ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2026

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 689/AP din 29 septembrie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 26 din data de 30 aprilie 2025 pronunțată de Tribunalul Covasna, secția penală, în dosarul penal nr. x/2024 s-au dispus următoarele:

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (respectiv, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 4 ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (respectiv, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (respectiv, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 4 ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (respectiv, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că cele trei infracțiuni pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală cea mai grea, de 10 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul fix și obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse principale, respectiv un an și 11 luni închisoare [(1/3) x (5 ani și 9 luni închisoare)], în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 12 ani și 5 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (2) și alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 4 ani, pedeapsa complementară rezultantă executându-se conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., și anume după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. cu referire la art. 45 alin. (2) și alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. și art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura controlului judiciar față de inculpatul A., dispusă prin încheierea nr. 13/FDJ din 3 martie 2025, a Tribunalului Covasna, definitivă prin necontestare la 5 martie 2025.

În baza art. 399 alin. (4) din C. proc. pen., s-a constatat că prezenta hotărâre este executorie cu privire la menținerea controlului judiciar în ceea ce îl privește pe inculpatul A..

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A. durata reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu, respectiv de la data de 25 august 2024 până la data de 5 martie 2025, inclusiv.

În baza art. 7 raportat la art. 3 și art. 4 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, cu aplicarea pct. 36 din anexa acestei legi, s-a dispus prelevarea de la inculpatul A. de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus informarea inculpatului A. cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A., în vederea distrugerii, a următoarelor cantități de droguri de mare risc rămase după efectuarea constatărilor tehnico-științifice, cu păstrarea contraprobelor: 51,5 grame Amfetamină în amestec cu Cofeină - proba nr. 1, 52,10 grame Amfetamină în amestec cu Cofeină - proba nr. 2 și 6,81 grame Amfetamină în amestec cu Cofeină, cantități predate Camerei de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, conform dovezii seria x nr. x din data de 7 octombrie 2024, cu păstrarea contraprobelor constând în: 5,38 grame Amfetamină în amestec cu Cofeină - contraproba nr. 1, 5,12 grame Amfetamină în amestec cu Cofeină - contraproba nr. 2, și 5,08 grame Amfetamină în amestec cu Cofeină - contraproba nr. 3.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. coroborat cu art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a armei neletale cu aer comprimat, inscripția B. Made in Germany, calibru 4,5 mm, prevăzută cu lunetă Jaguar Lisenfeld 6×43, seria x, pentru care inculpatul nu deținea autorizație legală de procurare și deținere potrivit dispozițiilor Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112

1

din C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă a sumelor de 90.800 de RON și 18.090 de euro ridicate de la inculpatul A.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurilor asigurătorii instituite asupra sumelor de 90.800 RON și 18.090 euro, precum și asupra armei neletale cu aer comprimat inscripționată B. Made in Germany, calibru 4,5 mm, prevăzută cu lunetă C..

În baza art. 398 C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1) teza I din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 1300 RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale, iar suma de 700 RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente camerei preliminare și judecății).

În baza art. 272 din C. proc. pen. s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Covasna a sumei de 998 RON, reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru inculpat (avocat av. D.), conform delegației nr. x/2025

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 689/AP din 29 septembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 26/30.04.2025 a Tribunalul Covasna, pronunțată în dosarul penal nr. x/2024, care a fost menținută.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul apelant A..

S-a respins cererea formulată de inculpatul apelant A., prin care acesta a solicitat permisiunea de a părăsi imobilul în care execută măsura preventivă a arestului la domiciliu la data de 07.10.2025, pentru a se deplasa la Cabinetul Oftalmologic E. din mun. Sfântu Gheorghe, ca fiind rămasă fără obiect.

În baza art. 424 alin. (3) din C. proc. pen., cu referire la art. 422 din C. proc. pen., s-a adăugat la perioada deducerii reținerii, arestării preventive și la domiciliu, perioada în care inculpatul s-a aflat sub măsura arestului la domiciliu în apel, de la data de 11.09.2029 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul A. la plata către stat a sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a constatat încetată delegația avocatului desemnat din oficiu F. și s-a dispus acordarea onorariului parțial în cuantum de 50 % din onorariul cuvenit dacă prestația ar fi fost finalizată.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară G. în cuantum de 61,82 RON, a rămas în sarcina statului și a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară H., în cuantum de 123,64 RON, a rămas în sarcina statului și a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În fapt, instanța de apel a reținut, în esență că, în data de 24 august 2024, inculpatul A. a introdus în România, pe la Punctul de trecere a frontierei Nădlac, cantitatea de 207,91 grame de Amfetamină în amestec cu Cofeină, drog de mare risc, pe care a transportat-o până la domiciliul său din comuna Brețcu, jud. Covasna și a ascuns-o în autoturismul personal, marca I., cu numărul de înmatriculare x, parcat în fața curții imobilului, substanțele fiind descoperite în data de 25 august 2025 la percheziție. Totodată, în locuința inculpatului au fost găsite materiale specifice traficului de droguri și o armă cu aer comprimat, marca B. - Made in Germany, calibru 4,5 mm, prevăzută cu lunetă marca C., pentru care inculpatul nu deținea autorizația prevăzută de lege.

Împotriva deciziei penale nr. 689/AP din 29 septembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A..

În cuprinsul cererii de recurs în casație, recurentul a indicat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivare, recurentul a arătat, în esență, că a fost condamnat în absența unor probe care să ateste săvârșirea unor acte de trafic, arătând că declarațiile sale au fost constante în sensul că substanțele deținute erau destinate consumului propriu, iar această susținere nu ar fi fost infirmată prin probe. În acest sens, a invocat inexistența unor dovezi privind acte de vânzare, oferire, livrare ori transport, precum și lipsa unei dovezi certe a trecerii frontierei cu substanțe, astfel că faptele reținute nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunilor prev. de art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Totodată, recurentul a precizat că din actele de analiză/constatare ar rezulta identificarea unui amestec (amfetamină și cofeină), fără determinarea conținutului de substanță activă/purității, împrejurare care, în opinia sa, ar împiedica stabilirea cu certitudine a naturii și a cantității substanței interzise și, pe cale de consecință, ar exclude întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor de trafic reținute în sarcina sa.

În aceste condiții, recurentul a arătat că fapta ar putea fi calificată ca fiind deținere de droguri pentru consum propriu, prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar nu trafic.

Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și, în rejudecare, achitarea pentru infracțiunile de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., iar în subsidiar, reîncadrarea juridică a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. De asemenea, a solicitat înlăturarea măsurii confiscării extinse dispuse cu privire la sumele de 90.800 RON și 18.090 euro și suspendarea executării pedepsei până la soluționarea recursului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 9 decembrie 2025, sub nr. x/2024.

La dosar a fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, care a arătat că motivele invocate de recurent se circumscriu doar formal cazurilor de recurs în casație invocate.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 689/AP din 29 septembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conținutul cererii) și art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recurentul A. a formulat recurs în casație la 5 noiembrie 2025 împotriva deciziei penale nr. 689/AP din 29 septembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate la data de 13 octombrie 2025 (în Penitenciarul Codlea, dosar curte), conform art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 689/AP din 29 septembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casație, se reține că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. sunt menționate: numele, prenumele și locul de detenție a recurentului A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 689/AP din 29 septembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală), iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat cererea de recurs în casație, care a atașat împuternicirea avocațială seria x nr. x din 21.10.2025 .

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casație au fost indicate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Referitor la condiția de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se impune a se menționa că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Din această perspectivă se reține că, din modalitatea de reglementare a recursului în casație, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, așadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că aspectele de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se constată că acesta vizează exclusiv situațiile în care fapta concretă, pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare, nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare sau cele în care instanța a ignorat o normă de dezincriminare a faptei, în ansamblul său ori ca efect al modificării unor elemente constitutive, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între activitatea factuală și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Pe de altă parte, trebuie menționat că, din perspectiva acestui caz de casare, nu pot fi analizate aspecte în legătură cu latura subiectivă a conținutului constitutiv al infracțiunii, cu încadrarea juridică reținută faptei stabilită cu titlu definitiv de instanța de apel, nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea de fapt reținută de instanța de apel.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea de recurs în casație nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. Cu toate că recurentul susține că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, în realitate, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac acesta contestă situația de fapt reținută de instanța de apel, solicitând o reevaluare a materialului probator și, totodată, o reconsiderare a încadrării juridice stabilite cu titlu definitiv. Or, o asemenea verificare excede limitele recursului în casație, cale extraordinară ce nu permite repunerea în discuție a evaluării probelor și nici modificarea situației de fapt și a încadrării juridice.

Analiza probatoriului, cu accent pe forța probantă a mijloacelor de probă, pentru a susține vinovăția sau lipsa acesteia și netemeinicia deciziei instanței de apel, nu se poate realiza în procedura pendinte. Jurisprudența instanței supreme în această materie evocă imposibilitatea analizei aptitudinii probelor de a dovedi vinovăția în cadrul recursului în casație (e.g. ICCJ, SP, înch. 295/RC din 26 septembrie 2018, dosar nr. x/2016; ICCJ, SP, înch. 2/RC din 09 ianuarie 2019, dosar nr. x/2015).

Totodată, jurisprudența instanței supreme a stabilit imposibilitatea evaluării schimbării încadrării juridice în cadrul recursului în casație reținându-se că încadrarea juridică a faptei este operațiunea de stabilire a corespondenței între fapta pretins comisă și modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reținerea normelor generale aplicabile (privind participația și cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale). Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operațiune care intră în atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casație, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. (ICCJ, secția Penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020).

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se constată că acesta vizează exclusiv ipoteza în care s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege. Deși invocă acest caz de casare, criticile recurentului vizează, în realitate, starea de fapt reținută, încadrarea juridică și reevaluarea materialului probator. În consecință, cazul de casare indicat este invocat formal, fără dezvoltarea unor critici apte să pună în discuție aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, în condițiile în care se critică situația de fapt, încadrarea juridică, precum și reaprecierea materialului probator, motivele de recurs nu pot fi analizate din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea de suspendare a deciziei atacate, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 441 din C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanței care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completului care judecă recursul în casație să suspende executarea hotărârii. Aceasta înseamnă că, în ipoteza în care calea extraordinară de atac este respinsă ca inadmisibilă fără a se proceda la verificări suplimentare, cererea de suspendare a executării hotărârii rămâne fără obiect.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 689/AP din data de 29 septembrie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 689/AP din data de 29 septembrie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2026.