ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 806/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 martie 2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea rezoluției nr. x/2017 emisă de Direcția de inspecție pentru procurori din cadrul pârâtei, prin care a fost clasată sesizarea formulată de reclamant ce viza nemulțumirea acestuia față de modul în care au fost emise soluții de către procurorii și judecătorii ce au soluționat dosarul penal în care acesta a avut calitatea de parte civilă (dosarul nr. x/2013 al DNA).

Prin sentința civilă nr. 1838 din data de 18 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamant A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

3.1. La data de 28 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

3.2. Ulterior comunicării întâmpinării formulate de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, la data de 1 februarie 2023 a fost înregistrat, în dosarul instanței de recurs, înscrisul formulat de recurentul – reclamant A. și intitulat "întâmpinare", prin care, în susținerea căii de atac exercitate, recurentul a reiterat în esență aspectele invocate în fața instanței de fond.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, susținând, în esență, că recursul declarat în cauză de reclamant nu conține nicio critică de nelegalitate cu privire la soluția pronunțată de prima instanță, prin raportare la dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Examinând, cu prioritate, termenul de depunere a motivelor de recurs expuse în memoriul înregistrat la data de 1 februarie 2023, Înalta Curte constată că aceste motive au fost formulate de recurentul-reclamant cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Regimul căii de atac a recursului ce vizează soluția pronunțată asupra unei cereri de chemare în judecată formulată în materia contenciosului administrativ este reglementat de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", prevederi ce se completează, conform art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu cele ale dreptului procesual comun. Prin art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. legiuitorul a stabilit că "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs", iar prin art. 489 alin. (1) din același act legislativ s-a reglementat în sensul că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, ...".

În speță, sentința recurată a fost comunicată recurentului-reclamant de către Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 24 noiembrie 2022 (conform dovezii de comunicare aflată la dosarului de fond), de la acest moment începând să curgă atât termenul de declarare a recursului, cât și cel de motivare a căii de atac.

Prin cererea depusă de recurentul-reclamant la data de 28 noiembrie 2022, acesta s-a limitat la a declara recurs în dosarul nr. x/2022.

Ulterior, recurentul-reclamant a expus, în cuprinsul înscrisului intitulat «întâmpinare», ce a fost depus la oficiul poștal la data de 31 ianuarie 2023 și a fost înregistrat în dosarul de recurs la data de 1 februarie 2023, argumente în susținerea temeiniciei cererii de chemare în judecată. Un atare înscris este calificat de instanța de control judiciar drept memoriu ce conține motivarea recursului.

În raport de data comunicării sentinței atacate, termenul de 15 zile pentru motivarea recursului, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 și art. 182 din C. proc. civ., a început să curgă de la data de 24 noiembrie 2022 și s-a împlinit la data de 12 decembrie 2022, astfel că motivele de recurs formulate de reclamantul-recurent A. la data de 31 ianuarie 2023 și înregistrate la data de 1 februarie 2023, ulterior împlinirii termenului legal, sunt tardive.

În concluzie, în temeiul art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității motivelor de recurs formulate de reclamantul A. și înregistrate la data de 1 februarie 2023, constatându-le nule în consecință, urmând ca, în analiza recursului, să se raporteze doar la cererea depusă la data de 28 noiembrie 2022.

II.2. Analizând, în continuare, excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Dint-o primă perspectivă, Înalta Curte constată, din examinarea declarației de recurs depuse la data de 28 noiembrie 2022, că în cuprinsul acesteia nu a fost menționată explicit hotărârea judecătorească împotriva căreia recurentul-reclamant a formulat cale de atac. Cu toate acestea, partea reclamantă a arătat însă că înțelege să declare recurs în dosarul nr. x/2022, astfel că poate fi identificată hotărârea judecătorească vizată de calea de atac, anume sentința civilă nr. 1838 din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

În continuare, instanța de control judiciar reține că potrivit art. 486 din C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat ... (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.". Totodată, art. 489 alin. (1) din același act legislativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, ...".

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale, precum și a art. 489 alin. (2) din același cod, ce dispune că "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", rezultă că legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate, dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea de către partea care promovează recursul a obligației de motivare, este necesar ca prin calea de atac exercitată partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată în termenul legal, recurentul-reclamant A. s-a limitat, după cum s-a arătat mai sus, doar la a declara recurs în dosarul nr. x/2022, fără a formula susțineri care să îndeplinească exigențele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare/nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și care să vizeze sentința atacată în acest proces.

Or, simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. și să aducă argumente care să vizeze, în mod concret și direct, soluția recurată.

În cauza de față, partea recurentă nu și-a îndeplinit obligația reglementată de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., câtă vreme prin declarația de recurs recurentul-reclamant nu a formulat critici care să privească soluția pronunțată de prima instanță, iar o atare conduită a recurentului atrage sancțiunea nulității recursului, astfel încât excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară este fondată, urmând a fi admisă.

În raport de cele prezentate mai sus, se reține că recursul formulat de recurentul- reclamant A. nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității motivelor de recurs formulate de reclamantul A. și înregistrate la data de 1 februarie 2023, constatându-le nule.

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata – pârâtă Inspecția Judiciară.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1838 din data de 18 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.