ÎCCJ, Decizia nr. 63/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Hotărârea ce formează obiectul contestației în anulare

Prin decizia civilă nr. 235 din 4 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/1/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei nr. 2813 din 23 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/1/2023, reținându-se, în esență, că instanța de revizuire a constatat în mod corect neîndeplinirea, în speță, a condițiilor de admisibilitate a acestei căi extraordinare de atac întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv neîndeplinirea condiției ca excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată în al doilea proces sau, în ipoteza în care a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra acesteia.

Contestația în anulare

Împotriva deciziei menționate la pct. I.1, a formulat contestație în anulare recurentul-revizuent A, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., motivând că instanța de recurs ar fi omis să cerceteze motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către recurent prin cererea de recurs, și s-ar fi aplecat exclusiv asupra motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care acest din urmă motiv nu ar fi fost invocat de către recurent.

Contestatorul invocă încălcarea principiului disponibilității ce guvernează procesele civile, prevăzut de art. 9 C. proc. civ., invocă încălcarea, de către instanțele ce au judecat dosarul pe parcursul procesului civil, a dispozițiilor art. 430 și art. 431 C. proc. civ. și formulează apărări specifice revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare formulate de contestatorul A împotriva deciziei nr. 235 din 4 noiembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/1/2024.

Considerentele Înaltei Curți

Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, după cum se va arăta în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. invocat de contestator drept temei legal al contestației în anulare formulate:

„Art. 503. - (…)

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (…)

Circumscris ipotezelor reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatorul susține că instanța de recurs ar fi omis să cerceteze motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către contestator prin cererea de recurs și ar fi analizat recursul exclusiv din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., pe care recurentul nu a înțeles, însă, să-și întemeieze cererea de recurs.

Având în vedere considerentele de mai sus și analizând hotărârea instanței de recurs prin prisma motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în raport cu actele și lucrările dosarului și cu criticile invocate prin contestația în anulare formulată, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestator sunt nefondate.

Prin decizia civilă nr. 235 din 4 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/1/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei nr. 2813 din 23 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/1/2023, reținând, în esență, că instanța de revizuire a constatat în mod corect neîndeplinirea, în speță, a condițiilor de admisibilitate a acestei căi extraordinare de atac întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv a condiției ca excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată în al doilea proces sau, în ipoteza în care a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra acesteia.

Pentru a pronunța soluția redată în cele de mai sus, instanța de recurs a avut în vedere toate motivele/criticile formulate și susținute de recurent, stabilind, în mod corect, faptul că apărările formulate de către acesta din urmă nu pot fi circumscrise motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât recurentul nu critică hotărârea pronunțată de instanța de revizuire prin prisma lipsei motivelor pe care se întemeiază sau prin cea a existenței unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Recurentul a invocat, prin memoriul de recurs, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire specifică la încălcarea autorității de lucru judecat, reglementate de art. 430 și art. 431 C. proc. civ. – „În fapt, esența stării de contradictorialitate dintre ultima hotărâre definitivă, decizia civilă nr. 2266/31.10.2023 și prima hotărâre definitivă, la care se raportează, decizia civilă nr. 679/R/20.10.2020, constă în aceea că ultima hotărâre analizează în mod greșit chestiunea în baza cărora este vizată excepția autorității de lucru judecat” (pag. 2, ultimul paragraf din cererea de recurs). Astfel, în mod just a constatat instanța de recurs faptul că apărările formulate de recurent se circumscriu exclusiv motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., analizând calea de atac formulată din această perspectivă.

Instanța de recurs a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a fost învestită cu o cerere de revizuire în cuprinsul căreia au fost formulate critici care se circumscriu motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivele de recurs care vizau greșita aplicare a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din considerentele deciziei atacate prin prezenta contestație în anulare, rezultă că instanța de recurs a analizat îndeplinirea, în calea de atac a revizuirii, a condițiilor specifice motivului invocat de către revizuent și a stabilit, în mod corect, caracterul nefondat al căii de atac, dat fiind faptul că, prin decizia nr. 2266 din 31 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/3/2022, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței nr. 6063 din 17 noiembrie 2022 a Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă cererea ca urmare a admiterii acestei excepții. Raportarea s-a realizat, așa cum rezultă din motivarea sentinței nr. 6063 din 17 noiembrie 2022 a Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la soluția și considerentele deciziei civile nr. 679/R/20.10.2020 pronunțate de Curtea de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/62/2018*.

Prin urmare, s-a concluzionat în mod just că, în cauză, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de revizuire pentru hotărâri definitive potrivnice ca excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată în al doilea proces ori, în ipoteza în care a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra acesteia.

Ca atare, nu pot fi reținute susținerile contestatorului din prezenta cauză, potrivit cărora instanța de recurs ar fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, respectiv motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pe care contestatorul pretinde că și-ar fi întemeiat cererea de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de A împotriva deciziei nr. 235 din 4 noiembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/1/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de A împotriva deciziei nr. 235 din 4 noiembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/1/2024, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.