Decizia nr. 38/2024 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 908/1/2024 — chestiunea de drept: următoarei chestiuni de drept: " Atunci când o persoană comite la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni care pot constitui elementul material atât al infracțiunii prevăzute de…

Pe rol se află Dosarul nr. 908/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de către Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: " Atunci când o persoană comite la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni care pot constitui elementul material atât al infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cât și al infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, acțiuni având ca obiect același tip de substanță interzisă (aceeași substanță), aflată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023, sub incidența Legii nr. 194/2011, iar ulterior intrării în vigoare a actului normativ menționat, sub incidența Legii nr. 143/2000 (introdusă astfel în tabelul anexă la Legea nr. 143/2000 ca drog de mare risc), ne aflăm în prezența unui concurs de infracțiuni între faptele comise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023 și cele comise ulterior acestui moment sau a unei infracțiuni continuate a cărei încadrare se raportează la momentul epuizării activității presupus infracționale?"

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și ale art. 34 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare.

Ședința a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Eleni Cristina Marcu.

Conform dispozițiilor art. 36 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare, la ședința de judecată a participat domnul Florin Nicușor Mihalache, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite.

Judecător-raportor a fost desemnat, conform prevederilor art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, doamna judecător Simona-Elena Cîrnaru, judecător în cadrul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna procuror Ecaterina Nicoleta Eucarie.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 908/1/2024 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

De asemenea, a menționat că la dosarul cauzei au fost transmise puncte de vedere de către curțile de apel, Facultatea de Drept a Universității de Vest din Timișoara și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În continuare, s-a învederat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost înaintat părților, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că nu sunt cereri sau excepții de formulat, a solicitat doamnei procuror să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 908/1/2024.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, doamna procuror Ecaterina Nicoleta Eucarie, având cuvântul referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării a învederat că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală.

Pe fondul chestiunii de drept supuse dezlegării, doamna procuror Nicoleta Ecaterina Eucarie a învederat că, atunci când o persoană comite la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni care pot constitui elementul material atât al infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, cât și al infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, acțiuni având ca obiect același tip de substanță interzisă aflată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023, sub incidența Legii nr. 194/2011, iar ulterior intrării în vigoare a actului normativ menționat, sub incidența Legii nr. 143/2000 (introdusă astfel în tabelul anexă la Legea nr. 143/2000 ca drog de mare risc), ne aflăm în prezența unei infracțiuni continuate a cărei încadrare se raportează la momentul epuizării activității presupus infracționale.

În susținerea acestui punct de vedere a precizat că, în cauză, trebuie avute în vedere două aspecte esențiale, și anume, realizarea de către aceeași persoană, în mod repetat, într-o perioadă de timp îndelungată, cu nerespectarea regimului legal, a unor operațiuni având ca obiect material aceeași substanță, respectiv săvârșirea faptei sub imperiul a două legi care prevăd o natură diferită a substanței și un tratament sancționator distinct.

Astfel, art. 16 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, menționează expres, printre operațiunile care constituie element material al infracțiunii, manipularea, distribuirea și vânzarea unor astfel de produse. Dispozițiile indicate nu prevăd explicit deținerea în vederea comercializării a substanțelor susceptibile de a produce efecte psihoactive, însă, prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat, cu caracter obligatoriu, că pentru a constitui modalități alternative ale elementului material operațiunile vizate de actul normativ trebuie să fie subsumate scopului producerii, circulației sau interpunerii în circulație a unor astfel de substanțe.

Or, deținerea în vederea comercializării este în mod cert subsumată unui astfel de scop, respectiv circulației sau interpunerii în circulație a unor astfel de substanțe, constituind element material al infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011.

Începând cu data de 7 aprilie 2023, ca urmare a includerii substanței 1-(3-clorofenil)-2-(metilamino) propan-1-onă (3-CMC) în categoria drogurilor de mare risc, aceleași acțiuni au fost reglementate ca variante alternative ale elementului material al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Analiza comparativă a dispozițiilor cuprinse în cele două acte normative relevă că obiectul juridic al infracțiunilor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este comun și constă în relațiile sociale privind protejarea sănătății populației împotriva efectelor negative pe care anumite substanțe le au asupra sănătății și vieții.

În consecință, săvârșirea sub imperiul celor două legi a acțiunilor reprezentând verbum regens încalcă aceeași valoare socială a cărei ocrotire s-a urmărit de către legiuitor.

Recalificarea substanței care constituie obiect material al faptei, printr-o modificare legislativă intervenită pe parcursul săvârșirii faptei și mai înainte de încetarea activității infracționale, nu este de natură să afecteze unitatea legală de infracțiune rezultată din săvârșirea de către aceeași persoană, la diferite intervale de timp, în același mod, a unor operațiuni care au vizat aceeași substanță și s-au îndreptat împotriva aceleiași valori sociale, reflectând, ca urmare a modului concret de săvârșire, o rezoluție infracțională unică.

Or, fiind în prezența unei infracțiuni continuate, care a început să fie săvârșită sub imperiul Legii nr. 194/2011 și s-a epuizat (la data săvârșirii ultimei acțiuni) sub incidența Legii nr. 143/2000, în acord cu doctrina și practica judiciară, legea penală aplicabilă este cea în vigoare la momentul epuizării, expresie a unității ilicitului penal.

Constatând că nu mai sunt întrebări de formulat de către membrii completului, președintele formațiunii de judecată, doamna judecător Eleni Cristina Marcu, a declarat dezbaterile închise și a reținut dosarul în pronunțare. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din data de 1 aprilie 2024, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: " Atunci când o persoană comite la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni care pot constitui elementul material atât al infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cât și al infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, acțiuni având ca obiect același tip de substanță interzisă (aceeași substanță), aflată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023, sub incidența Legii nr. 194/2011, iar ulterior intrării în vigoare a actului normativ menționat, sub incidența Legii nr. 143/2000 (introdusă astfel în tabelul anexă la Legea nr. 143/2000 ca drog de mare risc), ne aflăm în prezența unui concurs de infracțiuni între faptele comise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023 și cele comise ulterior acestui moment sau a unei infracțiuni continuate a cărei încadrare se raportează la momentul epuizării activității presupus infracționale?" II. Expunerea succintă a cauzei

Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori este învestită, în ultimul grad de jurisdicție, cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații M.M., M.D.I., O.G.,O.L. zis P. și O.L. zis Ș. împotriva Sentinței penale nr. 310 din data de 11 decembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 2.902/117/2023, în care inculpații au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr. 240/D/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Cluj.

Prin sentința apelată s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpaților O.G. și M.D.I. pentru comiterea infracțiunilor de efectuare de operațiuni cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive în formă continuată, prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și trafic de droguri de mare risc în formă simplă în cazul inculpatului O.G. [prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri] și în formă continuată în cazul inculpatului M.D.I. [prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal].

Prima instanță a reținut că faptele inculpatului O.G., zis F., care, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a deține autorizație de la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.): - la data de 11.06.2022, a manipulat și a distribuit cu suma de 200 de lei investigatorului sub acoperire cu nume de cod M. A., prin intermediul colaboratorului autorizat cu nume de cod M. A., cantitatea de 0,9784 grame substanță care conține 3-CMC (3-Cloromethcathinone); - la data de 4.11.2022, a manipulat și a distribuit cu suma de 500 de lei investigatorului sub acoperire cu nume de cod M.A., prin intermediul colaboratorului autorizat cu nume de cod L.M., cantitatea de 2,96 grame substanță care conține 3-CMC (3-Cloromethcathinone); - în perioada ianuarie-1 martie 2023, fără a se putea stabili cu exactitate datele, a manipulat și a distribuit substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive martorilor-consumatori minorul H.N. (1 act material, cantitatea de 1,76 grame substanță care conține 3-CMC cu suma de 300 lei) și A.A.E. (2 acte materiale în lunile ianuarie și februarie, câte 1 gram cu suma de 100 de lei fiecare); - la data de 6.02.2023, a manipulat și a distribuit cu suma de 160 de lei investigatorului sub acoperire cu nume de cod M.A., prin intermediul colaboratorului autorizat cu nume de cod A.S., cantitatea de 0,98 grame substanță care conține 3- CMC (3-Cloromethcathinone), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, art. 41 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

S-a reținut, totodată, că fapta inculpatului O.G., zis F., care, la data de 12.04.2023, a deținut fără drept, în vederea comercializării, la domiciliul său din satul F., comuna F., str. C. nr. 2, județul Cluj, cantitățile de 52,8 grame substanță care conține 3-CMC (3-Cloromethcathinone) și 3,98 grame substanță care conține 3-CMC (3-Cloromethcathinone), substanță care face parte din tabelul-anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

Prin Legea nr. 77/2023 pentru completarea tabelelor-anexă nr. I și II la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 4 aprilie 2023), în tabelul nr. I, după substanța "N, N-dietil-2-[[4-(1-metiletox) fenil]metil]-5-nitro-1H-benzimidazol-l-etanamină isotonitazen)" s-a introdus următoarea substanță: 1-(3-clorofenil)-2-(metilamino) propan-1-onă (3-CMC). Legea a intrat în vigoare înainte de comiterea infracțiunii, fiind aplicabilă inculpatului O.G.

În ceea ce îl privește pe inculpatul M.D.I., instanța de fond a reținut că faptele acestuia, care, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a deține autorizație de la A.N.S.V.S.A., în perioada mai-vara anului 2021, respectiv vara anului 2022-aprilie 2023, fără a se putea stabili cu exactitate datele, a manipulat și a distribuit în mod repetat substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive care conțin compuși ce fac parte din clasa catinonelor sintetice, respectiv 3-CMC (3-Cloromethcathinone) (denumit în argou cristal) martorilor-consumatori P.A.N. [20 de acte materiale de manipulare și distribuire câte 3 grame de cristal (3-CMC), cu suma de 100 lei/gram, în perioada noiembrie 2022-aprilie 2023], R.M. 6 acte materiale de manipulare și distribuire de substanță pentru prizat cu suma de 80 lei/gram în perioada vara anului 2022-ianuarie 2023] și D.O.C. (manipularea și distribuirea de 3 ori a câte unui plic de "cristal pentru prizat", cu suma de 100 de lei/plic, în perioada mai-vara anului 2021), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni, fără autorizație prealabilă, cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

S-a reținut, totodată, că fapta inculpatului M.D.I., zis M., care, la data de 12.04.2023, a deținut fără drept, în vederea comercializării, la locuința sa din municipiul Cluj-Napoca, str. A. nr. 1, sc. 1, ap. 25, județul Cluj, cantitățile de 0,82 grame substanță care conține 3-CMC (3-Cloromethcathinone), 49,5 grame substanță care conține 3-CMC (3-Cloromethcathinone), 48,9 grame substanță care conține 3-CMC (3-Cloromethcathinone), 42,7 grame substanță care conține 3-CMC (3-Cloromethcathinone), 494,5 grame substanță care conține 3-CMC (3-Cloromethcathinone) și 53,3 grame substanță care conține 3-CMC (3-Cloromethcathinone) și la data de 11.04.2023 i-a vândut martorului P.A.N. cantitatea de 5 grame 3-CMC (3-Cloromethcathinone) ("cristal"), la prețul de 100 lei/gram, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

Prima instanță a apreciat că reținerea a două infracțiuni a fost determinată de intervenirea modificării legislative care a calificat substanța 3-CMC ca drog de mare risc. Astfel, prin Legea nr. 77/2023, în tabelul nr. I, după substanța "N, N-dietil-2-[[4-(1-metiletox) fenil]metil]-5-nitro-1Hbenzimidazol-letanamină isotonitazen)" s-a introdus următoarea substanță: 1-(3-clorofenil)-2-(metilamino) propan-1- onă (3-CMC).

În cursul judecății în primă instanță, inculpații O.G. și M.D.I. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor ce formează obiectul acuzațiilor din cele două infracțiuni imputate fiecăruia într-o singură infracțiune de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, prin raportare la clasificarea substanței presupus traficate ca drog de mare risc la momentul epuizării activității pretins infracționale.

Prin Încheierea din data de 10 noiembrie 2023, prima instanță a respins solicitarea inculpaților, reținând faptul că una dintre condițiile prevăzute de art. 35 alin. (1) din Codul penal este ca acțiunile sau inacțiunile să prezinte fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, adică la diferite intervale de timp, acele conduite ar trebui să constituie aceeași infracțiune. Instanța a constatat că infracțiunea prevăzută de legea vizând substanțele susceptibile de a produce efecte psihoactive și cea privind traficul de droguri constituie, în esență, din punct de vedere juridic, infracțiuni diferite și, chiar dacă apără aceeași valoare socială, cele două legi au valori sociale specifice diferite.

Împotriva Sentinței penale nr. 310 din 11 decembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 2.902/117/2023, a formulat apel inclusiv inculpatul M.D.I., care, prin motivele de apel depuse la dosar, a solicitat și în fața instanței de control judiciar schimbarea încadrării juridice a faptelor de care este acuzat în infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal.

La termenul din data de 22 martie 2024, inculpatul M.D.I., prin avocat ales, a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării unei chestiuni de drept, iar Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori, prin Încheierea din data de 1 aprilie 2024, a constatat îndeplinite toate cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se statueze asupra problemei de drept expuse în preambulul prezentei decizii.

În baza art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală, a fost respinsă solicitarea inculpatului M.D.I. de suspendare a judecării cauzei odată cu sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Instanța de trimitere, subsecvent prezentării dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, și ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, respectiv a problemei încadrării juridice a acțiunilor de care au fost acuzați inculpații, prin raportare la modificarea legislativă introdusă prin Legea nr. 77/2023 pentru completarea tabelelor-anexă nr. I și II la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, respectiv recalificarea regimului juridic al substanței 3-CMC prin scoaterea acestei substanțe de sub incidența Legii nr. 194/2011 și introducerea sa sub incidența Legii nr. 143/2000, a prezentat principalele argumente ce stau la baza celor două opinii conturate.

În acest sens, instanța de trimitere a prezentat atât opinia potrivit căreia recalificarea unei anumite substanțe drept drog aflat sub incidența Legii nr. 143/2000 atrage reținerea unui concurs de infracțiuni între acțiunea/acțiunile având ca obiect respectiva substanță anterioară/anterioare recalificării, încadrate juridic în infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, și acțiunea/acțiunile având ca obiect aceeași substanță ulterioară/anterioare recalificării, încadrate juridic în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cât și opinia potrivit căreia recalificarea unei anumite substanțe drept drog aflat sub incidența Legii nr. 143/2000 atrage reținerea unei infracțiuni continuate prin raportare la încadrarea juridică de la momentul epuizării activității presupus infracționale, constând în diferite activități pretins derulate atât înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023, cât și ulterior, având ca obiect aceeași substanță (în speță, 3-CMC). IV. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

În urma consultării instanțelor de judecată, s-a constatat că opiniile conturate nu sunt unitare.

Într-o primă orientare, majoritară, s-a apreciat că, atunci când o persoană comite la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni care pot constitui elementul material atât al infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cât și al infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, acțiuni având ca obiect același tip de substanță interzisă aflată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023 pentru completarea tabelelor-anexă nr. I și II la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, sub incidența Legii nr. 194/2011, iar ulterior intrării în vigoare a actului normativ menționat, sub incidența Legii nr. 143/2000 (introdusă astfel în tabelul-anexă la Legea nr. 143/2000 ca drog de mare risc), ne aflăm în prezența unei infracțiuni continuate a cărei încadrare se raportează la momentul epuizării activității presupus infracționale.

În acest sens sunt punctele de vedere exprimate de curțile de apel Bacău, București (Secția a II-a penală), Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Oradea, tribunalele Alba, Argeș, Bistrița-Năsăud, Covasna, Galați, Giurgiu, Hunedoara, Ilfov, Neamț, Suceava, Teleorman, Vâlcea, precum și judecătoriile Deta, Hârlău, Jibou, Pașcani, Piatra-Neamț, Răducăneni și Roman.

În argumentarea opiniei exprimate, instanțele mai sus amintite au apreciat, în esență, că recalificarea unei anumite substanțe drept drog aflat sub incidența Legii nr. 143/2000 atrage reținerea unei infracțiuni continuate prin raportare la încadrarea juridică de la momentul epuizării activității presupus infracționale, constând în diferite activități pretins derulate atât înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023, cât și ulterior, având ca obiect aceeași substanță (în speță, 3-CMC). Aceasta deoarece modificarea legislativă a condus la incriminarea acelorași activități presupus infracționale, reglementate anterior sub imperiul infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011, drept o altă infracțiune, mai gravă, îndreptată însă împotriva acelorași valori sociale și prezentând același obiect juridic, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prin Legea nr. 77/2023 fiind modificată incriminarea faptelor.

Existența infracțiunii continuate reclamă luarea în considerare a momentului epuizării sale și a aceleiași rezoluții infracționale. Aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracțiuni în acest caz ar conduce la fracturarea rezoluției infracționale unice a persoanei acuzate, similar existenței unei noi rezoluții infracționale, ceea ce nu poate fi acceptat, întrucât o astfel de operațiune nu are la bază o realitate faptică, ci doar o modificare legislativă. Consecutiv, reținerea concursului de infracțiuni ar conduce și la îngreunarea situației juridice a persoanei acuzate.

Această optică a legiuitorului o regăsim și în situații asemănătoare, cum ar fi cazul infracțiunii continuate începute în minoritate și continuată după ce inculpatul devine major.

În cea de-a doua orientare, minoritară, s-a apreciat că, atunci când o persoană comite la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni care pot constitui elementul material atât al infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cât și al infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, acțiuni având ca obiect același tip de substanță interzisă aflată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023 pentru completarea tabelelor-anexă nr. I și II la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, sub incidența Legii nr. 194/2011, iar ulterior intrării în vigoare a actului normativ menționat, sub incidența Legii nr. 143/2000 (introdusă astfel în tabelul-anexă la Legea nr. 143/2000 ca drog de mare risc), ne aflăm în prezența unui concurs de infracțiuni între faptele comise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023 și cele comise ulterior acestui moment.

În susținerea acestei opinii, s-a arătat, în esență, că nu există omogenitate juridică între infracțiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 194/2011 și infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, având în vedere că sunt norme diferite de incriminare ce prevăd diferite modalități de comitere a faptei.

În acest sens sunt punctele de vedere exprimate de curțile de apel Alba Iulia și Timișoara, tribunalele Arad, Brăila, Botoșani, Caraș-Severin, Cluj, Ialomița, Iași, Sălaj și Vaslui, precum și Judecătoria Târgu-Neamț.

A fost exprimată și opinia potrivit căreia problema ridicată presupune aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 din Codul penal, opinie exprimată de majoritatea judecătorilor din cadrul Secției I penale a Curții de Apel București, precum și de judecătorii din cadrul Curții de Apel Suceava.

De asemenea, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Brașov, Tribunalul Sibiu, respectiv Tribunalul București - Secția I penală și judecătoriile din circumscripția acestuia nu au transmis un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept supusă dezbaterii, fiind reținute ambele opinii mai sus prezentate. V. Opinia specialiștilor consultați

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării.

Departamentul de Drept Public din cadrul Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara a opinat în sensul că, atunci când o persoană comite la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni care pot constitui elementul material atât al infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cât și al infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, acțiuni având ca obiect același tip de substanță interzisă (aceeași substanță), aflată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023, sub incidența Legii nr. 194/2011, iar ulterior intrării în vigoare a actului normativ menționat, sub incidența Legii nr. 143/2000 (introdusă astfel în tabelul-anexă la Legea nr. 143/2000 ca drog de mare risc), ne aflăm în prezența unei infracțiuni continuate a cărei încadrare se raportează la momentul epuizării activității presupus infracționale.

S-a arătat că esența problemei de drept constă în a stabili natura juridică și relevanța penală, din perspectiva unității sau a pluralității de infracțiuni, a unor acțiuni identice, de vânzare de substanțe de aceeași natură, dintre care o acțiune este săvârșită cât timp substanța era considerată psihoactivă și altă acțiune după "transferul" substanței în cuprinsul Legii nr. 143/2000, considerată astfel drog de mare risc.

Momentul care a generat prezenta problemă îl reprezintă adoptarea Legii nr. 77/2023. Ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, săvârșirea faptei prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 ce are ca obiect 1-(3-clorofenil)-2-(metilamino) propan-1-onă (3-CMC) nu mai este prevăzută de acest din urmă act. Cu toate acestea, nu se poate pune problema unei dezincriminări, dat fiind că norma (în realitate substanța respectivă) a fost preluată de Legea nr. 143/2000, existând astfel o continuitate a incriminării.

Astfel, poziționarea unei anumite substanțe în tabelul prevăzut de anexa la Legea nr. 143/2000 constituie un element al conținutului constitutiv, care califică obiectul acțiunii penalmente relevantă. Dacă substanța nu este încadrată în acel tabel, faptei îi lipsește tipicitatea obiectivă.

Conținutul infracțiunii este prevăzut în norma de incriminare, el desemnând totalitatea caracteristicilor specifice și esențiale ale elementelor constitutive ale infracțiunii. Conținutul infracțiunii poate fi însă uneori și numai dedus implicit din norma incriminatoare, în cazul în care aceasta este incompletă. Structura conținutului infracțiunii este dată de elementele constitutive ale acesteia, respectiv obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.

Făcându-se trimitere la conținutul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 și art. 1 din Legea nr. 143/2000, s-a arătat că din compararea celor două norme se poate observa că variantele verbum regens se suprapun numai parțial. Cu toate acestea, întrucât cele două norme de incriminare au fost concepute pentru a acoperi o sferă cât mai extinsă de activități ce au ca obiect substanțele interzise, s-a considerat că nu se poate identifica o diferență esențială sub aspect normativ, cele două acte prezentând omogenitate sub acest aspect.

Astfel, numai printr-o aplicare excesiv de formalistă și restrictivă a conceptului de omogenitate juridică, specific formei continuate a infracțiunii, s-ar putea afirma că cele două acțiuni ar reprezenta infracțiuni distincte. În această ipoteză, deși a intervenit o lege mai severă cu privire la fapta săvârșită înaintea modificării, legea veche va ultraactiva, iar faptei noi i se va aplica legea nouă, mai severă, în considerarea principiului activității legii penale, iar aceasta în pofida unicității obiectului celor două acțiuni.

Prin inserarea sintagmei "dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă" de la finalul art. 16 alin. (1) al Legii nr. 194/2011, norma a căpătat un caracter de subsidiaritate față de faptele incriminate prin art. 2 din Legea nr. 143/2000, concluzie susținută și de succesiunea în timp a celor două acte normative, precum și obiectul juridic comun al acestora. Pentru susținerea subsidiarității sale pledează însăși denumirea Legii nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, "altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare". Astfel, ratio legis este acela de a crea o lege-cadru care să sancționeze operațiunile cu orice substanțe periculoase, care nu au fost (încă) inserate în tabelele-anexă la Legea nr. 143/2000.

Relevantă, în acest sens, este și expunerea de motive a Legii nr. 194/2011, în care se arată că "devine evident faptul că simpla elaborare a unor liste cu aceste noi substanțe psihoactive (care devin cu ușurință desuete din cauza rapidității cu care se pot crea noi substanțe) nu este suficientă pentru contracararea acestui fenomen. Sunt necesare eforturi conjugate ale tuturor instituțiilor statului și ale autorităților publice locale care să abordeze diferitele fațete ale acestei probleme extrem de complicate".

Obiectul juridic comun al celor două acte normative îl reprezintă protejarea sănătății populației față de efectele nocive pe care diferite substanțe, unele dintre ele psihoactive, altele calificate ca droguri de risc, sau mare risc, îl prezintă din această perspectivă. De altfel, termenul "substanțe psihoactive" este general, după cum s-a stabilit și în Decizia nr. 48 din 9 iunie 2021, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 14 iulie 2021): "Prin utilizarea sintagmei legiuitorul a dorit ca în categoria de «substanțe psihoactive» să poată fi inclusă orice substanță care produce «stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcțiilor și proceselor psihice și ale comportamentului ori crearea unei stări de dependență, fizică sau psihică»".

Totodată, percepția unitară a legiuitorului față de cele două acte normative rezidă și din modificările (în sensul majorării regimului sancționator sau a restricțiilor față de modalitățile de individualizare neprivative de libertate) adoptate prin legi comune [recent, Legea nr. 58/2024 pentru completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, pentru modificarea Legii nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, precum și pentru completarea art. 91 alin. (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 21 martie 2024, sau Legea nr. 45/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și pentru modificarea Legii nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 2 martie 2023].

În considerarea celor arătate s-a susținut că "transferul" substanței "1-(3-clorofenil)-2-(metilamino) propan-1-onă (3-CMC)" în Legea nr. 143/2000 reprezintă însăși transpunerea obiectivului politicilor penale mai sus enunțate și anticipate de legiuitor. Prin urmare, ne aflăm în situația unei omogenități juridice create prin voința legiuitorului, aceasta fiind generată tocmai de Legea nr. 77/2023, care a unificat obiectul celor două (aparent) infracțiuni, transformându-le în una și aceeași infracțiune.

De aceea, două acte materiale, săvârșite unul înainte, iar celălalt după intrarea în vigoare a acestui act normativ, îndeplinesc condiția omogenității juridice, iar, dacă vor fi întrunite și celelalte condiții prescrise de lege, îndeplinesc elementele infracțiunii unice în formă continuată, data săvârșirii infracțiunii continuate fiind cea a ultimei acțiuni, iar legea care se va aplica va fi Legea nr. 143/2000. VI. Examenul jurisprudenței în materie Jurisprudența națională relevantă

În materialul transmis de curțile de apel au fost identificate mai multe hotărâri judecătorești relevante pentru problema de drept care face obiectul sesizării.

În ceea ce privește prima orientare, majoritară, potrivit căreia, atunci când o persoană comite la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni care pot constitui elementul material atât al infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cât și al infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, acțiuni având ca obiect același tip de substanță interzisă aflată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023 pentru completarea tabelelor-anexă nr. I și II la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, sub incidența Legii nr. 194/2011, iar ulterior intrării în vigoare a actului normativ menționat, sub incidența Legii nr. 143/2000 (introdusă astfel în tabelul-anexă la Legea nr. 143/2000 ca drog de mare risc), ne aflăm în prezența unei infracțiuni continuate a cărei încadrare se raportează la momentul epuizării activității presupus infracționale, au fost transmise Sentința penală nr. 45/2024, pronunțată de Tribunalul Galați - Secția penală în Dosarul nr. 2.635/121/2023, Încheierea din data de 1.11.2023, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în Dosarul nr. 15.710/3/2023, Decizia penală nr. 285/Ap din data de 10.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția penală, în Dosarul nr. 4.216/62/2023, Sentința penală nr. 214 din data de 25.10.2023, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția penală, în Dosarul nr. 1.979/90/2023, definitivă prin Decizia nr. 288/A din data de 3.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Opinia că, atunci când o persoană comite la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni care pot constitui elementul material atât al infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cât și al infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, acțiuni având ca obiect același tip de substanță interzisă aflată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023 pentru completarea tabelelor-anexă nr. I și II la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, sub incidența Legii nr. 194/2011, iar ulterior intrării în vigoare a actului normativ menționat, sub incidența Legii nr. 143/2000 (introdusă astfel în tabelul anexă la Legea nr. 143/2000 ca drog de mare risc), se reflectă în următoarele hotărâri: Sentința penală nr. 69 din data de 25.03.2024, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 1.122/84/2023; Sentința penală nr. 82 din data de 15.11.2023, pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 779/84/2023, definitivă prin Decizia penală nr. 17/A/2024 din data de 5.01.2024 a Curții de Apel Cluj; Sentința penală nr. 95 din data de 20.12.2023, pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 1.096/84/2023, definitivă prin Decizia penală nr. 460/A/2024 din data de 21.03.2024 a Curții de Apel Cluj; Sentința penală nr. 1 din data de 4.01.2024, pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 1.131/84/2023; Sentința penală nr. 42 din data de 04.04.2024, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3.013/85/2023. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Din perspectiva deciziilor obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, au fost identificate Decizia nr. 25 din data de 8 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 18 noiembrie 2015, Decizia nr. 10 din data de 12 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 24 octombrie 2018, Decizia nr. 3 din data de 28 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 13 aprilie 2017, Decizia nr. 15 din data de 25 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 18 mai 2017.

În ceea ce privește deciziile de speță, la nivelul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Completului de 5 judecători nu au fost identificate decizii relevante pentru problema de drept supusă analizei. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pentru problema de drept supusă analizei. VII. Jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului

Au fost identificate următoarele cauze relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizării: Veeber împotriva Estoniei, Hotărârea din 21 ianuarie 2003, 45771/99, Puhk împotriva Estoniei, Hotărârea din 10 februarie 2004, 55103/00 și Rohlena împotriva Republicii Cehe, Marea Cameră, Hotărârea din 27 ianuarie 2015, 59552/08. VIII. Jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene

Nu au fost identificate decizii relevante pentru problema de drept analizată. IX. Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție

Nu au fost identificate decizii prin care să fi fost examinată problema de drept dedusă interpretării. X. Punctul de vedere exprimat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară

S-a apreciat că, atunci când o persoană comite la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni care pot constitui elementul material atât al infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cât și al infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, acțiuni având ca obiect același tip de substanță interzisă aflată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023, sub incidența Legii nr. 194/2011, iar ulterior intrării în vigoare a actului normativ menționat, sub incidența Legii nr. 143/2000 (introdusă astfel în tabelul-anexă la Legea nr. 143/2000 ca drog de mare risc), ne aflăm în prezența unei infracțiuni continuate a cărei încadrare se raportează la momentul epuizării activității presupus infracționale.

Ministerul Public a susținut că dezlegarea chestiunii de drept care face obiectul sesizării trebuie să aibă în vedere două aspecte esențiale, și anume realizarea de către aceeași persoană, în mod repetat, într-o perioadă de timp îndelungată, cu nerespectarea regimului legal, a unor operațiuni având ca obiect material aceeași substanță, respectiv săvârșirea faptei sub imperiul a două legi care prevăd o natură diferită a substanței și un tratament sancționator distinct.

Raportând situația de fapt descrisă în încheierea de sesizare la normele de incriminare cuprinse în legile nr. 194/2011 și nr. 143/2000, s-a susținut că, în perioada mai 2021-6 aprilie 2023, manipularea, distribuirea, vânzarea și deținerea în vederea comercializării, fără a deține autorizația prevăzută de lege, a substanței CMC (3-Cloromethcathinone), au reprezentat modalități alternative ale elementului material al infracțiunii de efectuare de operațiuni cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive.

Astfel, art. 16 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 menționează expres, printre operațiunile care constituie element material al infracțiunii, manipularea, distribuirea și vânzarea unor astfel de produse. Dispozițiile indicate nu prevăd explicit deținerea în vederea comercializării a substanțelor susceptibile de a produce efecte psihoactive, însă, prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, Înalta Curte a statuat, cu caracter obligatoriu, că pentru a constitui modalități alternative ale elementului material operațiunile vizate de actul normativ trebuie să fie subsumate scopului producerii, circulației sau interpunerii în circulație a unor astfel de substanțe.

Or, deținerea în vederea comercializării este în mod cert subsumată unui astfel de scop, respectiv circulației sau interpunerii în circulație a unor astfel de substanțe, constituind element material al infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011.

Începând cu 7 aprilie 2023, ca urmare a includerii substanței 1-(3-clorofenil)-2-(metilamino) propan-1-onă (3-CMC) în categoria drogurilor de mare risc, aceleași acțiuni au fost reglementate ca variante alternative ale elementului material al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Potrivit acestui text de lege, vânzarea, distribuirea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc, efectuate cu nerespectarea regimului juridic stabilit pentru substanțele stupefiante și psihotrope, adică fără drept, constituie variantă agravată a traficului de droguri și se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Analiza comparativă a dispozițiilor cuprinse în cele două acte normative relevă că obiectul juridic al infracțiunilor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este comun și constă în relațiile sociale privind protejarea sănătății populației împotriva efectelor negative pe care anumite substanțe le au asupra sănătății și vieții.

În consecință, săvârșirea sub imperiul celor două legi a acțiunilor reprezentând verbum regens încalcă aceeași valoare socială a cărei ocrotire s-a urmărit de către legiuitor.

Recalificarea substanței care constituie obiect material al faptei, printr-o modificare legislativă intervenită pe parcursul săvârșirii faptei și mai înainte de încetarea activității infracționale, nu este de natură să afecteze unitatea legală de infracțiune rezultată din săvârșirea de către aceeași persoană, la diferite intervale de timp, în același mod (prin manipulare, distribuire, respectiv deținere în vederea comercializării, fără drept), a unor operațiuni care au vizat aceeași substanță și s-au îndreptat împotriva aceleiași valori sociale, reflectând, ca urmare a modului concret de săvârșire, o rezoluție infracțională unică.

În realitate, voința legiuitorului a fost aceea de a înăspri regimul sancționator pentru faptele având ca obiect substanța menționată, iar modalitatea aleasă a fost reîncadrarea sa într-o faptă mult mai gravă, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Practic, este vorba de apariția unei norme noi care disciplinează aceeași materie ca și vechea normă, nefiind vorba despre o abrogare a dispoziției anterioare.

Astfel, exercitându-și competența exclusivă în reglementarea măsurilor ce țin de politica penală a statului de prevenire și combatere a traficului și consumului ilicit de droguri, care poate avea priorități diferite în timp, determinate de frecvența, gravitatea și urmările nerespectării regimului acestor substanțe, legiuitorul român a inclus substanța 3-CMC în categoria drogurilor de mare risc, urmărind astfel să sancționeze mai sever faptele comise în legătură cu aceasta, dat fiind pericolul major pe care îl prezintă pentru sănătatea și viața persoanelor.

Or, fiind în prezența unei infracțiuni continuate, care a început să fie săvârșită sub imperiul Legii nr. 194/2011 și s-a epuizat (la data săvârșirii ultimei acțiuni) sub incidența Legii nr. 143/2000, în acord cu doctrina și practica judiciară, legea penală aplicabilă este cea în vigoare la momentul epuizării, expresie a unității ilicitului penal.

Întrucât unele dintre acțiuni, săvârșite până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 77/2023, îmbracă forma de bază a infracțiunii, iar cele comise sub imperiul Legii nr. 143/2000 reprezintă o variantă agravată, întreaga infracțiune continuată va fi considerată calificată, încadrarea juridică făcându-se, așadar, prin raportare la forma agravată a traficului de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal.

De asemenea, întrucât manipularea, distribuirea, respectiv deținerea în vederea comercializării a substanței 3-CMC nu mai constituie în prezent element material al infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, ci al art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, o încadrare juridică pe legea veche ar putea fi reținută doar în cazul în care s-ar aplica principiul legii penale mai favorabile, prevăzut de art. 5 din Codul penal, în situația teoretică în care toate actele materiale ale inculpaților ar fi fost săvârșite sub imperiul vechii reg