ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1126/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, la data de 24.03.2022, reclamanții A. și B. au formulat plângere împotriva Rezoluției nr. 203 date de Direcția de Inspecție pentru Judecători, nr. lucrare 21-4368/02.02.2022, a Rezoluției nr. lucrare 21-4353/27.01.2022- Direcția de Inspecție pentru Procurori, Rezoluția Inspectorului Șef nr. lucrare C22-385/09.03.2022 pe care a consemnat-o ca tardiv introdusă.

Hotărârile instanței de fond 2.1. Prin încheierile de ședință din 15 septembrie 2022 și 29 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea. 2.2. Prin sentința civilă nr. 1793 din data de 14 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei, a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, au declarat recurs reclamanții A. și B..

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrare în motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., solicitând anularea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 20 februarie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 28 februarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată următoarele: Înalta Curte reține că recursul dedus judecății vizează doar încheierea din data de 15 septembrie 2022, prin care s-a dispus amânarea pronunțării în cauză, nu și sentința civilă nr. 1793 din data de 14 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost soluționat fondul. Potrivit art. 235 din C. proc. civ., instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Înalta Curte reține că sunt încheieri premergătoare acele încheieri care preced hotărârea și care au ca scop să pregătească soluționarea pricinii. Se observă că unele dintre acestea pot conține dispoziții pur premergătoare, care nu leagă instanța (încheieri preparatorii), iar altele pot conține soluționări ale unor aspecte ale litigiului, ale unor excepții procesuale sau incidente procedurale, care leagă instanța, în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte (încheieri interlocutorii). Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 466 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul în care legea dispune altfel. De asemenea, potrivit art. 494 din C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune. Consecința acestor reglementări constă în faptul că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor, nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală și, prin urmare, vor fi supuse căii de atac numai odată cu aceasta. În plus, unul din principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac reglementat prin art. 457 C. proc. civ. și care presupune că părțile nu pot uza în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime decât de mijloacele procesuale prevăzute de lege. Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, text care prevede dreptul părților de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii. Prin urmare, părțile nu pot exercita decât căile de atac reglementate prin lege, iar judecătorul nu poate acorda dreptul la o cale de atac neprevăzută de lege. În contextul arătat, având în vedere că încheierea pe care reclamanții au înțeles să o recureze este una premergătoare și poate fi atacată doar odată cu atacarea hotărârii pronunțate pe fondul cauzei, nefiind supusă, prin lege, cenzurii recursului pe cale separată, ne aflăm in ipoteza prohibită prevăzută de art. 466 alin. (4) din C. proc. civ., calea de atac formulată fiind inadmisibilă. Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 din același act normativ, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.