ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 131 din 6 decembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Alba s-au hotărât, printre altele, următoarele:

- 6 ani de închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, pentru comiterea infracțiunii de oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) și art. 5 alin. (1) C. pen.

- 3 ani de închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele care fac obiectul cauzei au fost comise în stare de concurs real, în condițiile art. 38 alin. (1) C. pen., motiv pentru care, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani de închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă, respectiv 1 an de închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în regim de detenție, pedeapsa principală rezultantă de 7 ani de închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se va executa după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive în cauză, de la 28.11.2023 la zi (06.12.2024).

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

- 5 ani de închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, pentru comiterea infracțiunii de oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) și art. 5 alin. (1) C. pen.

- 3 ani de închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) și art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele care fac obiectul cauzei au fost comise în stare de concurs real, în condițiile art. 38 alin. (1) C. pen., motiv pentru care, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani de închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă, respectiv 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în regim de detenție, pedeapsa principală rezultantă de 6 ani de închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se va executa după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive în cauză, de la 28.11.2023 la zi (06.12.2024).

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

S-a constatat că infracțiunea care face obiectul cauzei a fost comisă în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 73/20.06.2023, pronunțată de Judecătoria Brad în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 21/11.01.2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia [pedeapsa de 1 an și 6 luni de închisoare, pedeapsa accesorie și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat - faptă din 28.08.2022] și prin sentința penală nr. 324/07.12.2023, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 315/25.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia [(pedeapsa de 1 an și 4 luni de închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat - faptele din 15/16.02.2023, 22/23.02.2023 și 03/04.04.2023), (pedeapsa de 9 luni de închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere - faptele din 15/16.02.2023, 03/04.04.2023, 02.07.2023, 06.07.2023 și 12.07.2023 - 5 acte materiale) și (pedeapsa de 9 luni de închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere - fapta din 10/11.02.2023)].

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa principală aplicată inculpatului în cauză cu cele aplicate prin sentința penală nr. 73/20.06.2023 pronunțată de Judecătoria Brad (1 an și 6 luni închisoare) și prin sentința penală nr. 324/07.12.2023 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia (1 an și 4 luni de închisoare și două pedepse de câte 9 luni închisoare) prin aplicarea celei mai grele, de 5 ani de închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte, respectiv 1 an, 5 luni și 10 zile de închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în regim de detenție, pedeapsa principală rezultantă de 6 ani, 5 luni și 10 zile de închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) și (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se va executa după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (3) C. pen. s-au scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului următoarele perioade: 02.09.2022-09.12.2022 (durata reținerii, arestului preventiv și a arestului la domiciliu dispuse în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Brad); 13.07.2023-10.01.2024 (durata reținerii și arestării preventive dispuse în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Alba Iulia); 11.01.2024 la zi (06.12.2024), durata efectiv executată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Brad.

S-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii emise în baza sentinței penale nr. 73/20.06.2023, pronunțată de Judecătoria Brad și în baza sentinței penale nr. 324/07.12.2023, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Prin aceeași hotărâre au fost pronunțate soluții și față de inculpații: D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N..

În temeiul art. 399 alin. (1), cu referire la art. 223 alin. (2) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților A. și B..

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri utilizate în activitatea de punere în circulație a drogurilor și a substanțelor psihoactive: telefon mobil, aflate în custodia IPJ Alba potrivit dovezii seria x din 31.01.2024, de la inculpatul B.; telefon mobil, aflate în custodia IPJ Alba potrivit dovezii seria x din 31.01.2024, de la inculpatul A. .

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor bunuri utilizate în activitatea de punere în circulație și comercializare a drogurilor și a substanțelor susceptibile de a avea efecte psihoactive: 1,66 grame de fragmente vegetale pe care s-a pus în evidență 4F-MDMB-BICA, drog de mare risc, aflate în custodia IPJ Cluj - SCJSEO potrivit dovezii seria x din 13.09.2022, de la inculpatul A.; 2,83 grame de fragmente vegetale pe care s-a pus în evidență MDMB-4en-PINACA, drog de mare risc, și 1 grinder pe care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihoactivă biosintetizată de planta de cannabis, aflate în custodia IPJ Cluj - SCJSEO potrivit dovezii seria x din 09.01.2024, de la inculpatul A.; 8,66 de grame și 18,78 de grame de fragmente vegetale, aflate în custodia IPJ Alba potrivit dovezii seria x din 20.12.2023, de la inculpatul A.; 2,33 grame de rezină de cannabis, drog de risc, 13,3 grame de cannabis, drog de risc, 1 cântar electronic pe care s-a pus în evidență MDMB-4en-PINACA, drog de mare risc, 43 de grame de substanță care conține MDMB-4en-PINACA, 12,5 grame de substanță care conține MDMB-4en-PINACA, 1 dispozitiv de mărunțit pe care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihoactivă biosintetizată de planta de cannabis, 4 grindere pe care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihoactivă biosintetizată de planta de cannabis, 5 grame de cannabis, 5 grame de substanță care conține MDMB-4en-PINACA, 5 grame de substanță care conține MDMB-4en-PINACA, aflate în custodia IPJ Cluj - SCJSEO potrivit dovezii seria x din 06.02.2024, de la inculpatul A.; 0,3 grame de substanță care conține metamfetamină, drog de mare risc, aflate în custodia IPJ Cluj - SCJSEO potrivit dovezii seria x din 21.03.2023, de la inculpatul B.; 0,50 grame de substanță care conține metamfetamină, drog de mare risc, aflate în custodia IPJ Cluj - SCJSEO potrivit dovezii seria x din 07.03.2023, de la inculpatul B.; 0,56 grame de substanță care conține metamfetamină, drog de mare risc, aflate în custodia IPJ Cluj - SCJSEO potrivit dovezii seria x din 30.05.2023, de la inculpatul B.; 69,9 de grame de fragmente vegetale, aflate în custodia IPJ Alba potrivit dovezii seria x din 20.12.2023, de la inculpatul B.; 25,3 grame de substanță care conține cocaină, drog de mare risc, 0,52 grame de substanță care conține cocaină, 5 grame de substanță care conține cocaină, aflate în custodia IPJ Cluj - SCJSEO potrivit dovezii seria x din 14.09.2023, de la inculpatul C. .

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 112 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumelor de bani obținute de inculpați ca urmare a comiterii infracțiunilor, astfel: de la inculpatul A. - suma de 25.150 de RON; de la inculpatul B. - suma de 3.360 de RON;

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului aplicată prin ordonanța din 15.01.2024 a D.I.I.C.O.T. - S.T. Alba Iulia, asupra sumei de 7.000 de RON ridicată de la inculpatul A. și asupra sumei de bani compusă din 455 de euro și 3 dolari SUA ridicată de la inculpatul B., în vederea confiscării speciale și în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus plata onorariului apărătorilor din oficiu desemnați în cauză în cursul judecății.

În baza art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel, printre alții, inculpații A., B. și C..

Prin decizia penală nr. 583 din 28 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., B. și C. împotriva sentinței penale nr. 131 din 6 decembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Alba, dispunându-se obligarea apelanților la plata de cheltuieli judiciare către stat, avansarea din fondurile statului a onorariilor cuvenite apărătorilor din oficiu și deducerea din pedepsele aplicate acestora a următoarelor perioade: din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. - durata reținerii și a arestării preventive din cauză, de la 28.11.2023 la zi; din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. - durata reținerii și a arestării preventive din cauză, de la 28.11.2023 la zi și din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C., următoarele perioade: 02.09.2022 - 09.12.2022 (durata reținerii, arestului preventiv și a arestului la domiciliu dispuse în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Brad); 13.07.2023-10.01.2024 (durata reținerii și arestării preventive dispuse în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Alba Iulia); 11.01.2024 la zi - 06.12.2024 - durata efectiv executată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Brad.

****

La data de 18 august 2025 (prin e-mail), inculpatul C. a formulat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 538 din 28 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin avocat O..

La data de 29 august 2025 (prin serviciul de curierat P.), au formulat recurs în casație împotriva aceleiași decizii și inculpații A. și B..

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 6 octombrie 2025, sub nr. x/2024, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin rezoluția din aceeași dată, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererilor, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 13 noiembrie 2025.

După înregistrarea cauzei pe rolul instanței supreme, la data de 23 octombrie 2025 (data poștei), la dosar a fost transmis un memoriu formulat de recurentul inculpat C. în susținerea cererii de recurs în casație.

În conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul-asistent desemnat în cauză a întocmit și depus la dosar raportul asupra cererilor de recurs în casație.

****

Examinând admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C., în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Alineatul (4) al aceluiași text de lege stabilește că, în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Procedând, în acest cadru, prioritar, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434 și art. 435 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că toate cele trei cereri de recurs în casație îndeplinesc condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată - decizia penală nr. 538 din 28 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 C. proc. pen. este însă îndeplinită numai în privința cererii de recurs în casație a inculpatului C., care, fiind formulată la data de 18 august 2025, a fost introdusă în termenul legal prevăzut de norma precitată, termen care, raportat la data comunicării deciziei către inculpat, respectiv 29 iulie 2025, s-a împlinit la data de 29 august 2025.

Cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. nu îndeplinesc această condiție, fiind introduse după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În acest sens, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 538 din 28 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală a fost comunicată inculpaților A. și B., la unitatea de detenție, la data de 28 iulie 2025, dovezile de comunicare semnate personal de inculpați aflându-se la dosar apel.

Inculpații A. și B. au formulat însă recurs în casație la data de 29 august 2025 (data înscrisă pe recipisa de primire emisă de P., aflată pe plicurile de la dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Alba Iulia), cu depășirea termenului de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, care s-a împlinit la data de 28 august 2025.

Or, conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

În consecință, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. nu îndeplinesc condiția de admisibilitate prev. de art. 435 C. proc. pen., motiv pentru care sunt inadmisibile.

Deși această constatare face inutilă verificarea celorlalte condiții de admisibilitate prev. de art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. nu îndeplinește nici condiția prevăzută de art. 437 alin. (1), lit. d) C. proc. pen., aceasta nepurtând semnătura recurentului inculpat.

Deopotrivă, ambele cereri de recurs în casație nu îndeplinesc condiția de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) raportat la art. 438 alin. (1) C. pen.

În acest sens se constată că, în susținerea celor două cereri, care sunt cvasiidentice, recurenții inculpați au invocat cazurile de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen., susținând, în concret, următoarele aspecte:

- în sfera cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.: fapta reținută în încadrarea juridică prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 nu este prevăzută de legea penală întrucât nu se poate demonstra, dincolo de orice dubiu, că intenția lor a fost distinctă în ceea ce privește efectuarea de operațiuni cu produse psihoactive, de cea privind traficul de droguri de mare risc; greșita reținere a concursului de infracțiuni între trafic de droguri de mare risc și efectuare, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii, întrucât, având în vedere natura substanțelor obiect al ambelor infracțiuni, în considerarea și a preeminenței considerentelor Deciziei nr. 38/2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se impunea reținerea unei infracțiuni unice continuate de trafic de droguri de mare risc;

- în sfera cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele legale, întrucât, din perspectiva legii penale mai favorabile, raportat și la raportul de derivare/similaritate existent între substanțele obiect al traficului și cele ale infracțiunii prev. de art. 16 din Legea nr. 194/2011, recunoscut prin Legea nr. 30/2025, și având în vedere și Decizia nr. 38/2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se impunea reținerea unei infracțiuni unice continuate de trafic de droguri de mare risc și, implicit, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru această unitate infracțională.

Or, în contextul acestor argumente de fapt, verificând concordanța lor aparentă cu motivele de recurs în casație invocate, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată următoarele:

Cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., care permite cenzurarea hotărârii definitive atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", vizează exclusiv situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare sau în care instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, în ansamblul său ori ca efect al modificării unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta concret săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Pe de altă parte, cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care permite cenzurarea hotărârii definitive atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", vizează exclusiv erorile care se produc urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unei durate a pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale.

În toate situațiile, legalitatea sancțiunilor este examinată însă prin raportare la regimul sancționator aferent procedurii de judecată urmată în cauză, încadrarea juridică dată faptei și legea penală mai favorabilă, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea recurată.

Încadrarea juridică a faptei este operațiunea de stabilire a corespondenței între fapta pretins comisă și modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reținerea normelor generale aplicabile (privind participația și cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale).

Deopotrivă, aplicarea principiului mitior lex este o operațiune complexă, indisolubil legată de fapta comisă și autorul ei, prin care, în urma comparării atât a condițiilor de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și a celor referitoare la pedeapsă, stabilite în legi penale succesive, instanța stabilește în cazul concret dedus judecății care dintre legi este mai favorabilă.

Ca urmare, atât stabilirea încadrării juridice a faptei, cât și a legii penale mai favorabile constituie atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casație, motiv pentru care nu pot fi cenzurate prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, și nu faptic, excluzând posibilitatea rejudecării pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Or, susținerile recurenților inculpați A. și B. în actualul cadru procesual vizează, în esență, încadrarea juridică dată faptelor, inclusiv din perspectiva legii penale mai favorabile, cu efectele de rigoare în plan sancționator, în sensul greșitei rețineri a unui concurs de infracțiuni între traficul de droguri de mare risc și infracțiunea prev. de art. 16 din Legea nr. 194/2011, iar nu a unei infracțiuni unice continuate de trafic de droguri și lipsa intenției prevăzute de lege pentru reținerea infracțiunii prev. de art. 16 din Legea nr. 194/2011.

Astfel formulate, aceste critici nu aduc în discuție elemente de tipicitate obiectivă, de eventuală dezincriminare a infracțiunilor pentru care au fost condamnați definitiv recurenții ori de nelegalitate a pedepselor aplicate ci, în mod determinant, tind la repunerea în discuție a soluției instanțelor de fond și de apel cu privire la încadrarea juridică dată faptelor și a statuărilor lor asupra laturii subiective a infracțiunii prev. de art. 16 din Legea nr. 194/2011, chestiuni care, presupunând o evaluare în fapt a datelor particulare ale cauzei, nu pot face obiect de cenzură în recurs în casație.

În contextul acestor constatări, procedând, în continuare, la evaluarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de lege exclusiv cu privire la cererea de recurs în casație formulată de inculpatul C., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea îndeplinește condiția prevăzută de art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul C., care a formulat și apel în cauză.

În fine, cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele recurentului, domiciliul acestuia, dar și unitatea de detenție în care se află, hotărârea care se atacă, deopotrivă, cererea fiind semnată electronic de apărătorul recurentului inculpat.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1), lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că inculpatul C. și-a fundamentat demersul judiciar pe cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 și 12 C. proc. pen.

În argumentarea cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apărarea a susținut, în esență, că rechizitoriul a reținut nelegal intenția recurentului de distribuire a drogurilor, fără ca infracțiunea să se fi consumat, neexistând, prin urmare, acte de vânzare, livrare, tranzacție, etc.

Singura "probă" a faptei imputate recurentului e ambalajul și faptul că nu a divulgat sursa drogurilor, precum și declarațiile a doi martori care l-au identificat ca fiind consumator, iar nu traficant. În plus, în fața instanței de judecată, recurentul a recunoscut deținerea drogurilor pentru consum propriu.

Așadar, potrivit art. 33 C. pen., dacă ar fi existat intenția recurentului de trafic de droguri, fapta putea fi calificată, cel mult, drept tentativă, iar nu ca faptă consumată.

Or, conform Legii nr. 143/2000, tentativa se pedepsește, însă în alte limite decât cele reținute de instanța de judecată, care i-a aplicat recurentului pedeapsa de 5 ani închisoare pentru formă consumată a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În argumentarea cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., apărarea a arătat, în esență, că în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența teritorială întrucât, în condițiile în care fapta de consum de droguri a fost comisă în Hunedoara, instanța (de prim grad) competentă teritorial era Tribunalul Hunedoara, iar nu Tribunalul Alba.

Or, deși apărarea a formulat cerere de declinare a competenței, în faza camerei preliminare, aceasta a fost respinsă contrar art. 41 C. proc. pen.

De asemenea, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a fost respinsă de Tribunalul Alba prin încheiere separată, dar motivarea a fost dată doar odată cu hotărârea de condamnare, ceea ce contravine Deciziei CCR nr. 250/2019.

Apărarea a mai arătat că recurentul a fost condamnat pentru o faptă care nu există, întrucât acesta nu a oferit nimănui substanța interzisă și nici nu intenționa acest lucru, în speță reținându-se greșit intenția acestuia de distribuire, doar pe baza modului de ambalare a drogurilor identificate, la dosarul cauzei neexistând nici măcar o probă care să îl incrimineze.

Practic, la dosar nu există nicio probă care să dovedească că recurentul a comis fapta de trafic de droguri, respectiv care să probeze acțiunile de vânzare sau livrare, clienții, distribuția drogurilor (flagrant, interceptări, colaboratori) sau uneltele asociate traficului (bani, cântare, ambalaje specifice actelor pregătitoare punerii în circulație, etc).

În cauză au fost propuși și audiați doi martori: Q., care a declarat nemijlocit în fata instanței de judecată că, în perioada de referință, recurentul era consumator și că l-a surprins consumând substanța interzisă în casă; R., care, în faza de anchetă, a declarat că recurentul era consumator. Aceste declarații, în mod inexplicabil, nu au fost însă avute în vedere de instanța de fond și nici de instanța de apel, deși erau relevante.

Mai mult, este inexplicabil și faptul că recurentul a fost cercetat și judecat în acest dosar alături de persoane pe care nu le cunoaște și cu care nu a avut nicio legătură, context în care se impunea ca față de acesta să se dispună disjungerea cauzei.

Concluzionând, apărarea a susținut că în cauză nu sunt întrunite elementele de conținut ale infracțiunii pentru care recurentul a fost condamnat pe nedrept, acesta nedesfășurând o activitate propriu-zisă de trafic de droguri. În baza probatoriului administrat, instanța nu-și putea forma convingerea că recurentul este autorul faptei reținute de parchet, motiv pentru care se impunea achitarea acestuia, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Deopotrivă, apărarea a invocat lipsa motivării deciziei recurate, susținând că instanța de apel a respins calea de atac a recurentului fără să analizeze niciunul dintre motivele invocate în scris de acesta sau în ultimul cuvânt, preluând fidel considerentele instanței de fond. Instanța de apel a analizat doar pe scurt motivele de apel ale tuturor inculpaților din dosar și a motivat admiterea sau respingerea căii ordinare de atac exercitate de aceștia, însă nu și în cazul recurentului, care nu a beneficiat de un tratament egal cu al celorlalți inculpați.

În plus, instanța de apel nu a anulat unul dintre cele două mandate de executare a pedepsei care coexistă.

De altfel, soluția instanței de apel este nelegală și prin raportare la activitatea infracțională a celorlalți inculpați, în raport cu situația juridică a recurentului. Aceasta întrucât, în mod nelegal, în cuprinsul acesteia s-a reținut că modalitatea de ambalare a drogurilor, coroborată cu faptul că inculpatul nu a oferit informații clare și verificabile cu privire la persoana de la care susține că a luat substanțele interzise, demonstrează deținerea lor în alt scop decât cel pentru propriul consum.

Totodată, în mod nelegal s-a reținut și valoarea unui gram de cocaină, în condițiile în care drogurile găsite conțineau doar urme de cocaină, fiind amestecate cu medicamente, în mare parte.

În plus, recurentul nu a încercat să acrediteze ideea că a deținut drogurile identificate la percheziție în vederea consumului propriu, cum nelegal a reținut instanța de judecată, ci acesta este purul adevăr, realitatea.

Mai mult, instanța de fond a efectuat contopirea pedepsei aplicate recurentului în cauză cu cele aplicate acestuia prin sentința penală nr. 73/20.06.2023, pronunțată de Judecătoria Brad în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 21/11.01.2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia și prin sentința penală nr. 324/07.12.2023, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 315/25.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, deși acestea fuseseră contopite prin sentința penală nr. 217 din 21 martie 2025, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. x/2024, definitivă la 1 aprilie 2025. Așa s-a ajuns la situația ca recurentul să execute de două ori pedepse pentru aceeași faptă, pe numele acestuia existând, practic, două mandate de executare valide (cel emis în baza deciziei recurate și cel emis în baza sentinței penale nr. 217 din 21 martie 2025, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. x/2024, definitivă la 1 aprilie 2025).

Pentru argumentele prezentate, apărarea a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea hotărârilor instanțelor de fond și apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, urmând ca în rejudecare să se procedeze și la schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în principal, în deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu sau, în subsidiar, în tentativă la trafic de droguri, potrivit art. 33 C. pen.

*****

În contextul acestor argumente de fapt, verificând concordanța lor aparentă cu motivele de recurs în casație invocate, Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurentul inculpat C. nu se circumscriu, nici măcar formal, cazurilor de casare invocate.

Cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente") este incident numai atunci când judecata s-a desfășurat în fața unei instanțe inferioare celei competente potrivit legii - după materie sau după calitatea persoanei, iar încălcarea dispozițiilor privind competența a intervenit în cursul judecății. Cazul de recurs în casație analizat este echivalent motivului de nulitate absolută ce derivă din nerespectarea competenței materiale sau personale a instanțelor de judecată, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) Cod procedură, și condițiilor corelative în care intervine sancțiunea echivalentă a nulității.

Or, criticile formulate de recurentul inculpat C. în sfera cazului de recurs în casație analizat aduc în discuție, în mod exclusiv, o presupusă încălcare a competenței teritoriale a instanței de fond, iar nu aspecte de nerespectare a dispozițiilor referitoare la competența după materie și/sau competența după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Deopotrivă, celelalte aspecte invocate de apărarea recurentului inculpat C., care vizează, în esență, greșita încadrare juridică dată faptei pentru care a fost condamnat, în condițiile în care nu există probe certe ale presupusei sale intenții de distribuire de droguri, ci doar a deținerii de droguri în vederea consumului propriu, context în care se impunea reținerea în sarcina acestuia, cel mult, a tentativei la infracțiunea de trafic de droguri sau a infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000; greșita respingere a cererilor apărării de schimbare a încadrării juridice a faptei; insuficienta motivare a deciziei recurate sub aspectul situației juridice a recurentului; greșita judecare a acestuia într-un dosar alături de persoane pe care nu le cunoaște, iar nu într-un dosar disjuns, nu se circumscriu, nici măcar formal, cazului de recurs în casație invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Aceste critici nu aduc în discuție aspecte de nelegalitate a pedepsei aplicate recurentului, ci exclusiv de netemeinicie a hotărârii atacate, sub aspectul încadrării juridice a faptei și al soluției date laturii penale, care nu pot fi însă cenzurate în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, întrucât presupun reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator administrat în cauză.

Recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Practic, în actualul cadru procesual, instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Deopotrivă, prezenta cale extraordinară de atac nu permite nici cenzurarea încadrării juridice date faptelor, care, fiind rezultatul operațiunii de stabilire a corespondenței între fapta comisă și modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, implică o inevitabilă evaluare a particularităților factuale ale cauzei, atribut exclusiv al instanțelor de fond, iar nu al instanței de casație.

De aceea, în sfera cazului prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., instanța de recurs în casație verifică legalitatea pedepsei exclusiv prin raportare la încadrarea juridică stabilită cu titlu definitiv de către instanțele de fond, fără a putea cenzura hotărârea atacată sub acest aspect.

În fine, Înalta Curte constată că sfera actuală a cazurilor în care se poate face recurs în casație, configurată limitativ prin dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., nu permite nici evaluarea criticilor referitoare la pretinse încălcări ale dreptului la apărare și la efectivitatea acestuia, antamate în prezenta procedură prin invocarea caracterului insuficient și neadecvat al motivării hotărârii recurate sub aspectul cererilor și apărărilor formulate de inculpatul C. în apel și, respectiv, a opticii pretins nelegale a organelor judiciare de a-l judeca într-o cauză cu persoane total necunoscute.

În fine, pretinsa necorelare a deciziei recurate cu sentința penală nr. 217 din 21 martie 2025, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. x/2024 nu poate fi cenzurată în actualul cadru procesual, aceasta constituind un aspect circumscris domeniului executării pedepsei, care nu poate fi valorificat în actualul cadru procesual, ci doar prin intermediul instrumentelor legale incidente în materia de referință.

Pentru argumentele prezentate, Înalta Curte concluzionează că cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. nu îndeplinesc condiția de admisibilitate prev. de art. 435 C. proc. pen., iar cea formulată de inculpatul C. - condiția de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen.

Ca urmare, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 583 din data de 28 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurenților inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 583 din data de 28 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2025.