ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 253/D din data de 12.10. 2023 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2022 s-a dispus următoarele:

Condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) și art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen. după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale și până când pedeapsa privativă de libertate aplicată va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 C. pen., deducerea perioadei executată de inculpatul A. din data de 02.08.2022 până la data de 06.04.2023.

II.1 Condamnarea inculpatei B. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 C. pen.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) și art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen. după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale și până când pedeapsa privativă de libertate aplicată va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus perioada executată de inculpata B. din data de 02.08.2022 până la data de 06.04.2023

III. 1 Condamnarea inculpatului C. la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) și art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale și până când pedeapsa privativă de libertate aplicată va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus perioada executată de inculpatul C. din data de 02.08.2022 până la data de 10.05.2023.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 alin. (5) C. proc. pen.., s-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

a) - bunuri ridicate de la inculpații A. și B.: - suma de 6800 (șase mii opt sute) RON, - suma de 500 (cinci sute) euro, - suma de 600 (șase sute) lire sterline,

b) - bunuri ridicate de la inculpatul C.:- suma de 1250 (una mie două sute cincizeci) RON, - suma de 2475 (două mii patru sute șaptezeci și cinci) lire sterline, - suma de 3110 (trei mii una sută zece) euro, - bijuterii din metal de culoare galben și argintiu în greutate de aproximativ 124 gr., - un autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x, serie șasiu x.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (2) din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpații A. și B. a sumei de 4600 RON obținute din vânzarea drogurilor și care face obiectul sechestrului asigurator din prezenta cauză.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) din Legea 143/2000, s-a dispus confiscarea specială având ca obiect, după cum urmează:

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) și art. 112

1

C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă a următoarelor bunuri, după cum urmează: a) - bunuri ridicate de la inculpații A. și B.: - suma de 2200 (două mii două sute) RON, - suma de 500 (cinci sute) euro, - suma de 600 (șase sute) lire sterline,

b) - bunuri ridicate de la inculpatul C.: - suma de 1250 (una mie două sute cincizeci) RON, - suma de 2475 (două mii patru sute șaptezeci și cinci) lire sterline, - suma de 3110 (trei mii una sută zece) euro, - bijuterii din metal de culoare galben și argintiu în greutate de aproximativ 124 gr., - un autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x, serie șasiu x.

Conform art. 399 alin. (1) și art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.. raportat la art. 202 și art. 223 alin. (2) C. proc. pen.., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar, față de cei trei inculpați.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, modificată, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații A., B. și C., în vederea determinării profilului genetic al acestora.

S-a luat act că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

Conform art. 272 alin. (1), art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., au fost obligați inculpații să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, în cuantum de 4194 RON, fiecare (2194 RON urmărire penală și 2000 RON/cameră preliminară/judecată).

Prin decizia penală nr. 267/14.03.2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., s-a admis apelul declarat de inculpatul C. împotriva sentinței penale nr. 253 din 12.10.2023 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul x/2022

A fost desființată, în parte, sentința apelată, reține cauza spre rejudecare și, în fond, a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. privind forma continuată a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., reținute în sarcina inculpatului C..

S-au redus pedepsele aplicate inculpatului C., după cum urmează:

- de la 8 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 și art. 5 C. pen. și de la 4 ani la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat

- de la 1 an și 6 luni închisoare la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc și de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 și art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, astfel cum au fost reduse și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care adăugă sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 3 luni închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen., pe durata a 2 ani.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații B. și A. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., au fost obligați apelanții inculpați la plata a câte 400 RON, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Decizia penală nr. 267/14.03.2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău la data de 18 martie 2024; inculpatului A. la Penitenciarul Bacău la data de 03 aprilie 2024 și la data de 20 martie 2024 la adresa din județ Bacău, semnând dovada de primire tatăl acestuia, A.; inculpatei B. la Penitenciarul Bacău la data de 03 aprilie 2024 și la data de 20 martie 2024, la adresa din județ Bacău, semnând dovada de primire socrul acesteia, A.; inculpatului C. la data de 20 martie 2024, la adresa din județ Bacău, semnând dovada de primire soția acestuia, D..

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel au formulat recurs în casație inculpații A. și B., prin avocat ales, E. și transmis prin email la data de 21 martie 2024 și inculpatul C., prin avocat ales, F., cu împuternicire avocațială depusă în copie la dosar și transmis prin email la data de 08 aprilie 2024.

Cererile de recurs în casație au fost comunicate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău la data de 25 martie 2024 și 10 aprilie 2024 și celorlalte părți din dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 05 mai 2024. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererilor de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 14 mai 2024.

Recurenții inculpații A. și B., prin avocat ales, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., au susținut că prin decizia nr. 267/2024 s-a respins apelul, ca nefondat, interpretându-se în mod greșit că pedeapsa de 4 ani și 2 luni, deși este orientată spre maxim, este în limitele legii. S-a arătat că limitele de pedeapsă pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 sunt de la 5 la 12 ani închisoare, respectiv de la 6 luni la 3 ani, pentru cea de-a doua infracțiune. Conform apărării, procedură simplificată - art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. - are ca efect reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, astfel ca pentru cele două infracțiuni pedepsele prevăzute la data săvârșirii faptelor au ca limite de pedeapsă închisoare de la 3 ani și 4 luni la 8 ani, respectiv de la 4 luni la 2 ani. Așa fiind, s-a susținut că prin sentința penală atacată au fost aplicate pedepse de 4 ani pentru o infracțiune și de 6 luni pentru cea de-a doua infracțiune, valabil în cazul ambilor inculpați. Apărarea a susținut că instanța nu a avut în vedere maximul pedepsei, ci o pedeapsă care să fie ulterior redusă în conformitate cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. și art. 19 din Legea nr. 682/2002.

De asemenea, s-a apreciat că atât Tribunalul Bacău, cât și Curtea de Apel au condamnat două persoane la prima abatere, care au recunoscut și regretat sincer fapta săvârșită, fără să țină seama de aceste criterii de individualizare sau de faptul că cei doi copii minori vor fi afectați de condamnare.

S-a mai arătat că inculpatului C. i s-a redus pedeapsa de la 8 ani la 3 ani și nu a solicitat judecarea în procedură simplificată, în final obținând o pedeapsă mai mică decât ceilalți doi inculpați, A. și B., care au beneficiat de această cauză de reducere a limitelor de pedeapsa.

De asemenea, apărarea a solicitat a se avea în vedere că nu a fost efectuată nicio diferențiere în ceea ce privește contribuția fiecăruia dintre inculpați la săvârșirea infracțiunii, s-a invocat lipsa oricărei individualizări conform faptelor și circumstanțelor personale, inculpații fiind in corpore judecați și condamnați, deși răspunderea penală este personală, raportată la fapta proprie, la actele materiale ale infracțiunilor deduse judecății.

De asemenea, recurenții inculpații A. și B., prin cererea de recurs în casație, au solicitat suspendarea executării deciziei penale nr. 267/14.03.2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Recurentul inculpat C., prin avocat ales, nu a precizat în mod expres în cererea scrisă un caz de casare prevăzut de lege, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. dar a susținut că instanța de apel nu a înjumătățit limitele de pedeapsă pentru cele două infracțiuni și nu a aplicat pedeapsa sub minimul prevăzut de lege, ca modalitatea de executare urmând să fie aplicată cea prevăzută de art. 91-93 C. pen. De asemenea, a mai susținut că în mod greșit a fost aplicat sechestrul asigurător pe bunuri care au fost dăruite inculpatului de către părinții acestuia, iar sumele de bani supuse sechestrului asigurător aparțin soacrei inculpatului.

Prin încheierea din 14 mai 2024, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen.., a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații C., B. și A. împotriva deciziei penale nr. 267 din data de 14 martie 2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

A respins cererea de suspendare a executării hotărârii recurate formulată de recurenții inculpați B. și A. și a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 7.

S-a fixat termen de judecată în ședință publică la data de 28 mai 2024, pentru când s-au citat recurenții inculpați la adresele din dosar.

S-au încunoștințat apărătorii aleși ai recurenților inculpați cu privire la termenul de judecată acordat, dispunându-se ca, iar în cazul în care nu confirmă prezența. să se emită adresă către Baroul București pentru a desemna un apărător din oficiu pentru aceștia.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte a reținut hotărârea indicată de recurenții inculpații A., B. și C. este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, în termenul legal, calea extraordinară de atac a fost declarată în termenul legal și sunt îndeplinite și cerințele de formă prevăzute de art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.

Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat de recurenții inculpații A. și B. cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. Inculpatul C. nu a precizat în mod expres în cererea scrisă un caz de casare prevăzut de lege, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., însă motivele acestuia referitoare la limitele de pedeapsă pot fi circumscrise cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanța deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.

Examinând cererile recurenților și prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., s-a constatat că acesta prevede că hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel. Așadar, în cadrul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., nu se pot verifica orice aspecte de legalitate privind pedeapsa, ci strict încadrarea acesteia în limitele prevăzute de legea care a fost aplicată în cauză.

În dispozițiile legale menționate pot fi încadrate erorile care se produc în legătură cu stabilirea și aplicarea cuantumului pedepsei cu ignorarea limitei minime sau maxime deduse din incidența tuturor cauzelor sau stărilor de reducere sau agravare a pedepsei, ori din limitele pe care principiul non reformatio in pejus le generează (Decizia nr. 32/RC din 23 ianuarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Decizia nr. 144/RC din 27 aprilie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Decizia nr. 203/RC din 17 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Decizia nr. 218/RC din 23 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Decizia nr. 390/RC din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Decizia nr. 142/RC din 25 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; Decizia nr. 459/RC din 21 noiembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Aspectele invocate de recurenți se referă la pedepsele aplicate în raport de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor (B. și A.), care prevăd reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsa în cazul formulării unui denunț și art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, potrivit căruia persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege (C.). S-a apreciat că motivele invocate de recurenți se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., întrucât nu vizează o reindividualizare a pedepsei, ci aspecte de legalitate a pedepsei ca urmare a reținerii cauzelor legale de reducere a acesteia.

Totodată, celelalte critici formulate de recurenți în cererea de recurs în casație nu se circumscriu niciunui caz de casare prevăzut de lege. Înalta Curte, în calea de atac a recursului în casație, nu poate reaprecia modalitatea de executare a pedepsei. De asemenea, reținerea circumstanțelor atenuante reprezintă o chestiune de apreciere a instanțelor de fond/apel, această operațiune juridică neputând fi făcută în calea extraordinară a recursului în casație. Instanța de casație nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei, recursul în casație urmărind să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, dispozițiile art. 447 C. proc. pen.. stipulând la rândul lor că instanța de recurs în casație verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În ceea ce privește cererea privind suspendarea executării deciziei penale nr. 267/14.03.2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie - formulată de recurenții inculpații A. și B., s-a constatat că, potrivit art. 441 alin. (1) C. proc. pen.., instanța care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completul care judecă recursul în casație poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a unora dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Analizând textul de lege invocat, Înalta Curte a constatat că suspendarea executării hotărârii nu reprezintă o dispoziție imperativă ce trebuie aplicată în cauză. Înalta Curte a apreciat că, în cauză, nu există motive care să atragă aplicarea măsurii suspendării executării hotărârii, criticile vizând reducerea pedepselor aflate în curs de executare, astfel că cererea formulată de recurenții inculpații A. și B., privind suspendarea executării hotărârii atacate, este nefondată.

În dezbateri, la termenul de judecată din data de 28 mai 2024, apărătorul ales al recurenților inculpați B. și A. a susținut că instanța de apel trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., respectiv reducerea cu încă o treime a pedepsei.

Apărătorul ales al recurentului inculpat C. a arătat că inculpatul a formulat un denunț, însă acesta nu a fost reținut în hotărârea de condamnare, iar instanța a redus pedeapsa de condamnare de la 8 ani închisoare, la 3 ani și 3 luni, în regim de detenție, fără a fi reținut art. 19 din Legea nr. 682/2022.

Analizând recursurile în casație declarate inculpații C., B. și A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen.., în calea extraordinară de atac a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, analiza de legalitate nefiind însă una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate, ca atare, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ la art. 438 C. proc. pen.. În calea de extraordinară de atac nu se rejudecă caracterul fondat sau nefondat al acuzației pentru care s-a pronunțat soluția de condamnare. În recurs în casație nu se poate modifica situația de fapt, iar instanța de recurs în casație își fundamentează soluția pe baza faptelor anterior constatate cu caracter definitiv de instanța de apel, care determină inclusiv reținerea circumstanțelor și stărilor de individualizare.

Anularea unei decizii definitive nu poate rupe justul echilibru al intereselor existente în cauză, iar respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice presupun ca inculpatul ori partea civilă sau procurorul, să nu aibă posibilitatea de a solicita revizuirea unei decizii definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reexaminare a situației de fapt din speță. În mod special, revizuirea unei hotărâri nu trebuie să devina un apel deghizat, iar simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra aceleiași situații nu este suficient pentru a constitui premisa unei rejudecări a aceleiași cauze. Respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice impune să nu se poată solicita desființarea unei decizii definitive și executorii într-o cale extraordinară de atac, cu singurul scop de a obține reexaminarea cauzei și o noua hotărâre cu privire la același litigiu. De la acest principiu se poate deroga doar când motive substanțiale și imperioase o impun, ca de exemplu în încălcării limitelor prevăzute de lege pentru sancțiunea stabilită. În consecință, limitele judecării recursului în casație trebuie să fie conforme legii care le prevede și în concordanță cu evaluarea strictă a absenței caracterului legal al hotărârii, în limita cazurilor de recurs în casație.(ÎCCJ, s.pen., decizia nr. 280/RC/30 aprilie 2024, dosar nr. x/2021)

Recursul în casație reprezintă deci un mijloc de reparare a caracterului contrar legii și are ca obiect desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii. În dosarul de față, cazurile de recurs în casație susținute de către apărare au în vedere încălcarea limitelor legii în stabilirea și aplicarea pedepsei (absența neechivocă a unei pedepse în limitele prevăzute de legea incidentă raportului juridic). (ÎCCJ, s.pen., decizia nr. 280/RC/30 aprilie 2024, dosar nr. x/2021)

Deoarece instanța de recurs în casație nu administrează nemijlocit probe care să îi permită să aibă o apreciere proprie asupra situației de fapt, prin cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. nu poate da o nouă semnificație circumstanțelor ori stărilor de individualizare și nici nu se poate face o nouă analiză a mijloacelor de probă care au condus la reținerea sau înlăturarea acestora, nu poate exista o nouă apreciere a materialului probator și nu poate fi stabilită o altă situație de fapt care să influențeze individualizarea. Soluția instanței de recurs în casație nu poate fi arbitrară, în absența administrării probelor. Verificarea hotărârii atacate face în drept, iar statuările în fapt ale instanței de apel nu pot fi cenzurate, având în vedere absența competenței instanței de recurs în casație de a administra probe privind situația de fapt care să îi dea dreptul să aibă o apreciere proprie asupra faptelor (în acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019, Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021).

Instanța de recurs în casație a admis recursul în limite care nu includ criticile privind legalitatea probelor sau aplicarea măsurilor asigurătorii ori măsurile de siguranță, ori reținerea sau nu a unor criterii de individualizare, pe care instanța de recurs în casație nu le-ar putea modifica.

În cauza de față, recurenții inculpați A. și B. au indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. Inculpatul recurent C. nu a precizat în mod expres în cererea scrisă un caz de casare prevăzut de lege, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., însă s-a apreciat că motivele acestuia pot fi circumscrise cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. Cererile de recurs în casație au fost admise în principiu întrucât criticile nu vizează o reindividualizare a pedepsei, ci aspecte de legalitate a pedepsei ca urmare a reținerii cauzelor legale de reducere a acesteia (art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor și art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri).

După cum se precizează în cele ce preced, reținerea sau nu a cauzei legale de reducere a pedepsei reprezintă o chestiune de apreciere a instanței, fie în primă instanță, fie în apel, numai acestea fiind în măsură să stabilească dacă un inculpat a denunțat și a facilitat sau nu identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni. Încadrarea juridică dată faptelor, reținerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanțelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casație reglementat ca și o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Prin urmare, recursul în casație nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.

Se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită. Așadar, prin sintagma mai sus menționată "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, prin sentința penală nr. 253/D din data de 12.10.2023, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 267/14.03.2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 C. pen. și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. și art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Astfel, în temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului A. și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 3 ani.

Prin aceeași sentință penală a fost condamnată inculpata B. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen.. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 C. pen. și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. și art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani.

De asemenea, prin decizia penală nr. 267/14.03.2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la inculpatul C. a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. privind forma continuată a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au redus pedepsele aplicate inculpatului și în final s-a decis să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani.

Curtea de apel a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 se pedepsește cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani. Prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., care prevăd reducerea cu o treime a limitelor speciale în cazul închisorii, precum și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 care prevăd reducerea cu jumătate a acestora, limitele de pedeapsă aplicabile inculpaților A. și B. sunt cuprinse între 1 an și 8 luni - închisoare și 4 ani închisoare.

Recurenții nu au indicat în motivele care au însoțit cazul de casare alte limite ale pedepselor decât cele indicate de către instanța de apel, menționând generic faptul că pedeapsa stabilită și cea aplicată depășesc limitele legale. Față de data faptelor reținute în rechizitoriul prin recurenții B. și A. au fost trimiși în judecată, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 143/2000, anterior modificărilor din martie 2023. Pedepsele stabilite de instanța de fond urmare a aplicării procedurii simplificate prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. și a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2022 se situează în limitele prevăzute de legiuitor ca urmare a reducerii cu o treime și, ulterior, cu jumătate, a limitelor de pedeapsă atât pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, cât și pentru cea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu. Prin urmare, criticile formulate de B. și A. sunt nefondate.

Cu privire la recurentul inculpat C., instanța de apel a constatat că din referatul nr. x/2022 întocmit de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT Serviciul Teritorial Vrancea rezultă că inculpatul a formulat un denunț în care s-a dispus continuarea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale față de patru inculpați, au fost efectuate cumpărări autorizate ca urmarea a faptului că a colaborat cu organele de urmărire penală, astfel că inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 15 din Legea 143/2000. Ca urmare a reținerii art. 15 din Legea nr. 143/2000 limitele de pedeapsă aplicabile inculpatului se reduc cu jumătate, fiind cuprinse 2 ani și 6 luni închisoare și 6 ani închisoare în cazul infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și între 3 luni și 1 an și 6 luni în cazul infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1),(2) din Legea nr. 143/2000. Față de aceste noi limite de pedeapsă aplicabile inculpatului, precum și reținerea unei activități infracționale reduse prin înlăturarea din conținutul condamnării a actelor materiale menționate mai sus, curtea a dispus reducerea pedepselor.

Dată fiind natura juridică a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, de cauză specială, cu caracter personal, de reducere a limitelor de pedeapsă, acestea se valorifică doar în cadrul procesului de stabilire a pedepsei în fața instanțelor care soluționează fondul acuzațiilor care fac obiectul unei cauze penale.

Condițiile cumulative prevăzute de art. art. 15 din Legea nr. 143/2000, privind denunțul formulat au fost analizate de către instanța de apel, aceasta fiind raționamentul juridic aplicării unei pedepse inferioare celei de 4 ani și două luni închisoare pentru recurentul inculpat C., și deosebirea de situația juridică a inculpaților B. și A.. Individualizarea pedepsei de către instanța de apel a fost totodată consecința înlăturării formei continuate pentru infracțiunea de trafic droguri de mare risc, dar și absenței procedurii simplificate, evaluării condițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 în raport de conținutului referatului înaintat în apel de către Parchet, reținerea legii penale mai favorabile de către instanța de apel. În consecință, pedepsele aplicate inculpatului C. pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, se situează în limitele prevăzute de legiuitor.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații C., B. și A. împotriva deciziei nr. 267 din 14 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații C., B. și A. împotriva deciziei nr. 267 din 14 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2024.