ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 octombrie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 447 din 22 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2017, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) și alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale-în legătură cu inculpații B., C., D. și E.), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen., a fost interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor sus-menționate.

În temeiul art. 48 din C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) lit. l), m), alin. (2) lit. c) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare.

În temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale-în legătură cu F., G. și H.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen., a fost interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. a fost interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor sus-menționate.

În temeiul art. 48 din C. pen. rap. la art. 64 lit. a), k) și l) din O.U.G. nr. 23/2008, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale- în legătură cu F., G. și H.), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 180 de zile-amendă.

Potrivit art. 61 alin. (3) din C. pen., s-a stabilit cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă la suma de 10 RON, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului A. este amenda în cuantum de 1800 RON.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării pe o perioadă de 3 ani a dreptului de a pescui.

În temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (în legătură cu I.).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen. a fost interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. a fost interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor sus-menționate.

În temeiul art. 47 din C. pen. rap. la art. 64 lit. a) și k) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 180 de zile-amendă (în legătură cu I.).

Potrivit art. 61 alin. (3) din C. pen., a fost stabilit cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă la suma de 10 RON, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului A. este amenda penală în cuantum de 1.800 RON.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării pe o perioadă de 3 ani a dreptului de a pescui.

În temeiul art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare (9 acte materiale).

În temeiul art. 47 din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cu închisoarea cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 36 de luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite), respectiv în întregime amenda penală în cuantum de 2.400 de RON, calculată conform art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen., pedeapsa rezultată fiind de 6 (șase) ani închisoare și 2.400 de RON amendă penală (240 de zile-amendă x 10 RON).

În temeiul art. 45 alin. (2) din C. pen., a fost interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., precum și a dreptului de a pescui, pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii și arestării preventive, în perioada 18.10.2016-25.05.2017.

A fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură Filiala Regională Oltenia, sens în care a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei de 96,5 RON.

În temeiul art. 274 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 564 din 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul A. .

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2.400 RON amendă penală aplicată inculpatului A. și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) și art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) și art. 17 alin. (2) C. proc. pen.., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 48 din C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) lit. l), m) și alin. (2) lit. c) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) și art. 17 alin. (2) C. proc. pen.., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 48 din C. pen. rap. la art. 64 lit. a), k), l) din O.U.G. nr. 23/2008 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) și art. 17 alin. (2) C. proc. pen.., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 47 din C. pen. rap. la art. 64 lit. a), k) din O.U.G. nr. 23/2008.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) și art. 17 alin. (2) din C. proc. pen.., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) și art. 17 alin. (2) din C. proc. pen.., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 47 din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen.

S-au recontopit pedepsele aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea celor trei infracțiuni prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 5 ani închisoare, în regim de detenție.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu contraveneau deciziei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care și suma de 868 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat.

Împotriva acestei decizii penale a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A..

În cuprinsul cererii de recurs în casație au fost indicate cazurile de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 și pct. 7 C. proc. pen.

În susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., potrivit căruia "în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente", s-a arătat că decizia a fost pronunțată de alți magistrați decât cei în fața cărora s-au administrat probele în mod direct și nemijlocit, s-au susținut apărările, ca urmare a deciziei de pensionare a unuia dintre magistrați. Astfel, s-a arătat că aspectele invocate conduc la constatarea unei nulități absolute determinată de încălcarea normelor privind continuitatea completului de judecată.

În susținerea celui de-al doilea caz de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., potrivit căruia "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", s-a susținut că infracțiunile de luare de mită nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fiind solicitată, în consecință, pronunțării unei soluții de achitare conform art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen.. și înlăturarea elementelor de nelegalitate ale hotărârii definitive. Astfel, recurentul a menționat că lipsesc anumite elemente constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la vinovăția prevăzută de lege, solicitând, totodată, să se procedeze la o reevaluare a materialului probator.

Prin încheierea din 06 septembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte – secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 564 din 23 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția penală și pentru cauze cu minori, considerându-se, în esență, că aspectele invocate de recurentul inculpat A., subsumate celor două cazuri de casare, implică analiza unor aspecte care vizează temeinicia solicitărilor, astfel încât, pentru a nu antama fondul prezentei căi extraordinare de atac, acestea se impun a fi examinate într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., respectiv cea a judecății pe fond a recursului în casație.

Față de motivele dezvoltate de recurent s-a mai precizat că cele referitoare la reevaluarea materialului probator nu pot fi încadrate în niciun caz de recurs în casație, care nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta își menține caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalității hotărârii anterior pronunțate.

Examinând recursul în casație formulat de inculpatul A. prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 și art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. și în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, potrivit art. 438 C. proc. pen.

Motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situației de fapt.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Cazul de casare enunțat de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., prevede că hotărârile sunt supuse casării când în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În esență, în argumentarea acestui caz de casare, recurentul a invocat faptul că, în urma deciziei de pensionare a unuia dintre judecători, hotărârea instanței de apel a fost pronunțată de alți magistrați decât cei în fața cărora s-au administrat probele în mod direct și nemijlocit și în fața cărora au fost susținute apărările.

Competența materială (după materie sau ratione materiae) este forma de competență determinată de obiectul cauzei (infracțiunea a cărei săvârșire a dat naștere conflictului de drept penal), prin raportare la care se stabilește care dintre organele judiciare de grad diferit pot urmări sau judeca o anumită cauză penală. Competența personală (după calitatea persoanei sau ratione personae) este forma de competență determinată de o anumită calitate a subiectului activ al infracțiunii, ce stabilește, prin derogare de la competența materială, care dintre organele judiciare pot urmări sau judeca o anumită cauză penală.

Jurisprudența instanței supreme cu privire la cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.. este în sensul că "acest caz de casare este incident numai atunci când judecata a fost făcută de o instanță inferioară celei legal competente, după materie sau după calitatea persoanei, nerespectarea dispozițiilor privind competența având loc în cursul judecății, reglementarea fiind corespunzătoare modificărilor aduse de noua lege cu privire la condițiile în care poate fi invocată excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței, precum și cu privire la sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată în orice stare a procesului, sancțiune ce intervine în cazul nerespectării dispozițiilor referitoare la tipurile de competență menționate, potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. proc. pen.." (decizia nr. 278/RC din 29 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală – www.x.ro).

Or, se constată că prin recursul în casație, inculpatul A. nu a invocat aspecte de nelegalitate privind competența instanței de fond sau de apel, prin raportare la cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., hotărârile fiind pronunțate în cauză de Tribunalul Dolj, în primă instanță, și de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, ca instanță de apel, competente material și după calitatea persoanei. Împrejurarea învederată de recurent referitoare la pronunțarea deciziei recurate de către alți magistrați judecători decât cei care au administrat probele în cauză, chiar dacă ar fi reală, nu modifică sfera de aplicabilitate a cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., putând face, eventual, obiectul unui alt demers judiciar.

Prin urmare, având în vedere că în cauză, judecata în primă instanță și apel nu a fost realizată de instanțe ierarhic inferioare celor legal competente, ci de instanțele competente material, nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

Potrivit cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prevederea faptei în legea penală presupune existența unui model legal de incriminare care să descrie fapta interzisă, existența unei fapte concrete și tipicitatea (corespondența dintre trăsăturile faptei concrete și modelul de incriminare).

În jurisprudența instanței supreme, s-a reținut că, în esență, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare și atunci când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei.

Deopotrivă, se evidențiază că, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund tiparului de incriminare a celor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situației de fapt reținute de instanța de apel.

În aceste coordonate de principiu, se reține că, în cauză, instanța de apel a dispus condamnarea definitivă a recurentului pentru comiterea a trei infracțiuni de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Această infracțiune de corupție se comite la momentul realizării oricăreia dintre acțiunile prevăzute de norma de incriminare de la art. 289 C. pen., respectiv pretindere, primire, acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, acestea constituind variante alternative de săvârșire a infracțiunii.

Examinând decizia recurată, rezultă că instanța de apel a reținut cu privire la inculpatul A. următoarea situație de fapt: (…) în calitate de agent de poliție în cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Bistreț, în baza aceleiași rezoluții infracționale, după ce i-a ajutat pe inculpații B., C., D. și E. să comită acte de braconaj cinegetic în nopțile de 10/11.09.2016, 30.09/01.10.2016 și 16/17.10.2016, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a primit de la aceștia foloase necuvenite.

De asemenea, inculpatul A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în seara zilei de 31.07.2016, în noaptea de 28/29.08.2016 și în seara zilei de 12.10.2016, i-a permis numitului F. să pescuiască cu unelte interzise (plase monofilament, ocleniță) pe bazinele piscicole de la Bistreț, apoi a acceptat promisiunea acestuia de a-i da o parte din peștele capturat în mod ilegal, urmată de primirea a 6 kg de plătică, 2 kg de caras și 3 kg de oblete (oclei) pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, constând în neluarea măsurilor legale împotriva sa pentru comiterea infracțiunii de braconaj; la datele de 11.10.2016 și 15.10.2016, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, i-a permis numitului G. să pescuiască cu plase monofilament pe bazinele piscicole nr. 3 și 4 din com. Cîrna, fără a lua vreo măsură legală împotriva sa, și, totodată i-a pretins, apoi a primit de la acesta cca 7 kg de pește specia caras în legătură cu neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, constând în neluarea măsurilor legale împotriva sa pentru comiterea infracțiunii de braconaj; la data de 05.09.2016, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, i-a permis suspectului H. să pescuiască cu plase monofilament pe bazinul piscicol din satul Plosca și, totodată, a acceptat promisiunea acestuia de i-a da o parte din peștele capturat în mod ilegal, acceptare urmată apoi de primirea a cca 5 kg caras în legătură cu neîndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, constând în neluarea măsurilor legale împotriva suspectului pentru comiterea infracțiunii de pescuit ilegal; la data de 09.09.2016 a pretins de la suspectul I. o cantitate mare de pește, primind ulterior doar 2 kg de caras, pentru a nu-și îndeplini atribuțiilor de serviciu, în sensul de a nu întocmi acte de constatare cu privire la comiterea infracțiunii de braconaj piscicol, instigându-l totodată pe acesta să comită o astfel de infracțiune pentru a-i da ulterior o parte din peștele capturat în mod ilegal.

(…) inculpatul A., în calitate de agent de poliție în cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Bistreț, a primit de la inculpații B., C., D. și E. foloase necuvenite, respectiv doi iepuri după prima noapte de braconaj, un porc mistreț după a doua noapte de braconaj, și a acceptat promisiunea acestora din ultima noapte de braconaj de a-i da o parte din vânatul ilegal, cu scopul de a face un act contrar atribuțiilor de serviciu, constând în neluarea măsurilor legale pentru comiterea infracțiunii de braconaj cinegetic.

Totodată, martorii F., G. și H. au remis inculpatului A. diferite cantități din peștele capturat în mod ilegal, în schimbul protecției acordate și neluarea de către inculpatul A. a măsurilor legale ce se impuneau față de aceștia.

Ca atare, instanța de apel a stabilit cu titlu definitiv că recurentul inculpat A. a săvârșit infracțiunile de luare de mită, în cele trei variante normative ale pretinderii, primirii și acceptării promisiunii.

Curtea de apel a constatat întrunită și condiția, din cuprinsul laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, ca fapta să fie comisă în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 21 din O.U.G. nr. 104/2001 Poliția de Frontieră Română are următoarele atribuții generale: b) apără viața, integritatea corporală și libertatea persoanelor, proprietatea publică și privată, celelalte drepturi și interese legitime ale cetățenilor și comunității; m) constată contravențiile și aplică sancțiunile contravenționale, potrivit legii; u) desfășoară activități pentru constatarea faptelor penale și, prin organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Poliției de Frontieră Române, efectuează cercetări în legătură cu acestea, conform legii.

De asemenea, potrivit art. 22 din același act normativ, în zona de competență pe apă, Poliția de Frontieră Română are și următoarele atribuții specifice: e) participă la supravegherea, controlul și asigurarea protecției și conservării fondului cinegetic și piscicol natural, prin prevenirea și combaterea vânatului și pescuitului ilegal, precum și a exploatării ilegale a altor resurse biologice și nebiologice din apele aflate în zona de competență, aceste atribuții fiind prevăzute și în fișa postului inculpatului A..

Înalta Curte constată că, prin starea de fapt stabilită pe baza interpretării materialului probator administrat în cauză - atribuție ce revine exclusiv primei instanțe și instanței de apel care au competența de a soluționa fondul cauzei, curtea de apel a reținut că acceptarea promisiunii, pretinderea și, ulterior, primirea foloaselor necuventie de către inculpatul A. s-a realizat în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale de pază și supraveghere a faptelor de braconaj, în calitate de agent de poliție în cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Bistreț, situație în care nu se poate considera că lipsește tipicitatea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen.

Pentru considerente expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 564 din 23 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 564 din 23 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 octombrie 2023.