din 14 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de București, secția a II-a penală, în dosarul cu același număr, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.

Examinându-se cererile de recurs în casație, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, s-a constatat că Decizia penală nr. 471/A din 14 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în ultimă instanță, respectiv în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată, în termenul legal, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul A. (prin apărător ales, avocat V., cu împuternicire avocațială atașată la dosar).

Totodată, s-au constatat îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., fiind menționate, în cuprinsul cererilor de recurs în casație, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, organul judiciar din care acesta face parte, respectiv, numele, prenumele și domiciliul recurentului, hotărârea atacată, semnătura procurorului și a apărătorului ales al inculpatului.

Sub aspectul condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în ceea ce privește cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a fost invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. deoarece inculpatei B. i s-a aplicat pedeapsa în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recurentul - inculpat A. a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", criticând hotărârea, în esență, atât din perspectiva lipsei de tipicitate a laturii obiective, cât și a celei subiective.

Ca atare, cererile de recurs în casație îndeplineau și cerințele prevăzute de art. 437 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen.

Examinând legalitatea hotărârii recurate în casație, Înalta Curte constată nefondat recursul formulat de către inculpat și admisibil recursul procurorului, pentru considerentele expuse în continuare.

Prealabil analizei recursului în casație al inculpatului, se impun a fi făcute câteva scurte considerații de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casație și referitor la cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Astfel, în reglementarea C. proc. pen., recursul în casație constituie o cale de atac extraordinară, având ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Pe calea recursului în casație nu se poate remedia o greșită apreciere a faptelor, o inexactă sau insuficientă stabilire a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se verifică numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau, în mod greșit, s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări alte legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

În esență, deși declarativ criticile inculpatului privesc lipsa de tipicitate obiectivă a faptei cu privire la care a intervenit condamnarea, materializată prin afirmații de genul: nu există corespondență între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, faptele așa cum au fost reținute nu constituie infracțiunea de abuz în serviciu (...), nu se realizează o corespondență deplină între faptă și configurația legală, se observă că finalitatea urmărită de către recurentul-inculpat este aceea de a obține rejudecarea pe fond a cauzei, prin reaprecierea probatoriului administrat de către instanțele de fond. Recurentul susține că "nu avea atribuții să verifice executarea propriu-zisă a contractelor pe care ONB le încheia cu diverși parteneri contractuali", contestând prin aceasta, aspecte de fapt definitiv reținute de către instanța de apel.

Se observă că finalitatea recursului promovat o constituie aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., caz de împiedicare a exercițiului acțiunii penale susceptibil a fi valorificat numai de către instanțele de fond. Astfel, recurentul - inculpat clamează prezumția de nevinovăție și principiul in dubio pro reo, urmărind valorificarea acestora în cadrul cazului de casare de la pct. 7 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Lipsa de tipicitate obiectivă a faptei cu privire la care, definitiv, a intervenit o condamnare trebuie, pe de o parte, să transpară din actele și lucrările cauzei, din probatoriul astfel cum a fost administrat de către instanțele de fond și, pe de altă parte, trebuie să fie certă: instanța de recurs să constate că, astfel cum a fost stabilit adevărul judiciar, în cauză, conduita inculpatului nu corespunde tiparului normei de incriminare.

Dacă insuficiența probatoriului în acuzare ar fi putut fi valorificată de către instanța de recurs, printre cazurile de casare, legiuitorul ar fi prevăzut și pe acela de la art. 16 alin. (1) lit. c.) C. proc. pen.

Se observă că, nici cazul de împiedicare al exercițiului acțiunii penale de la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. nu este fidel și în integralitate reprodus la pct. 7 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen., pentru a putea servi, prin aceasta, drept caz de casare al unei hotărâri judecătorești definitive. Legalitatea sau nelegalitatea unei hotărâri definitive poate fi constatată prin prisma tipicității obiective, tipicitatea subiectivă, deși permite adoptarea unei soluții de achitare de către instanțele de fond, nu poate fi valorificată de către instanța de recurs.

În consecință, motivele de casare pentru lipsa tipicității subiective a faptei cu privire la care a intervenit condamnarea urmează să fie respinse.

Concluzionând, Înalta Curte constată neîntemeiat recursul declarat de către recurentul - inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 471/A din 14 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de București, secția a II-a penală.

În ceea ce privește recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, astfel cum s-a arătat, acesta este întemeiat și urmează să fie admis.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În efectuarea examenului de legalitate al deciziei recurate, prin prisma cazului de casare invocat de către procuror, Înalta Curte va analiza situația de fapt urmând ca, subsecvent, să constate dreptul aplicabil.

Sub aspectul situației de fapt, Înalta Curte constată că prin decizia penală recurată, intimata - inculpată B. a fost condamnată, în baza legii penale mai favorabile, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani. S-a apreciat că executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate nu s-ar impune, astfel încât s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile C. pen. de la 1968.

Prin prisma dreptului aplicabil, art. 861 din vechiul C. pen., instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;

c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa rezultantă este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b) și c).

Conform deciziei penale recurate, Curtea de Apel București a dispus condamnarea intimatei inculpate B. la pedeapsa de 4 ani închisoare și la pedeapsa de 3 ani închisoare, contopite în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare potrivit art. 33 - art. 34 lit. "b" C. pen. de la 1969, pentru două infracțiuni aflate în concurs. Ori, cuantumul pedepsei rezultante fiind mai mare de 3 ani închisoare, nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării conform art. 861 alin. (2) C. pen.

Conform art. 2 din vechiul C. pen., cu denumirea marginală "Legalitatea incriminării", legea prevede pedepsele care se aplică. În consecința principiului enunțat, rezultă că legea penală prevede dacă și când se aplică pedeapsa detențiunii, a închisorii sau a amenzii, durata sau cuantumul pedepsei aplicate, condițiile în care poate interveni individualizarea executării acesteia.

În situația în care o pedeapsă este aplicată cu încălcarea legii, nelegalitatea astfel intervenită, poate fi, în anumite condiții, înlăturată pe calea recursului în casație, art. 438 alin. (1) pct. 12 permițând reformarea unei hotărâri atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin motivul de casare prevăzut la pct. 12 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen., în regula generală, se are în vedere situația în care pedeapsa aplicată nu a corespuns infracțiunii cu privire la care a intervenit condamnarea, prin neluarea în considerare a unor cauze de atenuare ori de agravare a pedepsei, de altfel reținute de către instanțele de fond.

Dacă pedeapsă aplicată în limitele prevăzute de lege nu permite individualizarea executării (prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei ori a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei), nefiind întrunite condițiile suspendării condiționate sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei suntem în prezența unei pedepse nelegale.

Nelegala individualizare a executării pedepsei, prin depășirea limitelor de pedeapsă în cadrul cărora putea interveni, conduce la concluzia aplicării pedepsei în alte limite.

În materia pedepselor, vechiul C. proc. pen. reglementa instituțiile suspendării condiționate a executării pedepsei (art. 81 și urm.) și a suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 861 și urm.) ca modalități de individualizare a executării pedepsei. Pentru a se putea dispune suspendarea condiționată ori sub supraveghere era, printre altele, instituită și o limită a pedepsei aplicate, care varia pentru cazul comiterii unei unități de infracțiune ori a unui concurs de infracțiuni.

În cauză, pedeapsa aplicată intimatei - inculpate B. nu permitea suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în cazul depășirii limitelor pedeapsei rezultante prevăzute la art. 861 alin. (2) din vechiul C. pen. pentru concursul de infracțiuni.

Cum pedeapsa rezultantă aplicată intimatei inculpate era de 4 ani iar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se putea dispune pentru o pedeapsă rezultantă de maxim 3 ani, recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este fondat.

Prin urmare, Înalta Curte va admite, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., recursul în casație formulat de procuror și, casând, în parte, decizia penală recurată, numai în ceea ce o privește pe inculpata B., va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 861 și următoarele din C. pen. din 1969 privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere cu consecința executării pedepsei rezultante de 4 ani închisoare în regim privativ de libertate, înlăturându-se și dispozițiile art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 privind suspendarea executării pedepselor accesorii.

Se vor menține celelalte dispoziții din decizia recurată în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., recursul formulat de către inculpatul A. va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 170 RON, precum și onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în cuantum de câte 680 RON fiecare, se vor deconta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Deciziei penale nr. 471/A din 14 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Casează, în parte, decizia penală recurată, numai în ceea ce o privește pe inculpata B..

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 861 din C. pen. din 1969, art. 863 din C. pen. din 1969 și ale art. 864 din C. pen. din 1969 privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Înlătură aplicarea art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, privind suspendarea executării pedepselor accesorii.

Dispune executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, în regim de detenție.

Menține celelalte dispoziții din decizia recurată, care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului parchetului rămân în sarcina statului.

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 170 de RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în cuantum de câte 680 de RON fiecare, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 februarie 2023.

GGC - NN