ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 59 din 22.02.2024 a Tribunalului Constanța, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație eliberată în condițiile Legii nr. 194/2011.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse principale stabilite în cauză și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 4 luni închisoare, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă), care urmează să fie executată în regim de detenție, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, se aplică după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., pedeapsa accesorie stabilită prin prezenta pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, se aplică de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante privative de libertate.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea adăugării profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, operațiune care urmează a se realiza, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008, la introducerea inculpatului în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată, în condițiile art. 190 C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, condamnatul A. a fost informat cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, în vederea distrugerii, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 574 lit. d) C. proc. pen.., a următoarelor: 0,32 grame pulbere care conține ca substanță activă Amfetamină în amestec cu Cofeină, ce au fost depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Constanța conform dovezii seria x din data de 04.01.2022; 2,46 grame cristale (3-CMC), ce au fost depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Constanța conform dovezii seria x din data de 12.04.2022; 5,21 grame cristale (3-CMC), ce au fost depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Constanța conform dovezii seria x din data de 06.05.2022; 0,90 grame substanță pulverulentă care conține Cocaină în amestec cu B., ce au fost depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Constanța conform dovezii seria x din data de 14.06.2022.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, printre alții, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1220/P din 19 decembrie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022, printre altele, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 59 din 22.02.2024, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. x/2022

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A. la 22 ianuarie 2025 .

Prin motivele formulate, recurentul inculpat A. a arătat că s-a reținut în sarcina sa că i-a vândut inculpatului C. cantitatea de 0,93 grame cocaină, la 30.05.2022, în jurul orei 18:00, cantitate care a fost predată de acesta investigatorilor.

Latura obiectivă a infracțiunii constă în vânzarea de droguri, ceea ce presupune a preda marfa și a primi prețul.

Recurentul a susținut că dacă a stat de vorbă în fața blocului său cu inculpatul C. aceasta nu confirmă efectuarea tranzacției și nu se surprinde în înregistrare acest moment, cum s-a reținut de instanțe. Totodată, recurentul a învederat că, înainte de întâlnire, nu s-a efectuat verificarea inculpatului C., respectiv dacă are droguri asupra sa, în contextul în care, cu două ore înainte, acesta s-a întâlnit cu "D.", cu privire la care existau indicii că face trafic de droguri, conform procesului-verbal de sesizare, iar la întâlnirea cu investigatorii intenția inculpatului C. a fost de a se deplasa la o altă locație și de a conduce investigatorii în cele din urmă în fața blocului unde locuia recurentul. A sta de vorbă în fața blocului, fără a discuta despre droguri sau a vinde droguri, doar pentru a convinge investigatorii care se aflau în zonă că C. a cumpărat droguri de la inculpat nu întrunește elementele constitutive ale laturii obiective a infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Deopotrivă, recurentul a învederat că prețul care se susține că l-a plătit pentru 0,93 grame, respectiv 1200 RON, în condițiile în care prețul de vânzare era de 100 euro, dovedește că nu a avut loc acea tranzacție.

S-a arătat că un aspect de nelegalitate a hotărârii instanței de apel este cel privind încălcarea principiului prezumției de nevinovăție consacrat de art. 4 C. proc. pen.. și art. 6 CEDO.

În timpul urmăririi s-a constatat că în această activitate a fost implicată o persoană numită "D.", care a avut o convorbire telefonică cu C. în aceeași zi, pe 30.05.2022. Inculpatul C. i-a solicitat lui "D." să-i facă rost de droguri, a avut o convorbire telefonică cu o persoană care i-a adus drogurile, iar în jurul orelor 16:00 s-a întâlnit cu C., care era cu colaboratorul sub acoperire și i-a predat drogurile. Deși exista autorizația de supraveghere a lui D. (nr. 851/10.05.2022 emisă de Tribunalul Constanța) nu a fost înregistrată video această tranzacție, dar este redată în procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice. În procesul-verbal din 25.05.2022 s-a menționat că au fost redate convorbirile telefonice inițiate/primite de postul telefonic cu nr. x, ce aparține numitului "D.", supravegherea tehnică fiind dispusă în baza mandatului nr. x/10.05.2022 al Tribunalului Constanța, discuții care nu au fost valorificate.

În opinia recurentului, nu a fost dovedită activitatea privind vânzarea drogurilor de către el către C., chiar dacă acesta din urmă a predat drogurile mai departe investigatorului.

Chiar dacă se face referire la acel drog într-un raport de constatare tehnico-științifică, cu mențiunea că a fost cumpărat la 30.05.2022, recurentul a susținut că nu există nici un act care să ateste că s-a efectuat această vânzare de către el, prin intermediul lui C., după cum există inadvertențe între cantitatea presupusă a fi vândută de el și cantitățile de droguri inserate în procesele-verbale de predare către laborator și de laborator către organul de cercetare.

Astfel, în raportul de constatare tehnico-științifică nr. x/31.05.2022 se menționează că a fost examinată proba ce a fost cumpărată la 30.05.2022 de la numitul C., proba fiind constituită din două punguțe de material plastic transparent, care conțin 0,93 grame substanță pulverulentă de culoare albă, iar în concluzii se reține că proba înaintată în cauză privindu-l pe C. este constituită din 0,93 grame substanță pulverulentă care conține ca substanță activă cocaină în amestec cu B..

În procesul-verbal de predare a probei din 02.06.2022 de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor se menționează predarea și primirea probei rămasă în urma analizelor chimice de laborator cu referire la raportul de constatare nr. x din 02.06.2022, masa brută fiind de 1,67, iar masa netă de 0,90. Această probă are sigiliul 18904.

În procesul-verbal de predare primire de la laborator către organul de cercetare cu referire la același raport de constatare nr. x/31.05.2022 se menționează că plicul este sigilat cu sigiliu MI nr. 4208, rezultatul fiind două punguțe din material plastic care conțin substanță pulverulentă de culoare albă masa brută 1,45 grame, cu privire la masa netă neexistând vreo mențiune.

Dacă în raportul de constatare științifică nr. x/31.05.2022 se reține examinarea probei ce a fost cumpărată la 30.05.2022, de 0,93 grame, iar în procesul-verbal de predare se reține cantitatea de 1,45 grame brut fără masa netă, evident că nu este vorba de cantitatea 0,93 grame despre care se susține că a fost cumpărată de la recurent.

S-a învederat că singura probă care surprinde momentul când inculpatul C. cumpăra cantitatea de 0,93 grame cocaină este reprezentată de planșa fotografică, când cei doi stau de vorbă în fața blocului, la 30.05.2022.

Deși erau supravegheați de investigatorii care au fost autorizați să înregistreze audio-video activitățile desfășurate, nu se surprinde vreun moment în care recurentul să-i predea droguri lui C. și cel dintâi să primească vreo sumă de bani.

Recurentul a susținut că doar a stat de vorbă în fața blocului cu inculpatul C., nefăcând vreo tranzacție cu droguri sub supravegherea investigatorilor sub acoperire, învederând, totodată, că, înainte cu două ore, acesta din urmă s-a întâlnit cu numitul "D.", despre care existau indicii că se ocupă cu trafic de droguri, cei doi discutând în aceeași zi despre procurarea de droguri și, mai departe, "D." a avut o discuție telefonică cu furnizorul de droguri, de la care a și cumpărat drogurile, s-a întâlnit la orele 16:00 cu C. și i-a dat substanța, fiind astfel dovedită activitatea lui "D.", față de care, însă, s-a dat o soluție de clasare.

Faptul că această vânzare nu a fost efectuată rezultă și din procesul-verbal de la fila x d.u.p., în care se menționează că există informații că C. pune în vânzare etnobotanice și droguri de risc și mare risc și vinde un gram de cocaină cu 100 euro. Dacă investigatorul i-a oferit pentru cantitatea de 0,93 grame 1200 RON, când un gram de cocaină se vindea cu 500 RON, desigur că această tranzacție se referă la altă cantitate, de 2,60 grame, cumpărată de inculpatul C. de la alte persoane.

Recurentul a învederat că nu există nici o convorbire între el și C., iar dacă investigatorii ar fi constatat că i-a oferit droguri lui C., la orele 18:57-19:05, când s-au întâlnit, ar fi intervenit în acel moment, dar au întrerupt supravegherea și au părăsit zona.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Curtea de Apel Constanța pentru aspectele de nelegalitate învederate.

Pentru primul motiv de recurs în casație s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate și pronunțarea unei soluții de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în baza dispozițiilor art. 395 alin. (5) C. proc. pen.. în referire la art. 16 lit. b) C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și intimatului C., însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 martie 2025, iar prin rezoluția judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 08 aprilie 2025.

Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent, cererea de recurs în casație apare ca fiind inadmisibilă, criticile formulate de recurentul inculpat neputând fi circumscrise cazului de casare invocat, respectiv cel reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație."

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, sunt examinate condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Instanța constată că decizia nr. 1220/P din 19 decembrie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie (dosarul nr. x/2022), a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, fiind respectate dispozițiile art. 434 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Deopotrivă, se constată că cererea de recurs în casație a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele, prenumele și domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă și este semnată de apărătorul ales al recurentului (avocat E., cu împuternicirea avocațială la dosar - dosar nr. x/2022 C.A. Constanța). Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În privința cazului de casare reglementat de prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., invocat de recurent, se observă că acesta nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

În condițiile în care nu se critică situația de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Cu privire la acest caz de casare, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului" (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Prin motivele formulate, în esență, recurentul inculpat A. a susținut că doar a stat de vorbă în fața blocului său cu inculpatul C., ceea ce nu confirmă efectuarea tranzacției și nu se surprinde în înregistrare un moment al tranzacției. Totodată, recurentul a învederat că, înainte de întâlnire, nu s-a efectuat verificarea inculpatului C., respectiv dacă are droguri asupra sa, în contextul în care, cu două ore înainte, acesta s-a întâlnit cu "D.", cu privire la care existau indicii că face trafic de droguri, conform procesului-verbal de sesizare. Deopotrivă, recurentul a susținut că și din procesul-verbal de la fila x d.u.p. rezultă că această vânzare nu a fost efectuată, proces-verbal în care se menționează că există informații că C. pune în vânzare etnobotanice și droguri de risc și mare risc și vinde un gram de cocaină cu 100 euro. Dacă investigatorul i-a oferit pentru cantitatea de 0,93 grame 1200 RON, când un gram de cocaină se vindea cu 500 RON, desigur că această tranzacție se referă la o altă cantitate, de 2,60 grame, cumpărată de inculpatul C. de la alte persoane.

Cu toate că recurentul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., care este incident când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, susținând că a sta de vorbă în fața blocului, fără a discuta despre droguri sau a vinde droguri, doar pentru a convinge investigatorii care se aflau în zonă că C. a cumpărat droguri de la el, nu întrunește elementele constitutive ale laturii obiective a infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, se observă că acesta solicită, în realitate, o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea și cenzurarea probelor (raportul de constatare tehnico-științifică nr. x/31.05.2022, procesul-verbal de predare a probei din 02.06.2022 de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, planșa fotografică din 30.05.2022, procesele-verbale privind redarea convorbirilor telefonice), cu consecința configurării unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanțele inferioare și intrată în puterea lucrului judecat.

Referitor la susținerea recurentului, în sensul că un aspect de nelegalitate a hotărârii instanței de apel constă în încălcarea principiului prezumției de nevinovăție consacrat de art. 4 C. proc. pen.. și art. 6 CEDO, se observă că o astfel se critică nu se circumscrie cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prezumția de nevinovăție este un principiu conform căruia, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Prezumția de nevinovăție constituie o garanție procedurală legată de noțiunea de sarcină a probei și de standardul dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Or, astfel cum s-a menționat anterior, cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel.

Analiza de legalitate a instanței de recurs în casație nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Pe calea recursului în casație nu pot fi invocate și, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casație nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăți, în vederea remedierii greșitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situația factuală deja stabilită de instanța de apel, aceasta având un caracter definitiv.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1220/P din 19 decembrie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1220/P din 19 decembrie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 aprilie 2025.