ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 239/2025

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2025

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 martie 2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea rezoluției nr. x/2017 emise de Direcția de inspecție pentru procurori din cadrul pârâtei, prin care a fost clasată sesizarea formulată de reclamant ce viza nemulțumirea acestuia față de modul în care au fost emise soluții de către procurorii și judecătorii ce au soluționat dosarul penal în care acesta a avut calitatea de parte civilă (dosarul nr. x/2013 al DNA).

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1838 din data de 18 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

La data de 28 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a formulat declarație de recurs reclamantul A..

1.4. Decizia contestată

Prin decizia nr. 806 din 14 februarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022 s-a admis excepția tardivității motivelor de recurs formulate de reclamantul A. și înregistrate la data de 1 februarie 2023, constatându-le nule.

S-a admis excepția nulității recursului, invocată de intimata - pârâtă Inspecția Judiciară.

S-a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1838 din data de 18 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

2.1. Prin cererea înregistrată la data de 1.10.2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2024, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 806 din 14 februarie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.

A solicitat contestatorul admiterea contestației, anularea deciziei atacate, respingerea excepției nulității recursului și rejudecarea recursului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022

În susținerea contestației în anulare s-a arătat că recursul a fost motivat, iar încadrarea recursului în condițiile de admisibilitate reprezintă atributul instanței.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 503-508 din C. proc. civ.

Prin concluziile scrise depuse la data de 22 ianuarie 2025, prin avocat, s-a precizat că cererea de recurs a fost înregistrată la data de 13.10.2022, iar motivele de recurs au fost înaintate prin posta la data de 31.01.2023.

S-a arătat că prin comunicarea Înaltei Curți prin adresa emisă la data de 24.10.2022 s-a pus în vedere reclamanților să depună, sub sancțiunea anulării cererii, motivele de recurs, acestea fiind depuse imediat, cu respectarea termenului prevăzut de lege.

În cazul în care se invoca nulitatea recursului, dar și tardivitatea depunerii motivelor de recurs, s-a apreciat că avea prioritate soluționarea excepției tardivității, recursul trebuind a fi respins ca tardiv și nu ca nul.

A susținut contestatorul faptul că motivele de recurs au fost depuse în termen în raport de obligația impusă părților prin Comunicarea Adresă, urmând ca instanța să încadreze criticile aduse în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.

2.2. Intimata - pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., aspectele prezentate de contestator neîncadrându-se în cazurile expres prevăzute de lege.

3.1. Examinând contestația în anulare și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu apărările intimatului precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în consecință, motivele formulate neîncadrându-se în dispozițiile art. 503 din C. proc. civ. pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Aceasta poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., invocate de contestator ca temei al căii de atac:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol:

"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Astfel cum s-a arătat, regimul juridic al contestației în anulare este acela al unei căi de atac extraordinare, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de normele procedurale ce o reglementează, iar modalitatea în care instanța de recurs a analizat excepția nulității recursului, câtă vreme nu se invocă niciun argument care să poată fi analizat prin prisma noțiunii de "eroare materială", nu se încadrează în vreunul dintre cazurile expres prevăzute de legiuitor.

Se constată astfel că pe calea contestației în anulare se precizează faptul că motivele de recurs au fost depuse înaintate prin poștă la data de 31.01.2023, dată care a fost reținută și în argumentația soluției deciziei atacate cu contestație în anulare.

Deși se invocă respectarea termenului de completare a cererii de recurs în raport de comunicarea instanței prin care s-au indicat lipsurile cererii, Înalta Curte amintește, pe de o parte, că o astfel de critică nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute la art. 503 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că argumentul susținut nu are niciun corespondent în vreo normă de drept material sau procedural, adresa instanței neavând efectul antamat de contestator, respectiv cel al repunerii în termen.

De asemenea, nu poate fi invocată pe calea contestației în anulare nici critica potrivit căreia recursul ar fi trebuit a fi respins ca tardiv, iar nu anulat, dincolo de caracterul pur formal al unui astfel de motiv.

Contestația în anulare nu reprezintă un mijloc procedural pus la dispoziția părților pentru a ataca hotărârea judecătorească devenită anterior definitivă în calea de atac. Așadar, contestația în anulare nu reprezintă un recurs la recurs, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative prevăzute la articolul 503 din C. proc. civ.

Principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptățită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive și irevocabile, obligatorii, și, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare și o nouă analiză a cauzei. Puterea de control a instanțelor trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o nouă analiză a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un recurs deghizat. O excepție de la această regulă se admite numai atunci când este justificată de circumstanțe riguroase și de substanță (cauza Ryabikh c. Rusiei), circumstanțe care nu sunt incidente în cauză.

Așa fiind, Înalta Curte reține că aspectele invocate de contestator nu se încadrează în dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., instanța învestită cu contestația în anulare neavând a efectua o apreciere asupra corectitudinii dezlegărilor date de instanța de recurs.

Are în vedere Înalta Curte și jurisprudența Curții Constituționale în care s-a arătat că principiul potrivit căruia, după pronunțarea hotărârii, judecătorii nu mai pot reveni asupra deciziei luate reprezintă o componentă esențială a ideii de justiție, a asigurării autorității de lucru judecat și a ocrotirii drepturilor procesuale ale părților, ca element fundamental al statului de drept (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 355/2019), astfel că pe calea contestației în anulare nu este permisă rejudecarea unei hotărâri definitive, pentru motive care nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate.

Față de cele de mai sus, cum în speță, motivele formulate nu se circumscriu dispozițiilor art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 806 din 14 februarie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.