ÎCCJ, Decizia nr. 205/2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Circumstanțele cauzei

Hotărârea ce formează obiectul contestației în anulare

Prin decizia nr. 38 din 12 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/1/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a   respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei nr. 1995 din 12 octombrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/1/2022, reținând, în esență, că, așa cum s-a constatat și prin decizia recurată, sancțiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac.

Contestația în anulare

Împotriva deciziei menționate la pct. I.1, a formulat contestație în anulare recurentul-revizuent A, precizarea cu privire la natura căii de atac formulate fiind făcută prin concluziile scrise depuse la 5 septembrie 2024, solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: admiterea contestației în anulare, casarea hotărârii atacate și obligarea Casei Județene de Pensii Gorj la recalcularea pensiei recurentului-revizuent în baza Deciziei Curții Constituționale nr. 213 din 20 aprilie 2023 și să acorde acestuia indicele de corecție pe perioada 20.11.2012 – 17.02.2017.

În susținerea contestației în anulare, contestatorul a arătat că: nu a putut fi prezent la niciunul dintre termenele de judecată din motive medicale; nu a beneficiat de serviciile unui apărător; nu are cunoștințe juridice, nu a știut că termenul de introducere a căii extraordinare de atac curge de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, și nu de la data comunicării acesteia; după rămânerea definitivă a Deciziei nr. 1995 din 12 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, a fost pronunțată de către Curtea Constituțională Decizia nr. 213 din 20 aprilie 2023.

Întâmpinarea

Intimata Casa Județeană de Pensii Gorj a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, și, în cazul în care se vor solicita cheltuieli de judecată, aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți

Având în vedere precizările formulate de contestator prin concluziile scrise depuse la 5 septembrie 2024, prin care arată că a înțeles să investească instanța de judecată cu soluționarea căii de atac extraordinare a contestației în anulare, nu va fi luată în discuție  excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimata Casa Județeană de Pensii Gorj prin întâmpinare.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, după cum se va arăta în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.:

„Art. 503. - (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Examinând contestația în anulare, Înalta Curte constată că, în susținerea  căii de atac exercitate, autorul acesteia invocă: lipsa de la termenele de judecată generată de motive medicale; necunoașterea momentului de la care curge termenul legal de exercitare a căii de atac a revizuirii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și faptul că  nu i-a fost comunicată această informație, precum și faptul că nu a beneficiat de serviciile unui apărător.

Față de considerentele din cadrul paragrafului anterior, instanța supremă reține că ar putea fi identificate critici ce se circumscriu motivelor de contestație în anulare reglementate de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., cu toate că, în indicarea temeiului de drept al căii de atac, contestatorul nu a invocat în mod expres niciunul dinte motivele reglementate de art. 503 C. proc. civ.

Astfel, prin calea de atac formulată, contestatorul invocă absența sa, din motive medicale, de la termenele de judecată și faptul că nu a beneficiat de serviciile unui apărător, ceea ce ar fi determinat necunoașterea modalității de calcul al termenului în care poate fi exercitată revizuirea prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri [art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.].

Având în vedere considerentele de mai sus și analizând hotărârea instanței de recurs prin prisma motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu actele și lucrările dosarului și cu criticile invocate prin contestația în anulare formulată, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestator sunt nefondate.

Prin decizia nr. 38 din 12 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/1/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a   respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei nr. 1995 din 12 octombrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/1/2022.

Pentru a pronunța soluția redată în cele de mai sus, instanța de recurs a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a fost învestită cu o cerere de revizuire în cuprinsul căreia au fost formulate critici care se circumscriu motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8.

Pentru a fi incident motivul de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., este necesar ca citarea contestatorului, pentru termenul la care s-a soluționat cauza, să nu fi fost îndeplinită sau să fi fost nelegal îndeplinită.

Cumulativ cu nerealizarea sau neregularitatea procedurii de citare a contestatorului, mai trebuie îndeplinită și condiția ca acesta să nu fi fost prezent   la termenul când a fost soluționată cauza.

În speță, contestatorul nu invocă nelegala sa citare pentru vreunul din termenele de judecată acordate în soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sau a recursului soluționat prin hotărârea atacată prin prezenta contestație în anulare, ci exclusiv faptul că, nefiind prezent la termene și nefiind notificat cu privire la modalitatea de calcul a termenului în care poate fi formulată revizuirea, nu a fost în măsură să respecte termenul imperativ prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu toate acestea, verificând întrunirea cerințelor prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că,   la fila 28 din dosarul nr. x/1/2023, se află dovada de înmânare a citației, pentru termenul din 12 februarie 2024, către B, persoană majoră din familie care locuiește cu recurentul, cu respectarea art. 163 alin. (6) C. proc. civ.

Adresa la care a fost comunicată citația coincide cu cea indicată de contestator prin recursul formulat în dosarul nr. x/1/2023.

Dovada de înmânare a citației răspunde cerințelor prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 164 C. proc. civ., ceea ce face dovada îndeplinirii legale a procedurii de citare pentru termenul când a fost pronunțată decizia ce formează obiectul contestației în anulare.

În aceste condiții, nu pot fi primite criticile neexplicite invocate în susținerea motivului prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Dat fiind că înmânarea citației a avut loc la data de 27 noiembrie 2023, iar citația a fost emisă pentru termenul din 12 februarie 2024, rezultă că au fost respectate și dispozițiile art. 159 teza I C. proc. civ., conform cărora „citația și celelalte acte de procedură, sub sancțiunea nulității, vor fi înmânate părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată. (…)”

În condițiile în care scopul procedurii de citare este ca partea să aibă cunoștință de termenul de judecată fixat în cauză, este de observat că în dosarul nr. x/1/2023, în care a fost pronunțată decizia atacată, contestatorul a fost încunoștințată cu privire la termenul din 12 februarie 2024 - când a fost pronunțată hotărârea contestată. De altfel, contestatorul nu neagă faptul că a avut cunoștință de termenul de judecată sus-menționat, ceea ce demonstrează îndeplinirea scopului procedurii.

În ceea ce privește motivele de contestație în anulare prevăzute de art. 503 alin. (2) dinC. proc. civ., Înalta Curte constată că apărările formulate de contestator în cuprinsul cererii introduse nu pot fi circumscrise niciuneia dintre  ipotezele avute în vedere de legiuitor la redactarea acestui text de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de A împotriva deciziei nr. 38 din 12 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/1/2023.

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de revizuentul A împotriva deciziei nr. 38 din 12 februarie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/1/2023.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.