ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată în cauză, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 305 din data de 06.08.2024 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020, printre altele, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în vigoare la data epuizării infracțiunii (25.07.2016), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de droguri de risc" faptă prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în vigoare la data epuizării infracțiunii (25.07.2016).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului A. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, care se va executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului A. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 96 alin. (4), alin. (5) din C. pen., s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare, stabilite prin sentința penală nr. 112/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și dispune executarea acesteia.

În baza art. 96 alin. (4), alin. (5) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a cumulat aritmetic pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin hotărârea judecătorească cu pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 112/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultând o pedeapsă de 7 ani 6 luni închisoare, pe care inculpatul A. o va executa în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului A. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, care se va executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

S-a constatat că pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală nr. 112/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost executată.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului A. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, care se va executa de la rămânerea definitivă a sentinței atacate și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata reținerii și arestării preventive, respectiv perioada 25.07.2016 - 29.07.2016.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 305 din data de 06.08.2024, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând, s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în modalitățile procurării, deținerii, punerii în vânzare și vânzării de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, astfel cum a fost modificată și completată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., de la 5 ani închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunea continuată care face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în termenul de supraveghere al suspendării sub supraveghere dispuse prin sentința penală nr. 112/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul penal nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit art. 41 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 96 alin. (4), alin. (5) din C. pen., s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 112/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și dispune executarea acesteia.

În baza art. 96 alin. (4), alin. (5) C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a cumulat aritmetic pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre judecătorească cu pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 112/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultând o pedeapsă principală de 6 ani închisoare, pe care inculpatul A. o va executa în regim de detenție.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020 a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de casare reglementat de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 23 decembrie 2024, când s-a stabilit termen la data de 14 ianuarie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin decizia 67/RC din data de 11.02.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1001 din 19 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

La data de 16.05.2025, împotriva aceleiași decizii din apel, nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a formulat o nouă cerere de recurs în casație inculpatul A., prin avocat ales B., invocând de această dată, cazul de casare reglementat de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În esență, prin cererea de recurs în casație formulată inculpatul A. a apreciat că infracțiunea continuată săvârșită de acesta nu s-a epuizat la data de 25.07.2016, așa cum a stabilit instanța, ci în cursul lunii februarie 2016. A considerat că cele două acte materiale presupus a fi fost săvârșite ulterior acestei date, nu ar fi putut fi avute în vedere la momentul stabilirii datei de la care curgea termenul de prescripție, întrucât nu erau prevăzute de legea penală, nefiind întrunite elementele de tipicitate a infracțiunii.

A considerat că soluția corectă în cauză ar fi cea de încetare a procesului penal în temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.. A invocat în acest sens dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. și decizia Curții Constituționale nr. 50/18.02.2025 care a statuat dreptul inculpatului de a formula recurs în casație în situația precum cea dedusă judecății.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., recurentul a solicitat să se dispună suspendarea în tot a executării hotărârii atacate.

Conform art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casație către procuror și părți, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.

La dosar nu au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casație.

După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul de recurs în casație a fost înaintat instanței supreme și a fost înregistrat la data de 23.06.2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 23.09.2025, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

*****

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Din actele dosarului se constată că inculpatul A. a mai formulat anterior o cerere de recurs în casație împotriva aceleași decizii din apel - 1001 din data de 19 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, prima cerere de recurs în casație făcând așadar obiectul dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționat prin decizia nr. 67/RC din data de 11 februarie 2025.

Astfel, se constată că, prin încheierea nr. decizia nr. 67/RC din data de 11 februarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1001 din 19 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Dispozițiile art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., prevăd că, în cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Prin urmare, nu pot fi atacate cu recurs în casație hotărârile împotriva cărora a mai fost exercitată această cale extraordinară de atac, fiind respinsă, iar titularul căii de atac este același - parte sau procuror.

În concluzie, în condițiile în care, în speță, inculpatul A. a mai formulat o cerere de recurs în casație împotriva aceleiași decizii penale (nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020), soluționată în mod definitiv prin decizia nr. 67/RC din data de 11.02.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2020, prin care s-a dispus respingerea recursului în casație, urmează ca, în prezenta cauză, Înalta Curte să constate inadmisibilitatea cererii de recurs în casație de față, având în vedere dispozițiile art. 438 alin. (3) din C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea de suspendare a deciziei atacate, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 441 din C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanței care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completului care judecă recursul în casație să suspende executarea hotărârii. Aceasta înseamnă că, în ipoteza în care calea extraordinară de atac este respinsă ca inadmisibilă, fără a se proceda la verificări suplimentare, cererea de suspendare a executării hotărârii rămâne fără obiect și nu se justifică pronunțarea distinctă asupra acesteia, situație incidentă și în speță.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În baza art. 440 alin. (2) rap. la art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă inculpatul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2025.