ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1746/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29.09.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Inspecția Judiciară, contestație împotriva Rezoluției nr. 1080/09.06.2022 a Direcției de Inspecție pentru Judecători emisă în dosarul nr. x și Rezoluției Inspectorului șef al Inspecției Judiciare nr. C22-1044/13.07.2022.

Prin sentința civilă nr. 351 din 24 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

3.1. Împotriva sentinței civile menționate anterior în punctul I.2, a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, desființarea rezoluțiilor și obligarea pârâtei la continuarea verificărilor și luarea măsurilor care se impun.

În susținerea căii de atac promovate, recurentul a învederat că Judecătoria Târgoviște a lăsat nesoluționată acțiunea civilă în urma constatării împlinirii termenului de prescripție a faptei penale care a făcut obiectul dosarului penal nr. x/2010, soluționat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, soluție pe care reclamantul a contestat-o, fiind format dosarul nr. x/2019, soluționat de Judecătoria Târgoviște.

Recurentul a amai arătat că, prin actiunea ce a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2022 având ca obiect pretenții, a solicitat soluționarea laturii civile a dosarului penal nr. x/2010, iar, într-un astfel de dosar, judecătorul reclamat trebuia să aplice, în opinia recurentului, prevederile art. 20 alin. (8) din C. proc. pen., respectiv să constate că "Acțiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și părții responsabile civilmente, exercitată la instanța penală sau la instanța civilă, este scutită de taxă de timbru". Astfel, recurentul a arărat că, prin aplicarea eronată a prevederilor C. proc. pen., judecătorul a obligat reclamanții, în mod nelegal, la plata sumei de 408,9 RON reprezentând taxa de timbru calculată la valoarea pretențiilor solicitate în acest dosar.

Acest aspect nu rezultă din cercetarea efectuată de către Inspecția Judiciară întrucât aceasta a verificat numai date extrase din aplicația Ecris, respectiv fișa dosarului și susținerile reclamantului așa cum rezultă din întâmpinare, motiv pentru care cele două rezoluții ar fi fost date fără ca Inspecția Judiciară să cunoască conținutul dosarului și opinia judecătorului reclamat.

Nesolicitând niciun fel de document pe care să își argumenteze constatările, Inspecția Judiciară a concluzionat că nu îndeplinește rolul unei "suprainstanțe" de control judiciar.

Mai arătat recurentul că, prin modul cum a înțeles să își îndeplinească atribuțiile de serviciu, judecătorul reclamat a urmărit prejudicierea intereselor reclamanților, care, dacă nu ar fi achitat taxa de timbru în termenul legal, pierdeau dreptul la exercitarea acțiunii civile, însă pârâta susține că acest aspect nu intra în competența sa.

A mai apreciat recurentu că nu are relevanță apărarea invocată de pârâtă, că această măsură putea fi contestată, întrucât este obligația judecătorului să cunoască prevederile C. proc. pen., justițiabilul fiind obligat să se supună solicitărilor instanței pentru continuarea procesului civil.

În ceea ce privește lipsa de competență invocată de pârâta Inspecția Judiciară, recurentul a învederat că aceasta trebuie să verifice dacă sunt întrunite elementele atragerii răspunderii disciplinare a magistratului reclamat, stabilite în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (3) și (5) și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens, recurentul a arătat că din analiza documentelor depuse de pârâtă nu rezultă că judecătorul reclamat avea de soluționat latura civilă a unui dosar penal, motiv pentru care, cercetarea prealabilă efectuată de pârâta poate fi calificată ca fiind superficială, cu scopul de a acoperi greșeala evidentă a magistratului reclamat, care trebuia să cunoască și să aplice C. proc. pen. în ceea ce privește faptul că acțiunea civilă într-un dosar penal este scutită de taxă de timbru.

3.2. La data de 30.01.2024, recurentul a depus note de ședință, prin care, urmare unei reluări a aspectelor evocate prin memoriul de recurs, a arătat că își întemeiază calea de atac pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., evocând critici noi de nelegalitate, precum încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârii din dosarul penal nr. x/2019

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat, în principal, excepția nulității recursului, apreciind că argumentele evocate prin memoriul de recurs nu se încadrează în cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe, drept temeinică și legală.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 15 mai 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 27 martie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepțiile tardivității motivelor suplimentare de casare invocate de recurentul-reclamant A. prin notele de ședință din data de 30.01.2024, invocată din oficiu și nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, Înalta Curte le apreciază întemeiate, pentru următoarele considerente:

A. Cu titlu prealabil, Înalta Curte apreciază că notele de ședință din data de 30.01.2024 au natura juridică a unei cereri de completare a motivelor de recurs. Din analiza comparativă a acestora cu memoriul de recurs depus la data de 13 martie 2023, rezultă că recurentul a evocat critici de nelegalitate aduse sentinței recurate ce nu se regăsesc în primul memoriu de recurs, precum încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârii din dosarul penal nr. x/2019

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."

Mai mult, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în cauză nefiind incidente cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., câtă vreme termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la momentul comunicării hotărârii.

Pe cale de consecință, motivarea recursului trebuia realizată în termen de 15 zile de la comunicarea sentinței civile nr. 351 din 24 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. O atare comunicare a fost realizată către recurentul - reclamant la data de 6 martie 2023, conform dovezii de înmânare aflate la dosarului instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia motivată calea de atac a recursului, a început să curgă de la acest moment și s-a împlinit la data de 22 martie 2023, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 183-184 C. proc. civ.

Notele de ședință au fost, însă, depuse de recurentul reclamant la data de 30 ianuarie 2024, astfel cum rezultă din ștampila poștală de pe plicul aplicată aflat la fila 28din dosarul instanței de recurs, nefiind făcută dovada unei alte date de comunicare sau depunere acestor note.

Prin urmare, Înalta Curte constată că o astfel de cerere a fost formulată în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 30 ianuarie 2024, ultima zi în care putea fi depusă fiind 22 martie 2023.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității, invocată din oficiu și va anula anulează ca tardiv formulată completarea recursului realizată prin notele de ședință din data de 30.01.2024.

B. În ceea ce privește memoriul de recurs depus la data de 13 martie 2023, Înalta Curte reține că prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părții care formulează recurs obligația de a expune motivele de nelegalitate pe care își întemeiază calea extraordinară de atac și dezvoltarea lor, sub sancțiunea nulității stipulate în alin. (3) al aceluiași text normativ.

De asemenea, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că: Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligației de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Totodată, nu îndeplinește cerința motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate de parte în fața instanței de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentința recurată și fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret și direct, raționamentul urmat de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurentul-reclamant A. a evocat formal nelegalitatea hotărârii atacate fără ca susținerile expuse să îndeplinească exigențele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și care să vizeze sentința atacată în litigiul pendinte. În esență, aspectele evocate de recurent prin calea de atac exercitată au vizat aspectele invocate de Inspecția Judiciară prin rezoluțiile atacate și apărările formulate de aceasta, iar nu raționamentul expus de instanța de fond în sentința recurată.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. și să aducă argumente care să vizeze, în mod concret și direct, soluția recurată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluția pronunțată de instanța de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum și reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligației reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită stabilirea unei legături concrete a acestora cu soluția pronunțată de prima instanță, Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va constata incidența, în cauză, a sancțiunii nulității recursului.

În raport de cele prezentate mai sus, se reține că recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 351 din 24 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității motivelor suplimentare de casare invocate de recurentul-reclamant A. prin notele de ședință din data de 30.01.2024 și anulează ca tardiv formulată completarea recursului realizată prin aceste note de ședință.

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata - pârâtă Inspecția Judiciară.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 351 din 24 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.