ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 149/A din data de 2 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, constată următoarele:

Prin încheierea din 02.10.2018, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 149/A din 02 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015. A fost trimisă cauza completului C7, în vederea judecării recursului în casație. S-a fixat termen la data de 30 octombrie 2018, pentru când s-au citat intimații inculpați A. și B.

Pentru a pronunța această încheiere a fost avut în vedere faptul că prin sentința penală nr. 1420 din 10.07.2017, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2015, s-a constatat, printre altele, că legea penală mai favorabilă inculpaților din prezenta cauză este C. pen. din 1969 și, în consecință, în baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei A. din art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 C. pen. în art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, i-au fost interzise inculpatei A., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. din 1969 i-au fost interzise inculpatei A., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 și 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei A. pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului B. din art. 48 alin. (1) raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 C. pen. în art. 26 C. pen. din 1969 raportat la 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, i-au fost interzise inculpatului B., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. din 1969 i-au fost interzise inculpatului B., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 și 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului B. pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 397 C. proc. pen., art. 1382 C. civ. și art. 1114 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie și, în consecință, au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B., precum și mostenitorii inculpatei decedate C., respectiv soțul D. și fiica E., la plata către partea civilă a sumei de 140.095 RON cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală calculată la această sumă începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la data achitării integrale a prejudiciului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanța nr. 335/P/2012 din 23.03.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție asupra imobilului situat în Mun. București, aparținând inculpatei C., precum și asupra cotei parți din terenul extravilan în suprafață de 9200 mp situat în Jud. Giurgiu aparținând inculpatului B.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost desființate în totalitate următoarele înscrisuri care atestă fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului: OP nr. x/29.12.2008 pentru suma de 140095 RON având ca plătitor pe F. și beneficiar S.C. G. S.R.L. reprezentând "fact. dec. 2008 prestari serv. art. 20.01.09"; ordonanțarea de plată nr. x/2008 din 29.12.2008 având la denumire beneficiar pe S.C. G. S.R.L., fără nr. factură, conține însă ca data factura "dec-08" și articol bugetat 20.01.09; factura nr. x/29.12.2008 în valoare de 140095 RON fără TVA și devizul de calcul aferent emise de S.C. G. S.R.L. către F. București, reprezentând "îmbunătățirea sistemului telefonic din cadrul F."; factura nr. x/15.05.2008 și chitanța nr. x/15.05.2008 dintre S.C. H. S.R.L. și S.C. I. S.R.L. privind achiziționarea cu suma de 40574 RON a unei centrale telefonice electronică 8x56 și a trei bucăți de centrale telefonice electronice 3x8; procesul-verbal de recepție a lucrărilor de îmbunătățire a sistemului telefonic din cadrul sediului Mandinești datat 09.01.2009 încheiat de S.C. G. S.R.L. prin B. cu J. din partea F. din care reiese că plata s-a făcut anterior cu factura x/29.12.2008.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A. și B. la plata a câte 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. (1) și (4) C. proc. pen. au fost obligați, fiecare dintre inculpații A. și B., la plata unei sume de 2250 RON din totalul de 4500 RON reprezentând cheltuieli judiciare făcute de partea civilă Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie cu titlu de onorariu avocat, conform dovezilor depuse la dosar.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații A. și B.

Prin decizia nr. 149/A din 02.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpații A. și B. și succesorii D. și E. împotriva sentinței penale nr. 1420 din 10.07.2017, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2015, a fost desființată, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei A. în cea prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, i-au fost interzise inculpatei A., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 1 an închisoare.

În baza art. 81 și 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei A. pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului B. în cea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, i-au fost interzise inculpatului B., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 1 an închisoare.

În baza art. 81 și 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului B. pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 397 C. proc. pen., art. 1382 C. civ. și art. 1114 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie și au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B. la plata către partea civilă a sumei de 140.095 RON cu titlu de despăgubiri civile la care se adaugă dobânda legală calculată la această sumă începând cu data pronunțării prezentei decizii și până la data achitării integrale a prejudiciului.

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie în contradictoriu cu inculpata C.

În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de către partea civilă Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.

Decizia Curții de Apel București a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție la data de 13.02.2018.

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 16.03.2018 pentru procuror.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție la data de 15.02.2018.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată inculpatei A. la data de 05.04.2018, iar termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. în care putea depune concluzii scrise a expirat la data de 16.04.2018.

De asemenea, înștiințarea inculpatului B., despre plicul conținând cererea de recurs în casație, a fost afișată la data de 05.04.2018, iar cererea se consideră comunicată, conform dispozițiilor art. 264 alin. (1) raportat la art. 260 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., la data de 13.04.2018. Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. în care inculpatul B. putea depune concluzii scrise a expirat la data de 24.04.2018.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 07.08.2018.

Constatându-se îndeplinită procedura de comunicare prevăzută de art. 439 C. proc. pen., prin referatul din data de 07.08.2018, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 02.10.2018.

La data de 01.10.2018 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul asistent desemnat. Potrivit raportului, cererea de recurs în casație este formulată în termenul prevăzut de lege și s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că decizia penală nr. 149/A din 02.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție în termenul legal, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 - art. 436 C. proc. pen.

De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., cuprinzând numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, organul judiciar din care acesta face parte, hotărârea care se atacă, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a observat că Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., iar în motivare a arătat, în esență, că instanța de apel a aplicat inculpaților A. și B. pedepse în afara limitelor prevăzute de lege.

Astfel, Parchetul a susținut că instanța de apel a înlăturat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, apreciind că reținerea acestora nu se impunea având în vedere gravitatea faptelor comise de către inculpați. Procedând în acest fel, Curtea de Apel București a aplicat inculpaților, în opinia Parchetului, pedepse principale nelegale, în afara limitelor prevăzute de lege, respectiv exterioare limitelor de 3-15 ani prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 în forma anterioară, considerată ca fiind lege mai favorabilă, situație care se circumscrie cazului de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

De asemenea, ca practică judiciară, Parchetul a invocat decizia nr. 246/RC din 13 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Așadar, prin cererea formulată, Parchetul a solicitat, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea în parte a deciziei atacate și, înlăturându-se greșita aplicare a legii, aplicarea pedepsei principale față de cei doi inculpați în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de 5 ani.

Înalta Curte a subliniat că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii. Astfel, în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru a putea fi considerată îndeplinită, trebuie să existe o corespondență între motivele invocate și cazurile de casare prevăzute de lege. Or, având în vedere că aspectele invocate de Parchet se circumscriu, formal, cazului de casare invocat (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), fiind indicate atât pedpesa aplicată și limitele prevăzute de lege în accepțiunea recurentului, au fost îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., recursul în casație este admisibil în principiu.

După admiterea în principiu a recursului în casație prin încheierea din 02.10.2018, cauza a primit termen la 30.10.2018, dată la care recurenții au solicitat amânarea în vederea angajării unui avocat ales, cerere care le-a fost aprobată, astfel încât cauza a fost amânată pentru termenul de la 11.12.2018, când recursul în casație a fost dezbătut în prezența celor doi recurenți și a avocaților din oficiu, având în vedere că recurenții nu au formulat obiecțiuni față de apărarea din oficiu.

Analizând recursul în casație de față, instanța constată că admiterea în principiu a avut în vedere cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. cu referire la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, de către instanța de apel, în ceea ce îi privește pe inculpații A. și B.

Prin decizia penală nr. 149/A din 02.02.2018 a Curții de Apel București, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise, cu reșevanță penbtru prezentul recurs în casație, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, de către inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 1420/10.07.2017, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2015. Afost desființată, în parte sentința penală apelată și rejudecând:

2

din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 noul C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei A. ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 1 an închisoare.

În baza art. 81 și 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatei A. pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

A pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului B. ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 1 an închisoare.

În baza art. 81 și 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului B. pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.

Examinând modul în care au fost stabilite și aplicate pedepsele cu referire la limitele legale ale acestora, se constată că, anterior, inculpații au fost condamnați de către Tribunalul București prin sentința penală nr. 1420/10.07.2017 la pedeapsa închisorii:

- în cuantum de 2 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, în ceea ce o privește pe A.;

- în cuantum de 2 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, în ceea ce îl privește pe inculpatul B.

Față de ambii inculpați, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 din C. pen. din 1969.

Instanța de apel a reținut următoarele considerente în ceea ce privește individualizarea pedepsei: În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților B. și A., Curtea consideră că este necesară stabilirea pentru fiecare dintre aceștia a unei pedepse cu închisoarea orientată spre minim. Curtea consideră că aplicarea unor pedepse cu închisoarea este potrivită în cauza de față, având în vedere că activitatea infracțională a avut caracter organizat și premeditat, aspect ce atestă necesitatea de pedepsire a inculpaților într-un mod care să permită supravegherea comportamentului lor. Curtea va avea în vedere criteriile legale de individualizare a pedepsei respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor precum și persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale sau faptul că faptele au fost comise în urmă cu aproximativ 10 ani. Având în vedere cele expuse anterior, Curtea consideră că reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 nu se impunea având în vedere gravitatea faptelor comise de către inculpați, urmând ca circumstanțele personale ale inculpaților să fie avute în vedere la individualizarea pedepselor aplicate. Astfel, Curtea consideră că aplicarea pentru fiecare dintre cei doi inculpați a unor pedepse de câte un an închisoare este oportună și necesară, singura modalitate de executare oportună a acestora fiind suspendarea condiționată a executării pedepselor, aceasta fiind și cea mai potrivită modalitate de supraveghere a comportamentului inculpaților și de a asigura o reintegrare socială corectă a acestora.

În consecință, prin decizia nr. 149/A din 02.02.2018 a Curții de Apel București, instanța de apel a înlăturat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, apreciind că reținerea acestora nu se impune având în vedere gravitatea faptelor comise inculpați (pag. 27 din decizia 149/2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală). Totodată, instanța de apel, prin decizia penală nr. 149/02.02.2018 a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei A. în cea prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul B., a schimbat încadrarea juridică reținută de instanța de fond în acea prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

În examinarea recursului în casație fondat pe art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se poate analiza doar dacă pedeapsa efectiv aplicată se înscrie în limitele pedepsei, astfel cum sunt prevăzute de legea apreciată ca incidentă în cauză, reținută în încadrarea juridică dată de instanța de apel.

Art. 248 din C. pen. din 1969

Abuzul în serviciu contra intereselor publice

Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 132 din Legea nr. 78/2000

Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

În consecință, limitele pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 sunt de la 3 la 15 ani închisoare, astfel încât prin înlăturarea circumstanțelor atenuante de către instanța de apel, o pedeapsă stabilită în concret sub minimul special de 3 ani prevăzut de lege încalcă limitele menționate anterior pentru infracțiunea în raport de care s-a pronunțat soluția de condamnare.

Instanța de recurs în casație nu are competența de a face o nouă individualizare a pedepsei stabilită de către instanța de apel, putând doar să readucă această pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere că din motivarea instanței de apel rezultă că aceasta își orientează pedeapsa către minimul prevăzut de lege, (Curtea consideră că este necesară stabilirea pentru fiecare dintre aceștia a unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimum), precum și concluziile formulate de Ministerul Public în recursul în casație în sesnul aplicării unei peddepse egale cu minimul prevăzut de lege, soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză se va întemeia pe art. 448 alin. (1) pct. 2) lit. a) teza finală C. proc. pen., și, înlăturând greșita aplicare a legii, va readuce pedeapsa în limitele prevăzute de lege, aplicând pedeapsa egală cu minimul special, pentru fiecare dintre cei doi inculpați.

Totodată, având în vedere că termenul de încercare prevăzut de lege conform C. pen. anterior era compus durata pedepsei stabilită de instanță la care se adăuga dintr-un interval fix de 2 ani, aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege va conduce la modificarea subsecventă a termenului de încercare.

În consecință, față de cele ce preced, va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 149/A din data de 2 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va casa în parte decizia penală mai sus menționată și, rejudecând:

1) În baza art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata A. la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, va interzice inculpatei A. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., va dispune suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei A., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Va pune în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.

2) În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, va interzice inculpatului B. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 și 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., va dispune suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului B., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații condamnați, în cuantum de câte 260 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

ÎNALTA CURTE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 149/A din data de 2 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Casează în parte decizia penală mai sus menționată și, rejudecând:

1) În baza art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata A. la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, interzice inculpatei A. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., dispune suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei A., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Pune în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.

2) În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, interzice inculpatului B. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 și 82 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., dispune suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului B., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații condamnați, în cuantum de câte 260 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.12.2018.