ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 250/D din 12.12.2024 a Tribunalului Bacău, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024, printre altele, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen.. și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată (3 acte materiale). În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen.. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, pentru consum propriu.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen.. și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni cu substanțe psihoactive, fără drept. În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 9 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse (2 ani închisoare și 3 luni închisoare), respectiv o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 9 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen. și art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe lângă pedeapsa rezultantă, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (5) C. pen. și art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. și art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, arestării prevenitive și arestului la domiciliu începând cu 21.06.2024 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008 și pct. 36 din Anexa Legii nr. 76/20058, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la acesta în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii. În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus ca inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza Legii nr. 61/2024, s-a dispus înscrierea inculpatului în Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni din sfera traficului de droguri.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen.. și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen.. și art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc/mare risc, pentru consum propriu.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen.. și art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc/mare risc. În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse (2 ani închisoare și 6 luni închisoare), respectiv o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1), (3) C. pen. și art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (5) C. pen. și art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. și art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., s-a dedus durata cât inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu respectiv perioda executată de la 23.06.2024 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008 și pct. 36 din Anexa Legii nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la acesta în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii. În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus ca inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza Legii nr. 61/2024, s-a dispus înscrierea inculpatului în Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni din sfera traficului de droguri.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C pr penală raportat la art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menținută măsura arestului la domiciliu luată față de inculpații A. și B..

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău și apelanții inculpați A. și B..

Prin decizia penală nr. 247 din 19.03.2025 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2024, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții inculpați A. și B. împotriva sentinței penale nr. 250/D/12.12.2024 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/2024. În baza art. 422 C. proc. pen.., s-a dedus, în continuare, din pedepsele aplicate inculpaților A. și B., arestul la domiciliu de la 12.12.2024 la zi.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost comunicată după cum urmează: inculpatului A. la 15 aprilie 2025, la Penitenciarul Bacău și inculpatului la B. 28 martie 2025, la Penitenciarul Bacău .

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel au declarat recurs în casație inculpatul A. la 07 aprilie 2025 (dată ștampilă plic - dosar Î.C.C.J.) și inculpatul B. la 07 aprilie 2025 (dată ștampilă plic - dosar Î.C.C.J.).

Prin motivele formulate, în esență, recurentul inculpat A. a susținut că, în cauză, este incidentă cauza specială de reducere a limitelor de pedeapsă prev. de art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Sub acest aspect, recurentul a arătat că, pe parcursul urmăririi penale, fiind audiat în calitate de suspect și de inculpat, a furnizat informații care au condus la tragerea la răspundere penală și a inculpatului C..

În opinia recurentului, pedepsele aplicate, fără reținerea incidenței dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Drept urmare, s-a solicitat admiterea recursului în casație, astfel cum a fost formulat.

La rândul său, în esență, recurentul inculpat B. a arătat, referitor la infracțiunile de trafic de droguri de risc/mare risc și trafic de droguri de risc, că, în considerentele deciziei s-a reținut că au fost săvârșite în aceleași împrejurări, însă acest aspect este contrazis de situația de fapt reținută în cauză.

Totodată, s-a solicitat să fie avută în vedere decizia nr. 3/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În opinia recurentului, încadrarea juridică dată celor două infracțiuni de trafic de droguri de risc nu este legală, având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 35 alin. (1) C. pen., trebuind să fie reținută o singură infracțiune de trafic de droguri de risc și de mare risc în formă continuată (2 acte materiale).

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casație, astfel cum a fost formulat.

Cererile de recurs în casație au fost comunicate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău și părților, însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08 mai 2025, iar prin rezoluția judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 17 iunie 2025.

Prin raportul întocmit de magistratul asistent s-a apreciat că recursurile în casație apar ca fiind inadmisibile, întrucât motivele invocate de recurenții inculpați nu se circumscriu cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație."

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate, rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Instanța constată că decizia nr. 247 din 19 martie 2025 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie (dosarul nr. x/2024) a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, fiind respectate dispozițiile art. 434 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen.., se constată că acestea sunt îndeplinite. Astfel, titularii cererii de recurs în casație sunt inculpații A. și B., iar prin decizia recurată au fost respinse apelurile declarate de aceștia.

Deopotrivă, se constată că prezenta cale extraordinară de atac a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. și sunt îndeplinite cerințele reglementate de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.., în cuprinsul cererilor fiind menționate numele și prenumele inculpaților (fiind indicat și locul de deținere - Penitenciarul Bacău), hotărârea care se atacă, iar acestea sunt semnate de părțile care au exercitat calea de atac. În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.., invocat de recurenți, trebuie subliniat că aceste dispoziții sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.

Înalta Curte constată că motivul formulat de recurentul inculpat A., în sensul că, în mod greșit, instanța de apel nu a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 nu se circumscrie cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., întrucât reținerea sau nu a incidenței acestor prevederi este o chestiune de apreciere a instanțelor de fond și apel. În calea de atac a recursului în casație, instanța poate analiza dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reținută o astfel de cauză.

Nici critica formulat de recurentul B., cu privire la faptul că încadrarea juridică dată celor două infracțiuni de trafic de droguri de risc nu este legală, având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 35 alin. (1) C. pen., trebuind să fie reținută o singură infracțiune de trafic de droguri de risc și de mare risc în formă continuată (2 acte materiale) nu se circumscrie cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Poate constitui caz de casare situația în care pedeapsa stabilită și aplicată, prin raportare la încadrarea juridică reținută în hotărârea definitivă, este nelegală, cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. neputând fi folosit pentru a se obține schimbarea încadrării juridice, în același sens fiind și jurisprudența instanței supreme (Î.C.C.J., secția penală, încheierile nr. 382/RC/2022 și nr. 293/RC/2023).

Analiza de legalitate a instanței de recurs în casație nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Pe calea recursului în casație nu pot fi invocate și, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 247 din 19 martie 2025 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., vor fi obligați recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 247 din 19 martie 2025 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2025.